Depresia, bat-o vina!

Precum milioane de oameni, am si eu depresie. Mare curva, sta pe capu' meu mai rau ca dermatita seboreica. Parc-o am de cand ma stiu. Nu e grava, da' e suficient cat sa nu ma lase sa traiesc, ca o durere usoara de masea, ce nu te lasa sa dormi.


Ce scriu acum n-am spus in viata mea nimanui. Nici macar prietenilor apropiati, ori femeilor cu care am stat maximul de 5 ani.


Copilarie cu peripetii. Tata alcoolic, mama femeie de sacrificiu de la tara, minte putina. Scandaluri zilnice, batai ca negrii pe plantatie, sora violata, plus alte abuzuri sexuale, saracie. Elev de olimpiada in gimanziu, golaneala in liceu. La 19 ani am plecat in armata, la 20, cand m-am intors, i-am spart fata animalului si am plecat. Intre timp a murit. De atac cerebral, nici n-avea cum altfel.


Singur, 20 de ani, oras strain, descurca-te. M-am angajat, totul era un chin. Nopti nedormite, oboseala, chef de viata zero, fara orizonturi, fara sperante. Am zis ca banii sunt vinovati, banii sunt salvarea, ei sunt miezu'. Dupa vreo 5 ani de trai la limita si o relatie la care am renuntat, pentru ca nu voiam sa ma insor si sa fac copii, am descoperit bursa si traidingul financiar. Treaba care m-a tinut constant in spatele calculatorului, iar azi o gasesc ca una din cauzele problemelor. Au venit si banii. Si odata  cu ei un chin si mai mare, mai ales cand al meu deserotonizat si subdopaminat creier a constientizat ca banii nu sunt solutia, dimpotriva.


Au urmat mai multe incercari de a descoperi daca pot gasi lucruri care sa ma faca sa ma simt mai bine. Iesiri, tentative de distractii, dar ma simteam de parca eram venit din padure. Cam oriunde ma duceam incercam sa ma ascund intr-un colt, sa nu ma vada nimeni.  Deplasari pe la turnee de tenis, vreun an de zile, viata de vacanta, insa nimic care sa ma faca sa ma simt implinit. Multi km in masina, majoritatea singur. Ca un nebun, evident.


Apoi alte relatii, mai scurte sau mai lungi, dar am renuntat si la alea. Scurte insemnand 2-3 luni, iar lungi, care a fost, de fapt, doar una, insemnand 4 ani.  Gandul de familie sau de copii a fost intotdeauna exclus.


Am incercat ceva alcool, chiar si ceva iarba, dar abia dupa o betie simteam depresia cu adevarat. Fara sa-mi fie rau fizic sau sa am mahmureli, dupa orice betie, vreo doua zile aveam un sentiment de vinovatie chinuitor. Cre' ca daca ar fi fost sa ma sinucid vreodata, sigur a doua zi dupa o betie s-ar fi intamplat. Am avut si ganduri de sinucidere, dar numai la nivel de fantezie, sa-mi plang de mila, in realitate nu m-am dus niciodata cu gandul asa departe. Iarba, in afara de foame si somn, nu-mi provoca nimic. Asa ca am renuntat si la ideile astea. Mai scap la sticla de vin, da' foarte rar si imi asum urmarile, care nu sunt deloc placute.


Apoi am zis ca trebuie sa fac miscare, sa mananc sanatos si sa renunt la tigari, ca asa zic psihologii.  Am schimbat tigara normala cu cea electronica, am devenit expert in nutritie, ca e la moda, si mi-am luat o banda de alergat pe care vreun an de zile, zilnic sau o data la doua zile, alergam 5-10 km. Alergatul era o treaba buna, dar efectul era pe termen scurt. Aveam mai multa energie fizica, insa efectul psihic disparea foarte repede, dupa o ora reveneau gandurile negative.


Apoi am zis ca tre' sa fac sex. Mult. Ca orice om cu scula a carei vreme trece. Ca daca asa zice lumea, sigur asa trebuie sa fie. Mai o cunostinta, mai un tinder, din astea. Groaznic. Dupa fiecare escapada, doar de dragu' sexului, aparea acelasi sentiment de vinovatie, ma simteam de parca le-as fi violat. Atat de grav incat am inceput sa am anxietati si sa-mi pierd erectia. A devenit deja o obsesie cum sa maschez situatia pana recuperez erectia. M-am descurcat pana acum, dar e o treaba care evident adanceste problema, iar eu probabil voi deveni un expert in limbi intre episoadele de anxietate.


Cum n-au functionat nici escapadele, a venit alta relatie, la care evident am renuntat, cum era de asteptat, adica aproape degeaba. Am si ajuns sa nu mai tolerez femeile intr-o relatie, chiar sa invidiez homosexualii si sa regret ca nu sunt unul dintre ei.


Si uite asa am facut 37 de ani si sunt in acelasi loc, adica fara niciun orizont. Acum dezamagirea se pare ca e ca n-am un statut, ca n-am facut scoala, ca n-am identitate sociala. Ma gandeam si ma angajez, sa fac orice, numai sa fiu obligat sa am oameni in jurul meu, dar imi trecea repede cand realizam ca in afara de nume nu prea am ce sa scriu in cv si ca oricum nu m-ar baga nimeni in seama, fara sa fi muncit pana la varsta asta. I-am scris  unui prieten, cu care nu vorbisem de vreo doi ani, care are o firma de curierat, sa ma ia curier la el. A inceput sa rada si sa zica ca-l iau la misto si, desi i-am spus ca vorbesc serios, nu mi-a mai rapsuns. O sa-i scriu iar, ca intr-o vreme zicea ca e fratele meu.


Ma gandeam si sa ma duc la dansuri, rahaturi, ceva, insa ma trage inapoi tot treaba asta cu identitatea sociala si, cam orice activitate de genul asta as face, as parea ca sunt venit din padure. Si pentru asta trebuie sa-ti placa prietenii si viata sociala, treburi care nu ma caracterizeaza, mai ales cand e vorba de activitati din astea recreationale. Intr-o vreme ma duceam singur la film, pana cand m-am intalnit cu niste cunoscuti, carora evident li se parea foarte ciudat, desi incercau sa para ca nu li se pare. Mai stateam prin mall sa mananc ceva si ma holbam cate o ora doua la oameni. Ca muta, asa. Imi placea sa-i analizez si sa vad familii cu copii, care s-ar presupune ca trebuie sa fie fericiti cu ai lor copii, dar majoritatea erau agitati si stresati de ce fac copiii, le citeai rutina pe fata. Ma ajuta sa zic: ce bine e de mine!


De prieteni am scapat de toti, ignorand orice telefoan sau orice mesaj. Pe maica-mea n-o urasc, desi ar trebui, dar nici n-o iubesc. Singurele fiinte de pret pe care le am sunt sora-mea si familia ei, dar si pe ei ii refuz aproape in fiecare weekend cand ma roaga sa trec pe la ei.  Mai scrie cate o fosta cate un mesaj, sa ma intrebe daca sunt bine, da' nu le raspund nici lor si o sa se opreasca cand o sa se sature sau cand o sa le agate careva.


Am vorbit odata cu un psiholog online, dar n-a functionat si nu i-am spus nici macar jumate din cat am scris in mesajul asta. Am tot incercat sa-mi fac curaj, dar mereu am trait cu impresia ca n-am nimic, ca multi sunt in situatia mea, ca altii au probleme seriose, nu rahaturi din astea, si mai bine ma gandesc ce sa fac cu viata mea decat sa ma scheun ca o fata mare.


Putea fi si biserica o solutie, dar cum sunt ateu, nici Isus n-are leac.  M-am obisnuit cu gandul ca asa sunt, iar daca e depresie, sa fie,  traiesc cu ea si ea cu mine, cate zile oi avea.


In ultimul an m-am izolat si mai mult, ies o data la doua saptamani din casa si asta doar pana la supermarket, sa-mi fac plinu' la frigider.


Si uite asa am descoperit zilele trecute ca am cont pe softpedia, de cand am cerut sfaturi despre niste antene, si am inceput sa scriu teoria chibritului despre ce urasc barbatii la femei.


Si rasfoind eu asa forumul pe la psihologie, zic:  n-ai tupeu sa bagi si tu cu astea cu depresia! Scrie, fraiere, ce te fofilezi asa, si-asa nu-i cunosti. Toarna acolo, mai dai afara din mizerie, mori azi maine si nu stie nimeni ca esti si tu in trend cu depresia. Mai cersesti si tu putina atentie, ca e nevoia mare, mai face unu' altu' misto, mai descoperi un sfat, o idee, ceva.


Daca chiar exista  cineva care a fost in stare sa citeasca atat si poate sa-mi spuna ce as mai putea sa fac din ce n-am facut, care sa ma ajute sa gasesc un sens in viata, voi citi cu cea mai mare atentie si bagare de seama.

Nu se poate să nu te poți angaja, oricât de scârbă ți-ar fi. Trăiești tot din trading? Trebuie să fie ceva pe partea asta. Sau să înveți ceva conex, chiar on the job. Ești în România?
Statutul social nu e nimic. Nu cauți să impresionezi pe nimeni, nu?
Problema ar fi izolarea aproape completă. Ceilalți nu sunt cu mult diferiți de tine. Încearcă să interacționezi, să te deschizi la ce nivel ești confortabil, să iei totul mai puțin în serios și mai ca o banalitate. Sau ca un show la care privești, dar și participi.

Edited by Jayanti, 22 June 2019 - 07:40.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/LtJW1H8XTV8?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Bai nene, scrii bine...sa stii, la propriu.

Stiai ca depresia-anxietatea afecteaza oamenii peste medie cu inteligenta? Vorba aia: fericiti cei saraci cu duhul!

Ceva tratament iei/ai luat?

Edited by arab, 22 June 2019 - 07:48.

Fii organizat (culcat, trezit la aceiasi ora, haine curate, calcate mereu!), tine o dieta sanatoasa, fa sport minim 40 min pe zi (nu foarte tarziu ca nu mai poti dormi si de preferabil in natura cu oamenii nu pe banda acasa) si fa DOAR lucruri care iti plac. Evita alcoolul pentru o perioada si la nevoie ia ceva relaxante naturale (cauta tu pe net ce alimente sunt ok ptr asta).

http://www.naturanoa...capsule-7752869

Acțiuni:

In asociere cu vitamina C, este indicată în tratamentele psihiatrice.
Vitamina B3 asociată cu vitamina C(500-1000mg/zi) este indicată în tratamentul afecțiunilor psihiatrice, în special al Schizofreniei și al Depresiilor.

Plus Magneziu plus Zinc.

De studiat:

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/7K2tqxKf2EE?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Good luck, have fun.

Îți dau o veste bună, suntem mulți ca tine!

Soluția? Este una singură, deși tu ești sigur că nu e, mergi la un psiholog. Nu are nimic dacă te-ai dus la unul și ți-ai zis că nu merge, mergi la al doilea, apoi la al treilea, etc. Nu se poate să nu întâlnești pe unul în care să ai încredere și în care să te deschizi. Pentru că despre asta este vorba, psihologul te poate ajuta să te întorci la începuturi, în copilăria ta, să înțelegi care îți sunt problemele și să îți reeduci singur mintea. Nu trebuie decât să-i dai voie.

Depresia poate fi tratată la psihiatru însă ea nu este cauza, ci un simptom. Cel mai bine ar fi să mergi în paralel cu cele două.

Quote

Edited by draculescu, 22 June 2019 - 08:09.

Scrii bine. Al naibii de bine! Habar nu am ce sfat sã îți dau. Le-ai cam încercat pe toate. M-a marcat doar modul în care scrii. Poate îți iese o carte, ceva.

 dani0000, on 22 iunie 2019 - 06:55, said:

Toți oamenii mor dar nu toți oamenii trăiesc. Îți recomand să încerci să faci parte din oamenii care au trăit înainte să moară. Du-te prin străinătate, vezi lumea, fă-ți prieteni care știu să trăiască, e ok și să suferi. Fără amar, dulcele nu e la fel de dulce. Lasă calculatorul, lasă banii, trăiește și tu puțin.

 flavius1990, on 22 iunie 2019 - 07:54, said:

ce spui tu ...
desene animate

 flavius1990, on 22 iunie 2019 - 07:54, said:

teoretic e bine ce spui tu ,chiar solutia antidepresiva doar ca
nu putem sa facem mereu ce ne place ,nu avem jobul
dorit ,nu  avem de a face cu oamenii care ne plac
nu avem locuinta dorita etc.

 Jayanti, on 22 iunie 2019 - 07:22, said:

Nu mi-e scarba sa ma angajez, mi-e scarba de traiding. Nu mai suport grafice, cifre, calcule, analize, nimic, il vad cumva raspunzator ca nu mi-am construit o viata sociala, dar uneori am impresia ca ma mint si ca, de fapt, asta mi-am dorit, sa nu am o viata sociala. Statutul social nu e o problema pentru cei pentru care nu conteaza, insa eu intotdeauna am avut o problema cand am fost pus in situatia sa fiu intrebat de ocupatie, meserie etc. Simt ca n-am identitate. Nu caut sa impresionez, la un moment dat ma infrana un fel de orgoliu si rusine, dar am trecut peste mandrie si am apelat la mai multe cunostinte, insa la toti li se parea ciudat si nu m-au luat in serios. Nici eu n-am insistat, ramanand cumva cu o urma de indoiala si intr-un balans, daca raman la ale mele sau caut cu adevarat altceva. Sunt constient ca daca nu o sa fac altceva, o sa ma izolez total.

 arab, on 22 iunie 2019 - 07:43, said:

Nu am considerat niciodata ca e chiar atat de grav incat sa folosesc tratament medicamentos. Si nici nu prea imi plac senzatiile care-mi schimba starea, exemplele fiind alcoolul sau iarba. Cand chiar simt nevoia disperata sa ies din stare, ma urc pe banda si alerg 30-60 de minute si imi garanteaza cel putin o ora de stare mai buna.

 flavius1990, on 22 iunie 2019 - 07:54, said:

Mananc destul de sanatos, de dormit am invatat in atatia ani sa dorm macar 7-8 ore, insa aceleasi ore de dormit nu prea pot sa le respect. Nu prea ies din casa, n-am ce sa calc. Daca chilotii inseamna haine, ii schimb in fiecare zi. Naturiste, iau mereu cate ceva, pentru stres in general. Cu alergatul in natura e mai greu, bine ca mai pot alerga pe banda, chiar daca o fac tot mai rar

 burkina, on 22 iunie 2019 - 08:05, said:

O sa studiez, mersi

 draculescu, on 22 iunie 2019 - 08:05, said:

Probabil ca la un moment dat o sa incerc si cu specialistii, insa deocamdata nu reusesc. Imi spun mereu ca pur si simplu asa sunt eu, asa cum sunt multi altii ca mine, imi vine greu sa ma duc cu rahaturi din astea, om in toata firea si aparent cu toate tiglele pe casa. Plus ca imi e ca ma ajuta doar sa descopar problemele si cauzele, iar asta sa-mi induca si mai mult starea de boala si sa ma ajute prea putin sau deloc.

Edited by dani0000, 22 June 2019 - 08:44.

nu faci nimic(nu muncesti) din ce traiesti,vreo reteta ceva?

Ia citeva scule si mergi la pescuit. Nici nu stii cita deconectare o sa gasesti. O iesire de citeva ore iti "incarca" bateriile pentru o saptamina.

 cleopatra00, on 22 iunie 2019 - 08:06, said:

Poate la pensie. Pe care nu o sa o am

 Mr_nobody_, on 22 iunie 2019 - 08:17, said:

Am incercat de toate. Chiar si cu forta. Efectul de obicei e ca si cum l-ai pune pe unul plin de energie sa stea in casa o luna. De facut am tot incercat sa fac lucruri, nu m-am plafonat fara sa incerc sa fac nimic, insa fara vreo mare satisfactie. Asta nu inseamna ca ma simt neaparat rau sau ceva, cand fac anumite lucruri care sa ma mai scoata din starea asta, insa nu gasesc nici satisfactii si nu prea vad rostul. Mi se pare ca totul e fara sens. Si ca sa pastrez relatiile cu oamenii si relatiile de cuplu care au durat mai mult, am incercat mereu sa nu fiu un incuiat si sa trag de mine, ca sa fie bine, dar la fel, fara prea multe satisfactii.

Edited by dani0000, 22 June 2019 - 09:13.

 draculescu, on 22 iunie 2019 - 08:05, said:

Ne-a dat draculescu-n gat pe toti!

Vestea e buna pentru el, proasta pentru mine ca de tine nu-mi pasa

Probabil traieste din trading. Bine ca-i iese.

1. Raspunsul este in tine, pur si simplu trebuie sa il accepti. Cand iti vin ganduri ca poate asa esti tu mai antisocial si altii sunt mai rau, accepta ca asa e. Gandeste pozitiv, priveste partea buna si ia din gandurile care iti vin ce este bun, ce te face sa te simti bine. Restul sunt ganduri negative de care nu tii seama. De acolo incepi sa schimbi ce nu iti convine in viata ta. Oricum nu poate fi perfect, altii au o viata mult mai grea, probleme mult mai mari.
2. Religia (crestinismul) intotdeauna este solutia, punctul de sprijin pentru o persoana bine intentionata care nu stie in ce/cine sa aiba incredere. Faptul ca tu nu crezi nu inseamna ca nu exista, pur si simplu esti in voia valurilor, a propriilor ganduri, a ceilalti oameni, conjuncturi, esti oricand supus riscului de a cadea. Incepe macar cu mers la biserica si citit Evangheliile, te va chema El.
Cu ateii e problema ca ca atunci cand il gasesc pe Dumnezeu si vad ca au pierdut devin habotnici.

Edited by Khristine77, 22 June 2019 - 09:15.

 iuliean50, on 22 iunie 2019 - 09:07, said:

Nu inteleg eu viata, cum as putea sa inteleg pescuitul