Despre iad

mai e si vorba aia:"Pana la D-zeu...te mananca sfintii" ...asa ca n-ai cum sa ajungi la el

hai ma get serious.
Problema este cat se poate de serioasa asa ca aveti grija, nu va mintiti; gluma sa fie doar la suprafata voastra. (edit: "E pierdere de timp" - [email protected])
Lucrurile sunt destul de simple si oricine cauta cu adevarat va intelege, pentru ca adevarul aduce pace.
Dom'le, deci ingerii au fo' creati toti de Dumnezeu. Si sufletele noastre la fel (daca ma insel aci sa sara cineva pe mine). De ce? Nu mai zic.
Cine nu e de partea binelui, adica a adevarului, se afla in minciuna, adik impotriva Lui D. Lucrurile sunt vaste.
Dar... precum a zis cineva mai sus, celor din iad li se da pururea raul, bre. Adica li se dau toate relele cu prisosinta. Vrei Mertane si ii scuipi pe nevoiasi? Ia plastice si drumuri fara capat si stai pe scaun si fa tacla si barfa si si... pentru eternitate. Ganditi-va ca numai sa priveasca sus si sa stie ca e Rai si ca acolo sunt bunatatile cele adevarate pe care le-a ignorat e indeajuns, dupa credinta mea, sa te scoata din minti. Si toti vor fi deopotriva rai, rai intre rai, ca la puscarie. Iadul va fi nebunie (Savatie Bastovoi). Nu va mai fi nimeni care sa tempereze cu adevarat situatia, fratilor! Si asta e lucrul nr. 2 care face iadul indeajuns de insuportabil, dupa parerea mea.

Va recomand si sa cititi predici despre iad ale preotilor (care simte nevoia).

adaug ceva. Vezi ce zice Parintele Arsenie Papacioc:

"
Sigur, Dumnezeu fiind, vă închipuiti ce pogoră mânt, dincolo de orice putere de întelegere, a făcut, pentru a lua chip de om.

Actul ăsta era necesar să se facă, pentru că, printr-un act de mândrie nesăbuit, *Lucifer a pretins că este Dumnezeu, că ar fi vrut să fie Dumnezeu. Si numai prin două cuvinte: „Eu sunt..." - atât a zis satana. Ar fi vrut să zică: Eu sunt Cel Ce sunt, adică Dumnezeu. Dar a căzut. Si vă închipuiti, s-a pedepsit în forma cea mai grozavă si mai cumplită. Că spune într-un loc: „Dacă ai vedea un drac în adevărata lui urâciune, n-ai putea rezista să nu mori". Se mai spune despre o sfântă, Ecaterina, că a văzut un drac, dar nu în adevărata lui urâciune. Si a preferat să meargă toată viata pe jar, numai să nu mai vadă. Vă închipuiti, atât e de grozav si de urât. Lumea îsi închipuie că acolo, în suferinte, în iad, va fi tot o conjunctură posibilă, dialogală, nu-stiu-ce. Nu! Una dintre marile suferinte de acolo este si vederea dracilor!*

Deci a fost necesar ca Mântuitorul să se smerească.
"

(www.sfaturiortodoxe.ro)

CataPro, on Nov 16 2005, 21:26, said:

Adica cat de urat sa fie dracu? ca doar e un proverb: Nici dracu nu-i asa negru
Sa fie oare dracul cel descris de crestini, cu coarne si copite de tzap si cu cioc? Daca e asa, e un personaj destul de interesant. Sau e o aratare dincolo de imaginatie? Dar acum ma intreb, dincolo de a cui imaginatie?
Pentru ca la cate aberatii am vazut la stiri si alte emisiuni care provin din partea oamenilor, intind sa cred ca de fapt sunt posedati si trebuie neaparat legati si stropiti cu apa sfintita ca sa iasa dracii din ei.

A doua muncă, după întuneric, este plângerea și scrâșnirea dinților. Atâtea lacrimi se varsă în iad într-o singură zi, că, dacă s-ar aduna pe fața pământului ar face un ocean mai mare ca Oceanul Pacific. Oceanul Pacific are 48.000 km lungime, de la Polul Nord până la Polul Sud; are 18.500 km lățime și, la Insulele Mariane, are 11 km adâncime. Și numai în iad, într-o singură zi, lacrimile care se varsă acolo, ar face un ocean mai mare ca Pacificul. Atâta plângere este în iad.

A treia muncă este putoarea cea rea. Dacă s-ar aduna toate putorile de pe fața pământului la un loc n-ar face nici un miligram față de putoarea care este acolo. Ca să vă dați seama ce putoare este în iad, am să vă spun o istorioară.

Doi frați de la o mamă s-au dus la mânăstire să se facă călugări. Și unul s-a dus în mânăstire și a avut răbdare multă, smerenie multă, ascultare fără cârtire și a rămas în mânăstire până la moartea lui. Iar altul și-a pierdut răbdarea și a spus că se duce în lume înapoi la tată și mamă. Fratele cel care a rămas în mânăstire îl sfătuia:
- Frate, nu te duce înapoi. Auzi ce spune Evanghelia: Nimeni, punând mâna pe plug, să nu mai privească înapoi. Deci, nu te duce, frate, în lume, pentru că mare primejdie este să lași mânăstirea și să te duci din nou în lume.

Iar el a zis:
- Nu, eu mă duc!
- Dar nu te temi de chinurile iadului?
- Nu cred, frate, că sunt chiar atât de grele muncile iadului, cum spune Sfânta Scriptură sau cum spun oamenii. Așa s-a scris în cărți ca să ne sperie.

Și s-a dus acasă și s-a căsătorit și și-a făcut de cap. Dar n-a trăit mult, decât trei ani, și a murit. Auzind călugărul că fratele său, care s-a întors în lume, a murit, a început să se roage cu foc lui Dumnezeu, zicând: "Doamne, arată-mi să văd unde este fratele meu; în iad sau în rai!"

După o vreme destul de îndelungată, într-o noapte o umbră neagră a intrat în chilia lui. Și când s-a uitat el bine la lumina lumânării, l-a cunoscut. Umbra i-a zis, plângând și suspinând:
- Mă cunoști? Eu sunt fratele tău.

Era negru ca un cărbune. Doar după glas l-a cunoscut. Și atunci acesta, văzându-l într-o stare jalnică ca aceea, l-a întrebat:
- Frate, de unde vii?
- Din iad, că am lăsat mânăstirea și m-am dus în lume și mi-am făcut de cap; am murit în păcate și m-am dus pentru păcatele mele în muncile iadului.

Și atunci acesta a început să întrebe:
- Măi, frate, știi ce-mi spuneai tu mie, că muncile iadului nu-s așa de grele, ci s-au scris așa numai să sperie lumea și să înficoșeze pe oameni. Chiar așa este de greu în iad?
- De mii de ori sunt mai cumplite chinurile iadului decât cum sunt scrise; și de ar avea tot codrul limbă și toată iarba pământului de ar vorbi, n-ar putea spune cât de greu este în iad!

Dar fratele se făcea că nu-l înțelege.
- Frate, oare voi putea să le încerc și eu puțin, ca să mă încredințez de adevăr?
- Nu poți auzi răcnetele și țipetele și vaietele din iad, că tot atunci mori.
- Dar, n-aș putea măcar să pipăi iadul?
- Nu poți, că acolo este foc care arde de miliarde de ori mai tare ca acesta și tot atunci te-ai topi, fiind în trup material.
- Nu pot nici să văd?
- Nu poți, că mori de frică, văzând priveliștea aceea groaznică și urgia mâniei lui Dumnezeu din iad!
- Dar cum aș putea eu să încerc măcar cât de puțin muncile iadului?
- Frate, ține minte. Ai putea mirosi oleacă din putoarea iadului!

Cum era îmbrăcat cu haina, a scuturat mâneca hainei puțin și s-a făcut nevăzut. Și când a scuturat mâneca, atâta putoare a ieșit din mâneca hainei lui, încât acela a căzut mort jos și trei zile nu a putut să iasă din chilie.

Greu de tot a deschis ușa și s-a târât afară din chilie și a ieșit acea putoare din chilia lui, încât s-a împrăștiat în toată mânăstirea.

Călugării au părăsit mânăstirea trei luni de zile din cauza putorii nesuferite, care a ieșit din chilia de unde a scuturat cel din iad mâneca hainei lui.

După trei luni, acel miros greu a dispărut. Călugării când s-au întors înapoi l-au găsit pe acela din chilia căruia ieșise acea putoare și l-au întrebat:
- Ce a fost, frate, putoarea aceasta? De unde a venit?
Iar el a răspuns:
- Știți, părinților, eu am avut un frate bun în mânăstire, care s-a dus în lume și a murit după trei ani căsătorit. Eu m-am rugat Domnului să-mi arate unde este fratele meu.
După multă rugăciune, într-o noapte a venit la mine și l-am întrebat unde este. Aflând că este în iad, curios, l-am întrebat cât de greu este în iad, deoarece îl știam nepăsător, zicând că nu crede că muncile iadului sunt chiar așa de grele, cum scrie în cărți.

Atunci el m-a încredințat că nici nu poate spune limba de țărână cât de greu este în iad și ceea ce scrie în cărți este foarte puțin spus.

Ca să vezi muncile iadului, a spus el, este imposibil, că tot atunci mori; nici nu poți auzi ce este în iad că mori, nici nu poți pipăi; și mi-a dat să miros oleacă din putoarea care este în iad.

Atunci și-a scuturat mâneca la haină și iată sunt trei luni de zile de când putoarea aceasta stăpânește mânăstirea noastră și ați fugit; și de-abia acum se poate veni, înapoi.

Și a încredințat tot soborul mânăstirii cât de mare putoare este în iad. Aceasta este a treia pedeapsă a iadului.

(Arhim. Ilie Cleopa -Dumnezeu sa-l ierte  - www.sfaturiortodoxe.ro)

Cât de urâtă e o crimă? Sau o nedreptate? Sau tâlhăria?

Înțelegeți și voi că scrierile din Biblie sunt făcute de oameni și ei au încercat să folosească lucruri știute pentre a arăta grozăviile care li s-au descoperit (foc, smoală, scrâșnet de dinți etc.). Toate sunt lucruri perceptibile cu corpul fizic sau cu mintea noastră rațională.

Noi avem chiar pe Pământ semne ale Raiului și Iadului.

1. Cum vă simițiți când iubiți, când sunteți iubiți, când dăruiți, când dați ceva unui cerșetor, când vi se mulțumește, când vi se zâmbește?

2. Cum vă simțiți când urâți, când sunteți urâți de cineva, când vi se fură, când vi se face o nedreptate, când sunteți scuipați, când sunteți mințiți? Dar dacă toți vă urăsc, vă disprețuiesc, vă fac nedreptăți... nu e nici unul dar nici unul care se vă iubească măcar o fărâmă... și nimeni pe care să iubiți și asta pe vecie - așa ar putea fi Iadul.

nu exista nici rai, nici iad!
1. ca sa existe rai, sau iad, tre sa existe nemurirea sufletului. si spre dezamagirea voastra, da, sufletul moare.
2. si daca ar exista rai atunci de ce sa ne mai rugam pentru ca Imparatia lui D-zeu sa vina pe pamant precum in ceruri.

aaa... de geaba

Skodaru, on Nov 18 2005, 14:06, said:

1. Spre bucuria celor ce vor sfirsi in Rai si spre durerea celor ce vor sfirsi in Iad sufletul este nemuritor. Sufletul omului este parte din Dumnezeu, pusa de Dumnezeu in Om pentru ca Omul sa poata ajunge la fel ca Dumnezeu. Unul din atributurile lui Dumnezeu este nemurirea , deci si sufletul este nemuritor. Iadul exista tocmai datorita faptului ca sufletul este nemuritor si odata ce a fost creat de Dumnezeu nimic nu-l mai poate distruge. Daca pentru pacatos lucrul asta devine cea mai mare povara , acelasi lucru pentru credincios devine cea mai mare bucurie : toti diavolii luati la un loc nu pot distruge un om , numai daca acesta le da voie.

2. Ideea asta cred ca face parte dintr-un lot de idiotenii inspirate de diavoli odata cu necredinta . Explicatia idioteniei este in felul urmator : Nu exista cineva care atunci cind i-e somn sa inceapa sa-si traga pumni in cap , nici cineva care atunci cind i-e foame s-si indese pe git pietre etc. Faptul ca oricarui om ii place sa se simta tot timpul bine este echivalent cu a se ruga ca Imparatia Lui Dumnezeu sa fie tot timpul pe Pamint pentru el . Diferenta unui credincios fata de un om obisuit , este ca doreste Imparatia Lui Dumnezeu pentru toata lumea ( adica si pentru ceilalti , nu numai pentru el).

altul, on Nov 21 2005, 22:42, said:

E, chestia asta e sosul preferat in care-si moaie aghiutza coada. Pentru ca prea des s-a incercat implinirea dorintelor cu forta aplicata altora. Nu numai in crestinism.

blimpyway, on Nov 21 2005, 22:43, said:

Crestinismul a fost cladit pe martiriu , iar Iisus Hristos zice in Noul Testament : Eu stau la usa si bat, cine vrea deschide. Daca de-a lungul timpului au existat si oameni care au incercat impunerea crestinismului cu forta lucrul asta totusi nu cred ca este chiar asa grav cum pare , pentru ca si parintii isi obliga  copiii mici sa manince , apoi sa doarma , apoi sa invete la scoala apoi sa ia medicamente cind sint bolnavi si abia dupa aia sa fie credinciosi , desi diferenta dintre importanta credintei si importanta celorlalte lucruri este ca diferenta dintre infinit si finit.

altul, on Nov 23 2005, 22:35, said:

da, cu siguranta asa ii obligau si conchistadorii pe amerindieni sa manance, sa doarma si sa invete la scoala si dupaia sa fie credinciosi.
Si cruciatii la fel, se duceau peste musulmani ca sa-i oblige aceleasi lucruri. Ce scrie in istorie cu torturi si schingiuri si masacre sunt de fapt povesti ... nu au existat asa ceva

moartea e un somn fara vise. parca napoleon a spus asta.

afh, on Nov 24 2005, 09:27, said:

Socrates argues that if death is nothingness or a lack of perception, it can be likened to a dreamless sleep. Everyone enjoys a dreamless sleep because one wakes up refreshed. Therefore, since a dreamless sleep is so pleasant, it could be considered a blessing. Socrates argues that nothingness is like a dreamless sleep because they are both a lack of perception, so one can conclude that death is a blessing because "all eternity would then seem to be no more than a single night"
... google first ... write later

MindBlast, on Nov 24 2005, 09:13, said:

Un credincios si un necredincios cind incearca sa-si dea cu parerea despre credinta de fapt vorbesc despe lucruri total diferite . De aceea probabil ca ar trebui judecat doar dupa regulile dupa care se ghideaza lumea (desi in esenta lor inca sint bazate pe percepte crestine dar treaca de la noi) .
Conquistadorii nu cred ca erau reprezentativi pentru crestinism asa cum nici rromii din vest nu sint poporul roman . Dupa conquistadori au urmat misionarii care au facut exact lucrul asta : sa invete la scoala si dupa aia sa fie credinciosi . Dar poate va inchipuiti ca amerindienii cuceriti de conquistadori erau mai normali : dupa razboi toti prizonierii erau chinuiti sfirsind prin a li se taia membrele , preotii cind aduceau jertfe , scoteau inima din pieptul celui sacrificat asa incit mai pulsa cind era afara , intr-o perioada de seceta se pare ca au sacrificat cca 10000 de copii aruncindu-i intr-o prapastie (si degeaba sau din paranoism ca doar nu zeii sau diavolii aduc ploaia) .
Exista exemple mai bune ca cruciadele pornite pentru eliberarea locurilor sfinte ale crestinatatii : Stefan Cel Mare nu i-a lasat pe musulmanii turci sa clce paminturile crestinilor romani desi turcii voiau doar sa se distreze si sa se simta bine .
Explicatia mesajului anterior este ca metoda fortei este folosita chiar si de parinti desi nu se indoieste nimeni ca nu-si iubesc copii , de fapt fac asta din dragoste pentru copii lor , si sint situatii cind altfel nu se poate pentru ca si copii si necredinciosii amerindieni sint in faza in care nu sint intregi la minte . Daca li s-a permis conquistadorilor sa-i bata pe amerindieni inseamna ca asa a fost mai bine , pentru ca daca ar fi mers la iei o armata de misionari ar fi murit de 10 ori mai multi misionari nevinovati (si poate tot n-ar fi reusit sa le scoata paranoismul din cap)  fata de citi amerindieni vinovati au ucis conquistadorii .

altul, on Nov 27 2005, 11:02, said:

vad ca esti documentat, te-ai uitat pe discovery la emisiunea aia.

Insa in celalat sens, nu prea. Unde mai acea porunca, sa nu ucizi? Cu ce drept s-au dus ei sa-si impuna religia? Oare doar de dragul amerindienilior, de a-i scapa de la chinurile iadului? Get serious.  Si sa nu-mi zici mie ca amerindienii au fost omorati pentru ca aduceau jertfe umane si nu pentru aur si pietre pretioase .... pt. ca istoria e destul de clara in aceasta privinta. Si chestia cu parintii si copiii .... nu se potrivesc de loc aici. Asa ca incearca altceva mai plauzibil. Si daca nu erau o parte reprezentativa a crestinilor, de ce acestia nu au luat masuri impotriva conchistadorilor? De ce nu i-a excomunicat papa? eeeh? oare pentru ca aveau multe beneficii si pentru ca ii durea`n paispe de 'bietii pacatosi'?

Stefan Cel Mare nu i-a lasat pe musulmanii turci sa clce paminturile crestinilor romani desi turcii voiau doar sa se distreze si sa se simta bine ..... waahahahhahahaha. Turcii vroiau sa ocupe tzarile romanesti pentru a avea deschidere mai departe catre occident. Probabil si ei vroaiau sa-si impuna religia lor. Ce-ati mai fi facut daca reuseau sa ii converteasca pe toti la islam? Va rugati acum la Alah?

RAI-IAD
CREDINCIOS-NECREDINCIOS
SUFLET-MOARTE-VESNICIE
Vin si eu cu o imagine proprie despre acestea.

-moartea e un somn fara vise. parca napoleon a spus asta.- spunea unul dintre editorii de mai sus.
Imagineaza-ti ca adormi fara sa te mai trezesti. Vizezi neincetat retraiand intreaga-ti viata cu sentimentele si implicatiile actelor tale asupra celor din jur. (chiar daca in viata nu le-ai simtit).
Visul poate fi o succesiune de cosmaruri si reverii.
Daca ai simti durerea simtita de vrabia pe care o lovesti ai simti iadul. Daca ai simti fericirea creata celui pe care il ajuti ai simti raiul.

Exista ceva dupa moarte , suflet sau altceva?

O statie de emisie Tv transmte permannt semnal in eter chiar daca nici un televizor nu este pe receptie.
Opresti statia. Ce se intampla cu undele emise in eter si ne rceptionate de nici un tv?
Acolo este informatie nu gluma. Dispare pur si simplu?
Teoria undelor electromagnetice descrisa de cele 4 ecuatii Maxwell arata ca orice unda apare cand apare o perturbatie in intensitatea unui camp electric sau magnetic.
Daca scoti din priza o bobina, energia existenta sub foma de camp magnetic se disipa in eter ca unda electromagnetica.
Un sistem viu cand moare isi disipa energia vitala sub forma de biounde.
Undele pastreaza intraga informatie despre starea in care se afla sistemul in clipa emisiei.
Intreaga informatie din creierul nostru este emisa odata cu ultima suflare la incetarea vietii.
Diferenta intre un om pe moarte si omul dupa moarte este ca diferenta intre un CD plin si unul sters.
Daca nu ai cum sa citesti CD-ul poti sti daca este inregistrat sau nu? E mai greu cumva?

Undele elctromagnetice se propaga cu viteza luminii pentru ca ele sunt un proces, nu o stare a materiei, iar viteza lumunii este viteza cu care se desfasoara procesul de propagare. Daca si bioundele se propaga cu viteza luminii (si nu are de ce sa fie altfel) iata ce se observa.
Informatia transportata de undele respective se afla intr-un sistem de referinta care se deoplaseaza cu viteza luminii. Si undele electomagnetice care transporta emisiunile tv sunt in acelas sistem de referinta.
Conform teoriei relativitatii intr-un astfel de sistem:
-Timpul se dilata pana la infinit (durata proceselor este nesfarsita adica procesele incremenesc si nu pot avea loc transformari)
-Spatiul se contracta la un punct (adica intregul univers este accesibil si restrans intr-un punct)
-masa nu poate exista in acest sistem de referinta pentru ca ar fi infinita. Undele insa nu au masa de repaus.

In acest sistem de referinta nu poate exista decat unde purtatoare de informatie.
Informatia este acea parte a universului care nu respecta legile materiei.
Informatia nu are nevoie de spatiu pentru a exista si nici de timp.

Am avansat un model al unui univers al informatiei unde nu exista decat unde si informatie, totul este etern ocupa in acelas timp intreg spatiul si nu evolueaza. Acesta este un univers paralel cu universul nostru material.
Nu il percepem decat daca avem un receptor acordat pentru o anumita unda aflata in acest univers. Atunci un sistem material poate receptiona informatia.
Informatia aflata in acest sistem interactioneaza cu alte informatii?
Cand murim constinta noastra paraseste corpul si intra in acest univers informational unde se intalneste cu toate celelalte constinte. Avem fantastica revelatie a perceperii intregului univers si a intregii sale informatii.?

De aici sunteti liberi sa va imaginati...
Voi reveni.

Eu cred decat in rai mai degraba, iadul e aici pe pamant.
Razboaie, crime, violuri, coruptie,hotie(toate aici pe pamant)
Poate acolo sus dupa ce ma voi stinge,cand o vrea dumnezeu sau cine stie impuscat pe strada de un sicopat sau lovit de un senator pe trecerea de pietoni cu un super gipan, iadul este aici oameni buni pe pamant.
Iar dracul are mai multe forme (parlamentari deputati ) .
Asa ca cine stie ce ne asteapta acolo in rai poate scapam de chestile astea de pe pamant.

Edited by baimalesi, 30 November 2005 - 19:55.