Cuvinte care se termina in "ii" si "iii"

Nu stiu ce am de tot nu reusesc sa ma inteleg prea bine cu majoritatea cuvintelor care se termina in 2 si 3 de i.
Ex: Copii - copiii si lista poate continua in functie de ce cuvinte se mai termina in 2 si 3 de ii.
ochelari - ochelarii
romani- romanii
bani - banii
etc

in 2 de i se termina multe, pt ca sunt articulate, fii-fiii, asta ar fi sinonim cu exemplul tau

Hai sa ma bag in seama.
Sunt foarte putine cuvinte cu 3 de i la coada. Ar trebui sa retii numai respectivele cuvinte.
In cazul cuvantului copil eu as face asa:

copil - copii - copiii

copi nu ar merge ca ar fi accentul pe prima vocala si ar suna ca si pluralul cuvantului copie. Dar si pluralul cuvantului copie are 2 de ii la coada, dar accentul pe prima vocala - copii.

Noah, ca m-am incurcat si eu

Edited by Bursul, 15 December 2013 - 14:21.

Mos-Nicolae, on 15 decembrie 2013 - 14:07, said:

Te rog continua cu exemple : cuvinte cu 2 de i la plural nearticulat,(cand spui majoritatea , cred insemna mai mult de doua).
Un exemplu a fost dat : fii .

xcit, on 15 decembrie 2013 - 14:18, said:

De acord cu prima parte .
La faza cu sinonimul cred ca te-ai grabit!

Nu-mi vine in minte nici un cuvant care, nearticulat, sa se termine cu trei de i.

macaragiu-macaragii-macaragiii
geamgiu-geamgii-geamgiii
camionagiu-camionagii-camionagiii
cafegiu-cafegii-cafegiii
gargaragiu-gargaragii-gargaragiii
bulangiu-bulangii-bulangiii
barcagiu- barcagii-barcagiii,
Acum am vazut si eu sunt mai multe, lista poate continua.

Edited by costeld69, 15 December 2013 - 14:49.

nu ştiu dacă în alte limbi mai există situaţii în care o literă să poată apărea atît dublată cît şi triplată. Şi cînd te gîndeşti că ne explicau la şcoală că lb. română e cea mai uşoară limbă...

Pai e simplu.  Cuvintele cu doi de i la plural, au trei de i in forma articulata.

Cum ziceam, nu-mi vine in minte cuvant cu trei de i.

Regula ar fi că toate substantivele şi adjectivele care se termină la singular în -íu formează pluralul în -ii, iar pluralul articulat în -iii. Singura excepţie pe care o cunosc este copil, care are singularul diferit de regulă.

Ca să aplicăm corect regula e important ca accentul (la singular) să cadă pe ultima silabă. Altfel avem cuvinte precum cortégiu, care se comportă diferit.

Majoritatea substantivelor terminate în -íu definesc nume de profesii sau caracterizări ale unei persoane. Un exemplu notabil de adjectiv în aceeaşi situaţie este propriu - proprii - propriii.

În mod normal nu ar trebui să apară confuzii decât la vorbitorii care nu înţeleg prea bine ce înseamnă noţiunile de singular/plural şi articolulat/nearticulat.

Edited by Rabbit, 15 December 2013 - 18:29.

Barboso, on 15 decembrie 2013 - 18:15, said:

Care e forma articulata a cuvantului sanii ?
Nu sunt de acord cu ce spui mai sus, poate doar daca ai completa cu :-substantivele de gen masculin .

Mai există un caz: verbele cu infinitivul terminat în -ii (pronunţat în două silabe) care la perfect simplu pers. I sg. capătă 3 de „i”:
- a se sfii - eu mă sfiii
- a pustii - eu pustiii
- a înmii - eu înmiii
(voiam să zic şi de „a prii”, dar este impersonal şi nu poate fi conjugat la pers. I)

Edited by Rabbit, 15 December 2013 - 18:55.

costeld69, on 15 decembrie 2013 - 18:40, said:

Saniile...

Da, ceea ce-am spus este incomplet.  Dar am scris in graba, n-am stat sa caut exceptiile (na, c-am mai gasit una   ).  Care nici nu-s exceptii, pana la urma.
Nu cred ca sanie / sanii / saniile, exceptie / exceptii / exceptiile, situatie / situatii / situatiile ridica probleme de genul celei de la care-a pornit discutia.

Completarea ta este corecta.    

Edited by Barboso, 15 December 2013 - 19:08.

Rabbit, on 15 decembrie 2013 - 18:49, said:

Se pare că poate fi conjugat, nu numai la indicativ prezent, după cum se și vede:
prií vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priésc, 3 sg. priéște (sil. pri-eș-), imperf. 3 sg. priá (sil. pri-a); conj. prez. 3 sg. și pl. priáscă; ger. priínd
Sursa: Ortografic (2002)

Dar și la perfectul simplu, printre altele:
Numai că există câteva verbe care da, se termină în -i, că aia-i terminația verbelor de conjugarea a IV-a, numai că și radicalul se termină în -i-, ceea ce face, după cum am învățat noi la artmetică în clasa-ntâi, doi i, adică -ii: a pustii, a se sfii, a prii, a înmii.
Caz în care persoana I sg. se va termina în -i- (din radical) plus -i- (din terminația infinitivului) plus -i- (terminația de perfect simplu), adică în total fix trei i, adică -iii:
a pustii – eu pustiii / a se sfii – eu mă sfiii / a înmii – eu înmiii / a prii – eu priii.

http://diacritica.wo...com/tag/a-prii/
http://www.allverbs..../5/p/prii.shtml

Lăsând la o parte ce au scris alţii în bibliile limbii române, tu ce sens găseşti în „eu priii” ? Adică eu tocmai i-am priit cuiva, dar am încetat să o mai fac. Priirea e o însuşire/acţiune de lungă durată şi nu poate fi întâmplată la un moment dat.

Edited by Rabbit, 15 December 2013 - 20:35.

Salut,

1.Oare aceste doua reguli acopera toata plaja de cuvinte cu un i si doi de i?

http://oradegramatic...7/26/fii-istet/
http://oradegramatic...7/28/fii-nu-fi/


2.Eu, as lua acum nota 1 la gramatica, asa ca va rog sa imi explicati sau sa imi dati un link in care sa se explice ce este infinitivul.


Multumesc.

Edited by bibi, 06 June 2014 - 09:58.

bibi, on 06 iunie 2014 - 09:50, said:

Cele două texte acoperă doar verbul a fi, nu toate cuvintele cu -i sau -ii, care sînt destul de multe. De exemplu nu spune dacă se scrie voi ști sau voi știi, ori doi membri sau doi membrii.

Apoi chiar și la verbul a fi textele acelea nu acoperă decît imperativul, adică de exemplu fii bun și nu fi rău. Nu spune cum scriem să fii, să fi avut, aș fi, voi fi. E drept totuși că spune ceva de infinitiv, dar necazul e că prea puțină lume simte ce e infinitivul.

bibi, on 06 iunie 2014 - 09:50, said:

Infinitivul e forma verbelor de tipul a merge, a lucra, a coborî etc.

Aici e nevoie de două observații. 1. Nu toate verbele cu a sînt la infinitiv; de exemplu în A venit mama acel a e altceva. 2. Uneori a-ul infinitivului lipsește; de exemplu în Nu pot dormi avem infinitivul a dormi, dar fără a.

Apoi există forme ale verbului care se construiesc cu forma de infinitiv, chiar dacă ele însele nu sînt la infinitiv. De exemplu aș vorbi sau voi vorbi se formează folosind infinitivul verbului. Tot infinitivul apare și în să fi vorbit sau aș fi vorbit, dar nu infinitivul verbului de conjugat, ci al auxiliarului a fi.

Nu cred totuși că explicațiile astea vă vor fi de mare ajutor.

Explicaţiile astea ar fi de ajutor dacă s-ar face gramatică în şcoală, ca lumea.
Momentan, cei care dau bacul anul ăsta nu ştiu să pună o cratimă, darămite numărul corect de "i'.

XON-XOFF, on 07 iunie 2014 - 21:33, said:

Asta si din cauza faptului ca "nu conteaza cum scriu ci conteaza ce vreau sa exprim". Daca ar scrie corect, "sigur" s-ar altera ceea ce vor ei sa exprime...