Limba romana, origine, evolutie si asemanari cu celelalti limbi europene

Balamache, on 05 decembrie 2013 - 20:23, said:

Asa spui tu, sau doar e o alta fantezie a dentistului pe care o repeti ca un tonomat?
Ca voi dacomaniacii nu vorbiti pe cont propiu, doar repetati ca obsedati cuvintele bestiei savescu.

pardaillanrum, on 05 decembrie 2013 - 20:22, said:

Si la noi a dat "marș d-aici", ca niciunul nu inseamna "a scufunda". Urechisme latinomane varule!!

pardaillanrum, on 05 decembrie 2013 - 20:22, said:

Pardon! En Francais on dit "marcher"!

Balamache, on 05 decembrie 2013 - 20:25, said:

Pacat ca acesta este un dublet modern al primului.
Sunt multe in limba romana: "rece" si "recent" de exemplu.

pardaillanrum, on 05 decembrie 2013 - 19:45, said:

O luaþi de la cap cu aceleaºi argumente greºite.Am discutat de zeci de ori de asta. Ca sã vezi dacã o limbã vine din alta nu cuvintele se comparã.Sînt texte engelzeºi cu jumãtate din numãrul de cuvinte provenite din latinã.
dacã ai sã compari daneza cu germana gãseºti trei sferturi din cuvinte asemãnãtoare, dar nu poate spune nimeni cã daneza vine din germanã sau invers.
Aºa cã nu mai reveniþi cu aceleºi prostii de ex cã ãrin comparaþia cuvintelor stabilim originea unei limbi.

pardaillanrum, on 05 decembrie 2013 - 20:22, said:

Cred cã o sã o þii gaia maþu cu aceeaºi chestie. De unde ºtii tu cã nu erau vorbele astea pe la gali, pe la iberici în antichitate?
Oricum MARª...MARCIA e mai asemãnãtor cu A MERGE, deci acest a merge e dat total greºit ca venit din latinescul IMERSARE.

Florin, "a merge" romanesc a venit de la "Mergere" latinesc. A se scufunda.

Un alt exemplu de deosebire semantica care-mi vine in minte are radacina lat. "plecare" care inseamna "a plia, a strange un lucru, a indoi".
Ei, sa confruntam doua limbi neolatine: spaniola si romana.

In limba romana "a pleca" inseamna "a porni la drum, a se misca din loc etc."

In limba spaniola "plecare" l-a dat pe "llevar" "a sosi, a ajunge"

Deci chiar semnificatii opuse.

Cineva imi explica: dacii ii auzeau pe comandati romani sa strige: "plecare"! "stringeti corturile"! Si s-a inteles ca aceasta era o comanda ce presupunea o miscare de la un loc, o plecare.

Hibericii vedeau pe romani venind pe corabii. Comanda obisnuita pentru a plia panzele, pentru a comanda abordajul la un port era tot "plecare".
Ei, de aici hibericii vazandu-i pe romani venind au dat acestui cuvant o semnificatie semantica opusa celei din limba romana.

marcuzzzo, on 06 decembrie 2013 - 09:49, said:

Iar visezi.

"Levar-ul" spaniol, ca si "levare" it, "to leave" engl, "levain" fr, "levatus" lat,  provin dintr-o radacina *PIE comuna *legwh.
Pe cand "a pleca" romanesc provine dintr-un radical PIE *pleak, fiind acelasi care l-a dat pe "plehati" skt.(a pleca ), "aplekti" lit (a fugi, a alerga).

Iar "plicare" lat "a impaturi" este alta mancare de peste si vine din PIE *plek, odata cu romanescul "a apleca", fiind omonim cu primul.


PS Avem si la limbile celtice, vechi forme similare, dar nu stau sa caut pentru toti puturosii, care n-au citit o carte in viata lor.

Edited by Balamache, 06 December 2013 - 11:05.

De fapt am gresit sa scriu: verbul visat este "llegar"

http://etimologias.dechile.net/?llegar

llevar inseamna "a duce, a purta". Greseala mea.

Edited by marcuzzzo, 06 December 2013 - 11:47.

Balamache, on 05 decembrie 2013 - 20:23, said:

Si cu latina, slava, germana si cu toate limbile indo-europene. Va invartiti in jurul cozii ca niste caini pe care ii mananca in fund.

From 05 decembrie 2013 - 20:25:

adica http://en.wikipedia.org/wiki/Marsh nu are nici o conotatie cu acest "a scufunda"?poti spune ca marsh englezesc n-are nici o legatura cu mergere latinesc?

Edited by pardaillanrum, 06 December 2013 - 18:23.

pardaillanrum, on 06 decembrie 2013 - 18:02, said:

Nu amice. Nu are. "Marsh" este dintr-un radical germanic  *marisko= (mar, see+land, isk)=mlastina. Dar eu ca dacoman inrait, aflu ca exista si un frigian "mlaskh", un albanez "mlashk" si un slavon neatestat "*mlacka".
Si ca sa fie treaba, treaba, din toate limbile astea, doar romaneasca noastra, albaneza si lituaniana detin cuvant cu acelasi sens "mâl", cuvant care putea suferi o transformare onomatopeica+sufixul "ina", inainte de venirea lui Traian sau a slavilor.

Balamache, on 06 decembrie 2013 - 18:22, said:

Unde le-ai gasit? Arata-le, daca le-ai gasit. Sau doar le-ai visat?

Balamache, on 06 decembrie 2013 - 18:22, said:

Si dintre toate limbile, doar a noastra si cea turca au cuvantul "cogeamite" (si alte cateva) cu acelasi sens. Wow ce descoperire!

Balamache, on 06 decembrie 2013 - 18:22, said:

Delir dacopat.

marcuzzzo, on 06 decembrie 2013 - 19:27, said:

Cand nu mai aveti argumente, incepeti cu jignirile. Nimic nou.

Balamache, on 06 decembrie 2013 - 19:35, said:

Si care ar fi argumentele tale? Este evident ca exista asemanari in toate limbile, ca doar erau regrupate cu indoeuropeana, iar asta nu inseamna sa fi fost ele amestecate ca un puzzle. Ele s-au diversificat din radacina comuna formand alte familii de idiomuri.

Ce legatura pot vedea tu intre "mlastina" si "a merge"? Nici macar nu simtiti ca scadeti in ridicol atunci cand scrieti asemenea enormitati.
Pe bune, tie ti se pare mult mai aproapiat "mlaskh" sau "mergere" latin cu "mergere" romanesc? Hai sa te vad aici!

marcuzzzo, on 06 decembrie 2013 - 19:44, said:

Nu prietene. N-ai inteles nimic. Dealtfel tu niciodata nu intelegi nimic.
Un latinoman pe nume pardalian ar fi vrut sa existe o legatura intre "a merge" si "mergo" via germanicul "marsh"="mlastina". Si eu i-am explicat ca nu este cu putinta. Hai capitto, ualio'??????

Edited by Balamache, 06 December 2013 - 19:50.

Nu mai scrie in

Balamache, on 06 decembrie 2013 - 18:22, said:

Or spune-mi tu ce intelegi din acest limbaj obscur si criptic.
Si mai pretinzi sa scrii italieneste pe cand nici macar nu-ti stapanesti limba materna.
Eu zic ca-i mai bine sa te lasi.

in SICILIANA:

Lingua rumena
Dâ Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
La lingua rumena (n rumenu: limba română) è na lingua rumanza o neo-latina appartinenti ô gruppu dî lingui indoeuropei, fideli cuntinuatrici - ntê sô formi cchiù origginari - dû latinu. Lu sô alfabbetu è furmatu di 26 littri (8 vucali e 18 cunsunanti).
Secunnu na statistica, u rumenu havi lu 90% di elementi latini ntâ lingua cumunimenti parrata e scriuta, contra lu 10% di elementi slavi. È parrata di circa 18 miliuna di pirsuni n Rumania e macari nta diversi parti dâ Serbia e Montenegru, dâ Croazzia, dâ Slovenia, dâ Bosnia-Erzegovina e dâ Macidonia. E' usata macari n Bulgaria e n Ungaria. N Moldavia si ni pratica na varianti chiamata moldavu.
Ìndici  [ammuccia]
1 Origgini e struttura
2 Dialetti
3 Culligamentu nternu
4 Culligamentu esternu
Origgini e struttura[cancia]
Ntâ pircintuali di li elementi nun latini trasinu li palori di origgini slava, turca, bizzantina e greca, ungarisi e albanisi. Trasiru duranti li sèculi, e suprattuttu doppu lu sèculu VII, quannu lu latinu fu ancura lingua officiari di l'antica Dacia, culunizzata dî rumani ntô sèculu I.
Ntra tutti li lingui rumanzi, u rumenu prisenta n'evuluzzioni maggiurmenti naturali; c'havi nfatti un carattiri abbastanza pupulari ppicchì nun fu nterruttu ntô sô sviluppu di na littiratura classica ntô sensu strettu; chistu spiega, p'asempiu, u fattu ca chista lingua c'havi na quantitati mpurtanti di palori e formi latini ca nun esistunu cchiù ntê àutri lingui rumanzi.
La sô origgini s'arritruva ntô dacorumenu dâ riggiuni stùrica di Valacchia, n Rumania. U primu testu canusciutu prudottu nta chista lingua è dû sèculu XVI, esattamenti ô 1521; di allura, abbisugna fari un sàutu di cchiù di 200 anni ppi arritruvari un àutru testu: n'iscrizzioni n dialett arumenu (o macidorumenu) dû 1731.
U rumenu - ca cunsirva ntra li tratti latini a particulari flissioni dî nomi - havi macari a particularitati di previdiri - comu nta àutri lingui d'origgini balcanica, nta chistu casu nun rumanzi - l'usu di l'artìculu ditirminativu doppu lu nomu.
Dialetti[cancia]
Ntra li diversi dialetti nterni dâ lingua rumena (usati picca picca e parrati di pochi migghiara di pirsuni - sunnu a signalari u meglenorumenu (o megleniticu), parratu nta l'aria di Saluniccu, n Grecia, e l'istrorumenu (praticatu ntâ pinìsula istriana).

Ar fi interesant pt noi ca Marcu sa citeasca textul de mai sus in forma in care e rostirea din Puglia si sa puna aici inregistrarea.Ne putem face  o idee clara despre sunetul limbii italiene din acel dialect.