Depresia, bat-o vina!

Mr_nobody_, on 23 iunie 2019 - 16:46, said:

Am spus in mesajul in care-mi citam gandurile ca tintesc  asta si, chiar daca e aproape imposibil sa traiesti doar azi, macar sa-mi bag ideea asta in cap si sa o urmez, atat cat se poate.

Dar oare se poate?Tu poti sa o faci? Poti sa traiesti fiecare zi ca si cum n-ar mai exista altele, fie ca sunt din trecut, fie ca sunt din viitor? E tinta suprema pe care toti o recomanda, dar nimeni nu o atinge.

Si stii ce e ciudat? Dintre multi care spun asta, ma simt cumva mai aproape decat toti de adevar. Adica mie imi pasa mai putin decat majoritatii ce se intampla maine, ce s-a intamplat ieri si ce mama naibii o sa se intample peste un an. Doar ca, orice se intampla, nu-mi aduce satisfactia tintita. Pot rade, pot glumi, pot sa ma bucur de un film, de muzica etc, dar cand ma pun noaptea in pat si rememorez ziua, ma simt gol, rece si neimplinit, indiferent ce as face. Daca nesatisfactia asta inseamna ca ma gandesc inconstient la trecut, habar nu am, chiar nu incerc sa o fac. Daca o fac inconstient, inseamna ca e inconstient, iar eu habar n-am

Mr_nobody_, on 23 iunie 2019 - 17:55, said:

Da, ai dreptate, poti face mai mult rau încercând sa ajuti, pentru ca nu stii niciodata cum va reactiona omul respectiv, de-aia am si zis ieri ca ma retrag din conversatie, insa nu m-am tinut de cuvant. Nici eu nu sugeram sa citeasca carti pe subiectul asta (cum nu ii sugerez sa citeasca nici carti de psihologie care promit ca il invata cum sa iasa singur din depresie), ma gândeam doar la multimea de clipuri care exista pe youtoube si la programele free cu ajutorul carora poti sa meditezi.

P:S.: Nu am cum sa uit o persoana care a spus ceva care m-a impresionat foarte tare, n-am sa uit niciodata discutia aia despre inteligenta animalelor. Si au mai fost si altele.

bolo, on 23 iunie 2019 - 19:19, said:

Da, ma regasesc.

N-am ajuns, totusi, niciodata sa planific o nunta.

"Cred ca o iubesc" nu suna deloc bine.

Referitor la nunta, probabil ca multi se sperie usor, cand se apropie momentul. Au ganduri si temeri din astea si isi creaza tot felul de scenarii. Incearca sa alegi raul mai putin rau, mari satisfactii probabil nu vei avea indiferent ce vei face. Eu asa am gandit mereu. Nu ma multumesc prea multe lucruri, dar macar sa incerc sa nu le nimeresc pe alea care-mi fac rau. Nesatisfactia e mai putin nasoala decat durerea.Un sfat exact n-as putea sa-ti dau pentru ca e un pas important si nici n-am trecut prin asa ceva.

Ti se pare plictisitor ca dormi in fiecare noapte in acelasi loc? Crede-ma, poti sa schimbi patul si locurile in fiecare zi ca tot o sa ti se para foarte repede plictisitor

Nu mai ai chef sex? Probabil te masturbezi. Daca o faci, opreste-te si cheful va veni din nevoia fizica

Edited by dani0000, 23 June 2019 - 20:41.

daynight, on 23 iunie 2019 - 16:59, said:

E fix o poola ce aberezi tu cu gratie, si din pacate nu e doar o aberatie, ci o sursa de adaugat cacat peste cacat in cel mai idiot si periculos mod

dani0000, on 23 iunie 2019 - 19:41, said:

Eu nu sunt zen (cred), dar găsesc plăcere în lucruri minore, să stau pe o bancă în parc, să mă plimb cu bicicleta, să văd cum fuge câinele după mine cu limba de un cot, să simt o adiere răcoroasă când e cald, să beau un pahar de bere rece, chestii d-astea. Sunt conștient că dacă nu mă bucur de viață acum, când sunt tânăr și sănătos, nu mă voi bucura de ea când voi fi bătrân și bolnav, dacă voi avea norocul să ajung bătrân. Cineva zicea că viața ar fi mult mai frumoasă dacă ne-am naște bătrâni și am întineri de-a lungul vieții, așa am aprecia ce dobândim în loc să ne plângem de ceea ce pierdem.

Lumea are părți groaznice, există multă suferință, dar am ajuns la concluzia că viața și suferința merg mână în mână, fiindcă fără războiul naturii, fără foamete și moarte nu ar exista vreo ființă conștientă în Univers. Poți să zici că ne-am născut din suferință și ea va fi cu noi până la sfârșitul vieții.

dani0000, on 23 iunie 2019 - 19:41, said:

Ce satisfacție țintești?

Și mie mi se întâmplă să fiu dezamăgit fiindcă am senzația că nu am făcut nimic toată ziua, asta fiindcă pierd mult timp pe internet uneori, în loc să citesc o carte sau să văd un documentar sau să învăț o limbă străină sau să fac sport, chestii d-astea care mi se par utile.

Mr_nobody_, on 24 iunie 2019 - 12:10, said:

Arata bine mesajele astea, venind la pachet cu aerul asta de sinceritate si modestie. Ma fac sa ma simt ca exagerez, ca scormonesc dupa probleme care nu exista, parca cautandu-le cu lumanarea. Ti-a iesit   Am cam acelasi principii si eu, doar ca trebuie sa scap de sentimentele de dezamagire si de resemnare si sa caut cumva sa gasesc pana la urma bucuria in lucruri de genul asta, fara sa mai scotocesc dupa sensuri fara sens.

Te-ai eliberat complet de furia cu care i-ai spart fata animalului sau te mai urmareste inca senzatia?

Atreides7, on 24 iunie 2019 - 13:01, said:

E o problema la care am lucrat foarte mult in toti anii astia. A fost unul din scopurile mele principale, sa invat sa-mi controlez nervii. Am ajuns la un nivel satisfacator, sunt un om destul de tolerant, ma zbat sa gasesc scuze si acolo unde nu exista, insa, in situatii de criza, mai vin valurile alea de furie, care tin destul de putin, maxim un minut doua. Totusi, daca ar fi alimentate, ar putea sa duca mai mult, intensificandu-se. Si sunt destul de agresive.

Am incercat intotdeauna sa previn situatiile de criza, ca sa nu ajung acolo. Si am lucrat mult si la capitolul asta. Cautam resurse de nervi din astia (exemplu traficul) si ma invatam eu cu tot felul de tehnici personale cum sa-i contorlez. Un alt exemplu ar fi mancatul, suport greu sa aud in general pe cineva mancand, chiar si daca mananca frumos. Nu se intampla des ca nu stau sa ascult oamenii cum mananca, insa cand se intampla sa-mi mearga mintea acolo, ma iau niste valuri incredibile, pe care foarte greu le controlez. De obicei dispar repede din peisaj sa treaca mai repede. Asta e o treaba de care sunt convins, fara sa fie nevoie sa-mi spuna cineva, ca vine de la animal. Cand venea acasa, se punea la masa, moflaia ca ultimul porc si de acolo incepea distractia.

Acum...vorba lui mr.nobody, toti avem nervi, altii mult mai grav, ce sa fac, sa ma enerverz pentru ca ma enervez?!

Edited by dani0000, 24 June 2019 - 13:32.

Chiar esti un om fain, daca ai vedea si tu asta cu adevarat s-ar duce dracu rahatu ala de depresie

Man, chiar nu vorbesc aiurea in tramvai cand spun ca te inteleg. In un fel te invidiez ca ai avut ocazia sa ii spargi fata animalului, animalu meu a crapat inainte sa plec eu in armata,dupa 25 ani inca mai imi vine sa il dezgrop si sa il scot afara din sicriu sa termin conturile cu el.
Eun fel de a descrie senzatia, sper sa nu o ia nimeni mot a mot

Pe de alta parte sunt fericit ca pot fi fericit si nu a murit bucuria de a trai. Extrem de complicat sa descriu cum am trecut de la depresie si tentative de sinucidere la fericire si viata cu sens, da ce iti pot spune sigur e ca pentru a face trecerea asta a trebuit sa iau decizia ca vreau si merit sa fiu fericit, si sa imi repet si sa imi reconfirm aceasta decizie ori de cate ori a trebuit

Edited by Atreides7, 24 June 2019 - 15:42.

Atreides7, on 24 iunie 2019 - 15:42, said:

Nu ma invidia. Cand era la pamant si il loveam, imi proiectasem pentru cateva secunde o imagine cu o bataie pe care i-o aplica lui sora-mea la fundu' gol, cu o curea. Cu fiecare lovitura ura lui crestea, iar loviturile se intensificau. Atat de tare incat la un moment dat i s-a parut insuficient si a inceput sa dea cu catarama, pana a vazut sange. Cand imi aparuse imaginea asta in gand, m-am speriat, m-am oprit si am plecat, ma simteam cumva ca el.

Asa ca nu regreta, faptul ca ti-ai gasit bucuria de a trai e cea mai buna reglare de conturi pe care puteai sa o faci. Nu te-ar fi ajutat cu nimic sa-i spargi fata.

Atreides7, on 24 iunie 2019 - 15:42, said:

Poate ar trebui sa te gandesti ca atata pot unii, asa cum nu poti cere unui vierme sa zboare, nici unui magar sa cante, tot la fel nu poti avea pretentia de la unii oameni sa fie buni. Asa sa ca nu mai privi in urma cu manie, mergi inainte despovarat de bolovanul urii.

dani0000, on 23 iunie 2019 - 16:10, said:

1) Aici e oarecum simplu: cand ai un impuls de a face ceva, trebuie sa actionezi rapid, in cateva secunde. Pentru ca apoi intervine ratiunea, overthinking-ul, daca nu e bine etc
2) Ce sens are sa-ti stabilesti un astfel de obiectiv stupid? La ce te ajuta? Vezi ca asta e doar trecerea dintr-o extrema in alta, un fel de supracompensare.
Daca acum poate ai in mintea ta un program care te tine blocat in dorinta de a face prea mult pe plac celorlalti sau te intereseaza prea mult parerea lor despre tine, solutia nu e sa te urci pe bloc si sa te pisi in capul vecinului. Asta nu va face decat sa iti inrautateasca problemele. Stabileste-ti obiective de a face ceva util, productiv nu tampenii de adolescent teribilist.

bolo, on 23 iunie 2019 - 19:19, said:

Asta e viata, presupune constant compromisuri.
Pana la urma orice ai face, exista avantaje si dezavantaje. Incearca sa te axezi pe ce ai bun in viata ta, nu sa te gandesti doar ca "ar fi mai bine daca ar fi altfel. Pentru ca altii nu au nici macar cat ai tu, zici ca ai loc de munca, prieteni, iubita. Ce mai vrei? Altii nu au poate niciuna din astea.
Pentru ca tu asta faci. Cand nu aveai partenera voiai cu disperare, acum cand ai si zici tu ca te iubeste, ai vrea sa fii singur. Oricat ti-ar place libertatea, o persoana care intr-adevar te iubeste cu adevarat (vad ca pari sigur de asta) nu se gaseste in fiecare zi, pe toate drumurile.
Si scoate-ti din cap ideea "sa nu deranjez pe nimeni". Nu asta e scopul tau in viata, de a nu deranja sau de a face pe plac altora.  Asta e problema ta, cauti prea mult validare exterioara, asta e substratul , de aici vine asa-zisa timiditate. Forteaza-te sa nu iti mai pese atat de cum te vad altii, nu te mai comporta ca si cum mereu iti trebuie aprobarea altora sa existi, si timiditatea va dispare.
Scopul tau in viata e sa nu te deranjezi PE TINE, sa fii impacat cu tine, mai da-i dracului pe toti "spectatorii", ca 99% oricum nu dau 2 bani pe tine!
Si mai renunta si la dorinta de a fi perfect, ca razbate din ce scrii "consider ca voi face fata".
Sau cand te gandesti ca "altii au divortat". Asa si? Mereu exista riscul asta. Asta nu inseamna ca daca altii divorteaza noi nu trebuie sa mai intram intr-o casatorie. Se pare ca ai un tipar mental gen "totul sau nimic", foarte pagubos in viata. In viata trebuie sa te bucuri de ce este frumos si bun, cat dureaza, pentru ca toate pot fi trecatoare. Asta ce inseamna, ca daca e posibil ca ceva sa esueze, nu mai incercam nimic? Pai asa, de ce sa mai traim, hai sa mergem sa ne eutanasiem si am scapat... daca tot nu putem fi perfecti si nu putem atinge fericirea absoluta.

Si nu te mai compara atat cu altii! Nu-ti mai seta punctul de referinta in exterior!
Si nu te mai astepta ca viata sa fie super wow si interesanta 24 din 24, ca zici ca te plictisesti.Viata in majoritatea ei e rutina, banalitate. De aia trebuie sa ne bucuram de lucrurile simple mai lasa visurile si fanteziile. Cum adica dormi in acelasi loc in fiecare seara? Pai cred ca 90% din oamenii de pe pamantul asta fac acelasi lucru. Unde ai vrea sa dormi? Daca vrei asta, strange bani si ia-o intr-un tur al lumiio si dormi in fiecare seara in alta parte... daca simti ca asta vrei sa experimentezi.
Sunt multi care au aceste tipare mentale nefericite, sa stii. ele vin din copilarie, din cauza probabil a parintilor care mereu erau nemultumiti de copil,.il certau orice ar face etc si astfel copilul a devenit un viitor adult "timid", mereu agitat sa nu cumva sa deranjeze , cautand sa faca totul perfect si crezand ca nimic nu ii iese desi rezultatele sunt decente etc. De acolo provine totul! Si nu este imposibil sa te schimbi! Doar sa vrei! Tiparele mentale, cu suficienta vointa si in timp se pot rescrie, ca si un soft la un calculator.
Dar trebuie sa incepi prin a-ti baga picioarele in ce cred altii si in cum te percep altii. Fii ce vrei tu sa fii, comporta-te asa cum simti, mai da-i in**** pe toti ceilalti (bine, nu chiar pe toti). Evident, asta nu inseamna sa te apuci sa ii injuri, nu tu fii cu zambetul pe buze insa in interiorul tau nu mai tinde atat dupa aprobarea celorlalti! Cauta doar aprobarea ta!
Si o sa vezi ca , paradoxal, bagandu-ti picioarele in aprobarea altora, vei avea surpiza sa te aprobe mai multi ca inainte! Uneori incurcate sunt caile psihologiei si ale relationarii! cu cat esti mai disperat sa obtii un rezultat, cu atat el parca se va indeparta de tine! Asta cam peste tot in viata!
Trebuie sa fii mult mai relaxat, nu iti mai trai viata ca si cum esti permanent la un examen! esti prea incrancenat sa faci totul perfect, sa fie totul la superaltiv si la orice neplacere cat de mica simti un disconfort puternic se pare.
Insist pe toate astea daca vrei sa scapi de asa-zisa timiditate.

Edited by epetroiu, 24 June 2019 - 23:32.

Love_on_the_brain, on 24 iunie 2019 - 22:00, said:

Te citez pe tine dar ma adresez intiatorului

Oarecum vorbeam la timpul trecut, asta insemnand pana acum un an, doi, ca mai am momente in care regret ca nu am avut ocazia sa ii sparg fata. Mi-a trecut ura, in proportie de 98%, nu a fost un bolovan de care sa ma despoverez(nu stiu daca am folosit corect verbul), a fost o intrare in forta in propria mea ura, pana in maruntaiele ei cu scopul de a o cuprinde toata si ai privi fata hâdă, pana o transced si trec de ea prin ea. Nu cred ca as fi reusit altfel

Initiator, pe urma am descoperit ca ura era doar varful vizibil al aisbergului, m-am luat cu mainile de cap cand am vazut in hauri, dincolo de ura. Abisuri de frica depozitata, din aia de miel dus la taiere, rusine ingrozitoare, vinovatie extrema, toate rahaturi lasate in mine de animal pe vremea cand ma abrutiza

Scarnaviile astea au devenit ca un fel de otrava care mi-au imbibat fiecare celula, la propriu, si fiecare aspect sufletesc, fara stirea si acordul meu, conducandu-ma ca pe o marioneta, ca dovada existenta de rahat pe care o percepeam pana in urma cu vreo 5,6 ani.

Nu stiu la tine, dar la mine a trebuit sa cer ajutor unei alte fiinte omenesti, da, psiholog, sa invat cum sa ma comport cu si cum sa imi asanez mlastinile.


Stii, cred ca daca la tine canalele fiintei tale sunt blocate de putreziciuni din astea e cert ca nu are pe unde sa intre bucuria si sensul vietii, si ca in interior poate colcai deznadejdea existentiala.

Iti doresc sa fie altfel, dar eu inclin sa cred cel mai probabil, in ritmul si timpul tau, mai devreme sau mai tarziu, dupa ce te descarci si contempli problema, ca va veni si decizia de a-ti sufleca manecile pt curatenie. Si cu tot respectul pentru inteligenta ta, un bun terapeut e un mare sprijin , un ghid, o plasa de siguranta

Man, cand a venit din mine si imensa compasiune , iubire, protectie si recunoasterea completa a nedreptatii facute baietelului care eram, am crezut ca o sa ma inec in un ocean de lacrimi si ca ma vor durea oasele zile intregi de la atata plans.


Si merita cu varf si indesat, pe toti zeii si pe toate stelele, sa renasti.

Edited by Atreides7, 24 June 2019 - 23:47.

epetroiu, on 24 iunie 2019 - 23:11, said:

Urcatul pe bloc era mai mult o gluma, o exagerare, dar am inteles ideea.

Chiar ma intrebam cand o sa aduca cineva in discutie nevoia de perfectiune.
Instabilitatea aduce si schimbari radicale de comportament, aduce si decizii pripite, fara motive intemeiate. Ce sa faci, n-ai ce sa faci...  Daca ai putea, ai face. Pana la urma ajungem la aceleasi idei, iti trebuie tot un sens, o motivatie, care sa te detaseze de exterior. Si ca sa te detasezi de exterior, iti trebuie ceva in interior. Si nu prea mai ai optiuni. Doar sa gasesti o cale spre o spiritualitate pe care golul tau o poate accepta. Si sa incerci ce n-ai mai incercat. Si le toti invarti asa, creezi un cerc vicios si singura sansa iti ramane sa speri tot la ideea de zi cu zi, fara sens, fara orizont. Cand o sa poti... Pana atunci, asta e, incerci sa dai bine, sa te faci placut, respectat si o dai si in extrema cealalta, plangandu-ti de mila

Atreides7, on 24 iunie 2019 - 23:29, said:

Acum te invidiez eu pe tine. O sa incerc si specialistul, cand o sa pot. Sper sa ma ajute faptul ca am scris atatea pe forumul asta, sa fie un start. Sunt unele lucruri la care nu pot nici sa ma gandesc, nu mi le pot spune nici mie in gand, dar poate o sa reusesc sa le torn cuiva, vreodata, privindu-l in ochi

dani0000, on 25 iunie 2019 - 00:38, said:

Man, va fi ca si calatoria lui Cristofor Columb, a plecat cu un scop, sa descopere o alta cale spre India, a avut zile senine, a avut furtuni, a avut deznadejdi si rebeliuni la bord, a avut foamete si oameni care vanau sa mance sobolani, voia sa se intoarca si isi blestema zilele, dar a continuat, si in final nici macar nu a realizat ca a descoperit un ditamai mare Continent complet necunoscut si ne-explorat
Si cat ai. 37? Eu am inceput la 41. deci esti perfect in grafic

Edited by Atreides7, 25 June 2019 - 01:10.

dani0000, on 24 iunie 2019 - 23:46, said:

Uite o propunere de sens: incearca sa te faci placut. De tine intai!