Cum am luat Ardealul de la unguri? La aproape un secol după Trianon, Budapesta încă privește cu ură spre România

Eh... Niciun pamant nu e al nimanui la o adica. La inceput era doar Terra, apoi nu stiu cum oamenii si-au atribuit de capul lor teritorii si terenuri de parca le-ar fi cumparat de la Dumnezeu.

Pe la 1848 la fel se intrebau si altii "Care Principate Unite? Care Romanie ?", desi discutia era deja intensa si pe agenda intelectualitatii inca de pe vremea lui Napoleon I

Poate le-a împărțit Dumnezeu. E și asta o variantă.

P.S. Ori și-au atribuit de capul lor teritoriile, ori le-au cumpărat. Din două, una, altfel ne aleargă logica pe câmpii.

Puteai fi mult mai sintetic: dorinta lui Clemenceau, Lloyd George, Wilson (in secundar) de a termina odata pt totdeauna cu Germania si fritzii. Norocul statelor nationale mici din Imperiul Habsburgic ( si al nostru) a fost ceva colateral. Maynard Keynes afirma atunci in 1919 ca Europa isi taie craca de sub picioare, slabind centrul Europei, facand Europa vulnerabila in fata expansionismului rusesc......
Cred ca Eugen Simion spunea ca sec 20 a avut un singur razboi mondial, inceput in 1914 si terminat in 1991, akuma ce stiu io o biata muiere luata de la oala pe langa maretia daco-getica , in Ardeal prezenta dupa macelarirea triburilor celtice de catre Burebista.

...

Asa e, doar ca in practica nu functioneaza asa. Pamantul s-a castigat tot timpul cu arma-n mana. Ungurii daca vor si pot () sa vina sa-l ia

AI "uitat"ca principalul ferment dizolvant al Imperiului Habsburg au fost ...maghiarii .. Acum ce propui cain 1920 safie spnajurati si 169 de colonei si 2.197 de capitani ?!

În urma Tratatului de la Trianon, pe harta Europei a reapărut, după patru secole, statul ungar

Voi stiati ca Brasovul a fost numit si orasul lui Stalin ? Din regiunea lui Stalin )

@Initiator
La primul post ai dovedit ca de varza esti.

1. Regatul ungar a luat ființă în anul 1000 sub conducerea lui Ștefan I al Ungariei, pina în în 1526 după bătălia cu otomanii (turcii) de la Mohács
2. In 1867 Ungaria a obținut o autonomie lărgită, cu guvern și parlament propriu, în cadrul dualismului austro-ungar.Imperiul Austriac și-a schimbat în urma
acestui act denumirea în Imperiul Austro-Ungar.
2. La 16 noiembrie 1918 s-a proclamat Republica Ungară, ca urmare a destrămării Imperiului Austro-Ungar

Dupa 1858 de ani, apare si Romania pe harti

România a apărut ca stat, condus de Alexandru Ioan Cuza, în 1859, prin unirea dintre Moldova și Țara Românească.

Dar sa trecem la istoria serioasa.
Daca Franta nu ar fi avut asa o ura mare pe Austria, Austro-Ungaria nu ar fi fost distrusa si Transilvania de astazi ar fi fost o mica si faina Elvetie, si toti oamenii ar fi
fost fericiti. Nu am fi avut din o monarhie de ratati, nici comnunsimul "original" represiv si nici inca 30 de ani de oligarhism.

Dar sa trecem la istoria serioasa.
Daca Franta nu ar fi avut asa o ura mare pe Austria, Austro-Ungaria nu ar fi fost distrusa si Transilvania de astazi ar fi fost o mica si faina Elvetie, si toti oamenii ar fi
fost fericiti. Nu am fi avut din o monarhie de ratati, nici comnunsimul "original" represiv si nici inca 30 de ani de oligarhism.

Alea-s momente care s-au consumat si asa raman. Ce vreau io ii ca majoritatea romana sa nu repete greselile de le-au facut ungurii romanilor dupa 1800, cu un nationalism egocentric ingust, o politica de atatare si deznationalizare. Repet dupa 1800, au fost momente in istoria Ungariei cand minoritatile ( inclusiv romana) erau invitate sa se aseze in Ungaria, dar asta-i alta poveste uitata de romani.

@Initiator
La primul post ai dovedit ca de varza esti.



1. Regatul ungar a luat ființă în anul 1000 sub conducerea lui Ștefan I al Ungariei, pina în în 1526 după bătălia cu otomanii (turcii) de la Mohács
2. In 1867 Ungaria a obținut o autonomie lărgită, cu guvern și parlament propriu, în cadrul dualismului austro-ungar.Imperiul Austriac și-a schimbat în urma
acestui act denumirea în Imperiul Austro-Ungar.
2. La 16 noiembrie 1918 s-a proclamat Republica Ungară, ca urmare a destrămării Imperiului Austro-Ungar

Dupa 1858 de ani, apare si Romania pe harti

România a apărut ca stat, condus de Alexandru Ioan Cuza, în 1859, prin unirea dintre Moldova și Țara Românească.

Dar sa trecem la istoria serioasa.
Daca Franta nu ar fi avut asa o ura mare pe Austria, Austro-Ungaria nu ar fi fost distrusa si Transilvania de astazi ar fi fost o mica si faina Elvetie, si toti oamenii ar fi
fost fericiti. Nu am fi avut din o monarhie de ratati, nici comnunsimul "original" represiv si nici inca 30 de ani de oligarhism.

Sfârșitul Dublei Monarhii

Octombrie/noiembrie 1918: cronologia prăbușirii
    29 septembrie: atacuri masive ale Antantei pe frontul de vest; drept urmare, Erich Ludendorff, reprezentantul comandamentului armatei germane, a cerut guvernului începerea imediată a negocierilor pentru încetarea operațiunilor militare. Bulgaria, aliată a Puterilor Centrale, a încheiat armistițiul. Pe frontul italian, trupele k. u. k. suferă de foame, de lipsa proviziilor militare, de extenuare și din cauza dezertărilor. Forțele centrifuge ale Austro-Ungariei își văd întărite șansele de succes.
    6 octombrie: Constituirea Consiliului Național al Slovenilor, Croaților și Sârbilor. Guvernul regal maghiar din Budapesta își pierde autoritatea în Zagreb.
    16 octombrie: Împăratul Carol I semnează „Völkermanifest”-ul (Manifestul poporului) conceput de guvernul cezaro-crăiesc condus de Hussarek-Heinlein prin care se urmărea transformarea Imperiului Austriac într-o federație de state naționale autonome. Însă scopul politicienilor cezaro-crăiești din rândurile celorlalte naționalități nu era autonomia, ci suveranitatea.
    21 octombrie: Membrii germani ai Camerei Reprezentanților Austriei, aleși în 1911, fondează la Viena Adunarea Națională Provizorie pentru Austria Germană
    24 octombrie: Guvernul cezaro-crăiesc din Viena și-a pierdut autoritatea: o parte din deciziile sale nu mai sunt respectate. Dieta Ungariei din Budapesta a anunțat, cu acordul regelui Carol al IV-lea, propunerea guvernului regal maghiar condus de Sándor Wekerle de a pune capăt compromisului austro-ungar din 1867 pe data de 31 octombrie 1918. Ultima întrunire a Consiliului Ministerial pentru afaceri comune.
    26 octombrie: Împăratul Carol I renunță la alianța cu Imperiul German.
    27 octombrie: Numirea de către Carol I în Viena a „Guvernului Lichidării” Lammasch. Jurământul a fost depus câteva zile mai târziu.
    28 octombrie: Comitetul Național Cehoslovac a preluat în Praga administrarea Boemiei de la reprezentantul cezaro-crăiesc și a finalizat fondarea statului cehoslovac independent. Galiția s-a despărțit de Cisleithania pentru a aparține statului polonez renăscut.
    29 octombrie: Comitetul Național Morav a preluat conducerea reprezentanței k.k. și a comandamentului militar k.u.k. din Brno. Dieta croată (Saborul) a declarat retragerea Croației din Austro-Ungaria. La Zagreb a fost proclamat Statul slovenilor, croaților și sârbilor, căruia ar fi trebuit să-i aparțină toate teritoriile slavilor de sud care făcuseră anterior parte din Dubla Monarhie. Consiliul Național Sloven a declarat la Ljubljana că toate teritoriile austriece locuite de sloveni sunt independente.
    30 octombrie: Împăratul și regele Carol I/IV dă ordinul ca Marina Militară Imperială și Regală să fie predată noului stat al slovenilor, croaților și sârbilor. Adunarea Națională Provizorie pentru Austria Germană instituie primul cabinet, act prin care Austria Germană se constituie ca stat; Karl Renner devine cancelar de stat. Comitetul Național Cehoslovac preia Comandamentul militar k.u.k. din Praga, Plzeò și Litomìűice.
    31 octombrie: Consiliul Național din Ljubljana declară intrarea Sloveniei în Statul slovenilor, croaților și sârbilor. Ofițerii statului slavilor de sud preiau comanda Marinei Militare Imperiale și Regale. La Budapesta ia ființă Consiliul Național Român Central. Fostul ministru-prezident István Tisza este omorît la Budapesta în prima zi a Revoluției Crizantemelor.
    1 noiembrie: Cabinetul k. k. Lammasch a început în Viena să predea afacerile statului noului cabinet austro-german condus de Renner. Administrarea Bosniei a fost predată Comitetului Național Bosniac. Conducerea Direcției Poliției k. k. din Viena a jurat credință Staatsrat-ului.
    2 noiembrie: Ordinul deja dat de Béla Linder, noul ministru al apărării în guvernul revoluționar maghiar condus de Mihály Károlyi, regimentelor maghiare de pe frontul italian cu scopul încetării luptelor și depunerii armelor, a fost transmis în mod oficial trupelor de către Înaltul Comandament al Armatei Austro-Ungare. S-a retras ultimul ministru de externe k. u. k., Gyula Andrássy cel Tânăr.
    3/4 noiembrie: Armistițiul de la Villa Giusti, semnat lîngă Padova între forțele armate austro-ungare și Antanta. Termenul intrării în vigoare a armistițiului, care potrivit așteptărilor armatei k.u.k. ar fi fost „imediat”, a fost interpretat în mod diferit de părțile implicate în conflict; aceasta a permis forțelor italiene să ia prizonieri peste o sută de mii de soldați k.u.k. în ultimele 24 de ore. Italia a ocupat Tirolul la sud de Pasul Brenner, Triest și Litoralul austriac. S-a retras ultimul ministru de finanțe comun, Alexander Spitzmüller.
    6 noiembrie: Carol I/IV a ordonat demobilizarea unităților rămase din armată. Trupe germane ocupă între 6 și 10 noiembrie părți din Tirol și Salzburg.[20]
    9 noiembrie: Consiliul Național Român Central cere noului guvern revoluționar maghiar condus de Mihály Károlyi să i se acorde o deplină putere de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal și Țara Ungurească
    10 noiembrie: Regatul României declară din nou război Puterilor Centrale și trupele române trec încă o dată Carpații.
    11 noiembrie: Retragerea împăratului Carol I în Austria Germană, dizolvarea guvernului k. k. Lammasch, eliberarea tuturor funcționarilor publici de jurământul de credință făcut împăratului. Se retrage ultimul ministru de război k. u. k., Rudolf Stöger-Steiner von Steinstätten.
    12 noiembrie: Prin hotărârea Adunării Naționale Provizorii, statul Austria Germană s-a declarat republică aparținătoare de Republica de la Weimar. Delegațiile și Camera Domnilor din Consiliul Imperial precum și ministerele k. u. k. și k. k. au fost desființate.
    13 noiembrie: Se retrage regele Carol al IV-lea al Ungariei. Guvernul maghiar, care nu se considera angrenat de armistițiul în vigoare din 3 / 4 noiembrie dat fiind că Ungaria ieșise din uniunea reală cu Austria la sfârșitul lui octombrie, încheie o convenție militară cu Antanta la Belgrad, prin care e nevoit să accepte condiții chiar mai rele decât cele impuse la Villa Giusti.
    14 noiembrie: Tomáš Garrigue Masaryk, încă în exil, a fost ales ca președinte al Republicii Cehoslovace. Desemnarea sa prin intermdiul politicienilor cehi din exil a fost încununată de succes încă din 24 octombrie în Paris.
    15 noiembrie: Consiliul Național Român Central decide unirea românilor din Transilvania și din Țara Ungurească cu Regatul României.
    16 noiembrie: Ungaria se declară republică, primul președinte fiind Mihály Károlyi.
    28 noiembrie: Bucovina, rămasă fără vreo formă de organizare statală după dezintegrarea Cisleithaniei, cere unirea cu Regatul României.
    1 decembrie: Marea Adunare Națională a proclamat la Alba Iulia, în fața a 100.000 de români, unirea Transilvaniei și a unor părți din Banat, din Crișana, din Sătmar și din Maramureș cu România.