losing my religion...

eh, dupa cum spune titlul...

Sunt de religie ortodoxa. E o religie buna, cu plusiri si minusuri. Daca nu va e cu suparare ( ), voi pune pe acest topic vreo doua-trei intrebari, voi cere cateva lamuriri in legatura cu unele aspecte care ma ...intriga. Deci, sa incepem .

Am citit o mica povestioara religioasa care slavea saracia si cersetoria. Cica era odata un om bogat. Foarte bogat. Si omul asta avea un fiu. Un fiu care la un moment dat s-a saturat de toate, care si-a donat averea saracilor si a ales sa devina cersetor la poarta unei biserici.
Ok, toate bune si frumoase pana aici. Dar morala povestii ma baga serios in ceata. Cica modul de viata ales de tanarul e mai sus ar fi unul cuvios, respectivul cersetor ajungand in imparatia cerurilor...
Pai de ce, fratii mei intru credinta? Adica e bine sa traiesti pe munca altora? Adica e bine sa fii un parazit pe spinarea societatii? Adica e mai inaltator sa intinzi mana si sa ceri in numele Domnului decat sa pui mana si sa-ti agonisesti traiul muncind?

Sau, mai pe scurt, cu ce e mai presus cersetorul din povestioara de mai sus fata de un om normal, cu familie si copii, care munceste cinstit si care-si agoniseste singur traiul?

Cam atat pentru acum. Astept parerile voastre...

Important e ca si-a donat averea altor saraci.
Insa de ce ar face asta fara sa aiba grija de el nu stiu.
Daca dona saracilor si tinea suficient cat sa traiasca decent era mai vrednic.
my 0.02

katman, on Apr 19 2007, 12:09, said:

Cred ca ar fi putut acesta sa fie rostul daca povestirea se oprea aici. Adica sa fi spus ceva in genul : "tanarul si nelinistitul si-a donat intreaga avere saracilor in numele Domnului si apoi a plecat sa-si traiasca viata cum a stiut mai bine"... Dar acolo nu era cazul. Tocmai alegerea sa de a trai prin cersetorie e elogiata din motive inca ascunse mie...

e vorba de faptul ca el fiind obisnuit cu bogatia a lepadat-o, dar nu DIN lene ci din smerenie. Fiind bogat era obisnuit ca sa fie slaviut si adulat, ei acum e vrednic de mila. Nu e vorba de a trai pe spinarea altore si de a nu face nimic. Daca vei citi Regulile monahale ale Sfantului Pahomie vei vedea ce argumnte se aduc acolo in favoarea muncii, si chiar Sfantul Apostol Pavel zice la un moment dat ca desi era apostol nu  a avut servant ci a amuncit pentru a tari. munca iti ofera o anumite demnitate si implinire. Spre exemplu, Sfantul Teodor Studitul spune ca rugaciunea inimii, pe care o urmarim toti, vine in primul rand din MUNCA.

In schimb aici e vorba de schimbarea modului de viata pentru Hristos: bogatia il scarbeau, slva desarta il enerva, asa ca a renuntat la asta dar nu din lene ci din smerenie.

...intr-adevar fostul sau statut il face deosebit. el a daruit tot si mai mult decat atat, a ales sa fie la cheremul semenilor sai. probabil a avut si o incredintare in acest sens, o vocatie, astfel calea sa a insemnata sfintenie. cred ca pilda este din patericele  secolelor 3-4 cand abia se forma monahismul. mai tarziu in general cei care au vrut sa se dedice intru totul unei vieti de rugaciune au ales sa devina calugari. dar exista si vocatii speciale cam este de exmplu "pelerinul rus" (vezi cartea cu acelasi nume) sau "nebunii pentru Hristos", cei care uneori nu erau intelesi de Biserica decat dupa moartea lor.

Quote

Nu e vorba nici de saracie nici de cersetorie. Omul acela s-a mantuit pentru ca a inteles ca la nimic nu foloseste sa te ingrijesti de cele materiale. A cautat imparatia lui Dumnezeu mai mult decat propria hrana.
Asta e morala.

...uneori ma gandeam ce interesant ar fi sa ma fac lustragiu. scapi de mandrie, interactionezi cu o groaza de oameni. si bogatul respectiv poate ca ar fi fost bine sa gaseasca o minima preocupare.
eu cred insa ca vorbim in abstract. omul acela a avut drumul sau si se pare ca acesta a fost binecuvantat. important este ca fiecare sa si-l gaseasca si sa aiba puterea sa calce pe el (de fapt puterea o are cu siguranta, cel mai greu este insa sa se lepede de carapace)...

Nicanor, on Apr 19 2007, 15:46, said:

    Nu e timpul pierdut !

Archon, on Apr 19 2007, 12:05, said:

Prin Atena, parca , stiu ca era obiceiul ca autoritatile sa plateasca cativa cetateni ca sa se imbete crunt si sa mearga pe strada. Oamenii care ii vedeau in starea asta se scarbeau de bautura si invatau sa aiba masura in fata unui pahar cu vin.
Tocmai de-asta a ingaduit Dumnezeu si astfel de excese din partea oamenilor, ca sa poata sa-si dea seama cat de rau poti ajunge din cauza prostiei!
Deasemeni aici se aplica foarte bine pilda cu cel care si-a ingropat talantul in pamant! Pentru ca nu a fost in stare sa inmulteasca ce i-a dat Dumnezeu, acesta i-a luat talantul si l-a dat altuia!
Daca inima ta iti spune ca persoana de mai sus a gresit, atunci asculta-ti inima si nu ceea ce spune un popa, oricat de imbunatatit ar fi el!
Omul respectiv, nu numai ca a dat dovada de prostie, dar si de ipocrizie, de vreme ce a afirmat prin fapta lui ca uraste bogatia, tocmai pentru ca dorea si mai multa bogatie, cea din cer ! Deci s-a inselat cu buna stiinta!
Buda, creatorul budismului, a procedat la fel. Si el a fost influentat de doctrina hindusa care il invata ca totul este neant si durere! Astazi India este printre tarile cu cei mai multi saraci si cersetori si multi asa zis sfinti traiesc in conditii infecte si ii  invata si pe altii sa traiasca la fel. Nu cred ca ti-ai dori sa traiesti in aceeasi locuinta cu ei!
Concluzia mea: fa ce te indeamna inima si numai ea! Valoreaza mai mult ca o mie de popi!

... are dreptate tudorel: alege ce te indeamna inima ta. cu doua conditii: sa fie izbavita de imperiul patimilor umane si sa il cunoasca pe cel care a creat-o (ma gandesc la inima duhovniceasca a sufletului)...

Quote

Cind religia incepe sa puna presiune asupra oamenilor nr. cersetorilor si   masa saraciei creste.
E bine sa fii adeptul unei religii dar atat cit este de cuviinta.
Daca'n India scadea temperatura pina -30 de grade fii sigur ca nu mai traiau  ei asa.

>Am citit o mica povestioara religioasa care slavea saracia si cersetoria. Cica era odata un om bogat. Foarte bogat. Si omul asta avea un fiu. Un fiu care la un moment dat s-a saturat de toate, care si-a donat averea saracilor si a ales sa devina cersetor la poarta unei biserici.

Poate ca partea buna este:

1) A dat averea la cei saraci; a ajutat pe cei in nevoie;

2) N-a pastrat nimic pentru sine; s-a increzut total in Dumnezeu, iar daca se intampla sa moara de foame/sete/fric etc. Il binecuvanta pe Dumnezeu si murea in pace - hotararea lui, iaras o bila alba; probabil ca i-a folosit si la umilinta, in sensul ca s-a lasa la mana altora, unii mai binevoitori, altii mai putin, incredintandu-se total in Dumnezeu - ceva de genul acesta;

3) Daca alegea sa pastreze o parte pentru el, pentru a nu ajunge in intretinerea altora, eu consider ca era si asa OK, si n-am inteles ca bunul Dumnezeu sa aiba ceva impotriva.


Parerea mea.

Am alta interpretare:
Ca a dat banii e ok.
Ca a renuntat la toti e o greseala.
Pentru ca ar fi putut pastra o parte din bani si sa se intretina. De asemenea fiind pui de bogatas ar fi stiut cum sa-si refaca averea avand din nou ocazia sa doneze saracilor. Sau si mai bine sa ii angajeze in loc sa arunce banii intr-o gaura fara fund.
Ca a ajuns cersetor e o mizerie si cred ca povestirea greseste amarnic. Viata ti-e data ca sa ai grija de ea nu ca sa iti bati joc nehranindu-te si cerand altora. Ca sa nu vorbim de riscul de infectie cu diverse boli, batai si alte chestii pe care le primeste un cersetor.

Prin urmare, desi a facut un lucru altruist si-a batut joc de viata proprie. Cu argumentul ca si-a lasat-o in mainile lui dumnezeu nu castigam nimic pentru ca dumnezeu nu-ti cere sa renunti la viata ci sa o folosesti pentru a te apropia de el.

...daca as fi bogatul nemilostiv, mi-as baga toti banii in afaceri, as angaja muncitorii la cel mai mic pret si i-as plati cu cat mai multe intarzieri, le-as da bonusuri din chilipiruri si i-as forta sa lucreze cat mai mult, as da bani la "prieteni" in nevoi cu participatii/camata la limita suportabila.
daca as fi tanarul crestin postmodern, as munci pentru familie si as investi banii iar in parte si as face si milostenie din ceea ce castig, avand in fata icoana hambarelor ramase fara stapan din pilda bogatului ajuns in iad.
daca as fi clifhanger si as merge pana la capat, as vinde tot si mi-as cauta adancul pe langa un batran calugar imbunatatit departe de amagirea lumii.
daca as fi bogatul din poveste as invata sa traiesc dintr-un singur coltuc de paine pentru ca "nu doar cu paine va trai omul". cei pe care i-am avut in subordine m-ar jigni probabil zilnic iar o mica parte ma va ocroti insa probabil as cauta singuratatea.

Multumesc pentru raspunsuri! Deocamdata sunt prins in cateva treburi, dar imediat ce imi fac timp voi reveni cu intrebari suplimentare .

Nicanor, on Apr 20 2007, 10:11, said:

     Nicanor, draga, mai termin-o cu as face si as drege, ca smintesti oamenii aiurea!!!

     Mii de oameni il urmau pe Hristos si a intrat in casa multor oameni bogati. Cu toate acestea, unui singur om i-a cerut sa-si dea averea la saraci si sa-l urmeze! De ce, pentru ca asa i-a zis Tatal sau, si pentru  ca tanarul respectiv era desavarsit. Este ca in armata: dupa ce inveti toate procedeele de lupta, ultima lectie pe care ti-o preda este supravietuirea in conditii practice, pe teren, cand esti lasat undeva fara mancare, fara bautura si numai cu echipamentul din dotare!
     Daca tu sfatuiesti insa pe toti racanii, adica copiii proaspat inregimentati in oastea lui Isus, sau nici macar inregimentati, ci numai amatori,  sa mearga sa faca exercitii de supravietuire inainte de a invata niste notiuni elementare de lupta, nu faci decat sa ii indemni la pura sinucidere (apropo de emisiunea viitoare a parintelui tau preferat)!
     Banuiesc ca ai studii teologice, dar vad ca nu ai inteles inca ce inseamna dragostea si de multe ori lasi sa vorbeasca nebunia din tine! Sa nu-mi zici si mie ca fac la fel, pentru ca pe mine deja ma stie toata lumea de nebun, si chiar eu sunt cel care a imprastiat cel mai tare zvonul asta! Tu vii insa cu autoritatea morala a unei biserici ce are inca multi adepti si in care multi isi pun inca increderea. Cuvantul meu este cuvantul unui nebun si nu are cum sa faca rau, ca oamenii sunt avertizati de la inceput sa fie cu mare atentie la ceea ce spun. Cuvantul tau insa, daca nu esti super, super, super atent, este ca otrava unui sarpe cu clopotei: omoara un om in cateva minute!
     In concluzie, da, este o experienta deosebita sa fii in stare sa iei viata de la capat si sa reusesti sa nu pierzi increderea si respectul de sine chiar si atunci cand te trransformi in sclav, servitor sau cersetor, dar numai prostii si idiotii fara nici un fel de minte pot sa-si inchipuie ca asta e o experienta ce o poate incerca oricine. Este ca si cum Dumnezeu ar organiza un concurs de traversare inot a Canalului Manecii, il alege pe Nicanor sa concureze din partea Lui, si se baga si Tudorel ca musca in lapte si se arunca in apa sa ajunga la celalalt mal, fara ca Seful lui, adica Dumnezeu sa i-o fi cerut-o. Daca Tudorel chiar il are ca sef pe Dumnezeu, atunci nu va muri, dar va fi scos din apa imediat de ingerii Domnului si va lua doua peste bot si vreo cincizeci de bice pe spinare, ca sa invete altadata sa execute numai ceea ce i se cere!!!
      Concluzia mea, daca incearca careva sincer aceasta dorinta, sa se impotriveasca ei din toate puterile lui! Daca e de la Dumnezeu, nu i se va putea impotrivi. Daca e de la Satana, aceasta dorinta se va indeparta de el pana la urma! Pentru cei care nu incearca si nici nu au incercat vreodata asemenea dorinte, NICI SA NU INDRAZNEASCA SA SE GANDEASCA LA ASA CEVA !!!

mai mai , deci eu trebuie sa stau doar la cravata ...
ce inseamna dragostea batrane lup de mare ?

Nicanor, on Apr 20 2007, 14:26, said:

     Din partea mea, poti sa stai si la cravasa, daca iti face placere, si asta simti ca cere inima ta!

     Cel care a aflat deja ce inseamna dragoste, nu mai intreaba! Iubeste! Asa fac si eu, asa fa si tu!