Maha-bharata

Mahabharata Cartea 1.
Ceitraratha Parva din Adi parva 172 -II

Stiința Ceakshushi: Cu ajutorul ei poți vedea ceea ce-ți dorești să vezi și în orice mod vrei (privat sau nu).
Se poate obține această știință numai după ce ai stat în yoga-asana într-un picior timp de șase luni neîntrerupt.

Angara-parna face cadou fraților câte 100 de armăsari care pot merge oriunde, având culori celeste și având viteza minții.
Argiuna îi face cadou arma celestă primită de la Drona.

Acel Brahmana este demn de a fi preotul regelui, care este cunoscător al Vedelor și ale celor 6 ramuri ale acestora,
care este pur și rămâne în adevăr, care este virtuos și posedă controlul simțurilor
Acel regat în care brahmanii au puterea va fi veșnic.

Gandharvi spuse, 'O persoană exaltată, extinde protecția ta asupra mea! O, dă-i drumul bărbatului meu! O Domnule, eu sunt Kumbhinasi, soția acestui Gandharva și caut protecția ta!' Privind-o, puternicul Yudhishthir i se adresă lui Argiuna spunând, 'O cel ce înfrânge dușmanii, o copile, cine ar omorî un vrăjmaș, care a fost învins în luptă, care a fost deprivat de faimă, care este protejat de o femeie și care nu are nici o dibăcie?'

Argiuna replică, 'Păstrează-ți viața gandharve, O Gandharva! Du-te și nu te plânge, căci Yudhishthir, regele Kauravile (Kuru), mi-a ordonat să arăt milă.'
"Gandharvul replică, 'Am fost învins de tine și de aceea voi renunța la numele meu anterior Angara-parna (vehicolul înflăcărat). O prietene nu are rost să mă laud doar cu numele, de vreme ce am fost învins: Sunt norocos că te-am întâlnit pe tine; O Argiuna, cel care mânuiești arme celeste! Aș vrea să-ți împărtășesc puterea de a crea iluzii și pe care doar gandharvii o au.

Carul meu excelent, ce lua forme diferite a fost ars de arma ta înfiorătoare. Eu, cel care înainte eram numit după carul meu excelent, voi fi de-acum numit după carul meu ars. Știința de a crea iluzii, de care am vorbit anterior, am obținut-o prin penitențele mele ascetice. Acea știință o voi împărtăși astăzi celui ce mi-a cruțat viața, ție ilustrule! Ce nu merită cel care după ce și-a învins dușmanul prin propria-i putere, îi cruță viața,când acela o cere?

Această știință este numită Ceakshushi. A fost împărtășită de Manu lui Soma, care a împărtășit-o lui Viswavasu, iar acesta din urmă mie. Comunicată de maestrul meu, a ajuns la mine, care sunt fără de energie, și încet încet nu mai dă rezultate. Ți-am vorbit despre originea ei și cum a fost transmisă. Ascultă acum despre puterea ei! Cu ajutorul ei poți vedea ceea ce-ți dorești să vezi și în orice mod vrei (privat sau nu). Se poate obține această știință numai după ce ai stat în yoga-asana într-un picior timp de șase luni neîntrerupt.

Am să ți-o împărtășesc însă fără a mai fi nevoit să urmezi acest jurământ. O rege, datorită acestei științe suntem superiori oamenilor. Și pentru că suntem capabili să vedem totul prin viziune divină, suntem egali zeilor. O cel mai de seamă dintre oameni, intenționez să-ți dau ție și fiecăruia dintre frații tăi câte 100 de armăsari născuți în țara gandarvilor. Având culori celeste și având viteza minții, acei cai sunt folosiți pentru a-i purta de cei celești și pe gandarvi.
Ei sunt uscățivi, dar nu cunosc oboseala și nici viteza nu scade din această cauză. În zilele de odinioară tunetul a fost făcut pentru șeful celeștilor pentru a-l omorî pe asura Vritra. Dar aruncat în capul lui Vritra, s-a rupt în mii de bucăți. Cei celești au venerat cu respect acele fragmente ale fulgerului. Ceea ce este cunoscut în cele trei lumi (materiale) ca glorie, nu este decât o parte a acelui fulger. Mâna brahmanului care toarnă limbații în focul sacrificial, carul în care luptă Kshatriya, pomana pe care o împarte Vaisya și serviciile pe care le aduc Șudra celorlalte trei clase sociale sunt fragmente ale fulgerului.

S-a spus că acei cai care formează o parte din carul de luptă al unui Kshatriya sunt din acest motiv de neucis. Totodată caii care formează o parte din carul de luptă al unui Kshatriya, sunt creația lui Vadava. Dintre aceștia, cei ce sunt născuți în regiunea gandarvilor pot merge oriunde și lua orice nuanță și viteză pe care și le doresc proprietarul lor. Acești cai ai mei pe care vi-i ofer vouă, îți vor satisface întotdeauna dorințele."

"Auzind aceste cuvinte ale Gandharvului, Argiuna spuse, 'O Gandharva, dacă datorită satisfacției că ți-am cruțat viața, îmi împărtășești știința ta și-mi dai acei cai, nu pot să primesc cadoul tău.' Gandharva replică, 'Întâlnirea cu o persoană ilustră este întotdeauna o sursă de mulțumire; pe deasupra mi-ai cruțat viața. Fiind astfel gratificat, îți voi împărtăși știința mea. Pentru ca obligația să nu fie numai de o parte, voi accepta din partea ta, O Vibhatsu, excelenta și eterna armă de foc!'
"Arjuna spuse, 'Accept caii tăi în schimbul armei mele. Fie ca prietenia noastră să dureze veșnic. O prietene, de ce noi ființele umane trebuie să ne temem de gandharvi. Spune-ne, o Gandharva, de ce călătorind pe timp de noapte am fost opriți de tine.'

"Gandharva spuse, 'Voi nu aveți soții (deși perioada celibatului a expirat). Voi nu aparțineți nici unei clase sacrale (așram). Și în cele din urmă nu sunteți conduși de un brahman, și de aceea ați fost opriți de mine. Yakshas, Rakshasas, Gandharvas, Pisaceas, Uragas și Danavas, au înțelepciune și inteligență și sunt cunoscători ai istoriei neamului Kuru.

O eroule, am auzit de la Narada și alți riși celești despre faptele bune ale strămoșilor voștri înțelepti. Eu însumi, cutreierând pe întreg pământul, legat de cureaua sa de mări, am fost martorul capacităților neamului tău. O Argiuna, știu de asemenea despre maestrul tău, islutrul fiu al lui Bharadwagi, celebrat în cele trei lumi, pentru cunoașterea sa Vedică și știința armelor. Eu îi cunosc de asmenea pe Dharma (tatăl lui Yudhiștir), Vayu (tatăl lui Bhima), Sakra (tatăl lui Argiuna), gemeni Așwin (tații lui Nakula și Sahadev) și Pandu,--cei 6 maeștri ai neamului Kuru—progenitorii celești ai voștri. Despre voi, cei cinci frați, știu că sunteți învățați și sunteți suflete mari, că sunteți cei mai de seamă dintre cei ce mânuiesc arme, că sunteți curajoși, virtuoși și urmați jurăminte cu strictețe.

Știind că mintea și inima vă sunt excelente iar comportamentul fără de greșeală, totuși am vrut să vă opresc, pentru că se cade ca cel este dotat cu puterea armelor să nu aibă răbdare în a le folosi când se află de față cu soția. Mai ales că puterea noastră crește în timpul nopții și fiind însoțit de soție am fost plin de furie. Totuși am fost învins de tine în luptă. Ascultă despre motivele care au dus la înfrîngerea mea.

Brahm-acearya (celibatul) este un mod superior de clasă sacrală, și pentru că te afli în această clasă am fost învins de tine în luptă. Orice Kshatriya căsătorit care luptă cu noi în timpul nopții, nu poate scăpa cu viață. Dar, O Partha, un Kshatriya căsătorit, care este sanctitificat cu Brahma –energie spirituală, și care a delegat grijile statului unui preot, îi poate învinge pe toți cutreierătorii nopții. O fiu al lui Tapati, ca urmare oamenii trebuie să angajeze mereu preoți învățați, care posedă control asupra simțurilor, pentru a achiziționa tot norocul pe care și-l doresc.

Acel Brahmana este demn de a fi preotul regelui, care este cunoscător al Vedelor și ale celor 6 ramuri ale acestora, care este pur și rămâne în adevăr, care este virtuos și posedă controlul simțurilor. Monarhul va deveni mereu victorios și în cele din urmă va merita cerurile, dacă va avea ca preot un brahman cunoscător al regulilor moralității, care este un mare orator și are un comportament pur ca aurul.

Regele trebuie întotdeauna să aleagă un preot desăvârșit pentru a obține ceea ce nu are și să protejeze ceea ce are. Cel care-și dorește propria prosperitate trebuie să fie îndrumat de un maestru spiritual, pentru că atunci poate obține întreg pământul înconjurat de centura sa de mări. O fiu al lui Tapati, un rege lipsit de brhamn nu poate obține niciodată o țară prin bravura sa sau gloria nașterii. De aceea, o perpetuator al neamului Kuru, să știi că acel regat în care brahmanii au puterea va fi veșnic.'"

Mahabharata Cartea 1.
Ceitraratha Parva din Adi parva 173

Samvarana și Tapati

"Arjuna spuse, 'Tu mi te-ai adresat de mai multe ori cu Tapatya. De aceea aș dori să aflu care este semnificația precisă a acestui cuvânt, o virtuos Gandharva, fiind fiii lui Kunti, noi suntem de fapt, Kaunteyași. Dar cine este Tapati ca să fim numiși Tapatyași?'
"Vaisampayana continuă, ' Gandharva îi povesti lui Dhanangeaya (Argiuna), fiul lui Kunti, următoarea istorie, binecunoscută în cele trei lumi.'

"Gandharvul spuse, 'O fiu al lui Pritha, o cel mai de seamă dintre cei inteligenți, voi recita în întregime această narațiune. O, ascultă cu atenție la explicația faptului că te-am numit Tapatya. Cel care se află în ceruri și care pătrunde cu lumina sa întregul firmament, a avut o fată pe nume Tapati, care este egală lui însuși. Tapati, fata zeului Vivaswat, a fost sora mai mică a lui Savitri, iar ea a fost celebrată în toate cele trei lumi fiind devotată penitențelor ascetice.

Nu a existat nici o femeie printre cele celeste, cele ale Asurilor, Yakshailor, Rakshasilor, a domnișoarelor de companie Apsaras, cele ale Gandharvilor, care să-i fie egală în frumusețe. Având caracteristici perfecte, simetrice și fără de cusur, ochi mari și negri, îmbrăcăminți frumoase, fata era castă și avea un comportament perfect. Văzându-o Savitri s-a gândit că nimeni din cele trei lumi nu merită să-i fie bărbat, având în vedere, frumusețea, realizările, comportamentul și învățătura acesteia.

Privind-o atingând pubertatea și fiind astfel demnă de a fi oferită unui bărbat tatăl ei nu mai avea pace mentală, gândindu-se tot timpul ce bărbat ar trebui să aleagă. În acea vreme, o fiu al lui Kunti, fiul lui Riksha, acel zimbru printre Kauravi, puternicul rege Samvarana, îl venera aș cum se cuvine pe zeul soare Surya cu ofrande de apă sacră Arghya, ghirlande de flori, parfumuri, jurăminte, posturi și penitențe ascetice de tot felul.

Într-adevăr Samvarana îl venera pe Surya constant, în toată gloria sa, cu devoțiune, umilință și pietate. Considerându-l pe Samvarana ca fiind cunoscător al tuturor regulilor virtuții și de neegalat în frumusețe pe pământ, Surya l-a privit ca fiind calificat pentru a deveni bărbatul ficei sale, Tapati. Și astfel Vivaswat s-a hotărât să o dăruiască pe fica sa celui mai bun dintre regi, adică lui Samvarana, bastionul unui neam de renume mondial.

Așa cum Surya umplea cerurile cu splendoarea sa, la fel o făcea și regele Samvarana pe pământ, umplând fiecare regiune cu splendoarea realizărilor sale. Și toți oamenii, O Partha, cu excepția brahmanilor, îl venerau pe Samvarana. Binecuvântat cu noroc, regele Samvarana l-a depășit pe Soma (zeul Lunii) îl alinarea inimilor prietenilor iar pe Surya (zeul Soare) în pârjolirea inimilor dușmanilor.
"O dată, regele Samvarana, a plecat într-o expediție de vânătoare în adâncul pădurilor în munți. Și în timp ce cutreiera în căutarea unui cerb, excelentul armăsar pe care regele îl călărea, copleșit de foame, sete și oboseală a murit în munți. Abandonând armăsarul, regele a început să umble pe jos și în cursul căutării sale a văzut o fată cu ochi mari și a cărei frumusețe nu cunoștea rival. Acel tigru printre regi, privind acolo o fată, care nu avea nici un însoțitor, a rămas înmărmurit privind-o.

Datorită frumuseții ei, monarhul a crezut pentru un moment că este însăși zeița Fericirii Șri. Apoi a considerat-o ca fiind încorporarea razelor ce emană din Surya. Splendoarea persoanei sale părea să fie o flacără a focului, deși în bunătate și iubire ea semăna  cu un loc fără de pată al lunii. Și stând la poala munților, fata cu ochi negri părea să fie o statuie strălucitoare de aur. Muntele însuși cu plantele și copacii săi, datorită frumuseții și a îmbrăcăminții domnișoarei, părea să fie acoperit în aur.

Vederea fetei l-a făcut pe monarh să le privească cu dispreț pe toate femeile pe care le văzuse mai înainte; și privind-o și-a considerat ochii binecuvântați. Nimic din ceea ce văzuse monarhul, începând de la nașterea sa, nu putea egala frumusețea acelei femei. Inima și ochii regelui erau captivați de aceea domnișoară, ca și cum ar fi fost legați cu o funie și a rămas ca și cum ar fi prins rădăcini în acel loc, ne mai  percepând nimic altceva.

Monarhul se gândi că creatorul unei atât de extraordinare frumuseți, a făcut-o numai după ce a cernut întreaga lume a zeilor Sura, Asura și a oamenilor. Stăpânit de aceste gânduri, regele Samvarana a considerat-o pe fată ca neavând rivală în cele trei lumi în ceea ce privește bunăstarea și frumusețea.

"Iar monarhul, a cărui descendență era pură, privind-o pe frumoasa fată, a fost străpuns de săgețile lui Kama (Cupidon) și și-a pierdut liniștea mentală. Ars de puternicul foc al dorinței, regele a întrebat-o pe încântătoarea fată, încă inocentă, deși în deplina tinerețe, 'Cel fel de ființă ești și a cui ești? Și de ce te afli aici? O tu, ce ai zâmbete dulci, de ce te plimbi singură în aceste păduri solitare? Orice caracteristici fiindu-ți perfecte, fără de cusur, și decorată cu tot felul de ornamente, pari să fii ornamentul dorit al chiar acestor ornamente!

Tu pari să nu ai o origine a zeilor Sura sau Asura, a Yakshailor, Rakshasailor, Nagailor, Gandharvilor sau umană. O excelentă domnișoară, tu ești cea mai de seamă dintre femeile pe care le-am văzut sau am auzit vreodată! O tu, care ai o față atât de frumoasă, la vederea ta, care ești mai frumoasă decât luna, și ești împodobită cu ochi asemenea petalelor de lotus, zeul dorinței mă macină.'
"Fiind astfel adresată de regele Samvarana domnișoara din pădure nu răspunse în nici un fel monarhului, care ardea de dorință. În loc de aceasta, asemenea fulgerului din nori, acea fată cu ochi mari dispăru imediat din fața ochilor săi. După aceea regele a cutreierat întreaga pădure, ca un nebun, în căutarea acelei fete cu ochi asemenea petalelor de lotus. Nereușind să o găsească, acesta a început să se lamenteze și a rămas nemișcat datorită suferinței.'"

Mahabharata Cartea 1.
Ceitraratha Parva din Adi parva 174

Samvarana și Tapati se îndrgostesc

"Gandharva continuă, 'Când domnișoara a dispărut, cel ce dobora rândurile dușmanilor, a fost deprivat de simțuri de dorința voluptoasă – Kama a căzut el însuși la pământ. În momentul în care monarhul a căzut, acea domnișoară a zâmbetelor dulci și a feselor proeminente și rotunde, a apărut din nou în fața lui, și zâmbind dulce, spuse acelui perpetuator al neamnului Kauravilor aceste cuvinte ca mierea, 'Ridică-te, ridică-te, O cel ce-i mustră pe dușmani! Fi binecuvântat; unui om ca tine, celebrat în toată lume, nu se cade să-și piardă simțirea.'

Fiind adresat cu astfel de cuvinte mieroase, regele deschise ochii și văzu în fața sa aceeași fată cu fese arcuite. Monarhul, care era ars de focul dorinței i se adresă acelei domnișoare cu ochi negri pe un ton slăbit de emoție, 'Binecuvântată să fi o, excelentă femeie cu ochi negri! Cum ard dorință și îți fac curte, o, acceptă-mă! Viața mi se duce. O tu, cea cu ochi mari, datorită ție, o splendoare a filamentelor lotusului, mă străpunge Dorința Voluptoasă - Kama în continuu cu săgețile ei ascuțite!

O amiabilă și veselă fată, am fost mușcat de Kama, care este asemenea unei vipere veninoase. O tu, care ai forme chipeșe și fără de greșeală, O tu, a cărei față este asemenea petalei de lotus sau a lunii, o tu, a cărei voce este dulce ca a cântecului păsărilor Kinnara, viața mea depinde acum de tine! Fără tine, o timidă fată, nu pot trăi! O ai milă de mine, nu se cade să mă îndepărtezi!

De cum te-am văzut, mi-ai atras inima. Mintea mi-a pleacat la plimbare! Privindu-te, nu-mi mai place să-mi arunc privirea după alte femei! Ai milă! Sunt sclavul tău ascultător, adoratorul tău! O, acceptă-mă! Zeul Dorinței Voluptoase a intrat în inima mea; el mă străpunge cu săgețile sale! O, stinge flăcările ce mă ard, turnând peste acestea apa iubirii tale! O devenind a mea, liniștește incontrolabilul zeu al dorinței, care a apărut aici înarmat cu arcul mortal și săgețile care mă străpung continu! O căsătorește-te cu mine conformul stilului Gandharvilor, pentru că s-a spus că este cel mai bun.'

"Gandharvul continuă, 'Auzind acele cuvinte ale monarhului, Tapati răspunse, 'O rege, nu sunt stăpâna mea! Trebuie să se știe că sunt o domnișoară aflată sub controlul tatălui. Dacă ai cu adevărat afecțiune pentru mine, cere-mă de la tatăl meu. Tu spui că ți-am furat inima. Dar și tu, de la prima privire, mi-ai furat inima; Nu sunt stăpâna corpului meu și de aceea nu mă apropii de mine; femeile nu sunt niciodată independente (stilul gandarvilor este să furi nevasta).

Care femeie din cele trei lumi nu și-ar dori să te ia de bărbat, de vreme ce ești amabil cu toți cei ce sunt dependenți de tine și te-ai născut într-o familie pură? De aceea când se va ivi oportunitatea, cere-i tatălui meu Aditya mâna mea prin venerare, penitențe ascetice și jurăminte. Dacă tatăl meu mă va da ție, o rege, voi fi mereu soția ta ascultătoare. Numele meu este Tapati, sunt sora mai tânăra a lui Savitri, și fica lui Savitri, zeul Soare.'"

Mahabharata Cartea 1.
Ceitraratha Parva din Adi parva 175
Marele Muni Vasișth merge la Surya pentru a o cere pe Tapati

"Gandharvul continuă, 'Spunând acestea, Tapati se ridică la ceruri iar monarhul se prăbuși la pământ. Miniștrii și suita sa l-au căutat în toată pădurea și au dat de el
întins pe pământ într-un loc solitar; și privindu-l pe acel excelent rege, puternicul arcaș, astfel întins pe pământ și părăsit asemenea unui curcubeu căzut din cer, prim ministrul deveni asemenea unuia ars de flăcări.

Înaintând grabnic cu afecțiune și respect ministrul l-a ridicat pe acel monarh, ce zăcea pe pământ, deprivat de simțuri datorită dorinței voluptoase. Având înțelepciunea
dată de vârsta sa, și fiind priceput în politică, ministrul, după ce l-a ridicat pe monarhul prăbușit la pământ, s-a liniștit. Adresându-se monarhului cu vorbe dulci, care erau
pentru binele său, îi spuse, 'Să fi binecuvântat, o cel fără de păcat!

Fi fără teamă, o tigru printre regi!' Ministrul se gândea că monarhul se aflase întins pe pământ datorită setei, foamei și a oboselii. Bătrânul îi stropi capul lipsit de coroană
al monarhului cu apă răcoroasă și parfumată cu petale de lotus. Recâștigându-și încet conștiința, monarhul i-a trimis de-acolo pe toți însoțitorii, cu excepția ministrului.
După ce, la comanda sa, însoțitorii săi s-au retras, regele s-a așezat la poala muntelui. Purificându-se așa cum se cuvine, regele, cu palmele împreunate la piept și fața
la cer, a început să-l venereze pe Surya (regele Soare).

Regele Samvarana, s-a gândit de asemenea la preotul său conducător, Vasishth, acel excelent Rishi. Iar regele a continuat să stea acolo zi și noapte, fără întrerupere.
Înțeleptul brahman Vasishth a sosit acolo în cea de-a 12 zi și a știut imediat, datorită puterii sale ascetice, că monarhul și-a pierdut controlul datorită lui Tapati. Și de
îndată ce a realizat acest lucru și dorind să-l ajute pe monarh, care tot timpul respectase jurămintele făcute, i s-a adresat, dându-i asigurări pentru reușită.

Ilustrul Rishi, în prezența monarhului s-a ridicat la ceruri, pentru a vorbi cu Surya, el însuși posedând splendoarea acelui luminător. Brahmanul s-a apropiat cu mâinile în
fața pieptului de zeul cu 1000 de raze și s-a prezentat cu bucurie spunând, 'Eu sunt Vasishth.'Atunci Vivaswat i-a spus Rishiului, 'Bine ai venit, o mare Rishi! Spune-mi
ce este în mintea ta. O tu, care esti deosebit de norocos, orice îmi vei cere, îți voi oferi, oricât ar fi de dificil pentru mine!'

Fiind astfel adresat de către Surya, Rishiul, plecându-se în fața zeului luminii, replică, 'O Vibhavasu, această fată a ta, Tapati, sora mai mică a lui Savitri, o cer de la tine pentru Samvarana! Acel monarh are mari realizări, este cunoscător al virtuții și este un mare suflet. O călător al cerurilor, Samvarana va fi un soț demn de fata ta.'
Fiind astfel adresat de Rishi, Vibhakara, hotărât să i-o dea pe fata sa lui Samvarana, îl salută pe Rishi și replica,

'Oh, Samvarana este cel mai de seamă dintre monarhi, tu ești cel mai de seamă dintre Rishi, Tapati este cea mai de seamă dintre femei. Ce altceva am face, decât să o
dăruim lui Samvarana?' Cu aceste cuvinte, zeul Tapana, a înmânat-o pe fica sa Tapati ilustrului Vasishtha, pentru a o dărui lui Samvarana. Rishiul a acceptat-o pe
fată, Tapati, și-a luat la revedere de la Surya și s-a reîntors în locul în care se afla monarhul, ce poseda realizări celeste.

Regele Samvarana, posedat de iubire și cu inima fixată asupra lui Tapati, privind acea fată celestă cu zâmbete dulci, ce era condusă de Vasishth, a devenit deosebit de
fericit. Iar Tapati, cea cu sprâncene deschise la culoare, coborâ din ceruri, asemenea fulgerului din nori, luminând cele zece puncte ale cerurilor. Ilustrul Rishi Vasishtha
s-a apropiat de monarh, al cărui jurământ de 12 nopți se terminase. Astfel a obținut Samvarana pe Tapati.

Iar Arjuna fiind și mai curios, auzind despre puterea ascetică a lui Vasishth, l-a întrebat pe Gandharv, 'Aș putea să aud mai multe despre rișiul pe care l-ai menționat sub
numele de Vasishth? O povestește-mi pe larg despre el! Cine este acest riși, care a fost preotul strămoșilor noștri?' Gandharvul replică, 'Vasishth este fiul primei
ființe din univers, Brahmaa, născut doar din mintea acestuia, care a fost soțul lui Arundhati, (cea de-a opta fică a lui Devahuti și Kardama Muni).

Foarte dificil de a fi cucerită de muritori, Dorința și Furia, cucerite de Vasishth prin penitențe ascetice, îi spălau picioarele. Deși Furia sa a fost declanșată de ofensele lui
Viswamitra, totuși el nu i-a exterminat pe Kusika (tribul al cărui rege era Viswamitra). Afectat de pierderea fiilor săi, deși nu era lipsit de putere, nu a făcut nici un act de
a-l distruge pe Viswamitra. Asmenea oceanului care nu trece peste continente, Vasishtha nu a trecut peste (legile lui) Yama, pentru a-și aduce înapoi copiii din domeniul
Domnului Morților.

Prin faptul că Vasishth și-a cucerit Falsul Ego, monarhi ca Ikshvaku au obținut întreg pământul. Și tocmai datorită faptului că acei monarhi l-au obținut pe Vasishtha ca
fiind preotul lor, au fost în stare să execute multe, mari sacrificii. Și așa cum Vrihaspati i-a asistat pe zeii sura în executarea sacrificiilor lor așa și Vasisht i-a asistat pe
acei monarhi. De aceea vă sfătuiesc să căutați un brahman desăvârșit, cunoscător al Vedelor și în a cărui inimă domină virtutea, pentru a-l lămuri să vă fie preot.

Un Kshatriya dintr-o linie genealogică bună, ce dorește să-și extindă regatul prin cucerirea pământului, trebuie mai întâi să numească un preot. Cel ce dorește să cucerească pământul, trebuie să aibă un brahman în fața sa. De aceea, o Arjuna, fie ca un brahman desăvârșit și învățat, care își are simțurile sub control, și care este cunoscător al Datoriei Prescrise – Dharma, acumulării de profit -Arthha și Plăcerii - Kama, să vă fie preot.'"

Mahabharata Cartea 1.
Ceitraratha Parva din Adi parva 176
Samvarana și Tapati rămân în munți 12 ani

Samvarana, a obținut mâna lui Tapati conform riturile de la poalele munților care era rezidența celor celești și ale gandarvilor. Înțeleptul regal, cu permisiunea lui Vasishth, și-a dorit să se bucure de soția sa pe acel munte. De aceea regele l-a numit pe Vasishth regent în capitala și regatul său, în păduri și grădini. Luându-și la revedere de la monarh, Vasishth a plecat în drumul său.

Samvarana, care se juca pe munte asemenea celor celești, s-a bucurat de soția sa în pădurile și crângurile de pe munți timp de 12 ani. Și timp de 12 ani regele cu 1000 de ochi (Indra) nu a lăsat apă în capitala sau regatul acelui monarh. Iar în perioada secetei oamenii acelui regat, asemenea copacilor și animalelor, au început să moară repede. Și în tot timpul secetei nici măcăr o picătură de rouă nu a fost și nici un grăunte nu a crescut. Datorită disperării locuitorii, datorită fricii de a nu muri de foame, și-au părăsit casele căutând ajutor în alte părți.

Oamenii înfometați ai capitalei și ai țării au început să-și abandoneze soțiile și copiii și să nu mai țină cont de ceilalți. Datorită faptului că oamenii erau afectați de foame și erau reduși la schelete, capitala părea să fie asemenea orașului regelui celor morți, plină de ființe asemenea unor stafii. Văzând în ce stare ajunsese captiala, ilustrul și virtuosul riși, Vasishth, s-a hotărât să găsească un remediu și l-a adus înapoi în oraș pe acel tigru printre regi, Samvarana, împreună cu soția sa, după ce aceștia petrecuseră atât de mult timp în solitudine.

După ce regele a intrat în capitala sa, lucrurile au început să fie ca mai înainte, căci zeul cu 1000 de ochi, cel ce-i ucide pe zeii asuri, a lăsat ploaie din abundență și a făcut ca grâul să crească. Revigorată de virtuosul suflet, capitala și țara au devenit animate de o extremă bucurie. Monarhul, împreună cu soția sa Tapati, încă o dată au executat sacrificii timp de 12 ani, asemenea zeului Indra (Zeul ploii și al fulgerului) executând sacrificii cu soția sa Saci.'

" Gandharvul continuă, ' O Partha, aceasta este istoria din vechime a frumoasei Tapati, fica zeului soare, Vivaswat. Datorită ei tu te numești Tapatya. Regele Samvarana a făcut cu Tapati un fiu pe Kuru, care a fost printre cei mai de seamă asceți. Fiind născut din neamul lui Kuru (al Kauravilor), O Argiuna, tu ești de asemenea un Tapatya.'"

Mahabharata Cartea 1.
Ceitraratha Parva din Adi parva 177
Ostilitatea dintre Viswamitr și Vasishth
Vaca Nandini și puterea brahmană

Vaisampayana continuă, 'Argiuna întrebă, 'O Gandharva, cum a apărut această ostilitate dintre Viswamitr și Vasishth, amândoi locuind într-un hermitaj celest? O, spune-ne despre aceasta.'
" Gandharvul replică, 'O Partha, istoria lui Vasishth este privită în toate cele trei lumi ca o Purana (o istorie ce a avut loc departe în trecut). Ascultă-mă, în timp ce am s-o recit complet. În Kanya-kuvja a exitat un rege vestit în toată lumea, pe nume Gadhi, fiul lui Kusika. Virtuosul Gadhi a avut un fiu pe nume Viswamitr, ce poseda o mare armată, multe animale și vehicule. Iar Viswamitr, însoțit de miniștrii săi, obișnuia să cutreiere pădurile în căutare de cerbi.

Odată, pe când căuta cerbi, regele se simți slăbit și însetat, și în acea stare sosi în azilul lui Vasishth, iar benecuvântatul și ilustrul riși, privindu-l sosind, l-a salutat, omagiindu-l pe regele Viswamitr. I-a oferit apă pentru a-și spăla fața și picioarele, Arghya (pentru spălatul mâinilor), fructe sălbatice și ghii (unt fără apă și zahăr), pentru că acesta poseda o vacă ce dădea orice-ți doreai.Iar ea dădea fructe și cereale, sălbatice sau crescute în grădini sau pe câmp și lapte, și multe alte alimente excelente pline de cele șase feluri de sucuri diferite care erau asemenea nectarului și alte feluri de lucruri de care să te bucuri, O Arjuna, al căror gust era ambrozial, ce se puteau bea, mesteca, linge sau suge și de asemenea multe pietre prețioase și îmbrăcăminți de diferite feluri.

Monarhul a fost venerat din belșug cu aceste lucruri. Iar regale, miniștrii și trupa sa au fost cu toții deosebit de mulțumiți. Monarhul s-a minunat mult, privind acea vacă cu șase membri ridicate, flancurile și coapsele frumoase și cinci member care erau largi, ochi proeminenți ca ai broaștei și frumoși ca mărime, ugere ridicate și fără de greșeală, urechile în sus, coarne chipeșe și cu un cap și gât bine dezvoltate.
"Iar fiul lui Gadhi, mulțumit întru totul și aplaudând-o pe vaca numită Nandini, i se adresă rișiului spunând, 'O Brahmane, o mare muni, dă-mi-o pe Naridini în schimbul a 10 000 de vite, sau a regatului meu. Bucură-te tu de regatul meu.'

"Auzind cuvintele lui Viswamitr, Vasishth spuse, 'O cel fără de păcat, eu am păstrat această vacă de dragul zeilor, al musafirilor și al Pitrilor, cât și pentru sacrificiile pe care le execut. Nu pot să o dau pe Nandini nici în schimbul regatului tău.' Viswamitr replică, 'Eu sunt un Kshatriya, iar tu ești un Brahman devotat ascetismului și studiului Științei Transcendentale. Există vreo energie în brahmanii care sunt liniștiți și au mintea sub controlul perfect? Dacă nu-mi dai, ceea ce doresc, chiar în schimbul a 10 000 de vaci, nu voi abandona practica clasei sociale a luptătorilor, căreia îi aparțin, și-ți voi lua vaca cu forța!'
"Vasishtha sagte, 'Tu ești un Kshatriya dotat cu puterea brațelor. Tu ești un monarh puternic. O, fă repede ceea ce dorești; și nu te opri a considera ca fiind propria-ți proprietate.'

"Gandharvul continuă, 'Fiind astfel adresat de Vasishth, Viswamitr, a apucat-o cu forța pe Nandini, acea vacă (albă) ca o lebădă sau ca luna și a încercat să o ia cu el, lovind-o și persecutând-o în toate felurile. Inocenta Nandini a început să mugească amarnic și apropiindu-se de ilustrul Vasishth, s-a așezat în fața lui cu fața ridicată. Deși persecutată în mod crud, ea a refuzat să părăsească azilul rișiuliu.'
"Privind-o în acea situație suferindă, Vasishth spuse, 'O amiabilă, tu mugești în mod repetat iar eu ți-am auzit strigătele. Dar, o Nandini, chiar Viswamitr te ia cu forța. Ce pot face eu, care sunt un brahman iertător?'

"Gandharvul continuă, 'Apoi, Nandini, alarmată de vederea trupelor lui Viswamitr și fiind maltratată de Viswamitr însuși, s-a apropiat și mai mult de riși și îi spuse, 'O ilustrule de ce ești inidiferent față de suferințele mele, ca și cum aș fi lipsită de stăpân?' Auzind aceste cuvinte ale persecutatei Nandini, care plângea, marele Rishi nu și-a pierdut răbdarea și nici nu a vrut să-și calce jurământul iertării. El replică, 'Puterea celor din clasa Kshatriya stă în forța fizică iar a brahmanilor în iertare.

Deoarece nu pot renunța la iertare, du-te, o Nandini, dacă dorești acest lucru.' Nandini spuse, 'Mă alungi, o ilustrule, asta vrei să spui? Dacă tu nu mă alungi, eu nu pot fi luată cu forța.' Vasishth spuse, 'O cea binecuvântată, eu nu te alung! Stai, dacă poți! O, acolo este vițelul tău, legat cu o funie întinsă și chiar acum este slăbit de ea!'
"Gandharvul continuă, 'Apoi vaca lui Vasishth, auzind cuvântul „stai“, și-a ridicat capul și gâtul în sus și a devenit teribilă la privit. Cu ochi roșii datorită furiei și mugind repetat, a atacat trupele lui Viswamitr din toate părțile. Suferid datorită loviturilor lor și alergând încoace și încolo cu acei ochi roșii, furia ei crescu. Arzând de furie, a devenit curând teribilă la privit, asemenea soarelui în gloria sa din miezul zilei.

Din coada ei a început să plouă cu cărbuni încinși de jur împrejur. Și după câteva clipe din coada ei a apărut o armată de Palhavas, iar din ugerele ei o armată de Dravidas și Sakas; din pântecul ei a apărut o armată de Yavanas, din bălegarul ei a apărut o armată de Savaras; din urina ei o armată de Kancis; iar din părțile ei laterale o armată de Savaras. Din spuma de la gură au apărut armate de Paundras și Kiratas, Yavanas și Sinhalas, triburile barbare Khasas, Civukas, Pulindas, Chinas, Hunas, Keralas, și numeroși alți Mlechchhas (cei ce nu aparțin societății Vedice).

Iar vasta armată de Mleceas în diferite uniforme, și purtând diferite arme, de îndată ce au luat viață, dizlocați sub privirea lui Viswamitra, i-a atacat pe soldații monarhului astfel încât fiecare soldat al lui Viswamitra era atacat de 6 sau 7 soldați inamici. Trupele lui Viswamitr au fugit în toate direcțiile fiind panicate și nici un soldat de-al lui nu a fost ucis de truple lui Vasishth, deși erau excitate de furie.

Nandini nu a făcut decât să pună pe fugă trupele monarhului. Privind această minunată etalare de forțe, datorat puterii unui brahman adevărat, Viswamitra a devenit dezgustat de puterea clasei războinicilor (Kshatriya), din care făcea parte și spuse, 'O, la naiba cu puterea Kshatriya! Puterea Brahmana este puterea adevărată! Judecând puterea și slăbiciunea, înțeleg că ascetismul este adevărata putere.' Spunând acestea, monarhul și-a abandonat marile domenii, splendoarea regală și și-a întors spatele tuturor plăcerilor, fixându-și mintea asupra ascetismului.

Mahabharata Cartea 1.
Ceitraratha Parva din Adi parva 178

Vișvamitr reușește să-l transforme pe Kalmașa-pada
Care datorită ostilității față de Vașișt, îi va mânca pe fiii acestuia

"Gandharvul continuă, 'În această lume, O Partha, a existat un rege pe nume Kalmașa-pada, din dinastia lui Ikshvaku,
care nu avea egal pe pământ în ceea ce privește dibăcia sa. Într-una din zile regele plecă din capitală în păduri, pentru
a vâna, și a străpuns cu săgețile sale mulți cerbi, porci mistreți și rinoceri. Angajat în acest sport un timp îndelungat, a
obosit și în cele din urmă a renunțat la vânătoare, dorind să se odihnească un timp.

"Mărețul Viswamitr, dotat cu mare energie, dorise, cu puțin timp înainte, ca acel monarh să-i devină discipol și în timp ce
monarhul, afectat de foame și sete, mergea prin pădure, s-a întâlnit pe o cărare cu fiul cel mai mare, dintre cei 100 de fii al
lui Vasishth, ce purta numele de Saktri. Regele îl privi și spuse, 'Dă-te la o parte din calea mea.' Rishiul i se adresă monarhului
într-o manieră conciliatoare, spunându-i dulce 'O rege, aceasta este calea mea. Există o eternă regulă a moralității, indicată
de orice tratat despre Datoria Prescrisă (Dharma), prin care un rege trebuie să facă loc pentru brahmani.'

Și astfel au ajuns să se adreseze unul altuia, 'Stai deoparte, stai deoparte'. Rishiul care era în drept, nu a cedat, dar nici regele,
datorită mândriei și furiei. Iar monarhul, înfuriat de riși, care refuza să-i facă loc, a acționat asemenea unui Rakshasa, lovindu-l cu biciul său.
Astfel biciuit de monarh, fiul lui Vasishth, și-a pierdut controlul datorită furiei, și l-a blestemat imediat pe monarh, spunând, 'O cel
mai rău dintre regi, de vreme ce tu persecuți un riși ca un Rakshasa, începând de astăzi vei deveni un Rakshasa, hrănindu-te cu carne de om!

De acum înainte vei umbla pe pământ, afectând oamenii!' Și în felul acesta Rishi Sakti, dotat cu mare energie, i-a vorbit regelui Kalmasha-pada.
În acest timp Viswamitr, care se afla în dispută cu Vasishth în legătură cu Kalmashapada, s-a apropiat de locul în care se aflau monarhul
și fiul lui Vasishth. După ce a fost pronunțat blestemul, monarhul a aflat că acel riși era fiul lui Vasishth, egal cu acesta în energie.
Iar Viswamitra, dorind să-și facă un favor, a rămas pe loc, ascuns privirilor prin capacitățile sale mistice. Monarhul dorind să-l îmbuneze
pe riși a început să-l implore.

Viswamitr, înțelegând dispoziția regelui, i-a ordonat unui Rakshasa să intre în corpul regelui, iar un Rakshasa pe nume Kinkara a
intrat apoi în corpul acestui, conform blestemului lui Saktri și ordinul lui Viswamitr. Aflând că Rakshasul pusese stăpânire pe monarh, Viswamitr plecă.
"La scurt timp după aceea, monarhul, posedat de Rakshasa și fiind teribil de afectat de el, și-a pierdut controlul asupra simțurilor.
Un brahman a ajuns la rege și fiind înfometat, i-a cerut acestuia ceva vânat. Regele Kalmashapada îi spuse, 'Așteaptă puțin și am
să mă întorc cu mâncarea pe care o aștepți.' Spunând acestea monarhul plecă, dar brahmanul nu l-a așteptat.

După ce s-a dus încoace și încolo, în cele din urmă a ajuns în apartamentele sale. Apoi trezindu-se în mijlocul nopții și amintindu-și
de promisiunea făcută, l-a chemat pe bucătar, i-a spus despre promisiunea brahmanului întâlnit în pădure și i-a ordonat, 'Du-te în acea
pădure, căci brahmanul mă așteaptă în speranța că-i voi aduce de mâncare; du-te și du-i de mâncare.'

"Gandharvul continuă, 'Fiindu-i astfel ordonat, bucătarul s-a dus să caute carne. Necăjit că nu exista așa ceva în cămări, l-a informat pe
rege despre această situație. Monarhul fiind totuși posedat de Rakshasa, i-a spus, 'Hrănește-l cu carne de om.' Bucătarul îi răspunse,
'Am înțeles,' și s-a dus în locul unde se făceau execuțiile și luând de acolo carne de om, spălând-o și gătind-o a acoperit-o cu orez fiert
și i-a oferit-o în cele din urmă acelui brahman înfometat, devotat penitențelor ascetice.

Însă brahmanul, văzând, datorită puterii sale spirituale, ce fel de mâncare i se oferise, spuse aceste cuvinte cu ochi înroșiți de furie,
'Deoarece acest cel mai rău dintre regi mi-a oferit mâncare ce distruge ceea ce este sacru, fie ca el însuși să găsească plăcere în astfel
de mâncare. Și fiind atras de carnea umană, așa cum fusese blestemat de Saktri din vechime, ticălosul, va cutreiera pământul, alarmând
și făcând necazuri tuturor ființelor.'

Blestemul fiind astfel repetat, a devenit puternic iar regele posedat de dispoziția rakșasului și-a pierdut cu desăvârșire controlul asupra simțurilor.
"La puțin timp după aceea, monarhul privindu-l pe Saktri, care-l blestemase, spuse, 'Deoarece ai pronunțat acest blestem extraordinar, de aceea
am să încep viața de canibalism prin a te devora pe tine.'

Spunând acestea, regele l-a omorât imediat pe Saktri și l-a mâncat, asemenea unui tigru mâncând animalul care-i place. Privindu-l pe Saktri astfel
ucis și devorat, Viswamitr l-a îndemnat în mod repetat pe rakșasul care se afla în monarh să-i omoare și pe ceilalți fii ai lui Vasishth. Asemenea unui leu răzbunător ce devorează animale mici, acel rakșasa i-a devorat pe ceilalți fii ai ilustrului Vasishth.

Vasishth, înțelegând că toți fiii să fuseseră uciși datorită mașinațiilor lui Viswamitr, a suportat cu tărie acea durere și era hotărât ca mai degrabă să-și
sacrifice propria viață, decât să extermine neamul lui Kusika. Ilustrul Rishi s-a aruncat de la înălțimea muntelui universal Meru, si a aterizat pe un sol
stâncos, nu pe o grămadă de bumbac.

Și când a realizat că nu a murit din acea cădere, a aprins pădurea și a intrat cu hotărâre în flăcările acesteia, și deși focul era învăpăiat, nu l-a ars.
Sub influența durerii, acel mare muni, privind marea, și-a legat o mare piatră de gât și s-a aruncat în valurile acesteia. Valurile însă l-au scos repede
la mal. În cele din urmă ,acel brahman, al jurămintelor rigide nereușind să-și ia viața, s-a reîntors în suferință în azilul său.'"

Astea seamana cu Petre Ispirescu.
De acolo au tradus?

Travertin2_0, on 28 decembrie 2017 - 04:13, said:

Cel ce povestestește susține altceva, iată ce se spune la începutul lucrării:

Plecându-mă in faţa lui Narayana si Nara rişi (fiinţe divine), şi de asemenea in faţa zeiţei Saraswati, fie ca ei sa fie tot tipul victorioşi (jaya).
Ugra-şrava, fiul lui Loma-harşana, cunoscut ca Sauti, cunoscut si sub numele de Kulapati, versat in cunoasterea Puranelor,
plecandu-se plin de umilinţă, in faţa marilor inţelepţi, care urmeză legăminte stricte, inţelepţi care au luat parte la ceremoniile sacrificiale,
care au durat doisprezece ani in pădurea din Naimişa şi conduse de Saunaka rişi. Dorind să audă naraţiunile sale minunate, acei asceti,
s-au adresat imediat lui lui Ugraşrava, care tocmai sosise in locul retras al locuitorilor din Naimişa.

Fiind intâmpinat cu respectul cuvenit de către acei sfinţi, el se inclină cu palmele impreunate salutându-i pe toţi acei Muni (sfinţi), intrebându-i
despre progresul lor pe calea ascetică.
Apoi, după ce s-au aşezat din nou, sfinţii l-au invitat pe Ugraşrava să ia locul ce i-a fost desemnat. Văzând că s-a aşezat confortabil, si că şi-a
revenit dupa oboseala drumului, unul dintre Rişi, incepând conversaţia, îl întrebă:
- De unde vii, oh Sauti (Ugraşrava), cel cu ochi asemenea lotuşilor, şi unde ţi-ai petrecut timpul? Spune-mi in detaliu.
Fiind astfel intrebat, Sauti, cel desăvârşit in vorbire, dădu un răspuns complet si bine cuvenit, in vorbe consonante cu modul lor de viaţă,
in mijlocul acelui mare ansamblu de Muni contemplativi. Sauti spuse:

- Auzind diferitele istorii sfinte si minunate, adunate in Maha-bharata de către marele muni Krişna-Dwaipayana (Vyasa-deva), istorii care au fost
recitate in totalitate de către Vaisampayana la Sacrificiul Şarpelui, ce a fost executat de către marele suflet, regele sfânt Janame-jaya, in prezenţa
conducătorului tuturor prinţilor, fiul lui Parikşit, si călătorind încoace şi încolo, vizitând multe ape sacre si sanctuare sfinte, am ajuns in ţara venerată
de către Dwijas (cei născuţi a doua oara – iniţiaţi), numită Samanta-panceaka, unde a avut loc bătălia dintre copiii lui Kuru şi ai lui Pandu şi la care
toţi conducătorii ţării au luat parte, fie de o parte sau alta. După aceea fiindu-mi dor să vă văd iată-mă aici, in prezenţa voastră.

O sfinţi preaveneraţi, care sunteti pentru mine asemenea lui Brahma (prima si cea mai inţeleaptă fiinţă din acest univers), oh, prea binecuvântaţi,
care străluciţi asemenea focului solar, în acest loc sacrificial; oh voi, cei care aţi atins stadiul meditaţiei tăcute şi care aţi hrănit focul sfânt, şi care sunteţi
fără de grijă, oh dwijas (cei a doua oara născuţi), să repet, să povestesc acele istorii sacre colecţionate in Purane, care conţin perceptele datoriei prescrise
şi ale profitului lumesc, sau activităţile sfinţilor iluştri şi ale suveranilor omenirii?

Sfintul spuse:
- Purana promulgata mai întâi de către rişi Krişna Dwaipayana, care după ce a fost ascultată de către semizei şi de către Brahmarşii a fost foarte preţuită ca
fiind cea mai eminentă naraţiune care există, diversificată atât in dicţie şi diviziune, posedând înţelesuri subtile combinate logic şi culese din Veda (Cunoaştere – în
limba sanscrită ), este o lucrare sfântă.
Compusă intr-un limbaj elegant, ea include subiectele altor cărţi. Ea este explicată in alte scrieri sfinte, şi cuprinde scopul celor patru Vede. Noi am dori să
ascultăm această istorie, numită şi Bharata, sfânta creaţie (din punct de vedere literar) a minunatului Krişna Dwaipayana Vyasa, care a imprăştiat frica de rău,
de îndată ce a fost recitată de rişi Vaisampayana, sub însuşi îndrumarea lui Krişna Dwaipayana Vyasa la sacrificiul Sarpelui executat de raja (regele) Janamejaya.

Edited by madhukar, 28 December 2017 - 08:24.

Praslea cel Voinic si Merele de Aur

Travertin2_0, on 28 decembrie 2017 - 08:40, said:

Într-adevăr ambele lucrări au ceva în comun, faptul că povestesc despre lucruri care, în era în care trăim par imposibile
și de aceea au fost catalogate de către ateiști drept ... niște scorniri ...
ei neavând cunoaștere transcendentală.

Existența erelor universale era oarecum cunoscută în toate culturile antice, pe care ateiști le-au stigmatizat ca fiind ale u
nor popoare neîndeajuns de evoluate... tehnologic pentru a explica totul fără spiritualitate, zei, ...
Urmând linkul de mai jos, vei găsii mai multe idei despre Ciclurile Universale, așa cum sunt redate în Literatura Vedică:
https://forum.softpe.../#entry13851812

Edited by madhukar, 28 December 2017 - 09:06.

Mahabharata Cartea 1.
Ceitraratha Parva din Adi parva 179

Adrisyanti, soția lui Șaktri și nora lui Vasișth așteaptă un copil
Vasișth îl eliberează pe refele Kalmașa-pada de blestem și
îi dăruiște un fiu, Asmaka, după ce se împreunează cu soția acestuia

" Gandharvul continuă, 'Prinvindu-și azilul lipsit de copiii săi, Muni afectat de marea suferință, l-a părăsit din nou. În cursul peregrinărilor sale a văzut un râu umflat de apele sezonului ploios, măturând în calea sa nenumărați copaci și plante, care crescuseră pe marginea lui. Contemplând acestea, nefericitul Muni gândindu-se că se va îneca, dacă se va arunca în apele acelui râu, s-a legat el însuși cu funii și sub influența acelei suferințe s-a aruncat în curentul râului puternic.

Curentul însă i-a desfăcut curând legăturile și l-a aruncat la mal. Rishiul s-a ridicat pe mal, fiind eliberat de funiile cu care se legase. Astfel Rishi a denumit râul Vipasa (Cel ce rupe funiile). Datorită durerii interioare și neliniștii Muniul nu putea sta într-un loc și a continuat să cutreiere munții de-a lungul râurilor și lacurilor. Și privind încă o dată un râu pe lîngă care trecea, pe nume Haimavati (curgând din Himavat) și văzând aspectul său teribil, căci era plin de crocodili și alte animale acvatice înfricoșătoare, Rishiul s-a aruncat imediat în el, dar râul confundându-l pe brahman cu o masă de foc, s-a împrăștiat imediat într-o sută de direcții, fiind de atunci cunoscut sub numele de Șatadru (râul cu o sută de brațe).

Văzându-se atunci pe teren uscat, el exclamă, 'O, nu pot să mor de mâna mea!' Spunând acestea, Rishiul se îndreptă din nou spre azilul său. Traversând mulți munții și multe țări, tocmai când să  reintre în azilul său, a fost urmat pe ascuns de nora sa Adrisyanti, care în timp ce se apropia de el și din care se auzea Veda recitată cu inteligență și cu cele șase grații ale elocvenței. Auzind versurile, Rishiul întrebă, 'Cine mă urmează?' Nora sa răspunse, 'Sunt eu Adrisyanti, soția lui Șaktri. Sunt neajutorată, deși sunt dedicată ascetismului.' Auzind-o, Vasishtha spuse, 'O, dar a cui este vocea pe care o aud repetând versuri din Veda și Anga, asemenea vocii lui Șaktri?' Adrisyanti răspunse, 'Port în pântecul meu un copil de fiul tău Saktri. El a fost aici timp de 12 ani. Vocea pe care o auzi este cea a unui Muni, care recită Veda.'
" Gandharvul continuă, 'Fiind astfel adresat ilustrul Vasiștha a devenit deosebit de bucuros. Și spunând, 'O, există un copil (din neamul meu)!'—el se reținu de la încercările de a mai comite sinuciderea. Cel fără de păcat însoțit apoi de nora sa intră în azilul său. Într-o zi rișiul îl văzu în pădurea solitară pe (rakshasa) Kalmașa-pada. Regele fiind posedat de groaznicul rakshasa, de îndată ce l-a văzut pe riși s-a umplut de furie și s-a ridicat dorind să-l devoreze.

Iar Adrisyanti privindu-l în fața ei pe acel rakshasa, i se adresă lui Vasiștha cu aceste cuvinte pline de anxietate și frică, 'O ilustre personalitate, crudul rakshasa, asemenea morții, înarmat cu un buzdugan înfricoșător se apropie de noi! Nimeni de pe pământ în afara ta nu-l poate opri. Protejează-mă de acest crud ticălos ce are o mină teribilă.' Vasishtha spuse, 'O fică, nu te teme. Acesta este regele Kalmasha-pada, dotat cu mare energie și celebrat pe acest pământ. Teribilul om trăiește în aceste păduri.'

" Gandharvul continuă, 'Privindu-l apropiindu-se, ilustrul riși Vasișth, dotat cu mare energie, l-a oprit, O Bharata, rostind sunetul Hum. Stropindu-l apoi cu apă sactificată prin incantații rișiul l-a eliberat pe monarh de teribilul blestem. Timp de 12 ani monarhul fusese prizonierul energiei fiului lui Vasishth asemenea soarelui când este prins de planeta (Rahu) în timpul unei eclipse.

Fiind eliberat de rakshasa, monarhul a iluminat pădurea cu splendoarea sa, asemenea soarelui ce iluminează norii pe înserate. Recâștigându-și puterea de discernământ regele îl salută pe riși cu palmele lipite în fața pieptului și spuse, 'O ilustrule, sunt fiul lui Sudasa și discipolul tău, O cel mai de seamă dintre muni! O, spune-mi care este plăcerea ta și ce pot face în acest sens.' Vasishth replică, 'Dorința mi-a fost deja îndeplinită. Reîntoarce-te în regatul tău și guvernează asupra supușilor tăi. Și, o conducător al oamenilor, să nu mai insulți niciodată un brahman.'

Monarhul replică, 'O ilustrule, nu voi mai insuta niciodată brahmanii superiori. Ascultându-ți porunca, îi voi venera întotdeauna pe brahmani. O cel mai de seamă dintre brahmani, aș dori să obțin de la tine binecuvântarea de a fi eliberat de datoria pe care o am față de neamul lui Ikshvaku (prin obținerea unui copil)! De aceea se cade din partea ta să mă binecuvântezi, pentru perpetuarea neamului lui Ikshvaku, cu fiul pe care mi-l doresc, care să aibă frumesețe, realizări și un comportament bun.'
" Gandharvul continuă, 'Vasishth replică, 'Îți voi da un fiu.' După ceva timp, Vasishth, însoțit de monarh, plecă spre capitala cunoscută sub numele de Ayodhya. Cetățenii, cu mare bucurie ieșiră afară pentru a-l întâmpina pe cel ilustru și fără de păcat, asemenea locuitorilor din paradis, care ies în întâmpinarea șefului lor. Monarhul, însoțit de Vasishth, a reintrat în capitala sa după multă vreme. Cetățenii din Ayodhya îl priveau pe regele lor însoțit de preotul lui, ca și cum ar fi fost soarele ce răsare.

Monarhul, care era tuturor superior în ceea ce privește frumusețea, umplea cu splendoarea sa întregul oraș Ayodhya, asemenea lunei de toamnă, care umple cu splendoarea sa întregul firmament. Iar excelentul oraș, ca urmare a pregătirilor făcute încânta inima monarhului. După ce înțeleptul regal intrase în capitala sa, regina, la comanda regelui s-a apropiat de Vasishth. Marele rishi, făcând un legământ cu ea, s-a împreunat cu aceasta conform regulilor superioare.

La puțin timp după aceea regina a rămas însărcinată, iar marele riși primind salutările reverențiale ale regelui s-a întors în azilul său. Regina a purtat fătul în pântecul ei mult timp. Când a văzut că nu iese nimic și-a tăiat burta cu ajutorul unei pietre ascuțite. A fost în cel de-al 12-lea an de când rămăsese însărcinată, când astfel s-a născut Asmaka, acel zimbru printre oameni și înțelept regal care a întemeiat orașul Paudanya.'"

Mahabharata Cartea 1.
Ceitraratha Parva din Adi parva 180

Adrisyanti, nora lui Vasișth, îl naște pe Parasara
Vasișth îi povestește lui Parasara despre ditrugerea celor din neamul lu Bhrigu

"Gandharvul continuă, 'Apoi, O Partha, Adrisyanti, care trăia în azilul lui Vasishth, a născut un fiu care era continuatorul neamului lui Saktri și care era un al doilea Saktri în toate. Însuși Vasishtha a fost cel ce a executat ritualurile de ceremonie ale nepotului său. Și pentru că rishi Vasishth fusese hotărât să se sinucidă, dar a renunțat la aceasta, de îndată ce a aflat de existența viitorului nepot, l-a numit pe copil Parasara (Cel ce dă viață morților).

Din ziua nașterii sale virtuosul Parasara l-a știut pe Vasishth ca tatăl său și s-a comportat față de acesta ca atare. Într-o zi copilul i s-a adresat lui Vasishtha cu apelativul tată, în prezența mamei sale Adrisyanti. Auzindu-l Adrisyanti îi spuse fiului, 'O copile, nu te adresa bunicului tău astfel. Tatăl tău a fost devorat de un rakshasa într-o altă pădure.' Auzind acestea rishiul a simțit o mare durere și s-a hotărât să distrugă întreaga creație. Atunci marele ascet Vasishtha, cel mai de seamă dintre personele cunoscătoare a energiei spirituale Brahma, fiu al lui Mitra-varuna, i s-a adresat nepotului său, care îl determina să distrugă lumea.
Ascultă, o Argiuna, argumentele folosite de Vasishth pentru a-i schimba gândul nepotului său.'

"Gandharvul continuă, 'Vasishtha spuse, 'A fost un rege celebru rege pe numa Krita-virya, care era discipolul cunoscătorului Vedei, celebrul Bhrigu. Ei, acel rege, după ce a executat ceremonia sacrificială Soma, i-a satisfăcut pe brahmani cu mari cadouri de orez de bogății. După ce monarhul s-a ridicat la ceruri, a apărut o situație în care descendenții săi erau lipsiți de avere. Știind că cei din neamul lui Bhrigu erau bogați, acei prinți s-au dus la acei brahmani, deghizați în cerșetori.

Unii dintre cei din neamul lui Bhrigu, pentru a-și proteja averea, au îngropat-o în pământ; alții de frica războinicilor au donat-o altor brahmani, în timp ce alți au dat-o direct războinicilor ceea ce și-au dorit. Totuși s-a întâmplat ca anumiți războinici, săpând în grădinile anumitor Bhargava (cei din neamul lui Bhrigu), au dat peste mare avere. Furioși datorită faptului că au considerat comportamentul celor din neamul lui Bhrigu ca fiind înșelător, războinicii i-au insultat pe brahmani, deși aceștia din urmă își ceruseră iertare.

Iar acei puternici arcași i-au măcelărit pe cei din neamul Bhrigu cu săgețile lor ascuțite. Iar războinicii au cutreierat pământul omorând chiar și pe cei ce se aflau în pântecul femeilor celor din neamul lui Bhrigu. Și în timp ce neamul lui Bhrigu a fost astfel exterminat, femeile au fugit de teamă în munții inaccesibili din Himavat. Iar una dintre aceste femei, dorind să perpetueze neamul soțului ei, a păstrat un embrion dotat cu mare energie. Una dintre femeile brahmanilor, totuși, de frică s-a dus l-a războinici și le-a raportat problema iar aceștia s-au dus imediat să distrugă embrionul.

Sosind acolo, au văzut-o pe cea însărcinată strălucind datorită energiei interiorare, iar copilul ce se afla înăuntru i-a sfâșiat pântecele și a ieșit afară orbindu-i pe războinici cu strălucirea sa asemenea soarelui amiezii. Lipsiți de vedere acești au colindat acei munți inaccesibili și în cele din urmă dorind să poată vedea din nou s-au predat acelei femei fără de greșeală, spunând, 'Prin mila ta o doamnă, am dori să ne recăpătăm vederea. Apoi ne von întoarce la casele noastre și ne vom abține de la practica noastră păcătoasă. O femeie chipeșă, se cade ca tu și copilul tău să ne arătați milă.'"

Mahabharata Cartea 1.
Ceitraratha Parva din Adi parva 181

Nașterea lui Aurva, ce dorea prin puterea ascetică să distrugă cele trei lumi
Răspunsul strămoșilor săi din neamul lui Bhrigu

"Vasishtha continuă, 'Femeia brahmană, fiind astfel adresată, spuse, 'Hei voi, copii, nu v-am furat vederea ochilor și nici nu sunt mâniată pe voi. Touși, acest copil din
neamul lui Bhrigu s-a înfuriat cu siguranță pe voi. Există ceva îndoială, că ați fi fost deprivați de vedere de către acel ilustru copil, a cărui furie ați instigat-o, la amintirea
măcelăririi neamului său. Copiilor, în timp ce voi distrugeați chiar și feții neamului Bhrigu, au am ținut acest embrion în coapsa mea timp de 100 de ani!

Iar pentru a restaura prosperitatea neamului lui Bhrigu, întreaga Veda, cu toate ramurile ei, a venit la acesta în timp ce se afla în pântecul meu. Este evident că acest
vlăstar al neamului lui Bhrigu, înfuriat datorită măcelăririi părinților, a vrut să vă ucidă! Datorită energiei celeste ați fost arși. De aceea trebuie să vă rugați la acest
excelent copil al meu. Îmbunat de omagiile voastre, s-ar putea să vă redea vederea.'

"Vasishth continuă, 'Auzind aceste cuvinte ale femeii brahmane, toți acei prinți i s-au adresat copilului, spunând, 'Ai milă!' Iar copilul a avut milă de ei. Iar acel brahman
riși, datorită faptului că s-a născut după ce a sfâșiat coapsa mamei sale, a devenit cunoscut în cele trei lumi ca cel născut din coapsă - Aurva. Acei prinți, după ce și-au
recâștigat vederea, au plecat, dar Muni Aurva s-a hotărât că lumea trebuie distrusă, respectiv orice creatură din această lume.

În acest sens el s-a devotat celor mai severe penitențe și dorind să-și mulțumească strămoșii, rișiul, prin penitențele sale severe a făcut să sufere cele trei lume, ale
celeștilor Suri, ale Asurilor și ale ființelor umane. Pitrii (strămoșii), realizând ce urmărea copilul din neamul lor au venit cu toții la acesta și i-au spus:
'Aurva, fiule ,ești foarte hotărât în ascetismul tău. Am văzut puterea ta. Ai milă de cele trei lumi. O, controlează-ți furia. O, nu s-a datorat neputinței, ca cei din neamul lui
Bhrigus, care-și controlau mintea, să fie distruși de mâinile războinicilor (Kshatriyas). O copile, când am început să ne îngrijorăm datorită lungii durate de viață care ne
era alocată, ne-am dorit propria distrugere cu ajutorul războinicilor (Kshatriyas). Averile pe care cei din neamul Bhrigu le-au pus în pământ, le-au pus numai ca să-i
înfurie pe războinici, pentru a începe să se certe cu ei.

O, cel mai de seamă dintre brahmani, de vreme ce ne doream cerurile, la ce ne mai erau de folos averile de pe pământ? Trezorierul cerurilior (Kuvera) ne-a păstrat o
mare avere. Când ne-am dat seama că moartea nu ne poate lua, ne-am hotărât că acesta era cel mai bun mijloc (să fim uciși de războinici). Căci cei ce se sinucid nu
ating niciodată regiunile celor binecuvântați. Reflectând asupra acestui lurcru, ne-am abținut de la sinucidere. De aceea ceea ce dorești să faci, nu este agreabil pentru
noi. De aceea, nu te mai gândi la actul de a distruge întreaga lume. O copile, nu-i distruge nici pe Kshatriyas și nici cele 7 lumii. O, omoară această mânie a ta, care-ți
pătează energia ascetică.'"

Mahabharata Cartea 1.
Ceitraratha Parva din Adi parva 182

Furia regilor servește înfrânării celor răi și protejării celor onești.
Dacă ar exista unul, care să pedepsească crimele, nimeni n-ar mai îndrăzni să comită vreo crimă;
dacă nu există nimeni care să-i pedepsească, numărul păcătoșilor va crește.
Cel care având puterea de a preveni sau a pedepsi comiterea unui păcat, nu face acest lucru, e
ste el însuși atins de acel păcat.

"Gandharvul spuse, 'După aceea Vasishth continuă narațiunea, 'Auzind
acele cuvinte ale Pitrilor, Aurva replică,
'Pitrii, jurământul pe care l-am făcut datorită furiei, de a distruge lumile, nu
poate fi în van. Nu pot concepe să fiu unul a cărui furie și a căror jurăminte
să fie zadarnice. Asemenea focului care consumă pădurile, această furie a
mea mă va consuma pe mine, dacă nu-mi voi duce la îndeplinire jurământul.
Cel ce își reprimă furia ce a fost declanșată de o cauză, nu este
capabil să atingă cele trei scopuri ale vieții (Urmarea Datoriei Prescrise, Profitul și Plăcerea).

Furia pe care au arătat-o regii doritori de a cuceri întreg pământul,
nu a rămas fără folos. Ea servește înfrânării celor răi și protejării celor onești. În
timp ce mă aflam nenăscut în coapsa mamei, am auzit strigătele jalnice ale
mamei mele și ale celorlalte femei din neamul lui Bhrigu, care erau
exterminate de Kshatriyas. Voi Pitris, atunci cănd ticăloșii de Kshatriyas au
început să-i extermine pe Bhrigu împreună cu copiii nenăscuți din neamul
lor, mintea mi s-a umplut de furie.

Mama mea și celelalte femei ale neamului nostru, fiecare într-un stadiu
avansat al sarcinii și tatăl meu, erau teribil de alarmați și n-au găsit în toate
lumea nici măcar un protector. Aflând aceasta, mama mea m-a ținut într-
una din coapsele ei. Dacă ar exista unul, care să pedepsească crimele din
cele trei lumi, nimeni n-ar mai îndrăzni să comită vreo crimă; dacă nu
există nimeni care să-i pedepsească, numărul păcătoșilor va crește. Cel
care având puterea de a preveni sau a pedepsi comiterea unui păcat, nu
face acest lucru, este el însuși atins de acel păcat.

Deoarece regii și ceilalți, care erau capabili să-mi protejeze părinții, nu au
făcut-o, amânând acea datorie și preferând plăcerile vieții, m-am înfuriat pe
aceștia. Eu sunt Domnul Creației, capabil să pedepsesc nedreptățile. Sunt
capabil să mă supun și să dau ordine. Fiind capabil să pedepsesc această
crimă, dacă mă abțin, oamenii vor trebui să sufere din nou o persecuție
similară. Focul mâniei mele este gata să consume lumile și dacă este
reprimat, mă va consuma pe mine. Voi, maeștrii, știu că vă gândiți la binele
lumilor: spuneți-mi ce poate fi atât spre beneficiul lumilor cât și al meu.'

"Vasishtha continuă, 'Pitri replicară, O, aruncă focul, care s-a născut din
mânia ta și care dorește să consume lumile în ape. Aceasta îți va face bine.
Lumile sunt într-adevăr cu toate dependente de ape. Orcie suc conține apă
și cu adevărat întreg univerusul e făcut din apa (a Oceanului Cauzal). De
aceea, o cel mai de seamă dintre brahmani, aruncă acest foc al mâniei tale
în ape. În felul acesta cuvântul tău rămâne adevărat, iar lumile cu zeii nu vor fi distruse.'

"Vasishtha continuă, 'Atunci Aurva a aruncat focul mâniei sale în lăcașul lui
Varuna, zeul mărilor. Iar acel foc, ce consuma apele marelui ocean, devein
asemenea unui mare cap de cal, pe care oamenii cunoscători ai Vedei îl
numesc Vadava-mukha. Și emitând din acea gură, a consumat apele
oceanului. Fii binecuvântat! Nu se cade să distrugi lumile. O tu Parasara,
care cunoști regiunile superioare, tu cea mai de seamă personalitate!'"

Mahabharata Cartea 1.
Ceitraratha Parva din Adi parva 183

Parasara, nepotul lui Vasișth începe sacrificiul de distrugere al rakșasilor.
Și o descriere a relativității morții

"Gandharvul continuă, 'Înțeleptul brahman (Parasara, nepotul lui Vasișth) după ce a ascultat (acea narațiune despre Aurva
și distrugerea aproape completă a neamului lui Bhrigu) de la ilustrul Vasishth și-a reținut furia de a distruge lumea, dar a
executat un mare sacrificiu Rakshasa. Și amintindu-și uciderea (tatălui său) Saktri, marele Muni a început să-i distrugă
pe rakshasi, bătrâni și tineri, în sacrificiul pe care l-a executat. Vasishtha nu l-a oprit de la măcelărirea Rakshasilor,
fiind hotărât să nu împiedice cel de-al doilea jurământ (al nepotului său).

În timpul sacrificiului marele Muni Parasara a stat în fața a trei focuri învăpăiate, el însuși asemenea unui cel de-al patrulea foc.
Iar fiul lui Saktri, asemenea soarelui care apare din nori, a iluminat întregul firmament prin acel sacrificiu fără de pată, în care
mari erau limbațiile de ghii (unt pur, fără apă) erau turnate în foc. Apoi Vasishth și ceilalți Rishis l-au privit pe acel Muni,
strălucind datorită propriei energii, ca și cum ar fi fost un al doilea soare.

Apoi marele rishi Atri, o minte liberală, dorind terminarea sacrificiului, o realizare greu de atins de alții, sosi acolo. De asemenea
acolo au sosit și (fiii lui Brahamaa, prima ființa creată din univers), Pulastya, Pulaha și Kratu, executanți ai multor sacrificii mărețe,
împinși de dorința de a-i salva pe Rakshasi.  Pulastya văzând că deja mulți Rakshasi fuseseră măcelăriți, îi spuse aceste cuvinte
lui Parasara: 'Sper să nu fie nici o obstrucție pentu acest sacrificiu al tău, o copile! Bucură-te de orice plăcere în această măcelărirea
chiar și a acestor rakshasi inocenți, care nu au habar despre moartea tatălui tău.

Nu se cade să distrugi orice creatură din această cauză. Aceasta nu este ocupația unui brahman devotat ascetismului.
Pacea este cea mai înaltă virtute. De aceea, o Parasara, stabilește-te în pace. Cum este posibil, o Parasara, fiind atât avansat,
să te angajezi într-o astfel de practică păcătoasă? Nu se cade să treci peste memoria (tatălui tău) Saktri, care era un bun cunoscător
al regulilor moralității. Nu se cade din partea ta să distrugi orice creatură.

O descendent al neamului lui Vasishth, ceea ce a ordonat tatăl tău, s-a îndeplinit prin propriul său blestem. Datorită propriei sale greșeli,
Saktri a fost dus de aici în paradis. O Muni, nici un rakshas nu a fost capabil să-l devoreze pe Saktri; el însuși a fost cel care și-a cauzat
propria moarte. Iar Viswamitr a fost doar un instrument orb (al destinului). Atât Saktri (tatăl tău) cât și regele Kalmasha-pada, s-au ridicat
la ceruri și se bucură de mare fericire. Iar ceilalți fii (ai marelui Rishi Vasishth), care erau mai tineri decât Saktri, se bucură chiar acum cu cei din paradis.

Și, o copile, vlăstar al fiului lui Vasishth, tu, de asemenea nu ai fost decât un instrument pentru distrugerea acestor inocenți rakshasi,
în acest mare sacrificiu. O, fi binecuvânt! Abandonează acest sacrificiu. Lasă-l să se termine.'
"Gandharvul continuă, 'Fiind astfel adresat de Pulastya, cât și de inteligentul Vasishth, acel puternic Muni—fiul lui Saktri a terminat sacrificiul.
Iar rishiul a aruncat focul care fusese aprins pentru sacrificarea rakshasilor în pădurile adânci din nordul muntelui Himavat. Iar acel foc
poate fi văzut și azi consumând rakshasi, copaci și pietre în toate anotimpurile.'"

Mahabharata Cartea 1.
Ceitraratha Parva din Adi parva 184

De ce soția regelui Kalmașa-pada a făcut un fiu cu Vasișth, cărui îi devorase copiii

"Arjuna întrebă, 'O Gandharva, de ce i-a ordonat regele Kalmasha-pada reginei sale să se ducă la maestrul Vasishth? De ce a trebuit ilustrul Rishi Vasishtha, cunoscător al tuturor regulilor moralității, să cunoască o femeie, pe care ar fi trebuit să nu o cunoască? O prietene, a fost acesta un act păcătos din partea lui Vasishtha?
Te rog să înlături îndoielile pe care le am în această privință și să dai o soluție.'

"Gandharvul răspunse, 'O neînvinsule Dhananjaya, ți-am spus despre cum a fost blestemat regele Kalmasha-pada de către Saktri, ilustrul fiu al lui Vasishth. Adus sub
puterea blestemului regele Kalmashapada cu ochi învârtindu-se datorită furiei a plecat din capitală însoțit de soția sa. Și întrând în păduri, a început să se plimbe cu ea.
Și într-una din zile, pe când regele, sub influența blestemului se plimba prin acea pădure, care abunda de diferite feluri de cerbi și alte animale și suprapopulată de
numeroși copaci mari, tufișuri și plante agățătoare și care răsuna de strigăte teribile, i s-a făcut foarte foame.

Ca urmare a început să caute de mâncare și astfel a văzut într-un loc solitar un brahman care se bucura de soția sa. Alarmați de vederea monarhului cuplul a fugit,
dorința nefiindu-le gratificată. Alergând după aceștia, regele l-a prins în cele din urmă pe brahman. Atunci soția acestuia, i s-a adresat monarhului, 'Ascultă ceea ce îți
spun, o monarh al jurămintelor excelente! Peste tot este cunoscut că ești născut în dinastia soarelui și tot timpul ești vigilent în practicarea moralității și ești devotat
serviciului superiorilor tăi.

De aceea se cade să nu comiți păcate, o tu care ești de neînvins, deși ești lipsit de simțurile tale datorită blestemului. Acum mi-a venit sezonul fructuos și dorindu-mi
compania soțului m-am cuplat cu el. Încă nu am fost gratificată. Ai  milă de noi! Dă-i drumul soțului meu.' Totuși monarhul, fără să asculte strigătelor ei, i-a devorat cu
cruzime soțul, așa cum un tigru devorează prada dorită. Posedată de furie la vederea celor întâmplate, femeia vărsă lacrimi ce erau asemena focului învăpăiat și
consumau totul în acel loc.

Chinuită de suferința datorată calamității pierderii soțului, femeia brahmană l-a blestemat pe Kalmashapada, 'Ticălos abject, deoarece astăzi mi-ai devorat chiar sub
privirea mea soțul, chiar înainte de a-mi gratifica dorința, o nemernicule, afectat de blestemul meu, să mori pe loc în momentul în care te vei apropia de soția ta în timpul
sezonului ei fructuos. Iar soția ta, ticălosule, să nască un fiu prin unirea ei cu acel riși Vasishth, ai cărui copii au fost devorați de tine.

Iar acel copil, o cel mai rău dintre regi, va fi cel ce va perpetua neamul tău.' Și blestemându-l pe monarh, acea doamnă de casa lui Anghira, purtând toate semnele
auspicioase, a intrat în focul învăpăiat sub privirile monarhului. Vasishtha a știut totul, datorită puterii sale ascetice și a pătrunderii spiritual.
La mult timp după aceea, când regele a fost eliberat de blestem, s-a apropiat de soția sa Madayanati, când a sosit sezonul ei. Dat Madayanati l-a îndepărtat cu gentilețe.

Sub influența pasiunii, monarhul nu-și mai amintea de blestem. Totuși, auzind vorbele soției sale, a fost teribil de alarmat. Amintindu-și de blestem, s-a căit amarnic
pentru ceea ce făcuse. Din acest motiv monarhul fiind sub blestemul femeii brahmane, l-a delegat pe Vasishth să facă un copil cu soția sa.'"

Mahabharata Cartea 1.
Ceitraratha Parva din Adi parva 185

Pandavii îl numesc pe Dhaumya ca preot al casei regale

"Arjuna întrebă, 'O Gandharva, tu ești foarte cunoscător. Spune-ne care brahmana, cunoscător al Vedei este demn de a fi numit preotul nostru.'
"Gandharvul replică, 'În aceste păduri există un sanctuar, care se numește Utkoceaka. Dhaumya, fratele mai mic al lui Devala este angajat aici
în penitențe ascetice. Alege-l pe acesta, dacă dorește să vă fie preot."

"Vaisampayana spuse, 'Apoi Argiuna, foarte mulțumit de tot ceea ce se întâmplase, i-a dat Gandharvului arma sa de foc, cu ceremoniile de rigoare;
și adresându-se acestuia Pandavul i-a spus, 'O tu, cel mai de seamă dintre Gandharvi, lasă caii pe care vroiai să ni-i dai, să rămână la tine pentru
un timp. Când se va ivi ocazia, vom veni să-i luăm de la tine. Să fi binecuvântat.'

După ce s-au salutat respectuos unii pe alții Gandharvul și Pandavii, au părăsit încântătoarele maluri ale râului Bhaghirathi plecând unde doreau.
Ducându-se la Utkoceaka, azilul sacru al lui Dhaumya, Pandavii l-au instalat pe acesta ca preotul lor oficial. Dhaumya, cel mai de seamă dintre cei
cunoscători ai Vedei, i-a primit cu ofrande de fructe sălbatice și rădăcini, fiind de acord să le fie preot. Astfel Pandavii s-au considerat ca având un
mare protector în maestrul Dhaumya.

Marele suflet Dhaumya, cunoscător al adevăratului înțeles al Vedei și a oricărei reguli a moralității, a devenit maestrul spiritual al virtuoșilor Pandavi,
făcându-i proprii lui Yageamana (discipoli). Și privindu-i pe acei eroi, dotați cu inteligență, putere și perseverență, asemenea persoanelor celeste, i-a
considerat, prin virtutea propriilor lor realizări că deja și-au recâștigat regatul. După ce au primit binecuvântările brahmanului, acei regi s-au hotărât
să plece, însoțiți de acesta la Swayam-vara (ceremonia concursului pentrua a obține mâna) prințesei din Panceala (Draupadi).'"

Edited by madhukar, 06 February 2018 - 08:07.