Cumpararea constiintei (joc psihologic)

Agresorul devine Salvator și apoi iar Agresor

Apare la cei care  joacă "lasă-mă să te rănesc ca să te pot ajuta".

Proverbul lupul își schimbă părul dar năravul ba, face referire la acest joc, mai exact la continuarea lui, "și lasa-mă să te ajut după ce te-am rănit, ca să te pot răni în continuare".

Când cineva ajută aceeasi persoana pe care a rănit-o intentionat (dar...inconstient), o face aparent din poziția de Salvator și așa ar rămâne dacă totul nu ar fi fost premeditat și cu intenția (inconștietă) de a repeta agresiunea.

Ambele poziții, de agresor ori salvator sunt poziții de superioritate în triunghiul dramei, mult mai convenabile ca poziția de victimă.

Victima joacă "piciorul de lemn", care până la urmă, devine de lemn (capul devine de lemn).

Persoana "rea" pune "victima" intr-o situatie fara iesire, astfel încât victima să fie nevoită să ceară ajutor exact persoanei care a rănit-o foarte tare. Ce satisfacție (diabolică) mai mare poate fi?

Agresorul face in asa fel ca să-si satisfaca nevoia de a-și cumpăra o conștiință nouă, bună, în ochii victimei (exasperat de faptul ca i s-a tot spus ca e rau), care e nevoită să admită că totuși agresorul poate fi și bun. Dar real nu poate face asta atunci cand toata tarasenia e un joc psihologic (minciună). De aici conflictul intrapsihic.

Agresorul încearcă să se convingă pe sine că (totuși) e o persoană cu suflet bun (deși tot el rănise victima fără motiv in ceea ce o privea, dar cu motiv bine intemeiat in cel priveste pe el) iar victima permite agresorului să-și confirme asupra ei mereu o poziție de superioritate, aceea de Salvator (temporar), că nu are încotro (e copil sau o persoană fără mijloace).

După un timp, Salvatorul poate comuta (și sigur o va face dacă e psihopat) iarăși in Agresor, reproșând victimei ajutorul acordat acesteia, victimă care nu l-a valorificat (ajutorul era condiționat). Aceste comutari pot schizofreniza victima care aștepta de fapt ajutor necondiționat (ori agresorul dorea să scape de victima neputincioasă, pe care tot el a adus-o la stadiul de neputinta).

Soluția: victima ar avea nevoie sa refuze orice relația cu agresorul, indiferent de ce tip ar fi ea. Victima va rămâne o victimă potențială dacă nu devine independentă financiar și locativ. O victima cu psihicul decompensat nu mai poate parasi jocul.

Am observat ca unele femei traumatizate rau (dar care inca nu au decompensat psihic) preferă prostituția (retragerea din orice fel de relatii) în locul unei relații de interes cum le-a placut (si ii place oricarei femei), în care ar risca să mai fie prelucrate psihic de un gherțoi grandoman. Dar riscul e ca in final tot acolo sa ajunga, pe o cale ocolita. Seducătorii nobili (și bănoși) mereu se demască prin a fi tot niște tirani, că deh, cine rabdă la nesfârșit condiția umilitoare de "client" în raport cu "soția"? Solutia e ca nimeni sa nu ravneasca la ceea ce nu i se cuvine din toate punctele de vedere. Nici ea, nici el. Dar atat tentatia unei "fiinte catifelate" cat si a unui trai bun, conditii optime, fără lucru, sunt prea puternice. Mirajul oricărei femei e că după ce a umilit erotic un bărbat, practic obligându-l să o cumpere, el să mai fie și bun cu ea. Ori bunătatea lui ar fi o schizofrenie neplăcută pentru el, dar plăcută pentru ea.

Dupa ce agresorii isi distrug victima de tot, vor sa-si cumpere constiinta printr-un act final  bizar, s-ar putea să-i facă mausoleu (ăla din India așa o fi apărut?).

Lasa-ma sa te ranesc ca sa te pot ajuta e urmat de lasa-ma sa te ajut ca sa te pot răni în continuare. Jocul e fara de sfarsit pânâ la colapsul total al victimei (victima se sinucide sau isi ucide agresorul).

Când agresorul e părintele biologic si victima, copilul lui, nu prea mai scapa acel copil. Doar daca a ajuns deja adult si nu a decompensat.

De aceea copiii, adolescentii victime si toti cei care au decompensat psihic si nu au nici un fel de mijloace (locative, financiare) au un destin final tragic (nebunie, sinucidere, crima) sau ajung oamenii străzii.

Cum știi că ești o victimă decompensată psihic? Toți cei care ajung la psihiatrie, sunt victime decompensate psihic (pui de vipere călcate pe cap de vipera a bătrână). Chimia nu poate compensa real. Altfel chimist = Cupidon.

Orice victima e un agresor (mai slab) si orice agresor e o fosta victima care a descoperit niste jocuri psihologice ca sa se despagubeasca.

Atât agresorii cât și victimele sunt narcisiști (ego mare).

De aceea victimele cu agresorii sunt complementari. Victima reala nu exista dar juridic victima e aceea care a decompensat (a suferit o pierdere, a fost prejudiciata pana la urma).

Edited by the_engineer, 06 January 2014 - 00:02.

Extraordinar articol !
Ai scos in evidenta niste lucruri destul de serioase. Felicitari .

Ok, va recunosc superioritatea in gandire, profunzimea in detalierea acestui caz aplicabil, quasi-general, multor.... situatii asadar, ce ati citit de ati ajuns.... ca, efectiv, pseudonimul sa va reprezinte ? Incepeti sa-mi faceti o bibliografie, va rog, cat meditez la ce ati scris.