Cum am luat Ardealul de la unguri? La aproape un secol după Trianon, Budapesta încă privește cu ură spre România

Da, vad Ungaria si Transilvania, dar nu vad Valahia si nici Moldova

Chiar daca a fost pasalac sau provincie de austriaca, Monarhia si statul ungar nu a incetat nici o clipa sa exieste

Kingdom of Hungary (1526–1867)

The Kingdom of Hungary between 1526 and 1867, while outside the Holy Roman Empirenote 1, was part of the lands of the Habsburg Monarchy that
became the Empire of Austria in 1804.

After the Battle of Mohács of 1526, the country was ruled by two crowned kings (John I and Ferdinand I). Initially the exact territory under Habsburg rule was
disputed because both rulers claimed the whole kingdom. This unsettled period lasted until 1570 when John Sigismund Zápolya (John II) abdicated as
King of Hungary in Emperor Maximilian II's favor.

In the early stages, the lands that were ruled by the Habsburg Hungarian kings were regarded both as "the Kingdom of Hungary" and "Royal Hungary".
Royal Hungary was the symbol of the continuity of formal law after the Ottoman occupation, because it could preserve its legal traditions. however in general
it was de facto a Habsburg province
The Hungarian nobility forced Vienna to admit that Hungary was a special unit of the Habsburg lands and had to be ruled in conformity with her own
special laws. Although, Hungarian historiography positioned Transylvania in a direct continuity with Medieval Kingdom of Hungary in pursuance of
the advancement of Hungarian interests.

Under the terms of the Treaty of Karlowitz, which ended the Great Turkish War in 1699, the Ottomans ceded nearly all of Ottoman Hungary.
The new territories were united with the territory of Kingdom of Hungary, and, although its powers were mostly formal,[dubious – discuss] a Diet seated
in Pressburg ruled these lands.
Two major Hungarian rebellions as the Rákóczi's War of Independence in the beginning of the 18th century and the Hungarian Revolution of 1848 marked important
shifts in the evolution of the polity. The kingdom became a dual monarchy in 1867 known as the Austro-Hungarian Empire.


====

Nu incerca sa prostesti aici lumea, ca din ce in ce mai putin cred in posvestile voastre care sustineti pe deoparta ca Ungaria nu a mai existat dupa Mohacs,
dar de aspuprit tot Ungaria v-a asuprit, nu Austria.
De aici se si vede cat de prost instruiti sunteti.


Ottoman Hungary (1541-1699)

https://theorangefil...ttoman-hungary/


[ https://hungarynews.files.wordpress.com/2013/12/hungary-in-three.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]



[ http://diamant-ltd.com/wp-content/uploads/2018/11/Europe-Lovely-Map-Of-Europe-1700-768x600.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by WestPoint, 17 June 2019 - 12:12.

Provincie de facto habsburgica

Ca si regatul Cehiei sau al Croatiei sau plm

 WestPoint, on 17 iunie 2019 - 11:48, said:

OO! M-ai gata cu harta aia !
Ia azi matretul regat ce fcvu in Rezbelu de 30 de ani? Ca princpii Bethlen si Rákóczi se cam stie sau se poate afla . Dar ce facu craiul Ungariei?
Si ia zic regatu ungar delimba .. germana ?!

West Point a scris
"de aspuprit tot Ungaria v-a asuprit, nu Austria.
De aici se si vede cat de prost instruiti sunteti."

Sincer, no comment!

Pai, ce comment sa dai, ca nu esti in stare. Inafara de bascalie si flame nu esti in stare sa scrii nimic.

 WestPoint, on 19 iunie 2019 - 12:58, said:

Probabil pentru că am fost prost instruit de unguri, aşa cum susţii.   
Şi vezi că vă cam luaţi nasul la purtare, stimaţi minoritari, poate umblăm puţin la drepturile acordate.

În rest, cum te coafează un report pentru atac la persoană?

Edited by LouisCyphre, 19 June 2019 - 13:14.

De unguri nu putei fi prost instruit pentru ca in cursurile unguresti nu se preda ci se sare peste minciunile din manualele facute in Romania.
Lasa drepturile minoritatilor ca nu sunt pe mana orcaruia.

Atac la persoana? Hai, nu, serios?
Pai tu faci flame de fiecare data, sa-ti dau la fiecare raport? Nu mai fii atat de gingas...

 Donald_Duck, on 13 iunie 2019 - 10:50, said:

care voi l-ati cucerit?
miticii?

 enough1453, on 20 iunie 2019 - 15:37, said:

da, taticu, miticii. si n-avea grija, la o adica tot noi vom merge unde trebuie sa mergem...

 Donald_Duck, on 20 iunie 2019 - 15:46, said:

stiu, v-ati tot dus si dusi ati ramas

 enough1453, on 20 iunie 2019 - 15:37, said:

Da MITICIII .In plus au cucerit si Budapesta si si-au pus opinca pe cladirea parlamentului ...

Edited by Ghita_Bizonu, 20 June 2019 - 16:33.

Au cucerit o pwula.
Au intrat defiland, primiti cu flori si aplauze.
Du-te si te culca ca iar vorbesti prostii...

Edited by WestPoint, 20 June 2019 - 17:40.

Nu-i frumos să vorbeşti aşa despre unguri, zău.
Nici mie nu-mi plac, dar nu le-aş spune "o pwulă".
Treaba ta, de fapt, fiecare cu părerea lui...

Numesti asta "cucerire"?

Da.
Ca oricare alta, a avut loc în urma unor conflicte armate.
Nu dezvolt, sunt convins că le cunoşti.
Spune-mi tu cum se numeşte faptul că o forţă armată a unui stat intră în capitala altui stat, fără să întâlnească rezistenţă, dacă nu cucerire?

Penibil. Esti roman? Trebuie eu sa te invat limba romana si cum se folosesc cuvintele?
Bine, treaca de la mine, nu esti nici primul si nici ultimul

Cea ce a facut armata romana se numeste ocupare cu sprijinul Antantei, mai ales cu asistenta Frantei.
La romani asa de mult le-a placut Budapesta ca nici nu se gandeau sa se reintoarca in Romania.

La 25 februarie 1920, armata română a părăsit teritoriul Ungariei la cererea Antantei.
Bineinteles, nu fara sa ia cu ei tot ce nu era turnat in beton. Chiar si ce era batut in cuie.

Generalul american Harry Hill Bandholtz, reprezentantul ţării sale în misiunea militară Interaliată de la Budapesta.
Acesta şi-a publicat după război memoriile, intitulate Jurnal nediplomatic, în care a susţinut cauza maghiară, afirmând că, personal, a impiedicat numeroase
furturi şi abuzuri ale trupelor române.

Iată cum îi descria pe soldaţii români în ziarul New York Times în 1920 un general american a cărui misiune era să supravegheze retragerea armatei române
din Ungaria: Românii erau lipsiţi de „bun simţ” în a-i prăda pe unguri, conform unui articol semnat de Daniela Stoian şi publicat în Gândul.

The New York Times relata în 1920 despre cum armata română care invadase Ungaria ocupa o treime din teritoriul ţării fără niciun drept recunoscut de vreo
altă putere şi sfidând şaptesprezece ultimatumuri de a părăsi teritoriul.
[ http://www.napocanews.ro/wp-content/uploads/2014/07/armata-romana-in-budapesta-6.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
Ungurii au cerut Aliaţilor să facă mai multe demersuri în sprijinul lor. În primul rând au cerut ca Antanta să forţeze aliatul lor România să părăsească Ungaria şi
ca în evaluarea compensaţiilor de război Aliaţii să ia în considerare că Ungaria a fost „schilodită” prin rechiziţionarea de către România a diverselor
echipamente şi a producţiei de pe o suprafaţă de trei pătrimi din ţară.

După şase luni de observare a situaţiei de la faţa locului din Ungaria, generalul american Harry Hill Bandholtz era convins că românii nu aveau nicio scuză să ocupe
linia de demarcaţie de-a lungul Tisei deoarece Conferinţa de Pace fixase graniţa mult mai la est.
Generalul mai spune că peste tot pe unde au fost în Ungaria, românii au luat tot ce se putea urni din loc, sub titlu de rechiziţionare. El a avut un
rol important în a pune în a ţine socoteala tuturor bunurilor pe care le-au confiscat românii.

Comandantul armatei române în schimb dădea asigurări că românii nu au luat decât atât cât era necesar pentru armata aflată pe câmpul de luptă.
Bandholtz l-a întrebat:
„Dar ce face armata voastră cu goblenurile?” Drept răspuns a primit un zâmbet, îşi amintea el.



Generalul Bandholtz a avut multe experienţe interesante. Cea mai interesantă poveste a sa este despre cum ştampila cenzurii a salvat Muzeul Naţional al Ungariei.
Într-o seară de octombrie, comandantul armatei româneşti, aflând despre tezaurul valoros al Muzeului Naţional al Ungariei, a ordonat confiscarea acestuia a doua
zi dimineaţă.
Auzind despre asta, Generalul Bandholtz a mers la muzeu în seara respectivă, a încuiat uşa, a băgat cheile în buzunar, a pus o bandă de hârtie de-a curmezişul uşii,
şi-a scris numele pe ea şi neavând cu ce altceva să o sigileze, a sigilat-o cu ştampila cenzurii.

Ştampila cenzurii era folosită pe timp de război, când corespondenţa era verificată de teama scurgerilor de informaţii.Generalul a lăsat şi un bilet în care a scris că
cine doreşte cheia o găseşte în buzunarul său. Sigiliul a rămas neatins, la fel şi muzeul.
Generalul american spunea că românii au dovedit „lipsă de bun” simţ în rechiziţionări. Distrugeau echipamentele din fabrici, confiscau chipamente agricole, alimente,
grâne, cai şi vaci. Tot ce confiscau trimiteau în România.

Cativa ani mai tarziu generalului american i se ridica o statuie in fata ambasadei Statelor Unite din Budapesta, in semn de recunostinta pentru serviciile aduse.
Paguba facuta in Ungaria de rechizitii
Insa, cand a venit vorba de materialul rulant, atunci situatia a devenit intr-adevar sensibila. Din Ungaria, pana la sfarsitul ocupatiei, fusesera luate peste 1.000 locomotive,
2.000 de vagoane de pasageri, 37000 de vagoane de marfa, pe langa echipamenul, masinariile, dar si captura de razboi impresionanta.
Paguba facuta statului ungar este calculata undeva la circa 29 miliarde de coroane austro-ungare (n.r. 13 miliarde de euro), cifra cu adevarat colosala.

Edited by WestPoint, 20 June 2019 - 21:01.

Deci, v-am cucerit, pardon, ocupat, fără bun simţ.
Uite, ne cerem scuze, sincer.
Data viitoare vă cucerim cu bun-simţ, ok?

O data viitoare, nu va fi, si daca va fii, sa te fereasca al de sus, ca nu o sa mai fie cine sa va tina pe palme...
Nu uita ca in 1919 Antanta a sprijinit armata romana. Acum, alea F16 care zboara numai in sezonul estival si cer senin, nu mai poti face nici
parada, daramite razboi.