O poezie pe zi

 Annny, on Jul 25 2007, 00:45, said:

off topic :Fiecare vers e o forma de exprimare a unor sentimente...Ce sa mai zici?!

Edited by DarkMajesty, 01 September 2007 - 15:34.

Steaua serii
           Edgar Allan Poe

Era in mijlocul verii
Si la miezul noptii era;
Stelele-n stinse orbite
Sclipeau palide,ca lumina
Mai stralucit luna rece,de gheata,
Care pe Ceruri trecea,
Sus,intre planetele sclave
Si pe talazuri cu raze de nea.
Priveam cum se trece
Surasul ei rece;
Prea rece,prea rece era pentru mine,
Apoi de o data
Un lintoliu de vata;
Si ma abatui de la ea spre tine
Stea trufasa-a Serii,
Glorie a privegherii,
Spre raza ta ce mai usor alina,
Caci rostul pe care in Ceruri il ai
E fericirea sa mi-o redai,
In noaptea inalta,noaptea senina,
In care stiu ca mai mult noroc
E sa ma scald in trufasul tau foc,
Decat in umila,mai rece,lumina.

a.p. - d.t.a.d.

Quote

pentru ratusca mea

Un vis intr-un vis
Edgar Allan Poe

Te sarut pe frunte-acum
Si plecand pe lungul drum,
Ingaduie-mi a-ti spune cum
C-aveai dreptate cand ai zis
Ca zilele-mi au fost un vis;
Oricum nadejdea mea pieri,
De-ar fi-ntr-o noapte,-ori intr-o zi,
In naluciri ce sunt si nu-s,
De dus,si-asa,ea tot s-a dus.
Caci toate ce se vad si par
Sunt un vis intr-un vis doar.

Stau in viul freamat al
Tarmului batut de val.
Tin in mana mea – tezaur –
Fire de nisip de aur.
Ce putine!Se preling
Printre degete-n adanc,
De cand plang,pe cand plang.
Doamne,nu le poti tinea
Mai vartos in mana mea?
Doamne,nu pot sa le mantui?
Le ia marea in mormantu-i!
Caci toate ce se vad si par
Sunt un vis intr-un vis doar.

DarkMajesty, ai venit cu varianta in romaneste a poeziei A dream within a dream, postata de altcineva cu 2 pagini in urma, in engleza.

Un peisaj încântător
E-ncântătoarea ta făptură
Îți joacă zâmbetul pe gură
Ca boarea unui vânt ușor

Drumețul trist ce-ți iese-n cale
își simte sufletul vrăjit
În clipa când i-a răsărit
Splendoarea sănătății tale

În armonia de culori
Ce trupul tău îl inveșmântă
Poeții-nchipuirii cântă
Un grațios balet de flori

Vestmântul tău multicolor
Cu inima ți-l potrivești
Nebună, tu mă-nnebunești
Și te urăsc cum te ador!

Tânjeam în vesela grădină
Când soarele, bătându-și joc
M-a sfâșiat cu lănci de foc
Din arzătoarea lui lumină

M-au umilit ca pe-un martir
Grădina, primăvara, firea
Și pentru-a-mi răzbuna jignirea
Am pedepsit un trandafir!

Ascuns în umbrele tăcerii
Aș vrea să mă strecor la fel
În preajma ta, ca un mișel,
La ceasul tainic al plăcerii,

Să-ți pedepsesc frumosul trup
Să-ți sânger carnea-nspăimântată,
Nevinovatul sân de fată
Și-o rană-n coapsa ta să rup,

Apoi, cu dulce voluptate,
Înfrigurat aș căuta
În astă nouă gura-a ta,
Să torn veninul meu de frate.

-------------------------------------

("Celei prea vesele"  - C. Baudelaire)

Când șarpele intinse Evei mărul, îi vorbi
c-un glas ce răsună
de printre frunze ca un clopot de argint.
Dar s-a întâmplat că-i mai șopti apoi
și ceva la ureche
încet, nespus de încet,
ceva ce nu se spune în scripturi.

Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a șoptit anume
cu toate că asculta și el.
Și Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină
și-și miscă geana parca-ar zice
că ea știe ceva,
ce noi nu știm,
ce nimenea nu știe,
nici Dumnezeu chiar.

pleoapa mea de femeie ascunde imaginea ta de barbat


Eva - Lucian Blaga

Un vis
Edgar Allan Poe

In nalucirile noptii sumbre,
Visam la bucuria de mult plecata,
Cand,un vis treaz si fara umbre
Mi-a lasat inima sfasiata.

Ah!ce inseamna un vis de zi
Pentru acel al carui ochi apleaca
Pe toate din jur raze tarzii
Ce doar spre trecut vor sa petreaca!

Cand acest vis sfant,acest vis sfant,
(In timp ce toata lumea cârtea)
A fost o lumina ce-n vaiet de vant
Singuratec suflet calauzea.

Prin furtuna si noapte incepu sa creasca,
Lumina de departe pana se ivi;
Ce putea mai pur sa luceasca
In a Adevarului stea de zi?

stie cineva Martisor de Ion Pillat? o am ca tema de vacanta si nu o gasesc nicaieri...

Cea mai mandra zi,cel mai mandru ceas...
Edgar Allan Poe

Cea mai mandra zi,cel mai mandru ceas,
Inima-mi vesteda le-a cunoscut:
De-avant si de marire visu-mi treaz,
O stiu,a trecut!

Ce-avant,am zis?Da!Imi inchipui,
Dar de mult timp s-a dus pe veci!
S-a dus si tineretea mea,si chipu-i;
Ci,duca-se deci!

Si tu,marire,ce mai am cu tine?
Alt cuget are-acum de mostenit
Veninul ce mi l-ai turnat in vine;
Suflete-al meu,fii linistit!

Cea mai mandra zi,cel mai mandru ceas
Ce mi-au fost date,le-am avut:
Si visul de marire,visul treaz,
O stiu,a trecut!

Dar daca visul meu de-avant si de marire
M-ar imbia si-acum cu-acel amar
Ce-l indurai atunci,eu ceasul peste fire
Nu l-as petrece iar!

Caci aripa lui plutea ca o pulbere.
Si cand pleca in zboru-i,cazu de pe ea
O esenta in stare sa spulbere
Sufletul ce-l cunostea.

Vreau tot , sa stiu ca tot mi-e cunoscut
Cu tot ce-a fost , ce este si va fi
Sa mi se-nsire-n fata , zi cu zi ,
Enigmele de-acum si din trecut .
Vreau Sfinxul sa-si dezlege-al lui secret
Gioconda sa-mi explice-al ei suris
Sa aflu tot ce-a fost in paradis
Cu Eva si Adam sa stau la tabiet
Vreau soare , apa , tunete si ploi
Dar si verdeata , dune ca si stinci
Sa urc cu greu , pe coate si pe brinci ,
Sa am si nestemate-alaturi de noroi
Atunci , poate atunci ,voi intelege viata
Misterul ce se naste ne-ncetat
In ce e pur , curat sau intinat
In zile luminoase sau cind se lasa ceata
Si cind nu va mai fi in fata-mi vreun mister
O voi porni , agale , cintind usor , spre cer .

vreau tot... dar fara tine sunt sigura c-ar fi nimic...

Vreau tot - Jan Lulu Stern

Romanta
Edgar Allan Poe

Romanta,ce cu drag te-nclini
Si canti,lasand aripa lin,
Prin frunzele verzi scuturate,
Pe lacul cu ape-adumbrate,
Ca un papagal colorat
Mi-ai fost zburator familiar,
Ce alfa-vita m-a-nvatat
Si-a spune-ntaiul cuvant clar,
Pe cand eram prin mari paduri
Copil cu ochii prea maturi.
Eternul anilor condor
Atat misca taria-n cale
Cu focul fulgerelor sale
C-a’ lumii griji nu ma mai dor,
Privind la cerurile pale,
Si cand o mai senina clipa
Tinde pe mine-a ei aripa,
Timpul cu lira si cu-o rima
A mi-l petrece-ar fi risipa,
Si pentru inima-mi o crima,
Cand strunele n-o intraripa.

A mai murit încă unul - Radu Gyr
A mai murit inca unul -
cu foamea pe fata,
cu ochii de ceata,
cu maini ca tutunul.

A mai murit inca unul
din nemernica gloata
care pe rand se gata.
Unul cate unul.

Trei, sase, opt, zece ...
A mai murit un misel.
Ce bine de el
ca-i liber să plece!

Azi n-o să-l mai friga
în vise de fiere
nici trup de muiere
si nici mamaliga.

Ah, Domnul, prea-bunul,
il mangaie foarte.
Tovarasi de moarte,
poftim inca unul!

Lasati-l să plece!
Nu spuneti o vorba!
Ne lasa o ciorba
si-o paine rece.

Râului
Edgar Allan Poe

In cristalul tau luminos si clar,
Apa vagaboanda si lenesa,iata,
E stema de fulger a podoabei ce-n dar
Iti da cu inima neferecata,
A lui Alberto sagalnica fata;
Iti tremura unda mai tare cand ea
Priveste imaginea-i geamana...

Atuncea inzauatul râu
Cu dragutul ei seamana;
In inima ei,ca-ntr-un val,
Chipul lui adanc sta ascuns –
Inima ei care tremura razelor
Ochilor lui care-au patruns.

Din acest vânăt cer ciudat,
"Plin, ca și soarta-ți, de blesteme,
Ce gânduri, om destrăbălat,
Coboară-n tine să te cheme?"


-Iubind tot ce-i întunecat,
Greu de-așezat în loc și vreme,
Eu ca Ovidiu alungat
Din raiul Romei, nu voi geme.


Cer sfâșiat, plin de ruine,
Mândria-mi se-oglindește-n tine!
Ți-s norii dricuri care-n ele


Duc toate visurile mele
Și în lumina-ți prind să joace
Luciri din Iad, și Iadu-mi place
-------------------------------------
("Goază plăcută" - C.Baudelaire)

Și iar mi-i sufletul la tine...

...Și iar mi-i sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Că-mi sorb o lacrimă și-mi pare
Că cere,
Mângâie,
Și doare,
De parcă tu ai plâns-o-n mine,
De parcă ți-am venit de tot...

Așa!... dă-mi mâinile-amândouă,
Și ochii amândoi mi-i dă,
Deschiși adânc
Și mult
Și-aproape
Pân-vom închide-o sub pleoape
Aceeași stea topită-n două
De mult ce ia
De mult ce dă...

Și calea gândului se-nchide
Doar lacrimile vad își cer...
Și nu mai am nici ochi,
Nici gură...
Pe valul mării ce mă fură
Privirile nu-și pot deschide
Decât fereastra dinspre cer...

(Elena Farago)


pentru pisicu meu

Edited by Laberta, 11 September 2007 - 14:25.

Scrisoare...
[fragment]
          de D.C. Munteanu

Atunci când lumina ochilor mei se va stinge,
Si sufletul trupu-mi va părăsi, te rog nu plage!
Bucură-te ca am plecat din iadul pamantesc,
Căci acum si Infernul lui Dante mă face sa zambesc.

********************************************

Soarele se culcase în marea-nspumată și plaja dormea;
sus pe munte cânta cineva.
Moarte erau cuvintele lui căzute în apă...
Și cântecul dispăru îndărătul pinilor, amurgul le luă cu sine.
Când totul tăcu din nou, mi-am spus doar atât:
o inimă a sângerat pe stânca-nserată,
și tulbure-atunci am simțit cum cântul vorbea
despre lucruri ce nu se întorc niciodată.

*******************************
Cântecul de pe munte - Edith Södergran

 Comet_McNaught_C_2006_P1_ram_5_liten.jpg   99.25K   5 downloads

Edited by sexterminator, 14 September 2007 - 23:09.