Maha-bharata

Mahabharata Cartea 1.
Vidura-gamana Parva din Adi parva 204

Planurile lui Karna (Radheya) pentru biruirea Pandavilor

"Vaisampayana spuse, 'Fiind astfel adresat de Duryodhan, Karna spuse, 'O Duryodhana, mie mi se pare că modul în care vezi problema, nu este bine fondat. O perpetuator al dinastiei Kuru, nici una din metodele prezentate nu au succes împotriva Pandavilor. O brave prinț, mai înainte te-ai străduit prin diferite metode subtile, să-ți îndeplinești dorințele și niciodată nu ai dat greș să-ți omori dușmanii.
O rege Pandavii au trăit alături de tine! Pe atunci erau imaturi, având o vârstă fragedă și nu ai putut să le faci nici un rău. Acum ei trăiesc departe, au crescut, și sunt pe deplin maturi. Fiii lui Kunti nu pot fi răniți acum de nici una dintre metodele pomenite de tine. De vreme ce sunt ajutați de Destin și pentru că își doresc să recâștige imperiul ancestral, nu vom fi în stare să-i rănim prin nici un mijloc care ne stă în putere. Este imposibil să se creeze disensiune între ei.

Cei care au acceptat acceași nevastă nu pot fi dezbinați; și nici înstrăinarea soției lor Krishnaa de ei, de către spionii noștrii nu va avea succes. Ea i-a ales ca domni ai ei, când o duceau greu. Cum să-i abandoneze, acum când sunt prosperi? În afară de asta femeilor le place să aibă întotdeauna mai mulți bărbați, iar Krishnaa și-a îndeplinit dorința. Niciodată nu va putea fi înstrăinată de Pandavi.
Regele din Panceala este onest și virtuos; el nu este avar.

Nici dacă i-am oferi întregul nostru imperiu, nu-i va abandona pe Pandavi. De asemenea fiul lui Drupada posedă toate realizările și este atașat de Pandavi. De aceea nu cred că Pandavii ar putea fi vătămați prin vreun mijloc subtil, care-ți stă în putere. Dar ceea ce este bun și de urmat pentru noi, este de a-i ataca și zdrobi, până când îi von extermina. Fie ca acest curs să se recomande el însuși. Atâta timp cât grupul nostru este puternic și cel al regelui Panceala este slab, atacă-i fără nici un fel de scrupule.

O fiu al lui Gandhari (Dhuryodan), atâta timp cât nenumăratele vehicole și animale, prieteni și dinastii prietenoase, nu sunt împreună, continuă, o rege, să-ți manifești puterea. Atâta timp cât regele din Panceala împreună cu fiii săi nu s-a pregătit să lupte cu noi, o rege, manifestă-ți puterea; și fă-o înainte ca Cel din dinastia Vrișni (Krishna) să meargă cu armata Yadavilor în orașul lui Drupada, luând cu El tot ceea ce este nevoie, pentru a-i restaura pe Pandavi în imperiul patern.

Avere, orice obiect al plăcerii și regatul, orice ar fi în stare să sacrifice Krișna de dragul Pandavilor. Ilustrul Bharata a cucerit întregul pământ, doar prin propria-i putere. Indra a câștigat suveranitate asupra celor trei lumi prin propria sa putere. O rege, puterea și măiestria sunt întotdeauna aplaudate de războinici (Kshatriya). Puterea și măiestria sunt calitățile cardinale ale celui viteaz. De aceea hai să-l distrugem imediat pe Drupada cu ajutorul marei noastre armate ce constă din patru tipuri de forțe armate și să-i aducem pe Pandavi aici.
Pandavii nu pot fi învinși prin nici o politică de conciliere, dare de cadouri, averi, mituiere sau de dezbinare. De aceea buruie-i prin forță. Prin aceasta vei avea conducerea întregului pământ. Eu nu văd nici o altă șansă prin care să ne atingem țelul propus.'

"Vaisampayana continuă, 'Auzind aceste cuvinte ale lui Radheya, Dhritarashtra, l-a lăudat mult și apoi i s-a adresat spunând, 'Fiu al unui Suta, care ești binecuvântat cu mare înțelepciune și brațe puternice, discursul tău care favorizează folosirea forței ți se potrivește. Dar hai să adoptăm cea mai bună propunere pentru beneficiul nostru într-un consiliu în care să fie și Bhishma, Drona și Vidura.'
Vaisampayana continuă, "'Apoi regele Dhritarashtra i-a chemat la el pe toți acei consilieri celebri pentru a primi sfatul lor.'"

Mahabharata Cartea 1.
Vidura-gamana Parva din Adi parva 205

Bișma, puternicul bunic al Kauravilor și Pandavilor își spune părerea despre disputa familială

Sursa puterii unei persoane stă în bunul renume, virtute și unirea cu cei la fel ca ea

"Vaisampayana spuse, 'Întrebat de Dhritarashtra să-și spună opinia, Bhishma replică, 'O Dhritarashtra, nu pot aproba o dispută cu Pandavii. Ceea ce tu ești pentru mine, a fost fără îndoială și (fratele tău) Pandu. Iar fiii lui Gandhari (nevasta ta) sunt pentru mine la fel ca fiii lui Kunti. Datoria mea este să-i protejez în aceeași măsură în care o fac pentru fiii tăi. ... Încheind un tratat cu acei eroi, dă-le jumătate din țară. ... căci așa cum tu privești imperiul că fiind ca fiind proprietate paternă, la fel o fac și Pandavii.

Dacă fiii lui Pandu nu obțin imperiul, cum poate fi al tău sau al oricărui descendent al dinastiei Bharata? ... Dacă vei face altfel, vom avea de suferit, iar tu vei fi lipsit de onoare. O Duryodhana, grăbește-te să menții bunul renume, căci sursa puterii unei persoane stă în bunul renume. S-a spus că cel a cărui reputație este pătată, trăiește degeaba. O Kaurava, cel a cărui faimă durează, cu siguranță încă n-a murit. ...

O fiu al lui Gandhari, urmează practica ce este demnă de cei din dinastia Kuru. O tu, cel cu brațe puternice, imită-ți strămoșii. De fapt avem noroc că Pandavii nu au murit. Avem noroc că mama lor, Kunti, trăiește. Avem noroc că ticălosul de Puroceana, fără să apuce să-și ducă la îndeplinire planul (de a-i arde pe Pandavi) a pierit. Din momentul în care am auzit că fiii fetei lui Kunti-bhoja au fost arși de vii, nu am mai fost în stare să mă întâlnesc cu nimeni.

Auzind despre soarta pe care trebuie să o fi avut Kunti, lumea nu-l privea pe Puroceana ca fiind atât de vinovat ca tine. De aceea scăparea fiilor lui Pandu din acea conflagrație și apariția lor ți-a îndepărtat prostul renume pe care ți-l făcuseși. Să știi că atâta timp cât trăiesc acei eroi trăiesc, nici cel ce poartă fulgerul (Indra, cunoscut ca Iehova la evrei) nu-i poate depriva de dreptul la partea lor din imperiul ancestral. Pandavii sunt virtuoși și uniți. În mod greșit ei au fost deprivați de partea ce li se cuvine din imperiu. Dacă vrei să acționezi corect, dacă vrei să-mi faci pe plac, dacă tu cauți bunăstarea noastră a tuturor, atunci dă-le jumătate din imperiu.'"

Edited by madhukar, 30 April 2018 - 11:12.

Mahabharata Cartea 1.
Vidura-gamana Parva din Adi parva 206

Poveste regelui Amvuvicea
Destinul este atotputernic

Discursul lui Drona și al lui Karna

"Vaisampayana spuse, 'Dupã ce a terminat Bhishma, a vorbit Drona, spunând, 'O rege Dhritarashtra, am auzit cã prietenii, care s-au adunat pentru a se consulta, trebuie sã spunã întotdeauna ceea ce este corect, adevãrat și conduce la faimã. O sire, în aceastã problemã sunt de aceeași opinie cu ilustrul Bhishma. Hai sã dãm o parte a împãrãției Pandavilor. Aceasta este virtutea eternã. O Bharata, trimite imediat la Drupada un mesager a cãrui vorbã sã fie agreabilã și sã poarte cu el mare bogãție pentru Pandavi.

Acesta trebuie de asemenea sã-i dea lui Drupada cadouri scumpe pentru miri și mireasã și apoi sã vorbeascã monarhului de puterea ta crescândã și demnitatea ce se naște dintr-o asemenea alianțã cu el. De asemenea trebuiesc înștiințați despre faptul, cã atât tu, cât și Duryodhan sunteți foarte bucuroși pentru cele întâmplate. Mesagerul trebuie sã spunã aceste lucruri în repetate rânduri lui Drupada ș Dhrishtadyumna. De asemenea trebuie sã vorbeascã despre alianțã, ca fiind deosebit de binevenitã și agreabilã pentru tine și cã te simți demn de ea.

De asemenea mesagerul trebuie sã-i linișteascã în mod repeatat pe fiii lui Kunti și ai lui Madri. Iar din ordinul tãu sã fie date lui Draupadi o mulțime de ornamente din aur pur. Daruri cuvenite trebuiesc de asemenea date tuturor fiilor lui Drupada. Apoi mesagerul trebuie sã propunã reîntoarcerea Pandavilor în Hastinapur. Dupã ce eroii vor fi primit permisiunea sã fie adusi aici, fã ca Duhșasan și Vikarna sã-i întâmpine cu multe care.
De îndatã ce au ajuns în Hastinapur, sã-i întâmpini cu afecțiune. Apoi sã-i instalezi pe tronul lor paternal în conformitate cu dorințele oamenilor acestei regiuni. Eu cred cã acesta ar trebui sã fie comportamentul tãu fațã de Pandavi, care pentru tine sunt ca proprii tãi fii.'

"Vaisampayana continuã, 'Dupã ce a vorbit Drona, Karna a luat din nou cuvântul, 'Atât Bhishma cât și Drona au fost rãsfãțați cu bogãții și favoruri pe care tu le-ai conferit! Iar tu îi privești mereu ca pe prietenii tãi de încredere! Și ce poate fi mai amuzant ca faptul cã ei îți dau sfaturi, care nu sunt bune pentru tine? Cum poate cel înțelept (Karna insusi?) sã aprobe acel sfat care este pronunțat ca fiind bun din partea unei persoane care are intenții rele (Bhișma și Drona!), dar care are grijã sã ascundã rãutatea inimii lor?

Într-adevãr în timpuri de suferințã, prietenii nu pot nici sã-ti facã beneficii și nici sã te rãneascã. Fericirea fiecãruia, sau opusul acesteia, depind de destin. Înțeleptul și prostul, tânãrul și vârstnicul, Cel ce are aliați cât și cel ce nu are, toți devin fericiți sau nefericiți cât timpul pentru fericire sau nefericire cu siguranțã vin. Am auzit cã mai de mult a trãit un rege pe nume Amvuvicea. Având capitala în Ragea-griha, el a fost regele conducãtorilor din Magadha. El nu s-a ocupat niciodatã de afacerile sale. Toatã strãdania sa se rezuma la a respira.

Toate afacerile sale erau în mâna consilierului sãu pe nume Maha-karni, care devenise suprema autoritate în stat. Considerându-se atotputernic, a început sã nu-l mai ia în considerare pe rege. Ca urmare ticãlosul și-a însușit tot ce-i aparținea regelui, reginele sale, trezoreria și suveranitatea. Dat toate aceste posesiuni, în loc sã-i satisfacã avariția, nu au fãcut decât sã o alimenteze și mai mult și ca urmare și-a dorit și coroana și tronul.

În ciuda tuturor strãdaniilor sale, nu a reușit acest lucru, deși stãpânul sãu nu se îngrijea de afaceri, ci era mulțumit doar sã respire. Nu se poate spune decât cã suveranitatea monarhului era dependentã de destin. De aceea, o rege, acest imperiu care datoritã destinului este stabilit în tine, cu siguranțã va continua prin tine, chiar dacã întreaga lume va fi sã fie dușmanul tãu! Dacã însã prin destin este altfel hotãrât, oricât te-ai strãdui, în cele din urmã nu va fi al tãu! Ținând cont de acestea, judecã onestitatea sau neonestitatea consilierilor tãi. Discerne care dintre aceștia sunt rãi și care au vorbit în mod înțelept și bine.'

"Vaisampayana continuã, 'Auzind cuvintele ale lui Karna, Drona replicã, 'Faptul cã ești rãu, este evident, iar ceea ce spui, este consecvența intenției tale rele. Pentru a-i vãtãma pe Pandavi, gãsești greșeli în ceea ce am spus. Dar sã știi, o Karna, cã ceea ce am spus, este pentru binele și prosperitatea neamului Kauravilor. Dacã tu consideri cã toate acestea nu vor face decât rãu, declarã atunci ce este de fãcut pentru binele nostru. Dacã bunul sfat pe care l-am dat, nu va fi urmat, cred cã neamul Kuru va fi repede exterminat.'"

Mahabharata Cartea 1.
Vidura-gamana Parva din Adi parva 207

Discursul lui Vidura despre acceptarea Pandavilor

"Vaisampayana spuse, 'După ce Drona s-a oprit,  vorbi Vidura, 'O monarh, prietenii îți spun ceea ce fără îndoială este bine pentru tine. Dar de vreme ce nu vrei să asculți ceea ce ei îți spun, cuvintele lor își găsesc cu greu un loc în urechile tale. Ceea ce a spus Bhishma, fiul lui Șantanu, cel mai de seamă dintre cei din dinastia Kuru, este excelent și spre binele tău. Dar tu nu-l asculți. Profesorul Drona a vorbit de asemenea de asemenea spre binele tău și totuși Karna, fiul Radha, nu este de acord.

Totuși, o rege, reflectând profund, nu gâsesc pe nimeni care să-ți fie un mai bun prieten decât cei doi (Bhishma și Drona), sau care să-i depășească în ceea ce privește înțelepciunea. Cei doi, care sunt bătrâni ca vârstă, înțelepciune și cunoaștere, te-au privit pe tine și pe fiii lui Pandu cu aceeași ochi. Fără îndoială cei doi, în ceea ce privesc virturea și adevărul,  nu sunt inferiori lui Rama, fiul Dașarath și Gaya (vestiți prin epopeea Ramayana).

Până acuma nu te-au sfătuit niciodată în mod greșit iar tu nu i-ai rănit niciodată. Atunci de ce ți-ar da aceștia un sfat rău? Fiind dotați cu înțelepciiune cu siguranță că nu ți-ar da niciodată un sfat ticălos. Aceasta este convingerea mea fermă, că aceștia, fiind cunoscători desăvârșiți ai regulilor moralității, nu ar rosti niciodată, tentați de avere, ceva care să trădeze ca ar avea un spirit de partinitate. Ceea ce ei au spus, eu consider că este foarte benefic pentru tine.

O monarh, Pandavii sunt fiii tăi, așa cum est Duryodhan și ceilalți. De aceea acei consilieri, care ți-au dat sfaturi pline de rele în ceea ce-i privește pe Pandavi, nu știu să-ți apere cu adevărat interesele. O rege, dacă există vreo părtinire în inima ta, pentru copiii tăi, cei care prin sfatul lor se bazează pe aceasta, cu siguranță nu-ți fac un serviciu, dar tu nu poți înțelege acest lucru.

În ceea ce privește invincibilitatea Pandavilor despre care au vorbit cei doi, acest lucru este perfect adevărat. Este posibil ca Dhanangeaya (Argiuna), care-și folosește ambele mâini în luptă cu acceași ușurință, să poată fi învins de însuși Maghavat (Șiva)? Poate fi învins Bhimasena cel cu brațe puternice, care posedă puterea a 10000 de elefanți, chiar și de zei? Și cine dintre cei care-și doresc să trăiască, îi poate învinge pe gemeni (Nakula și Sahadev), care sunt asemenea fiilor lui Yama (Judecătorul morților)?

Sau cum poate fi învins cel mai mare dintre Pandavi, în care trăiesc răbdarea, iertarea, adevărul și priceperea? Cei care-l au pe Raam (Bal) ca aliat, Geanardan (Krihna) ca sfătuitor, și Satyaki ca partizan, deja au câștigat orice război. Cei care-l au pe Drupada ca socru și pe fiii lui Drupada și ceilalți din neamul lui Prishata ca rude, sunt cu siguranță invincibili. Ținând cont de acestea și cunoscând faptul că pretenția lor la împărăție este prioritară pretenției tale, comportă-te virtuos față de ei.

Pata calomniei este asupra ta, ca urmare a actului lui Puroceana. Spală-te de aceasta având un comportament plăcut față de Pandavi, care va și fi foarte benefic pentru tine, protejând și viețile noastre și ale tuturor celor ce aparțin neamului Kauravilor! Mai înainte am purtat război cu regele Drupada; dacă ni l-am putea face aliat, ne-am întări puterea. O rege, cei din dinastia Dasarha sunt numeroși și puternici și avându-l pe Krișna, victoria va fi tot timpul de partea lor!

O rege, cine, în afara celor blestemați de zei, nu ar căuta să rezolve problemele prin conciliere și nu prin război? Auzind că fiii lui Pritha (Pandavii) sunt în viață, cetățenii și ceilalți vasali ai împărăției au fost foarte bucuroși și de-abia așteaptă să-i vadă. Acționează în așa fel , încât să fie plăcut și pentru ei. Duryodhana, Karna și Șakuni, fiul lui Suvala, sunt păcătoși, proști și tineri; nu asculta de ei. Posedând toate virtuțile, cu mult timp în urmă ți-am spus că datorită greșelii lui Duryodhan, supușii acestei împărății vor fi exterminați.'"

Mahabharata Cartea 1.
Vidura-gamana Parva din Adi parva 208

Vidura pleacă la Drupada pentru a-i aduce pe Pandavi în Hastinapur

"Vaisampayana spuse 'După ce a ascultat diferitele discursuri, Dhritarashtra spuse, „Învățatul Bhishma, fiul lui Șantanu și ilustrul Rishi Drona, și de asemenea tu însuți (O Vidura), ați spus adevărul și ceea ce este benific pentru mine. Într-adevăr eroicii fii ai lui Kunti, copiii lui Pandu, sunt fără îndoială conform legii și copiii mei; și ca fii ai mei au dreptul la acest imperiu. De aceea grăbește-te să-i aduci aici împreună cu mama și soția lor, tratându-i cu respectul cuvenit.

Datorită destinului fiii lui Pritha sunt în viață și tot datorită destinului lor bun au obținut-o pe fata lui Drupada. Numai datorită bunului destin a crescut astfel forța noastră și tot datorită bunului destin a pierit Puroceana. O tu a cărei splendoare e mare, astfel datorită bunului destin a fost distrusă marea mea durere!'
"Vaisampayana continuă, 'Apoi Vidura, la comanda lui Dhritaraștra, s-a dus la Yaghiasena și Pandavi, ducând cu  el giuvaeruri și alte lucruri de valoare pentru Draupadi, Pandavi și Yaghiasena. Ajungând la reședința lui Drupada, Vidura, cunoscător al regulilor moralității, având profunzime în toate științele, l-a așteptat și abordat pe monarh așa cum se cuvine. Drupada fiind astfel întâmpinat de Vidura, amândoi s-au interesat despre bunăstarea celuilalt.

După aceea Vidura i-a văzut pe Pandavi și Vasudev (Șri Krișna) și de îndată ce i-a văzut, i-a îmbrățișat datorită afecțiunii și i-a întrebat despre bunăstarea lor. Pandavii împreună cu Vasudev (fiind mai tineri), l-au venerat pe Vidura, cel cu o inteligență de nemăsurat, care în numele lui Dhritarashtra i-a tot întrebat cu mare afecțiune despre bunăstarea lor. Apoi le-a înmânat Pandavilor, lui Kunti, Draupadi, Drupada și fiilor acestuia, ceea ce le trimiseseră Kauravii.

Modestul Vidura, în prezența Pandavilor și a lui Keșava (Krișna), i s-a adresat lui Drupada:
"O monarh, ascultă împreună cu fiii și consilierii tăi, ce am de spus. Regele Dhritarashtra împreună cu consilierii, fiii și prietenii săi au întrebat în mod repetat, cu o inimă veselă despre bunăstarea voastră și au fost deosebit de satisfăcuți de această alianță cu tine și ca urmare în mod suprem binecuvântați.

Stabilierea acestei alianțe cu tine i-a făcut mai fericiți decât obținerea unui nou regat. Luând aceste lucruri la cunoștință, permite-le Pandavilor să reviziteze împărăția ancestrală. Kauravii de-abia așteaptă să-i primească pe fiii lui Pandu. De asemenea Pandavii și Pritha trebuie să fie și ei nerăbdători să-și revadă orașul natal.
Femeile Kauravilor, cetățenii și subiecții noștri sunt nerăbdători să o vadă pe Krishnaa, prințesa din Panceala. De aceea cred că ar trebuie să le dai voie să plece fără întârziere Pandavilor și soției lor. După ce vor primi permisiunea ta, îi voi da imediat de știre lui Dhritarashtra iar Pandavii vor putea pleca împreună cu Kunti și Krishnaa.'"

Mahabharata Cartea 1.
Vidura-gamana Parva din Adi parva 209

Pandavii își construiesc o reședințã celestã în Khandava-prastha

"Vaisampayana spuse, 'Auzind aceste cuvinte ale lui Vidura, Drupada spuse, 'Este exact cum ai spus și eu însumi sunt deosebit de fericit ca urmare a acestei alianțe. Este cât se poate de normal ca acești iluștri prinți sã se întoarcã în împãrãția lor ancestralã, dar nu eu sunt cel care hotãrãsc. Dacã vitejii fii ai lui of Kunti doresc sã plece și dacã Raam (Bal) și Krishna, ambii cunoscãtori ai oricãrei legi a moralitãții, sunt de acord, atunci Pandavii vor pleca. Acești tigri printre oameni (Raam și Krișna) se angajeazã mereu în ceea ce este agreabil și benefic pentru fiii lui Pandu.'

"Auzing acestea, Yudhișthir spuse, 'O monarh, eu, împreunã cu frații mei suntem dependenți de tine. Cu bucurie vom face așa cum poruncești.'
"Vaisampayana continuã, 'Apoi Vasudev (Krișna) spuse, 'Eu sunt de pãrere cã Pandavii ar trebui sã meargã, dar trebuie sã respectãm cu toții opinia regelui Drupada, care este cunoscãtor al oricãrei legi a moralitãții.'

"Drupada rãspuse, 'Evident cã sunt de acord cu ceea ce au gândit acești oameni de seamã, considerând toate circumstanțele, cãci iluștrii fii ai lui Pandu sunt pentru mine acum, ceea ce fãrã îndoialã sunt și pentru Vasudev (Krișna). Fiul mai mare al lui Kunti, Yudhishthir însuși nu cautã bunãstarea Pandavilor, așa cum o face Keșava (Krișna).'

"Vaisampayana continuã, 'Astfel fiindu-le poruncit de Drupada, Pandavii, Krishna și Vidura, luând-o cu ei pe Krishnaa, fica lui Drupada, și renumita Kunti, au pornit în cãlãtorie spre orașul care se numește dupã elefant (hastina-pur), oprindu-se în diferite locuri pe drum pentru petreceri. Regele Dhritarashtra, auzind cã acei eroi se apropie de capitalã, i-a trimis pe Kauravi pentru a-i întâmpina.

Printre aceștia se aflau, marele arcaș Vikarna, apoi Citrasena, marele maestru de arme Drona și Kripa din linia lui Gautama. Astfel înconjurați de aceștia, acei puternici eroi au intrat încet în orașul Hastinapur. Întregul oraș a devenit radiant, cu șiruri vesele de privitori animați de curiozitate. Acei tigri printre oameni le-au mulțumit inimile tuturor celor care i-au privit. În timp ce mergeau astfel, Pandavaii au auzit diferite exclamații ale cetãțenilor și tot timpul dorindu-și sã asculte de dorințele acelor prinți, strigau tare:
'Iatã cã s-au întors acei tigri printre oameni, cunoscãtori ai tuturor regulilor moralitãții, care întotdeauna ne protejeazã ca pe niște rude apropiate.' Iar alții strigau:
'Se pare cã regele Pandu s-a reîntors astãzi din pãdure, fãrã îndoialã pentru a ne face pe plac.'

Iar alții strigau, 'Ce bine nu ni se face astãzi, când eroicii fii ai lui Kunti s-au reîntors în orașșul nostru? Dacã am fãcut acte caritabile, dacã am turnat limbații de unt pur (ghii) în focul sacrificial, dacã avrem vreun merit ascetic, atunci fie ca Pandavii, în virtutea acelor acte sã stea în orașul nostru timp de 100 de ani.'
"În cele din urmã, ajungând la palat, Pandavii au venerat picioarle lui Dhritarashtra și cele ale bunicului Bhishma. De asemenea ei i-au venerat pe toți ceilalți, care meritau sã li dea onoruri și au întrebat despre bunãstarea fiecãrui cetãțean prezent. Apoi , la porunca lui Dhritarashtra, au intrat în camerele care le fuseserã desemnate.

"Dupã ce s-au odihnit o vreme acolo, au fost chemați de Dhritarashtra și Bhishma, fiul lui Șantanu, iar Dhritarashtra i s-a adresat lui Yudhishthir, 'Ascultã împreunã cu frații tãi, o fiu al lui Kunti, ceea ce am de spus. Mergeți la Khandava-prastha ca sã nu aparã din nou divergențe. Dacã vã veți caza acolo, nimeni nu va fi capabil sã vã facã vreun rãu. Protejați de Partha (Argiuna), așa cum celeștii sunt protejați de fulger, sã locuiți în Khandava-prastha, luând jumãtate din regat.'
"Vaisampayana continuã, 'Fiind de acord cu ce spusese Dhritarashtra, Pandavii au plecat din Hastinapur spre Khandava-prastha, care era un deșert, nereclamat de nimeni. Ei au reușit sã înfrumusețeze locul și sã-l facã un al doilea paradis. Astfel selectând cu ajutorul lui Dwaipayana Vyasa (bunicul lor direct) o regiune sacrã și auspicioasã, au executat anumite ceremonii invocatoare și au mãsurat o bucatã de pãmânt pentru orașul lor.

Apoi l-au înconjurat cu un șanț larg cât marea și cu ziduri albe asemenea norilor lânoși, sau asemenea razelor de lunã, ce ajungeau la cer, încât era strãlucitor, asemenea lui Bhogavati (capitala regatului șerpilor mistice Naga) populat de Naga. Orașul era împodobit de palate, vile și numeroase porți dotate cu plãci care erau asemenea aripilor uriașe, desfãcute ale lui of Garuda. Intrãrile erau protejate cu porți asemenea norilor și înalte ca munții Mandara.

Fiind bine dotat cu numeroase arme de atac, rachetele dușmanilor nu puteau face nici impresie asupra lor; zidurile erau aproape complet acoperite cu sãgeți și rachete asemenea șerpilor cu douã limbi. Turnurile care se aflau de-a lungul zidurilor erau pline de oameni înarmați ce se antrenau; iar pe ziduri erau aliniați, pe întreaga lor lungime numeroși luptãtori. De asemenea acolo se aflau mii de cârlige ascuțite și Șataghnis (mașini ce mãcelãresc o sutã de luptãtori) și numeroase alte mașini se aflau pe zidurile fortãreței. Pe ele se aflau de asemenea roți mari de fier.

Strãzile erau largi și excelent proiectate, nefiindu-ți fricã de faptul cã acolo ar putea avea loc vreun accident. Fiind acoperit de nenumeroase vile, orașul devenise asemenea lui Amaravati și a început sã fie numit Indraprastha (ca orașul lui Indra). Într-o parte încântãtoare și auspicioasã a orașului a fost ridicat palatul Pandavilor, plin de tot felul de bogãții, asemenea palatului trezorierului celor celești (Kuvera).
Acesta pãrea sã fie o masã de nori, încãrcați de fulgere.

"Când a fost clãdit orașul, au venit numeroși brahmani foarte versați în Vede și buni cunoscãtori a numeroase limbi, ce au dorit sã locuiascã acolo. De asemenea acolo au venit și numeroși comecianți din toate pãrțile, în speranța de a face avere. Au venit și numeroase persoane pricepute în arte, dorind sã rezideze acolo.
Iar în întregul oraș au fost construite multe grãdini încântãtoare, cu mulți copaci ce fãceau fructe și flori, ca Amras (mango), Amaratakas, Kadamvas, Așokas, Champakas, Punnagas, Nagas, Lakuchas, Panasas, Salas, Talas (palmieri), Tamalas, Vakulas, Ketakas cu aromatele lor încãrcãturi; frumoși, înfloriți și mari Amalakas, cu ramuri îndoite datoritã greutãții fructelor, Lodhras, înfloriți Ankolas, Jamvus (mure), Patalas, Kunjakas, Atimuktas, Karaviras, Parigeatas și numeroase alte feluri de copaci, întotdeauna împodobiți cu flori și fructe și animați de diferite specii de pãsãri.

Acele crânguri verzi rãsunau tot timpul de sunetele pãunilor și ale pãsãrilor Kokila înebunite. Existau de asemenea case unde te puteai desfãta, strãlucitoare asemenea oglinzilor și numeroase plante cãțãrãtoare și dealuri încântãtoare, artificiale, și multe lacuri pline de apã cristalinã și alte rezervoare încântãtoare cu lotuși și nuferi, pe care se aflau lebede, rațe și ceakravakas (rațe brahminy).  De asemenea acolo se aflau multe piscine pline de plante acvatice fine.
O rege, bucuria Pandavilor creștea cu fiecare zi, pentru cã trãiau în acel regat mare care era populat de oameni pioși.

"Astfel datoritã comportamentului virtuos al lui Bhishma și Dhritarashtra, Pandavaii și-au fãcut reședința în Khandavaprastha. .... Și dupã ce Pandavii au reușit sã-și facã reședința acolo, eroicul Krishna (Domnul Transcendental), luându-și la revedere de la ei, s-a reîntors cu Raam in Dwara-vati (Dwaraka).'"

Mahabharata Cartea 1.
Rajya-labha Parva din Adi parva 210

Narada Muni sosește în Khandava-prastha pentru a le spune povestea zeilor asuri Sunda și Upasunda

"Janamejaya spuse, 'O tu a cărui avere este asceza, ce au făcut acele mari suflete, iluștrii Pandavi, care sunt străbunicii mei, după ce au obținut regatul din Indraprastha? Cum a reușit soția lor Draupadi să asculte de toți? Cum a fost posibil, să nu apară nici un fel de disensiuni între acei conducători ai oamenilor, toți fiind atașați de o singură soție, Krishnaa? Aș dori să aud în amănunt despre modul în care s-au comportat unul cu altul după ce s-au unit cu Krishnaa.'

"Vaisampayana spuse, 'Obținând propriul lor regat, Pandavii  conform instrucțiunii lui Dhritarashtra, și-au petrecut zilele bucuroși și în fericirea de a cu Krișnaa în Khandava-prastha. Yudhishthira a condus țara în virtute, asistat de frații săi. Învingându-și toți dușmanii, au continuat să trăiască acolo în mare fericire. ... Într-una din zile, în timp ce se aflau pe tronurile lor, ocupați cu guvernarea, sosi acolo celestul Rishi Narada, ce se afla în plimbările sale (prin univers).

Privindu-l pe Rishi, Yudhishthir i-a oferit propriul său tron. Și după ce celestul Rishi s-a așezat, înțeleptul Yudhishthir i-a oferit Arghya (venerare cu apă) cu propria sa mână și de asemenea l-a informat despre starea regatului. Rishiul acceptând venerarea, a fost mulțumit și după ce l-a lăudat pe rege, i-a spus să ia loc. După ce a luat loc, regele i-a trimis vorbă Krișnei despre sosirea ilustrului riși.

Auzind de sosirea rișiului, Draupadi, purificându-se în mod corespunzător, sosi în sala în care se afla Narada și Pandavi. Virtuoasa prințesă din Panceala, venerând picioarele celestului riși, a stat în fața lui cu palmele lipite în fața pieptului și acoperită așa cum se cuvenea. Narada, pronunțând diferite binecuvântări asupra ei, i-a cerut să se retragă. După ce s-a retras Krishnaa, ilustrul riși, adresându-se în intimitate Pandavilor, care-l aveau pe Yudhishthirîn frunte, spuse, 'Renumita prințesă din Panceala fiind soția voastră comună, v-aș ruga să stabiliți o regulă între voi, în așa fel încât să nu apară disensiuni între voi.

În vremuri de demult, celebrați în cele trei lumi, au existat doi frați pe nume Sunda și Upasunda, care trăiau împreună și care nu puteau fi uciși de nimeni, ci numai dacă s-ar fi omorât între ei. Ei conduceau același regat, aveau aceeași casă, dormeau în același pat, stăteau pe același loc și mâncau din aceeași farfurie. Și totuși ei s-au omorât unul pe altul datorită unei femei pe nume Tilottama. Yudhishthira, de aceea ai grijă de prietenia voastră în așa fel încât să nu apară dezacorduri între voi.'

"Auzind acestea, Yudhishthira l-a întrebat, 'O mare muni, ai cui fii au fost zeii asuri Sunda și Upasunda? Cum a apărut acea disensiune între ei și cum au ajuns să se omoare unul pe altul? A cui fată a fost Tilottama, pentru a cărui iubire s-au omorât frații? Era ea o apsara (nimfă celestă) sau fata unei persoane celeste? Am dori să auzim acestea în detaliu de la tine, căci curiozitatea noastră a crescut.'"

Mahabharata Cartea 1.
Rajya-labha Parva din Adi parva 211

Sunda și Upasunda fac penitențe ascetice și obțin de la Brahmaa multe binecuvântãri,
astfel încetând penitențele ce îi înspãimântau pe zeii Sura

"Vaisampayana spuse, 'Auzind cuvintele lui Yudhishthir, Narada replicã, 'O fiu al luiPritha, ascultã împreunã cu frații tãi, în timp ce am sã recit aceastã istorie de demult, așa cum s-a întâmplat. În zile de demult, un puternic Daitya numit Nikumbha, s-a nãscut în familia marelui asura, Hiranyakașipu. Ei, acestui Nikumbha, i-au fost nãscuți doi fii, pe nume Sunda și Upasunda. Amândoi erau asuri puternici dotații cu o energie și o putere extraordinarã; și amândoi erau feroci, având inimi rele.

Acei daityas aveau amândoi aceeași hotãrâre și mereu erau angajați în realizarea acelorași sarcini și scopuri. Tot timpul împãrțeau ceea ce obțineau, fie ea bucurie sau suferințã. Fiecare vorbea și fãcea ce era plãcut pentru celãlalt și stând tot timpul împreunã, unde pleca unul, celãlalt îl însoțea. Având aceeași dispoziție și obiceiuri, pãreau sã fie un singur individ, împãrțit în douã pãrți, crescând în felul acesta. Urmãrind același țel și dorind sã subjuge cele trei lumi, dupã inițierea cuvenitã, frații s-au dus în munții Vindhya.

Acolo au executat penitențe ascetice severe. Epuizați de foame și sete, având plete de pãr încâlcit și îmbrãcați cu coajã de copac, în cele din urmã au acumulat suficient merit ascetic. Mânjindu-se cu murdãrie din cap pânã în picioare, trãind doar cu aer, stând pe vârfurile degetelor de la picioare, aruncau bucãți de carne din propriile lor corpuri în foc, cu brațele ridicate și ochi ficși, au respectat aceste jurãmite mult timp.

În timpul penitențelor lor ascetice a avut loc un incident minunat. Datoritã faptului cã munții Vindhya s-au încãlzit de-a lungul anilor, în urma puterii austeritãților lor ascetice, au început sã scoatã aburi din tot corpul. Privind severitatea austeritãților lor, cei celești s-au alarmat. Zeii suri au început sã punã tot felul de obstrucții, pentru a împiedica progresul ascetismului lor.

Astfel i-au tentat pe frați cu lucruri prețioase și cele mai frumoase fete, dar frații nu și-au întrerupt jurãmintele. Apoi celeștii si-au folosit puterea lor de iluzie, fãcânt sã parã cã surorile, mamele, soțiile și alte rude din neamul lor, cu pãrul, ornamentele și hainele în dezordiine, alergau spre ei, fiind terorizate de un rakșas care le urmãrea și le lovea cu o lance pe care o avea în mânã.

Iar femeile implorau ajutorul fraților strigând, 'O salvați-ne!' Dar toate acestea nu au folosit la nimic, pentru cã frații erau ferm dedicați urmãrii jurãmintelor lor de a nu întrerupe penitențele ascetice. Iar când au înțeles cã aceste tertipuri nu au fãcut nici un fel de impresia asupra fraților, atât femeile cât și rakșasul au dispãrut. În cele din urmã Domnul Suprem al Universului, Brahmaa însuși, care cautã bunãstarea tuturor, a apãrut și le-a cerut celor doi asuri, sã spunã ce binecuvântare își doresc.
Atunci Sunda și Upasunda, privindu-l pe Marele Domn, s-au ridicat și cu palmele lipite în fața pieptului s-au adresat Domnului, 'O Mare Domn, dacã ai fost mulțumit de aceste austeritãți ale noastre și ne ești favorabil, atunci dã-ne științã despre toate armele și puterile de a iluziona. Fã sã avem mare putere și sã putem lua orice formã pe care ne-o dorim. Și fã-ne nemuritori.'

Auzindu-le cuvintele, Brahmaa sagte, 'În afarã de imortalitate, veți primi tot ce v-ați dorit. Cereți o anumitã formã de moarte, care sã vã facã asemenea celor considerați nemuritori. De vreme ce ați executat aceste austeritãți severe doar  din dorința de a obține suveraniatatea asupra celor trei lumi nu vã pot oferi binecuvãtarea de a fi nemuritori (de a trãi cât universul).'

"Narada continuã, 'Auzind spusele lui Brahmaa, Sunda și Upasunda spuse, 'O Mare Domn, atunci dã-ne neînfricare fațã de orice creaturã mobilã sau imobilã, din cele trei lumi, exceptându-ne pe noi înșine!' Brahmaa spuse, 'Vã garantez ceea ce ați cerut și chiar și aceastã dorințã. Acordându-le acele binecuvântãri, Marele Domn i-a fãcut sã se opreascã din executarea acelor penitențe, dupã care s-a întors în regiunea sa.

Ca urmare a binecuvântãrilor primite, nimeni nu îi mai putea ucide și astfel toți prietenii și rudele lor i-au considerat deosebit de inteligenți și încununați de succes, în ceea ce privesc binecuvântãrile obținute. Sunda și Upasunda și-au tãiat pletele încâlcite și și-au pus coroane pe cap. Purtând îmbrãcãminte și ornamente scumpe, ei arãtau foarte chipeși. Ei au fãcut ca luna sã se ridice deasupra orașului lor în fiecare searã; chiar și atunci când nu trebuia.

Prietenii și rudele s-au dedicat distracției și veseliei, cu inima voiasã. Mãnâncã, hrãnește, dã, distreazã-te, cântã, bea—aceste cuvinte se auzeau în fieacare zi, în fiecare casã. Iar din când în când se auzeau tumulte ale râsetelor amestecate cu aplauze, care umpleau tot orașul Daityailor, care, fiind capabili sã-și asume orice formã pe care și-o doreau, se angajau în tot felul de lucruri amuzante și sporturi, fãrã sã observe trecerea timpului, privind un singur an ca o singurã zi.'"

Mahabharata Cartea 1.
Rajya-labha Parva din Adi parva 212

Sunda și Upasunda cuceresc cele trei lumi
Și îi extermineazã pe riși, regi, și cei ce au legãturã cu riturile Vedice, ce-i sprijinã pe zeii Sura

'Narada continuã, 'De îndatã ce s-au terminat acele festivitãți, Sunda și Upasunda, dorind sã obținã suveranitate asupra celor trei lumi, au fost consiliați și au comandat pregãtirea forțelor armate. Obținând aprobarea prietenilor și rudelor, a celor mai în vârstã din neamul Daitya (dușmani ai zeilor Sura) și a consilierilor guvernamentali, dupã ce au executat riturile preliminare ale plecãrii, au pornit în noaptea când constelația Magha se afla în ascendent.

Frații au plecat cu o mare forțã armatã Daitya, purtând armuri, buzdugane, topoare și lãnci. ... Furioși în luptã, frații Daitya, fiind capabili sã meargã oriunde își doreau, au urcat în ceruri în regiunea zeiulor Sura (cei celești). Aceștia din urmã, știind cã vin și având cunoștiințã de bincuvãntãrile primite de la Suprema Zeitate (Brahmaa), au pãrãsit „ceruriile“  și au cãutat refugiu în regiunea superioarã a lui Brahmaa.

Dotați cu puteri teribile, eroii Daitya au pus stãpânire pe regiunea lui Indra și au învins diferitele neamuri de Yakshasi și Rakshasasi și toate ființele care cutreierau cerurile. Apoi i-au subjugat pe Nagas, din regiunile paradisiace de sub sistemele planetare pãmântene, pe locuitorii oceanelor și toate triburile de Mleceas. Apoi dorind sã subjuge zonele pãmântene, și-au chemat soldații și le-au dat urmãtoare comandã crudã, 'Brahmanii și înțelepții regali, datoritã limbațiilor și a alimentelor oferite în mari sacrificii, fac sã creascã energia și puterea, cât și prosperitatea zeilor Sura.

Fiind angajați în astfel de acte, ei sunt dușmanii zeilor Asura. De aceea trebuie sã ne concentrãm cu toții sã-i îndepãrtãm de pe fața pãmântului!' Astfel frații Asura s-au dus în toate direcțiile și i-au ucis pe loc pe cei ce participau în executarea sacrificiilor. ... În timp ce soldații aruncau în apã focuriile sacrificiale, care se aflau în azilurile Munilor, care aveau mintea complet sub control, iluștri riși au rostit blesteme ce nu au avut nici un efect asupra binecuvântãrilor primite (de la Brahmaa) și nu i-au afectat  pe frații Asura.

Când brahmanii au vãzut cã blestemele lor nu au avut nici cel mai mic efect, cã niște sãgeți trase în pietre, au fugit în toate direcțiile, lãsând deoparte riturile și jurãmintele. Chiar și acei riși care erau încununați cu succes ascetic și își aveau pasiunile complet controlate, fiind și pe deplin ocupați cu meditația asupra zeitãții, datoritã friicii de frații Asura, au fugit asemnenea șerpilor la apropierea fiului Vinatei (care este Garuda, purtãtorul lui Vișnu).

Sacrele aziluri fuseserã toate dãrâmate și pustiite. Recipientele sacrificiale și vasele fuseserã sparte, iar conținutul le fusese împrãștiat pe sol. Întregul univers devenise gol, ca și cum creaturile sale fuseserã doborâte în timpul disoluției generale. Iar dupã ce rișii s-au ascuns, cei doi mari Asura, hotãrâți sã-i distrugã, au început sã ia diferte forme. Luând forme de elefanți înebuniți cei doi  Asura i-au cãutat pe riși, care se adãpostiserã în peșteri și i-au trimis în regiunea lui Yama (Cel ce aplicã disciplina pentru cei care și-au pãrãsit corpul).

Alteori devenind lei și apoi tigri și dispãrând în momentul urmãtor, prin aceste metode și altele, crudul cuplu, vãzând riși, i-a ucis pe loc. Riturile Sacrificiile  și studiul Vedelor a încetat iar regii și brahmanii au fost exterminați. Pãmântul a devenit și el complet lipsit de sacrificii și festivaluri. Oamenii îngroziți scoteau strigãte de „oh” și „vai” și toate cumpãrãrile și vânzãrile s-au oprit.

Toate riturile vedice au încetat și pãmântul a fost lipsit de ceremonii sacre și cãsãtorii. Agricultura a fost neglijatã iar animalele nu mai au mai fost crescute. Orașele și azilurile au devenit dezolate iar pãmântul presãrat cu oase și schelete luase un aspect înfricoșãtor. Ceremoniile în amintirea și onoare celor decedați, care ajunseserã în lumea paradisiacã a strãmoșilor – Pitri au fost suspendate. Sunetul sacru Vașat și întregul ciclul al riturilor auspicioase au încetat. Pãmântul devenise înfricoșãtor la vedere. Soarele și Luna, planetele, stelele, constelațiile și ceilalți locuitori ai firmamentului, fiind martorii acestor acte ale lui Sunda și Upasunda, au devenit foarte mâhniți. Subjugând toate punctele celeste prin astfel de acte crude, frații Asura și-au fãcut reședința în Kurukshetra, fãrã nici un rival.'"

Mahabharata Cartea 1.
Rajya-labha Parva din Adi parva 213

Plângerea rișilor la Brahmaa
Crearea frumoasei Tilottama de cãtre Vișwakarma
Șiva devine cunoscut ca cel cu patru fețe și o mie de ochi

"Narada continuã, 'Apoi riși celești, siddhas, și marele suflete ce posedau atributele pãcii interioare și a cumpãtãrii, privind acel act de mãcelãrire universalã, au fost totuși deranjați. De aceea s-au dus la marele Domn (Brahmaa) fiind mișcați de compasiune pentru întregul univers. Sosiți acolo l-au privit stând împreunã cu zeii Sura, Siddhas și Brahmarshis. Acolo se afla prezent și Zeul Zeilor – Mahadeva (Șiva) și Agni, Vayu, Soma, Surya, Sakra, riși devotați contmplãrii luminii spirituale Brahma, Vaikhanasas, Valakhilyas, Vanaprasthas, Maricipas, Ajas, Avimudas și alți asceți ce posedau o mare energie.

Și au povestit în detaliu ceea ce sãvârșiserã, cum și în ce ordine o fãcuserã cei doi frați Sunda și Upasunda. Dupã ce a ascultat cele spuse Marele Domn a reflectat un moment despre modul în care sã-i distrugã pe frații Asura. În acest scop l-a chemat, pe Vișwakarma (renumitul designer celest) și i-a poruncit sã creeze o domnișoarã, care sã fie capabilã sã captiveze toate inimile.

Plecându-se în fața Marelui Domn, acesta a creat o domnișoarã celestã cu o deosebitã atenție. Viswakrit a adunat mai întâi toate caracteristicile frumuseții în corpul domnișoarei pe care a creat-o. Și într-adevãr celesta domnișoarã era aproape asemenea unei mase de pietre prețioase, devenind fãrã rivalã în cele trei lumi. Nici cea mai micã parte a corpului ei nu putea sã nu atragã privirea celor ce o vedeau.

Și asemenea unei incorporãri a Zeiței Fericirii (Șri) ea captiva ochii și inimile oricãrei ființe. Datoritã faptului cã ea fusese creatã din bucãți din fiecare nestematã, într-o mãsurã foarte micã, Marele Domn i-a pus numele de Tilottama (tila-uttama). De îndatã ce a fost însuflețitã, domnișoara s-a plecat în fața lui Brahmaa și cu palmele în fața pieptului a spus, 'Domn al tuturor creaturilor, ce sarcinã am de îndeplinit și pentru ce am fost creatã?'
Marele Domn rãspunse, 'Du-te, O Tilottama, la asurii Sunda și Upasunda; tenteazã-i cu frumusețea ta captivantã și comportã-te în așa fel  încât frații asura sã se certe de îndatã ce te vor vedea.'

"Narada continuã, 'Înclinându-se în fața Marelui Domn, ea spuse, 'Așa sã fie'. Apoi ea înconjurã conclavul în semn de respect. Ilustrul Brahmaa privi spre est ca și Mahadev, ceilalți celești și rișii au privit în toate direcțiile (dupã ea).
În timp ce Tilottama a înconjurat conclavul celor celești, Indra (Jevova) și ilustrul Sthanu (Mahadev) au fost singurii care au reușit sã-și pãstreze liniștea mentalã. Dar dorindu-și mult sã o priveascã pe corpul lui Mahadev a apãrut o altã fațã asemenea unui lotus înflorit în partea dinspre sud, vest și nord. Mahadev a fãcut 1000 de ochi mari și ușor înroșiți în fațã în spate și în pãrți, (datoritã dorinței de a privi).

Și astfel Sthanu (Cel ferm fixat) a fãcut patru fețe și ca cel ce l-a ucis pe Vala, mai este cunoscut și ca cel cu o mie de ochi. Cu excepția Marelui Domn toți au urmat cu privirea corpul Tilottamei iar când ea a plecat, toți au considerat sarcina încredințatã acesteia ca fiind ca și îndeplinitã...'"

Mahabharata Cartea 1.
Rajya-labha Parva din Adi parva 214

Tilotama apare în prezența frațillor Sunda și Upasunda
Pandavii fac o regulă de comportament în privința asocierii cu Draupadi

"Narada continuă, 'Între timp frații Asura, subjugând cele trei lumi, nu mai aveau rival, privându-se ca persoane ce realizaseră tot ceea ce se putea realiza. Aducând toate comorile zeilor Asura, ale Gandharvilor, Yakshas, Nagas, Rakshasas și ale regilor pământului, frații au început să-și petreacă zilele în mari distracții, asemenea persoanelor celeste. Ei au experimentat mare fericire, bucurându-se de toate felurile de distracții pe care le pot furniza femeile, parfumurile, ghirlandele de flori, cărnurile, băuturile și multe alte lucruri agreabile din belșug și pretutindeni...

Într-o zi, ducându-se în munții Vindhya, s-au bucurat de tot felul de obiecte ale plăcerii în compania frumoaselor femei. Acestea, dorind să le facă pe plac fraților, au început să danseze, acompaniate de muzică și au cântat dulce cântece spre lauda puternicei perechi.'
"Între timp Tilottama îmbrăcată cu o singură piesă de îmbrăcăminte de mătase de culoare roșie, care expunea întregul ei șarm, se apropia, culegând flori sălbatice în drumul ei, de locul unde se aflau puternicii Asuri. Aceștia fiind intoxicați de ceea ce băuseră, au fost uluiți de frumusețea domnișoarei, a cărei frumusețe părea transcendentală. Părăsindu-și locurile aceștia s-au dus imediat spre aceasta.

Amândoi fiind sub influența dorinței voluptoase, își doreau fata fiecare pentru el. Sunda a prins fata de mâna ei dreaptă. Intoxicați de binecuvântările obținute prin puterea fizică, prin bogății și pietre prețioase, precum și de vinul băut și fiind influențați de dorința voluptoasă, ei s-au adresat unul altuia, încordându-și cu furie arcurile, 'Ea este soția mea și ca urmare este superioara ta,' spuse Sunda.

'Ea este soția mea și ca urmare este cumnata ta', replică Upasunda. Și fiecare spuse celuilalt, 'Ea este a mea, nu a ta.' Și în curând furia a pus stăpânire pe deplin pe ei. Înebuniți de frumusețea domnișoarei, curând au uitat de iubirea și afecțiunea reciprocă. Amândoi fiind deprivați de rațiune datorită pasiunii, și-au luat în mâini buzduganele îngrozitoare. Fiecare repetând, eu am fost primul, eu am fost primul,' s-au lovit unul pe altul cu buzduganele și au căzut la pământ, corpurile fiindu-le într-o baltă de sânge, ca doi sori ce au căzut de pe firmament.

Vâzând acestea, femeile și ceilalți asuri prezenți acolo, au fugit cu toții, tremurând datorită supărării și a fricii, refugiindu-se în regiunile inferioare (ale universului). Marele Domn (Brahmaa) însoțit de zeii Suri și marii rișii sosi acolo. Ilustrul Mare Domn a aplaudat-o pe Tilottama și și-a exprimat dorința de a-i da o binecuvântare. Înainte ca Tilottama să vorbească, ilustra Zeitate, dorind să-i acorde o binecuvântare, spuse cu veselie, 'O frumoasă domnișoară, tu te vei locui în regiunea zeilor Aditya.

Splendoarea ta va fi atât de mare, că nimeni nu va fi în stare să te privească mult timp!' Marele Domn al tuturor creaturilor, acordând această binecuvântare, a dat din nou cele trei lumi sub conducerea lui Indra și s-a reîntors în propria sa regiune.'
"Narada continuă, 'Și astfel acei asura care fuseseră tot timpul uniți și inspirați de același scop, s-au omorât unul pe altul la furie, de dragul Tilottamei. De aceea, datorită afecțiunii pentru voi, vă spun o fraților din dinastia Bharata, că dacă doriți să-mi faceți pe plac, faceți astfel de aranjamente încât să nu apară certuri datorită soției voastre comune Draupadi.'

"Vaisampayana continuă, 'Iluștrii Pandavi, după ce s-au consultat, au stabilit o regulă în prezența celestului Rishi; și anume: când unul dintre ei s-ar afla cu Draupadi în intimitate, oricare dintre ceilalți pattru care ar intra peste ei, va trebui să se retragă în pădure timp de 12 ani și să-și petreacă vremea acolo ca brahmacearin (în celibat). După ce Pandavii au stabilit această regulă, marele Muni Narada, fiind mulțumit, i-a părăsit. Astfel, o Geaname-geaya, Pandavii, urmând sfatul lui Narada, au stabilit această regulă de comportament în privința soției lor comune. În felul acesta nu a apărut nici un fel de dispute înte aceștia.'"

Edited by madhukar, 06 June 2018 - 07:44.

Mahabharata Cartea 1.
Arjuna-vana-vasa Parva din Adi parva 215

Arjuna preferă exilul în pădure, pentru
a nu-și încălca propria Dharma (Datorie Prescrisă) de războinic
și a nu renunța la Adevăr, pentru că Adevărul este arma sa
prin care propria Virtute se diminua

"Vaisampayana spuse, 'Pandavii, stabilind o astfel de regulă, au continuat să rezideze acolo. Prin puterea brațelor lor au adus mulți regi sub controlul lor. Krishnaa a devenit ascultătoare față de toți cei cinci Pandavi. Asemenea elefanților ce se bucură de râul Saraswati, la fel și cei cinci frați se bucurau de Draupadi (Krișnaa). Ca o consecință a practicilor virtuoase a iluștrilor Pandavi, întreaga familie a Kauravilor, eliberată de păcate și fericită, a devenit tot mai prosperă.

"După ceva timp, s-a întâmplat ca niște hoți să fure vitele unui brahman și în timp ce fugeau cu prada, brahmanul, fiind furios s-a dus în Khandava-prastha și a început să-i dojenească pe Pandavi, 'Hei Pandavi, chiar din regatul vostru, acum mi-au fost luate cu forța vitele de către niște ticăloși! Duceți-vă  și urmăriți-i. O, vai, untul sacrificial este luat de ciori! O, vai, ticălosul șacal a invadat cușca goală a unui leu!

Un rege care ia o șesime din ce se produce în țară fără a-și proteja supușii, a fost numit cea mai păcătoasă persoană din țară de către cei înțelepți. Averea unui brahman a fost luată de hoți! Virtutea însăși a fost diminuată! Hei Pandavi, luați-mă de mână, pentru că sunt cufundat în amărăciune!"
"Vaisampayana continuă, 'Dhananjaya (Argiuna), fiul lui Kunti, auzind brahmanul ce se plângea datorită amărăciunii, l-a asigurat imediat, 'Nu-ți fie teamă!' Dar în acel moment camera în care se aflau armele iluștrilor Pandavi era ocupată de Yudhishthir împreună cu Krishnaa și de aceea Argiuna nu putea intra acolo, deși era îndemnat în mod repetat  să facă ceva.

Reflectând un moment asupra faptului că dacă nu acordă ajutor brahmanului, își iar regele va fi de asemenea atins de păcat, se gândi pe de altă parte că intrând în cameră, va încălca înțelegerea pe care o făcuseră cei cinci frați în legătură cu asocierea cu Draupadi.

Pentru a lua o hotărâre privind modul în care să acționeze, Argiuna consideră că Virtutea, reprezentată de Urmarea Datoriei Prescrise (ca Kșatriya – luptător) are prioritate față de încălcarea înțelegerii făcute cu frații săi, care îi va aduce exilarea în pădure!' Astfel Dhananjaya (Argiuna), intră în cameră și vorbi cu Yudhishthir. Ieșind afară cu arc, i-a spus cu veselie brahmanului, 'Haide să ne grăbim brahmane, altfel ticăloșii de hoți vor avea un mare avantaj față de noi.
Te voi însoți și-ți voi reda averea ce ți-au luat-o hoții.'

Apoi  Dhananjaya, înarmat cu arc și îmbrăcat în armură s-a suit în carul de luptă și urmărindu-i pe hoți i-a lovit cu săgețile sale și i-a obligat să renunțe la pradă. Făcându-i un bine brahmanului și câștigând un bun renune, eroul s-a întors în capitală. Plecându-se în fața celor mai în vârstă și fiind felicitat de toți, Partha s-a apropiat în cele din urmă de Yudhishthir și i-a spus, 'Dă-mi voie să plec pentru a respecta jurământul făcut la înțelegerea noastră.

... Atunci Yudhishthir, auzind acele cuvinte dureroase, s-a amărât și spuse cu o voce agitată, 'De ce!' O cel fără de păcat, dacă am o autoritate, care merită să fie luată în considerație, ascultă ce am de spus. O eroule, cunosc pe deplin motivul pentru care ai intrat în camera mea și pentru care crezi că a fost o neplăcere pentru mine. Dar nu a fost deloc așa. Fratele mai tânăr poate intra în camera fratelui mai mare care se află cu soția sa, fără ca aceasta să fie considerată o greșeală.
Numai în cazul în care fratele mai în vârstă intră peste fratele mai tânăr care se află împreună cu soția sa, acesta a acționat împotriva regulilor proprietății. De aceea, o tu cel cu brațe puternice, renunță să pleci în pădure. Fă ceea ce spun. Virtutea ta nu a fost diminuată. Tu nu m-ai desconsiderat.'

"Auzind acestea, Arjuna replică, 'Am auzit chiar de la tine, că speculațiile trebuiesc evitate atunci când este vorba de executarea propriei datorii. Nu mă pot abate de la adevăr. Adevărul este arma mea.'
"Vaisampayana continuă, 'Obținând permisiunea regelui, Arjuna s-a pregătit pentru viața în pădure; și a plecat să trăiască acolo timp de 12 ani.'"

Edited by madhukar, 10 June 2018 - 11:35.

Mahabharata Cartea 1.
Arjuna-vana-vasa Parva din Adi parva 216

Argiuna și Ullupi, fica lui naga Kauravya

"Vaisampayana spuse, 'Când puternicul Arjuna a pornit spre pădure, brahmani buni cunoscători ai Vedelor mergeau în urma ilustrului erou, la o anumită distanță. Fiind urmat de brahmani devotați în contemplarea Spiritului Suprem, de persone pricepute la muzică, de asceții devotați Zeității, de recitatori ai Puranelor, de naratori ai istoriilor sacre, de devoți ce duceau o viață de celibatari, de Vanaprasthas (cei retrași în pădure), de brahmani ce recitau dulce istorii celeste și alte clase diferite de persoane cu vorbire dulce, Arjuna călătorea asemnea lui Indra urmat de Maruți.

În timpul călătoriei acesta a văzut multe păduri încântătoare și pitorești, lacuri, râuri, mări și provincii. În cele din urmă, ajungând la sursa Gangelui, puternicul erou s-a gândit să se stabilească acolo.
"Ascultă Geanamejaya, despre o minunată faptă, pe care acest fiu al lui Pandu a făcut-o în timp ce trăia acolo. Când s-a stabilit acolo, brahmanii care-l urmaseră, stabilindu-se acolo au executat nenumărate Agnihotras (rituri sacrificiale ale focului).

Ca urmare a acelor învățați care urmau jurăminte sacre, a iluștrilor brahmani care nu deviaseră niciodată de la calea dreaptă, stabilind și aprinzând zilnic, cu ajutorul mantrelor, pe malurile acelui râu sacru, focurile pentru sacrificiile lor și turnând limbații de unt pur (ghii) în focuri și venerând acele focuri cu ofrande de flori, acea regiune în care Gangele intra în câmpie, a devenit deosebit de frumoasă.
Într-o zi Argiuna, coborând în Gange pentru a-și face limbațiile, după ce a terminat și a oferit oblații de apă strămoșilor decedați, era pe punctul de a ieși din râu pentru a-și executa riturile sacrificiale în fața focului, când dintr-o dată a fost tras pe fundul apei de Ulupi, fata regelui Nagailor, împinsă fiind de zeul dorinței erotice. Și s-a întâmplat ca fiul lui Pandu să fie dus în frumosul conac al lui Kauravya, regelui Nagailor.

Arjuna a văzut acolo un foc sacrificial aprins pentru el însuși. Privind acel foc, Dhananjaya (Argiuna), și-a executat riturile sacrificiale cu devoțiune. Agni (zeul focului) a fost foarte mulțumit de Arjuna pentru neînfricarea cu care acel erou a turnat limbații în forma sa manifestată ca foc. După ce a terminat execuția riturilor în fața focului, fiul lui Kunti, privind-o pe fata regelui Nagailor, i s-a adresat zâmbind, 'O fată chipeșă, ce act grăbit ai făcut. O fată timidă! Cui aparține această frumoasă regiune, cărui tip de ființe aparții și a cărui fată ești tu?'

"Ulupi răspunse, 'Există un Naga pe nume Kauravya, născut în linia lui Airavata. Eu sunt fata acelui Kauravya iar numele meu este Ulupi. O tigru printre oameni, privindu-te coborând în râu, pentru a-ți executa limbațiile, mi-am pierdut mințile, datorită zeului dorinței erotice. O cel fără de păcat, sunt încă necăsătorită. Mulțumește-mă te rog astăzi, dăruindu-te mie.'
"Arjuna replică, 'Fiindu-mi ordonat de regele Yudhishthir, urmez jurământul de Brahmacearin (celibatar) timp de 12 ani. Nu am libertatea de a acționa în acest fel. Totuși, călătoare a apelor, doresc să-ți satisfac plăcerea. N-am vorbit niciodată un neadevăr în viața mea. Spune-mi atunci, cum aș putea acționa, ca în timp ce-ți voi satisface plăcerea, să nu fiu vinovat de neadevăr sau de încălcarea datoriei prescrise.'

"Ulupi răspunse, 'O fiu al lui Pandu, eu știu de ce cutreieri pământul și de ce ți s-a ordonat să duci viața unui Brahmacearin de cel ce-l accepți ca superior. ... Exilul oricăruia dintre voi, are loc doar de dragul lui Draupadi. Tu urmezi datoria care rezultă din acel jurământ. ... Dar datoria ta prescrisă este să înlături suferința. Astfel virtutea ta nu va suferi o diminuare prin eliberarea mea din suferința în care mă aflu.

Iar dacă prin aceasta virtutea ta va suferi o mică diminuare, în același timp vei câștiga merite virtuoase pentru că m-ai salvat din suferința în care mă aflu. Să știi că eu sunt cea care te venerează, O Partha! De aceea dăruiește-te mie! O, domnul meu, aceasta este opinia celor înțelepți (privind acceptarea unei femei). Dacă nu vei acționa astfel, va trebui să-mi iau viața. De accea te rog să mă salvezi și prin aceasta vei câștiga merite virtuoase. Eu caut sprijinul tău! Tu acorzi mereu protecție celor ce suferă și care sunt fără de stăpân. Eu caut protecția ta, plângând cu amărăciune. Te implor fiind copleșită de dorința erotică. ....'

"Vaisampayana spuse, 'Fiind astfel adresat, Argiuna a făcut tot ceea ce și-a dorit aceasta, având însă ca motiv virtutea. După ce și-a petrecut noaptea în conacul Nagaiului s-a sculat la apariția soarelui și însoțit de Ulupi s-a reîntors în regiunea în care Gangele intră în câmpie. Casta Ulupi, lluându-și la revedere, s-a reîntors în regiunea ei. Ea i-a dat lui Arjuna binecuvântarea de a fi invincibil în apă, spunând, 'Orice creatură amfibie să fie cu siguranță învinsă de tine.'"

Mahabharata Cartea 1.
Arjuna-vana-vasa Parva din Adi parva 217

Arjuna călătorește prin Himavat, pădurea Naimișa, țara Kalinga, munții Mahendra împodobit cu asceți,
si s-a căsătorit cu Citrangada fica lui Citra-vahana, regele din  Manipura

"Vaisampayana spuse, 'Apoi fiul celui ce deține fulgerul a istorisit totul acelor brahmani și a pornit spre muntele Himavat. Sosind în locul numit Agastya-vata, a pornit spre vârful lui Vasishtha. Apoi a plecat spre vârful lui Bhrigu. Purificându-se cu limbații și alte rituri, Argiuna a făcut cadou brahmanilor multe mii de vaci și mulți cai. De acolo acesta a plecat spre sacrul azil numit Hiranya-vindu.

Executându-și limbațiile acolo, cel mai de seamă dintre fiii lui Pandu a văzut multe regiuni sacre. Coborând de pe acele înălțimi, acel șef al oamenilor, însoțit de brahmani, a călătorit spre est, dorind să vadă regiunile ce se aflau în acea direcție. Acel reprezentant de al familiei Kauravilor a văzut multe regiuni cu ape sacre, una după alta. Vizitând pădurea Naimisha cu încântătorul râu Utpalini (plini de lotuși) și grădinile Nanda și Apara Nanda, faimosul râu Kausiki și puternicele râuri Gaya și Gange și toate regiunile apelor sacre, s-a purificat în aple acestora, O Bharata, și a făcut cadou multe vaci brahmanilor.

Toate regiunile apelor sacre și orice alte locuri sacre ce se aflau în Vanga și Kalinga, Arjuna le-a vizitat. Văzându-le pe toate și executând ceremoniile corespunzătoare, el a dăruit multă avere. Apoi brahmanii care-l urmaseră pe fiul lui Pandu, și-au luat la revedere la poarta regatului Kalinga au încetat să-l mai urmeze. Viteazul Dhananjaya, fiul lui Kunti, luându-și la revedere de la ei, s-a îndreptat spre ocean, însoțit doar de câteva persoane.

Traversând țara Kalinga, Argiuna a mers mai departe, văzând în drumul său diferite țări și locuri sacre, precum și conace și case încântătoare. A vizitat munții Mahendra împodobit cu asceți, apoi a mers la Manipura, continunând să se apropie de ocean. Privind apele sacre și celelalte locuri sacre ale provinciei, puternicul fiu al lui Pandu s-a dus al virtuosul Citra-vahana, conducătorul din  Manipura.

Regele Manipura avea o fată de o frumusețe deosebită, pe nume Citrangada. S-a întmplat ca Arjuna să o privească plimbându-se de plăcere în palatul tatălui ei. Privind chipeșa fată a lui Citra-vahana, Arjuna a dorit să o aibă. Ducându-se la rege (tatăl ei), i-a spus ce dorea. ... La acestea, regele îl întrebă, 'Cine ești tu?' Argiuna replică, 'Sunt Dhanangeaya, fiul lui Pandu și Kunti.' Auzindu-l, regele i se adresă pe un ton mieros, 'În familia noastră a existat un rege pe nume Prabhangeana, care nu a avut copii.

Pentru a obține un copil, el a urmat penitențe severe. Prin ascetismul său sever, el l-a gratificat pe zeul zeilor, Maha-deva, soțul lui Uma, (Șiva) supremul Domn ce deține (puternicul arc numit) Pinaka. Ilustrul Domn i-a acordat binecuvântarea ca fiecare dintre urmașii săi să aibă doar un copil. Toți strămoșii mei au avut doar un copil, ce a avut sex masculin. Însă eu am primit o fată, care să ne perpetueze dinastia.

Totuși eu privesc această fată, ca pe propriul meu fiu și am făcut-o Putrika (fiu moștenitor). De aceea unul dintre fiii, care vor fi născuți de ea cu tine, O Bharata, va fi cel ce ne va perpetua dinastia. Acel fiu este darul pentru care-mi dau fica. O fiu al lui Pandu, dacă îi alegi, poți să o iei, înțelegând cele spuse.' Auzind cuvintele regelui, Argiuna le-a acceptat, spunând, 'Așa să fie.' Luând-o pe fata lui Citra-vahana (de soție), fiul lui Kunti a locuit în acel oraș timp de trei ani. Când Citrangada a dat în cele din urmă naștere unui fiu, Arjuna a îmbrățișat-o cu afecțiune pe chipeșa prințesă și luându-și la revedere de la rege, a plecat mai departe în peregrinările sale.'"

Mahabharata Cartea 1.
Arjuna-vana-vasa Parva din Adi parva 218

Povestea a cinci apsara devenite crocodili

"Vaisampayana spuse, 'Apoi acel zimbru din neamul Bharata s-a dus la apele sacre de pe malurile oceanului sudic, toate ornamentate cu asceți ce locuiau acolo, unde se aflau cinci regiuni împrăștiate și unde de asemenea trăiau asceți. Dar cele cinci ape erau evitate de toți aceștia. Cele cinci ape purtau următoarele nume: Agastya, Saubhadra și Pauloma de mare sacralitate, apoi Karandhama, care era deosebit de favorabilă, care dădea aceleași fructe cu cele obținute executatând marele Sacrificiu al Calului, pentru cei care se îmbăiau acolo, precum și Bharadwaja, care te spăla de păcate.

Argiuna, privind cele cinci ape sacre și văzând că nu erau rezidența nimănui, fiind de asemenea evitate de asceți, i-a întrebat pe aceștia cu palmele lipite în fața pieptului, 'O asceți, aceste ape sacre sunt evitate datorită vorbelor lui Brahmaa?' Auzindu-i întrebarea, unul dintre asceți replică, 'În cele cinci ape locuiesc cinci crocodili mari, care-i mănâncă pe asceții, care se întâmplă să facă baie în ele.'
"Vaisampayana continuă, 'Auzind cuvintele asceților, deși sfătuit de aceștia să nu se ducă acolo, plecă pentru a privi acele ape. Sosind la excelenta apă sacră numită după marele riși Saubhadra, Argiuna sări în apă, pentru a se îmbăia. Și de îndată ce acel tigru printre oameni a sărit în apă, un mare crocodil l-a prins de picioar. Dar Dhanangeaya, cel cu brațe puternice, l-a prins pe acel cutreierător al apelor, ce se lupta, și l-a tras cu forța pe mal. Și de îndată acesta s-a transformat într-o frumoasă domnișoară, acoperită de ornamente.

O rege, acea încântătoare domnișoară, a cărei formă era celestă, strălucea datorită formei și a culorii corporale. Dhananjaya, fiul lui Kunti, privind acea transformare ciudată, a întrebat-o pe acea domnișoară, 'Frumoaso, cine ești tu? De ce ai fost un locuitor al apelor? Care a fost păcatul tău?' Domnișoara replică, 'Eu sunt o Apsara (damă celestă de companie) care se joacă în grădinile paradisiace. Numele meu este Varga și sunt mereu dragă trezorierului celest (Kuvera).

Mai am alte patru însoțitoare, toate chipeșe și capabile să meargă oriunde, după cum doresc. Într-o zi fiind însoțită de ele, m-am dus în lăcașul lui Kuvera. Pe drum am văzut un brahman al jurămintelor rigide, care era deosebit de chipeș, studiind Vedele în solitudine. Întrega pădure în care se afla părea să fie acoperită de splendoarea sa ascetică. Părea să fi iluminat întreaga regiune, asemenea soarelui însuși.

Privind natura deosebită a devoțiunii sale ascetice, am coborât în acea regiune, pentru a-i deranja meditația. Eu, Saurabheyi, Samichi, Vudvuda și Lata ne-am apropiat de acel brahman, o Bharata, în același timp. Am început să cântăm, să-i zâmbim și să facem alte lucruri pentru a-l tenta pe brahman. Dar acel brahman nu ne-a băgat de loc în seamă. Mintea fiindu-i fixată în pura meditație, acelui tânăr de mare energie, nu i-a tresărit deloc inima iar când ne-a privit s-a înfuriat și a spus, 'Să deveniți crocodili și să cutreierați apele timp de o sută de ani.'"

Mahabharata Cartea 1.
Arjuna-vana-vasa Parva din Adi parva 219

Eliberarea celor cinci Apasaras

"Vaisampayana spuse, 'Domnișoara celestă Varga continuă, 'Când am auzit blestemul ne-a durut și ne-am întristat foarte tare. Am căutat să-l liniștim pe brahamanul a cărui avere era ascetismul și care nu se abătuse de la jurământul său. Așa că i-am spus, 'Fiind infatuate datorită frumuseții și tinereții noastre și fiind împins de Zeul Dorinței Erotice, nu am acționat deloc, așa cum se cuvine. De aceea, o brahmane se cade să ne ierți! Venirea aceasta aici, pentru a te tenta pe tine s-a dovedit a fi pentru noi cu adevărat letală.

Cel virtuos totuși spune că femeile nu trebuiesc niciodată a fi ucise, oricare ar fi motivul. De aceea doridu-ți ca virtutea ta să crească, îți spunem să nu ne omori. O tu, cel care ești cunoscător al legilor virtuții, s-a spus că brahmanul este prietenul oricărei creaturi în orice situație. O tu, a cărei prosperitate este mare, fă ca vorbele celor înțelepți să se adeverească. Cel eminent acordă întotdeauna protecție celor care le caută protecția. Noi căutăm protecția ta. Se cade să ne ierți.'

"Vaisampayana continuă, 'Fiind astfel adresat, acelui brahman, al cărui caracter și fapte erau virtuoase și a cărui splendoare era asemenea soarelui sau lunii, i s-a făcut milă de ele și spuse, 'Cuvintele sute și sute de mii indică toate eternitatea. Totuși cuvântul o sută pe care l-am folosit eu, trebuie înțeles ca indicând perioada limitată de timp. De aceea va trebui să deveniți crocodili și să prindeți oameni (timp de o sută de ani).
La sfârșitul acestei perioade, o persoană cu totul și cu totul deosebită vă va scoate din apă. Apoi vă veți relua formele anterioare. Niciodată n-am spus un neadevăr, nici măcar în glumă. De aceea tot ceea ce am spus va urma să se întâmple. Iar acele ape sacre (pe care le-am desemnat ca locuri pentru voi), după ce veți fi eliberate, vor deveni cunoscute în lume sub numele de Nari-tirthas (Sacrele ape ale fetelor), și fiecare dintre ele vor deveni sacre și spălate de păcat în ochii celui virtuos și înțelept.'

"Vaisampayana continuă, 'Varga adresându-i-se apoi lui Arjuna, termină discursul spunând, 'Auzind acele cuvinte ale brahmanului, l-am salutat cu reverență și l-am înconjurat în semn de respect. Părăsind acea regiune, ne-am îndepărtat cu inimile grele, gândindu-ne, 'Unde îl vom întâlni curând pe cel care ne va reda formele noastre?' În timp ce ne gândeam astfel, l-am văzut chiar în acel moment pe eminentul riși celest Narada, iar inimile noastre s-au umplut de bucurie. Salutându-l cu reverență, O Partha, ne-am așezat în fața lui, și ne-am îmbujorat.

El ne-a întrebat despre cauza tristeții noastre iar noi i-am povestit totul. Auzind ce s-a întâmplat rișiul spuse, 'În țările de jos, de la marginea oceanului de sud, există cinci regiuni cu ape sacre. Ele sunt încântătoare și deosebit de sfinte. Mergeți acolo fără zăbavă. Acel tigru printre oameni, Dhanangeaya, fiul lui Pandu cu mintea pură, vă va elibera cu siguranță din această situație devastatoare.'
Auzind cuvintele rișiului, am sosit cu toate aici. Și astăzi am fost eliberată de tine, dar celelalte patru prietene ale mele se află în celelalte ape, aici. O eroule, fă o faptă bună și eliberează-le și pe ele.'
"Vaisampayana continuă, 'După aceea Argiuna cu bucurie le-a eliberat și pe celelalte Apsaras de blestem. Scoase din ape ele și-au câștigat formele anterioare. ...

Eliberând acele ape (de acei crocodili) și dându-le acelor Apsaras voie să plece unde doreau, Argiuna și-a dorit să o mai vadă încă o dată pe Citrangada. De aceea a plecat spre orașul Manipura. Sosind acolo l-a văzut pe tron pe fiul pe care-l făcuse cu Citrangada și pe care-l chema Vabhru-vahana. După ce a văzut-o pe Citrangada, Arjuna s-a îndreptat spre Gokarna.'"

Mahabharata Cartea 1.
Arjuna-vana-vasa Parva din Adi parva 220

Argiuna se întâlnește cu Krișna

Vaisampayana spuse, 'Apoi a vizitat unul după altul, toate apele și locurile sacre, care se aflau pe țărmul oceanului din vest. Vibhatsu (Argiuna) a ajuns în locul sacru numit Prabhasa. Când invizibilul Arjuna a ajuns în acea regiune sacră, încântătoare, cel ce l-a ucis pe Madhu (Krishna) a auzit despre aceasta. Madhava (Krișna) s-a dus imediat să-și întâlnească prietenul. Krishna și Arjuna s-au întâlnit, s-au îmbrățișat și au întrebat despre bunăstarea celuilalt. Acei prieteni dragi, care nu erau alții decât rișii prieteni Nara și Narayan din trecut, s-au așezat.

Vasudev (Krișna) l-a întrebat pe Arjuna despre călătoria sa, spunând, 'O Pandava de ce cutreieri pământul, contemplând toate apele sacre și alte locuri sfinte?' Atunci Arjuna i-a explicat tot ceea ce se întâmplase. Auzind totul, acel puternic erou al dinastiei Vrishni îi spuse, 'Totul se întâmplă așa cum trebuie să se întâmple.' Iar Krishna și Arjuna s-au plimbat, după cum le-a fost voia, ceva timp în Prabhasa și-apoi au plecat în munții Raivataka să petreacă ceva timp acolo. Înaninte de a ajunge acolo, la ordinul lui Krishna muntele a fost bine aranjat de mulți constructori.

La comanda lui Krishna multă mâncare a fost de asemenea adusă acolo. Bucurându-se de tot ce fusese adus pentru el, Arjuna a stat cu Vasudev pentru a vedea spectacolul actorilor și al dansatorilor. Apoi, după ce marele Pandava le-a dat liber acestora, cu respectul cuvenit, s-a întins pe un pat excelent și a început să-i descrie lui Krishna totul despre apele sacre, munții, râurile și pădurile pe care le văzuse. În timp ce vorbea astfel, întins pe patul celest, somnul l-a furat. Dimineața a fost sculat de cântecele dulci și notele melodioase ale Vinei (instrument cu coarde) și laudele și binecuvântările barzilor.

După ce a trecut prin riturile și ceremoniile necesare, a fost întâmpinat cu afecțiune de cel din dinastia Vrishni (Krișna). Călătorind într-un car de luptă din aur, acel erou a plecat spre Dwaraka, capitala Yadavailor. Pentru a-l onora pe fiul lui Kunti, orașul Dwaraka, a fost împodobit; toate grădinile și toate casele. Cetățenii orașului, dorind să-l privească pe fiul lui Kunti, a început să curgă  cu sutele de mii. În piețele publice și pe căile de trecere, sute de mii de femei, amestecându-se cu bărbații, au îngroșat mulțimea celor din dinastiile Bhoja, Vrishni și Andhakas, ce se adunaseră acolo.

Arjuna a fost întâmpinat cu respect de toți fiii lui Vrishni și Andhaka. Iar el la rândul său i-a venerat pe cei care meritau venerarea sa, primind binecuvântările lor. Acel erou a fost binevenit și primit cu afecțiune de tinerii bărbați ai neamului Yadava. El i-a îmbrățișat în mod repetat pe cei care erau de o vârstă cu el. Îndreptându-se în cele din urmă spre palatul lui Krishna, care era plin de pietre prețioase și alte articole ale plăcerii, s-a instalat acolo împreună cu Krishna, timp de multe zile.'"

Edited by madhukar, 30 June 2018 - 14:05.

Mahabharata Cartea 1.
Subhadra-harana Parva din Adi parva 221

Krișna îi propune lui Argiuna să o răpească pe propria Sa soră, Subhadra


"Vaisampayana spuse, 'La câteva zile după aceea a început un mare festival al familiilor Vrișni și Andhaka pe muntele Raivataka. La Festivalul Muntelui organizat de familia regală Bhogea, eroii familiilor regale Vrișni și Andhaka au dat de pomană multă avere la mii de brahmani. Regiunea din jurul dealului a fost împodobită de multe conace bătutte cu pietre prețioase și încojurate de copaci artificiali, viu colorați.

Muzicienii au pornit concertul, dansatorii au început să danseze și vocaliștii să cânte. Tinerii familiei Vrishni, dotați cu mare energie, împodobiți cu tot felul de ornamente și mergând în carele lor de luptă, acoperite cu aur, arătau deosebit de chipeși. Cetățenii, unii pe jos iar alții în care excelente care, cu soțiile și însoțitorii lor erau acolo cu sutele și miile. Iar acolo se afla și Domnul Transcendental Haladhara (Bal sau Raam sau Balaram), plimbăndu-se în voie, vesel cu băutură, însoțit de (soția sa) Revati și urmat de mulți muzicieni și vocaliști.

Acolo a sosit de asemenea Ugrasen, puternicul rege al Vrishnilor, însoțit de cele o mie de soții ale sale și urmat de cântăreți dulci. Iar Raukmineya și Shamva, mereu furioși în luptă, s-au plimbat pe-acolo, excitați de băutură și împodobiți cu coronițe de flori de mare frumusețe și haine scumpe și-și petreceau timpul ca doi celești. Iar Akrura, Sarana, Gada, Vabhru, Nisatha, Charudeshna, Prithu, Viprithu, Satyaka, Satyaki, Bhangakara, Maharava, Hardikya, Uddhava și mulți alții, însoțiți de soțiile lor și formații de cântăreți împodobeau Festivalul-Muntelui.

Când a început încântătorul festival de o imensă măreție, (Domnul Transcendental) Vasudev (Krișna) și Partha (Argiuna) au ajuns și ei acolo, privind totul de jur împrejur. Acolo se afla și chipeșa fică a lui Vasudev, pe nume Bhadra, în mijlocul servitoarelor ei. De îndată ce Arjuna a zărit-o, a fost posedat de Zeul Iubirii. Atunci, O Bharata, acel tigru printre oameni, Krishna, văzând că Partha (Krișna) este absorit în contemplarea acesteia, îi spuse zâmbind, 'Cum este posibil? Este posibil ca cel ce curtreieră pădurile să fie agitat de Zeul Dorinței voluptoase?

Aceasta este sora mea, O Partha, și sora de pântec a lui Sarana. Să fi binecuvântat, numele ei este Bhadra și este fata favorită a tatălui meu. Spune-mi dacă inima îți este fixată asupra ei, pentru că atunci am să vorbesc eu însumi cu tatăl meu.'
"Arjuna răspunse, 'Ea este fica lui Vasudev (tatăl lui Krișna în Mathura) și  sora lui Vasudev (Domnul Transcendental Krishna); frumusețea ei este atât de extraordinară, cine n-ar fi fascinat? Dacă sora ta timidă, această tânără din familia regală Vrishni, va deveni soția mea, atunci voi deveni cu adevărat prosper din orice punct de vedere. Spune-mi, O Geanardan, cum aș putea să o obțin. Dacă va fi a mea voi realiza tot ceea ce poate fi realizat de un om.'

"Vasudev răspunse, 'O zimbru printre oameni, propria alegere este modul de a te căsători, care a fost prescris celor din clasa războinicilor (Kshatriyas). Dar acest lucru este îndoielnic, deoarece nu cunoaștem dispoziția și temperamentul acestei fete. În cazul războinicilor (Kshatriya) care sunt îndrăzneți, o luare cu forța a fetei în scopul de a se căsători cu ea este demn de laudă. Dea aceea o Arjuna, ia-o pe frumoasa mea soră cu forța, căci cine știe ce ar putea face datorită proprie-i alegeri.' Apoi Krishna și Arjuna,căzând de acord asupra a ceea ce trebuie făcut, a trimis repede niște mesageri la (fratele lui Argiuna) Yudhishthira in Indraprastha, informându-l despre tot (ce hotărâseră) și de îndată ce acesta a primit de veste, și-a dat acordul.'"

Edited by madhukar, 08 July 2018 - 21:19.