Dreptul la o singura viata intr-un univers

Te-ai gandit pentru o secunda ca poate moarte e stare fireasca a existentei si ca viata e o anomalie ?

menaloty, on 07 iulie 2019 - 22:09, said:

Ma refeream mai degraba la aspectele experimentale concrete, problema masuratorului cu predilectie. Desi, se poate argumenta ca in orice variatune moderna a celebrului experiment de interferenta din mecanica cuantica, ideea de observator nu trebuie sa implice o constiinta a observatorului (inclusiv un pistol de electroni poate fi observator), exsta insa fizicieni precum Eugene Wigner si Neumann care au afirmat contrariul si chiar au insiruit argumente solide in privinta acestei teze.
Si da, in acel experiment...presupanand ca exista constiinta ca forta, nu ai free will, Universul pare a avea chiar o natura conspirationista. Recomand neaparat

https://www.goodread....Quantum_Enigma

Edited by doxan, 07 July 2019 - 22:49.

Ca orice marime fizica, probabil ca si entropia are o antientropie, pe care fizicienii inca nu au gandit-o si descoperit-o. Dar mai este timp.
Poate ca universul  nu este decat un sistem intretinut energetic, aflat in echilibru.

Edited by menaloty, 07 July 2019 - 22:50.

doxan, on 07 iulie 2019 - 22:45, said:

Adica inexistenta!
Nimicul absolut!
Locul unde nu vezi nimic, nu auzi nimic, nu atingi nimic, nu simti nimic, nu gandesti nimic!   Ca intr-un somn adanc fara vise sau ca atunci cand esti intr-o coma cand creierul nu functioneaza. Pana la urma, ce este creierul in acest univers si cum de este asa de complex, depinzand doar de hrana, oxigenul, sangele , nervii, simturile ce-i confera restul organismului uman, respectiv experientele dobandite in urma interactiunii cu mediul ?  
Ceea ce eram inainte sa ne nastem si ce vom deveni dupa ce murim!
Insusi universul material poate ca e o anomalie.

Cum faci sa explici inexistenta, ceva care este dincolo de legile fizicii, acolo unde spatiu-timp nu exista?  




Ce nu-mi pot explica: de ce simt ca traiesc in acest trup? De ce posed acest creier, de ce am acest eul interior, de ce am constiinta asta, de ce m-am nascut cu trupul acesta si nu cu trupul altui om mai bogat sau al unui animal ?

Asta nu-mi explic - modul cum iti preiei rolul unui organism ca atunci cand esti actor de filme si preiei rolul unui personaj.
Sau cand esti jucator si preiei rolul unui personaj intr-un joc....sa fie universul un simulator video sau un mare joc video?

doxan, on 07 iulie 2019 - 22:45, said:

Noi nu putem cunoaste realitatea decat actionand asupra ei. Dar in acest fel nu cunoastem realitatea absoluta,  doar reactia realitatii la actiunea noastra de observare.

Stiu ca mai exista o teorie care rezulta din eucatiile lui Guth, ca ar fi un vid fals in stare de echilibru, e chiar folosita recent ideea asta pentru a explica hibele care au zeultat din incercarea unificarii inflatiei de Big Bang. Asa s-ar explica de ce nu au fost descoperite pana acum particule care prezinta caracteristici de monopol magnetic.

pilus, on 07 iulie 2019 - 22:53, said:

Teoriile limitate ale omului ne sugereaza, ca cel putin din perspectiva fizica...ar fi imposibil sa fie o simulare generata de griduri de calculatoare. Principalul impediment il reprezinta resursele de calcul necesare pentru a genera chiar si simularea unui atom de hidrogen (ar trebui sa fie creat un computer mai mare decat raza observabila a intregului Univers), dar desigur...ne raportam doar la ce stiim, raspunul tulburator e ca nu putem afirma cu certitudine daca ipoteza simularii e eronata.
Din punct de vedere filozofic, se pot imagina chiar si simulari care au generat proprile lor simulari, probabil ca ai urmarit The 13'th Floor...
O simulare foarte fidela care noua ne este familara e visul, pentru creierul uman care trebuie sa presupunem ca e generatorul constiintei...toata perceptia asupra realitatii e de fapt tot o simulare creata in situ de niste organe de simt aflate in subordinea creierului! Deci in privinta asta, pentru creier [...] faptul ca experimenteaza niste imagini/sunete in viata reala, vis sau pe ecranul unui telefon nu prezinta importanta, fiindca ele vor produce in final o senzatie care e identica, doar ratiunea omului o sa te faca sa distingi acest aspect crucial care de altfel sta la baza existentei uzuantelor sociale dintre indivizi.
Insa, daca stai bine sa rumegi problema, el creierul care e generatoul conditiei de a fi om si organul care creaza viziunea subiectiva asupra realitatii, nu va parasi niciodata cutia craniana si nu va lua contact direct cu adevarata realitate. Deci in final, poti sa afirmi ca suntem precum acei sclavi din alegoria pesterii, adica prizonieri vesnici ai proprilor convingeri eronate si cenzurate.

Edited by doxan, 07 July 2019 - 23:24.

Pai asta inseamna ca acest creier pe care il am este unic si imi apartine doar mie. Sau.....trupului intre care exista reactii si procese biochimice. \

Dar cum ma nasc cu acest creier de ajung sa percep universul numai din acest creier si nu din creierul altuia?  

Poate ca nu putem descifra toate misterele cu creierele noastre de primate hominide. Nu putem percepe alte dimensiuni fata de cum ar putea percepe un liliac sau o balena.  Pana si pasarile calatoare cu ajutorul campului magnetic  si inclusiv cainii prin miros percep altcumva universul.  
Omul ar putea sa le fie chiar inferior la capitolul simturi.  
Mai ales ca stilul de viata sedentar modern ne diminueaza si mai mult capacitatile de atentie, abilitatile fizice,  mirosul, instinctul de supravietuire.

Edited by pilus, 07 July 2019 - 23:31.

Creierul fiecaruia dintre noi e organul care adaposteste mintea. nu ? Deci DA, in clipa in care moare un om, se poate  spune ca piere totodata o descriere subiectiva unica a Universului.
Ex concret: Modul in care percepi dumneata Universul o sa fie diametral opus de universul unui orb din nastere sau al unui surdomut. Stiu ca suna bizara paralela, dar e foarte relevanta pentru discutie.
Acest aspect nu poate fi valabil insa decat la om, deoarece fiintele inferioare animalice nu poseda aceasta capacitate, ele nu sunt constiente nici macar de propria existenta, nu concep timpul, sunt doar o aglomerare de celule care-si continua existenta zilnica irelevanta strict pe baza unor instincte. Deci, eu zic ca e destul de clar faptul ca doar omul poseda constiinta, cel putin pe planeta asta...aparitia constintei la om marcheaza de fapt nasterea reala a Universului, nu epocile anterioare. Pana la momentul respectiv nu exista nimic deoaree materia nu era constienta de propria existenta, aveai decat brutalitatea unei stari anterioare acestui mare salt, care s-ar putea sa fi fost cel mai mare dintre toate ce au fost. Iarasi speculam desigur, suntem in taramul speculatilor, nu intelegem iti repet daca aceasta constiinta e ceva real, o constanta fizica care genereaza fenomene sau doar o iluzie chimica.
Problema in sine pare ridicola dar nu e, savanti de renume precum Roger Penrose au scris chiar lucrari stintifice pe tema asta...Aparent dificultatea problemei e atat de vasta incat o sa ne trebuiasca probabil secole/milenii ca sa propunem o explicatie stintifica reala, bazata pe date experimentale, tocmai de aceea subiectul e mai degraba dogmatic in randul comunitatii stintifice.
Si un alt argument in favoarea tezei e perceptia asupra timpului si spatiului ! Exista oare Universul daca nu ai entitati precum oamenii care sa puna marile intrebari. Raspunsul nu poate fi decat clar NU, ce are pisica sau cainele notiunea de timp ? Nici vorba, timpul fizic care descrie distanta dintre evenimente...nici macar acela nu exista daca nu ai constiinta, fiindca in absenta unei astfel de entitati precum omul, nu mai poate exista conceptul de eveniment, deci fie ca vorbesti de o secunda in trecut sau 13.8 mil. de ani e acelasi lucru.

Edited by doxan, 07 July 2019 - 23:58.

Despre pisica nu stiu sigur, dar despre caine  pot sa spun ca e constient de propria existenta.  Are aceleasi stari emotionale ca si omul, chiar daca nu are complexitate  si inteligenta.  
La fel si lupii care sunt organizati in haite. Dresati, unii chiar invata din experienta.   De albine si furnicile care sunt organizate si functioneaza ca un creier colectiv ce spui?  
Dar despre cimpanzeii ori primatele din care am evoluat?
Maimutele  n-au constiinta?
Cum a capatat  Homo Sapiens constiinta in comparatie cu un Homo Erectus sau un Australopithecus in comparatie cu cel mai indepartat stramos comun din ordinul primatelor?
Dar un Neanderthal ce avea un creier mai mare ar fi avut senzatii, simturi si emotii diferite fata de cele ale unui Homo Sapiens?
Depinde in mare masura si de organism si de inteligenta cum iti dezvolti constiinta ca specie, care e doar o iluzie biochimica.
Inteligenta, intr-adevar, iti deschide orizontul si iti largeste perspectiva asupra mediului.

Uitandu-ma la stramosii din antichitate si evul mediu ce nu aveau inteligenta ca a noastra si nici informatiile de azi,  si nu aveau habar de unde venea ploaia sau ce erau stelele sau unde se ducea Soarele noaptea,   as zice ca aveau perspective ingradite.

Edited by pilus, 08 July 2019 - 00:29.

_-AppleS-_, on 07 iulie 2019 - 21:53, said:

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/TyVNCXwr2Vw?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Ce corps qui nous contient
Ne connaît pas les notres
Qui nous habite
Est habité
Et ces corps les uns dans les autres
Sont le corps de l'éternité.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/8A7x37hXWas?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by gladioc, 08 July 2019 - 02:40.

Una dintre dovezile nemuririi noastre este faptul ca sufletul - care este in mod esential inteligenta si constiinta - n-ar putea avea un sfarsit care este sub el insusi, si anume materia sau reflectarile mentale ale materiei, superiorul nu poate fi doar o functie a inferiorului, nu poate fi doar un mijloc in relatie cu ceea ce-l depaseste. Astfel este inteligenta in ea insasi - si cu ea libertatea noastra - cea care dovedeste scopul divin al naturii si destinului nostru. Fie ca lumea intelege asta sau nu, Absolutul singur este “proportionat” esentei inteligentei noastre.

 1185600_158593677676597_851383172_n.jpg   102.25K   6 downloads

pilus, on 07 iulie 2019 - 22:53, said:

simplu... pt. că nu ai acces la celelalte...

Edited by gladioc, 08 July 2019 - 03:28.

Nu s-a vorbit aici de relativitatea vibrationala, de teoria M si de cele 11 dimensiuni la care noi nu avem (momentan) acces in acest Univers, de posibilitatea unei constiinte extinse.
A facut cineva de aici regresie intr-o viata anterioara?

Problema expusa de initiator este subiectiva si nu urmareste interesul superior al vietii ci interesul individului. Este mai bine pentru viata sa existe moarte pentru ca in felul acesta dispar defectele si are loc evolutia. Daca nu ar exista moarte viata nu ar mai evolua iar defectele oamenilor nu ar fi eliminate.

Cu alte cuvinte interesul naturii este sa renasca mai frumos decat ce a murit.

doxan, on 07 iulie 2019 - 23:33, said:

Ce te faci daca entitatile precum oamenii isi pun intrebari despre universul de pe vremea cand oamenii nu existau? Exista el sau nu?

"Universul are 13 miliarde de ani"... pe lungime sau pe latime? Conform teoriilor la moda (sic!), noi nu putem cunoaste decat o coaja spatio-temporala din acest univers, adica putin mai mult decat un infinit mic dintr-un infinit mare (fiindca se extinde accelerat, cica). In afara ei poate fi orice, ba chiar si in interiorul ei sunt multe de care nu suntem constienti, ca sa mai vorbim despre ceea ce teoria la moda spune ca nici nu exista.

Un lucru e cert: nu putem sa dam timpul (absolut) inapoi. Ce a fost nu va mai fi si ce va fi nu a mai fost.

Daca exista viata dupa moarte, reincarnare sau reflexie intr-un alt univers, atunci numai acelea vor sti, desi nu e deloc sigur. Noua nu ne ramane decat sa credem si n-avem decat sa credem in ceea ce a fost confirmat social in ultimii doua mii de ani, desi inca n-am inteles si nu vom intelege decat atunci cand ni se va intampla, astfel incat celor lasati in urma nu le ramane decat tot sa creada.

Deasupra acestor constatari nu se poate afla decat Dumnezeu, a carui perceptie este, prin definitie, deasupra oricarei intelegeri.

sau dedesubt

pilus, on 07 iulie 2019 - 21:20, said:

"Omului ii este randuit sa moara o singura data, dupa care urmeaza judecata."

Evident, daca nu te intereseaza ce spune Biblia cu privire la subiect, atunci esti limitat doar de imaginatia ta, deci da-i drumu' si filosofeaza dupa cum iti trece prin cap. Dar n-ar fi deloc inteligent sa crezi ca imaginatia sau viziunea ta asupra vietii dicteaza in vreun fel ce se va intampla cu tine. Pana la urma, vrei sa afli adevarul sau vrei sa vezi cat de satisfacator e produsul imaginatiei tale?

Edited by kruger, 09 July 2019 - 09:52.

pilus, on 07 iulie 2019 - 21:20, said:

Eu nu reusesc sa pricep ce vrei. Vrei sa faci lobby la reincarnare? Sa o arati ca pe un lucru bun si necesar?

TOPCATBV, on 09 iulie 2019 - 09:31, said:

Parca Napoleon a spus ca de la sublim la ridicol nu e decat un pas. In cazul tau, e doar o litera.
Eu n-am scris "Dumnezeu, a carei perceptie", ci "Dumnezeu, a carui perceptie",
de unde rezulta nu doar ca tu crezi in Dumnezeu, rezulta ca tu crezi intr-un dumnezeu ridicol ))
Macar crestinii cred in Dumnezeul sublim, care nu e la numai un pas de dumnezeul tau ridicol, ci chiar la polul opus,
adica de la ridicol la sublim e cale lunga (interesanta asimetrie, nu-i asa?).

Edited by moftware, 09 July 2019 - 10:36.