Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Tremura toata, dar nu de la ro...

Renault Android

Recomandare bicicleta e-bike 20&#...

Bing-Content removal tool
 Nu pot accesa monitorulsv.ro de l...

Cum sa elimini urmele de acnee?

Wc Geberit

Routere detinute in trecut si in ...
 Teii din fața casei

E-Mail in serie prin Excel si Out...

Modul alimentare rulou/jaluzea ex...

Recuperare fișiere dupa form...
 Aplicatii stress test RAM

Asigurare auto hibrid

Asus B550M - PC-ul nu porneste di...

Tzanca Uraganu - Inconjurat de Fe...
 

Maha-bharata

- - - - -
  • This topic is locked This topic is locked
618 replies to this topic

#379
madhukar

madhukar

    Bhakta

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,275
  • Înscris: 28.02.2010
Mahabharata Cartea 1
Geatugriha din Adi Parva 153

SECTION CLIII

Bhima își cară prin pădurea deasă mama și frații.
Bhima se duce să le aducă apă fraților și mamei însetate
La întoarcere îi găsește dormind pe pământul gol
Lamentarea lui Bhima


Vaisampayana spuse," În momentul în care puternicul Bhima a pornit, întreaga pădure cu copacii și tufișurile ei a început să tremure ca urmare a ciocnirii cu pieptul său. Mișcarea coapselor sale a produs un curent ca cel ce suflă în timpul lunilor Jyaishtha și Ashadha (mai și iunie). Continuând, puternicul Bhima a făcut o cărare pentru el însuși doar doborând copacii și arbuștii din fața sa. De fapt el a rupt copaci mari și plantele cu florile și frunctele ce îi stăteau în cale.

Chiar așa trecuse prin păduri liderul turmei de elefanți rupând copaci puternici, la vârsta de 60 de ani, furios și cu un exces de energie, în timpul sezonului de împerechere, când lichid se prelinge din trei părți ale corpului. Într-adevăr atât de mare era forța cu care Bhima, fiind dotat cu viteza lui Garuda, sau a lui Marut (zeul vântului), înainta, încât Pandavii, în consecință, erau gata să leșine. Adesea înotând peste fluvii, dificil de a fi trecute, Pandavii se deghizau în drumul lor de frica fiilor lui Dhritarashtra. Iar Bhima o căra pe umerii săi pe delicata și ilustra sa mamă de-a lungul malurilor abrubte ale râurilor.

Către seară Bhima a ajuns într-o pădure teribilă unde fructele, rădăcinoasele și apa erau rare și răsuna de strigătele teribile ale păsările și fiarelor. Amurgul dădea și mai multă profunzime strigătelor păsărilor iar fiarele au devenit și mai teribile, întunericul a acoperit totul iar instantaneu a început să sufle vântul, culcând copacii mari și mici și multe plante cățărătoare cu frunțe uscate și fructe.

Prinții Kauravi, fiind afectați de oboseală, sete și îngreunați de somn, nu erau în stare să meargă mai departe. Apoi s-au așezat cu toții în acea pădure, fără de mâncare și de băut. Apoi Kunti, foarte însetată, le spuse fiilor ei, 'Sunt mama celor cinci Pandavai și mă aflu acum în mijlocul locul. Totuși setea mă arde!' Kunti le spuse aceasta în mod repetat fiilor săi. Auzind aceste cuvinte, inima lui Bhima, datorită afecțiunii pentru mama sa, se încălzise datorită compasiunii și se hotărî să meargă mai departe.

Apoi Bhima, înaintând prin acea pădure teribilă și extinsă fără nici un suflet mișcându-se, a văzut un frumos copac banian cu ramurile larg întinse. Așezându-i jos pe frații și mama sa, le spuse, 'Odihniți-vă aici, în timp ce am să caut apă. Aud strigătele dulci ale păsărilor de apă. Cred că trebuie să fie un mare lac prin apropiere.' Iar fratele său mai mare ordonându-i, 'Du-te', Bhima se îndreptă în direcția din care s-au auzit strigătele păsărilor acvatice. Curând a ajuns la un lac, s-a îmbăiat și și-a potolit setea.
Având afecțiune pentru frații săi, le-a adus apă în îmbrăcamintea udă din partea superioară a corpului. Repede retrasând calea de mai bine de patru mile, a sosit în locul unde se afla mama sa, și privind-o s-a întristat și a început să sâsâie ca un șarpe. Supărat și întristat văzându-și mama și frații dormind pe pământul gol, Vrikodara (Bhima) începu să se lamenteze, 'Oh, nenorocitul de mine, care-și privește frații dormind pe pământul gol, ce poate fi mai dureros pentru mine?

O vai, cei care mai înainte în Varanavata nu puteau dormi pe cele mai moi și mai costisitioare paturi, dorm acum pe pământul gol! Oh, ce priveliște poate fi oare mai dureroasă, decât să o văd vreo dată pe Kunti, sora lui Vasudev, cel ce măcina oștirile ostile, fica lui Kunti-ragea, acoperită ea însăși de toate semnele auspicioase, nora lui Vichitravirya, soția ilustrului Pandu, mama noastră, strălucitoare asemenea filamentului lotusului, delicată, tandră și potrivită pentru a dormi în cele mai scumpe paturi, dormind așa cum nu ar trebui să se întâmple niciodată, pe pământul gol!

Oh, cea care a crescut acești fii ai lui Dharma, Indra și Marut, cea care a dormit tot timpul în palate, doarme acum, obosită, pe pământul gol! Ce altă priveliște poate fi mai dureroasă pentru privirea mea, decât cea a acestor tigri printre oameni, ce dorm acum pe pământul gol! Oh, virtuosul Yudhishthir, care merită suveranitatea peste cele trei lumi, dormind obosit, asemenea unui om oarecare, pe pamantul gol!

Acest Arjuna având culoarea închisă asemenea norilor albaștri și de neegalat printre oameni, doarme acum pe pământ asemenea unei persoane oarecare! Oh, ce poate fi mai dureros pentru mine? Oh, a căror frumusețe este asemenea zeilor gemeni Așwini, dorm ca niște muritori oarecare pe pământul gol!
Cel ce nu are rude invidioase și rău intenționate, trăiește fericit în această lume asemenea singurului copac dintr-un sat. Frunzele și fructele copacului ce este unic într-un sat, datorită absenței altora de aceeași specie, devine sacru și este venerat de toți. Din nou cei care au multe rude, care totuși sunt cu toții eroi și virtuoși, trăiesc fericiți în lume, fără nici un fel de necazuri. Ei înșiși puternici și având o prosperitate continuă, bucurându-și mereu prietenii și rudele, trăiesc, depinzând unul de altul, asemenea copacilor înalți ce cresc în aceeași pădure.

Totuși noi am fost forțați să mergem în exil, de către ticălosul de Dhritarashtra și fiii săi, scăpând cu dificultate, doar datorită norocului, de o moarte groaznică. Scăpând din foc, acum ne odihnim la umbra acestui copac. Deja suferind atât de mult, unde ne vom îndrepta acum? Voi fii ai lui Dhritarashtra, care sunteți lipsiți de o privire vizionară, voi ticăloșilor, bucurați-vă de succesul vostru temporar. Desigur zeii vă sunt favorabili. Dar voi, nemernicilor, mai sunteți în viață doar pentru că Yudhishthir încă nu mi-a dat ordin să vă iau viețile.

Altminteri chiar în această zi, plin de furie, te-aș trimite, (O Duryodhan), în regiunile lui Yama (Zeul Disciplinei) (după părăsirea corpului grosier) cu copiii, prietenii, frații, Karna și (Sakuni) fiul lui Suvala! Dar ce pot face, pentru că virtuosul rege Yudhishthir, cel mai în vârstă dintre Pandavi, încă nu este furios pe tine?'
"Spunând acestea, Bhima cel cu brațe puternice, plin de furie, începu să-și strângă palmele, oftând adânc datorită supărării. Provocat de propria furie, asemenea unui foc devastator, brusc izbucnit, Vrikodara îi privi încă o dată pe frații săi dormind cu încredere pe pământ asemenea unor persoane oarecare. Iar Bhima își spuse, 'Cred că nu departe de aici se află un oraș. Toți au adormit așa că am să rămân de veghe. Iar aceasta le va astâmpăra setea, după ce se vor scula.' Spunând acestea, Bhima a stat de veghe, păzindu-și mama și frații.'"

Edited by madhukar, 14 August 2017 - 11:36.


#380
madhukar

madhukar

    Bhakta

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,275
  • Înscris: 28.02.2010
Mahabharata Cartea 1.
Hidimva-vadha din Adi parva 154


Hidimva și Bhima încep lupta

"Vaisampayana spuse, 'Hidimva, șeful Rakshasilor, văzând să sora sa nu se întoarce îndeajuns de curând, a coborât din copac, îndreptându-se repede spre locul unde se aflau Pandavii. Cu ochi roșii, brațe puternice, și părul de pe cap ridicat, cu gura larg deschisă și un corp asemenea unei mase de nori întunecați, dinți lungi și ascuțiți, era teribil când îl priveai. Iar rakșasi Hidimva, văzându-și fratele, a cărei față era înfricoșătoare, coborât din copac, s-a alarmat și adresându-se lui Bhimaîi spuse,

'Ticălosul cannibal vine încoa furios. Te rog fă cu frații tăi ceea ce îți spun. De vreme ce sunt dotată cu puterile unei rakșasi, sunt capabilă să ajung oriunde îmi doresc. Urcă-te pe coapsele mele și te voi purta prin aer. Scoală-i împreună cu mama ta. Îi voi căra pe toți cu corpul meu prin văzduh.'

"Bhima îi spuse, 'O tu cea cu coapse plăcute, nu te teme. Sunt sigur că atâta timp cât sunt aici, nici un rakșasa va fi capabil să-i rănească pe aceștia. O tu cea cu talie subțire, îl voi ucide pe acest canibal în fața ta. Acest cel mai rău dintre rakșasa nu merită să-i fiu oponent și nici toți rakșasi la un loc nu pot face față puterii brațelor mele. Privește aceste brațe puternice care sunt asemenea trompei unui elefant. Privește și aceste coapse ale mele ca niște buzdugane de oțel și acest piept larg, de granit. O frumoaso, astăzi o să-mi privești puterea, care este asemenea lui Indra. O tu, cea cu coapse frumoase, să nu mă urăști, crezând că sunt doar un om.'

"Hidimva replică, 'O tigru printre oameni, O tu, cel a cărui frumusețe este celestă, desigur că nu te disprețuiesc, dar am văzut puterea pe care acest rakșasa o are asupra oamenilor.'
"Vaisampayana continuă, 'Apoi, O Bharata, furiosul Rakshasa auzi cuvintele lui Bhima și privindu-și sora deghizată în formă umană, pe cap purtând cununițe din flori și având fața asemenea lunii pline, cu sprâncene, nas, ochi și bucle de o descriere deosebită, iar unghiile și pielea având o nuanță delicată, ea însăși purtând tot felul de ornamente și o îmbrăcăminte transparentă.

Canibalul privind-o în acea formă umană încântătoare, a suspectat-o că își dorea să facă dragoste, a fost indignat și devenind furios pe sora sa, Rakshasa, cu ochi dilatați i se adresă sorei sale, 'Ce creatură nechibzuită dorește să pună obstacole în calea mea, acum, că sunt atât de înfometat? Ai devenit atât de nechibzuită, o Hidimva,încât să nu te mai temi de mine? Vai ție, femeie trădătoare! Acum dorești să faci dragoste și astfel să mă vătămezi. Ești gata să sacrifici bunul nume și onoarea tuturor rakșasilor, strămoșii tăi! Cei cu al căror ajutor mi-ai face rău, îi voi ucide chiar acum, împreună cu tine.'
Adresându-se sorei sale astfel, Hidimva, cu ochi înroșiți de furie și cu dinții scrâșnind alergă spre sora sa pentru a o omorâ pe loc. Dar văzându-l grăbindu-se către sora sa, Bhima, l-a mustrat și i-a spus, Stop--Stop!"

"Vaisampayana continuă, 'Iar Bhima, privindu-l pe furiosul Rakshasa, zâmbi și-i spuse, 'O Hidimva, ce rost are să trezești aceste persoane care dorm atât de confortabil? O ticălos canibal, vino încoa mai întâi. Bate-te cu mine mai întâi, nu se cade să omori o femeie, mai ales împotriva căreia ai greșit, în loc ca ea să fi greșit. Această fată abia dacă este responsabilă pentru dorința ei de a face dragoste cu mine. Ea a fost împinsă de zeitatea dorinței, care pătrunde orice formă vie.

Tu, ticălos nemernic și cel mai infam rakșasa, sora ta a venit aici din ordinul tău. Privindu-mă, m-a dorit. Prin aceasta nu te-a vătămat cu nimic. Zeitatea dorinței carnale este cea care te-a ofensat. Nu se cade să o vătămezi pentru această ofensă. O ticălos nemernic, nu vei omorâ o femeie, atâta timp cât sunt aici. Vino cu mine canibalule și luptă doar cu mine. Astăzi te voi trimite în lăcașul lui Yama (Cel ce-i judecă pe cei ce-au încălcat legile virtuții).

O Rakshasa, fie ca astăzi capul tău find presat prin puterea mea, să plesnească, precum ar fi presat de un puternic elefant. După ce vei fi ucis de mine pe câmpul de luptă, fie ca vulturii, șoimii, șacalii să-ți sfâșie corpul astăzi pe sol. Într-o clipă, astăzi voi goli această pădure de rakșasi! ...'

"Auzind aceste cuvinte, Hidimva spuse, 'Omule, ce nevoie ai de-atâta faimă și laudă de sine? Dovedește mai întâi că este adevărat ce spui și-apoi poți să te lauzi. De aceea nu mai întârzia. Crezi că ești puternic și doatat cu îndemânare. Astăzi vei estima cu-adevărat puterea ta, în lupta pe care o vei avea cu mine. Până atunci nu-i voi ucide pe aceștia. Îi las să doarmă confortabil. Dar te voi ucide mai întâi pe tine, pentru că ești un prost care spune lucruri urâte. După ce âți voi bea sângele, îi voi ucide și pe aceștia și în cele din urmă și pe această soră a mea, care m-a trădat.'

"Vaisampayana continuă, 'Spunând acestea, canibalul, extindinzându-și brațele, fugi plin de furie către Bhimasena. Bhima având o putere teribilă, a prins repede, ca și cum ar fi făcut-o în joacă, cu mare forță, brațele extinse ale rakșasului care se repezise spre el. Apoi prinzându-l pe rakșasul ce se zbătea cu violență, Bhima l-a târât 32 de coți, așa cum un leu trage un mic animal.

Astfel a simțit rakshasa, forța puterii lui Bhima, a devenit foarte furios, și a scos un urlet teribil. Puternicul Bhima l-a tras apoi cu forța, la o mare distanță pe rakșasa, ca urletele sale să nu-i trezească frații ce dormeau confortabil. Prinzând și trăgând unul de altul cu mare forță, atât Hidimva cât și Bhimasena și-au etalat capacitățile. Luptând asemenea a doi elefanți pe deplin maturi înebuniți de furie, au început să doboare copacii și să smulgă plantele cățărătoare din jur. Datorită acelor sunete, Pandavii și mama lor s-au trezit și l-au văzut pe Hidimva în fața lor.'"

#381
madhukar

madhukar

    Bhakta

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,275
  • Înscris: 28.02.2010
Mahabharata Cartea 1.
Hidimva-vadha din Adi parva 154

Rakshasi Hidimva se îndrăgostește de Bhima

(Postarea anterioara este 155)

"Vaisampayana spuse, 'Nu departe de unde dormeau Pandavii, un Rakshasa pe nume Hidimva trăia într-un copac Sala. Posedând o mare energie și pricepere, era un canibal crud, cu o față sinistră, ca urmare a dinților săi lungi și ascuțiți. Îi era foame și tânjea după carne de om. Având trunchiul lung și un stomac mare, părul și barba îi erau roșii. Umerii săi erau largi, urechile erau asemenea unor săgeți, iar caracteristicile sale erau înspăimântătoare. Cu ochi roșiatici și față înspăimântătoare, monstrul îi privea pe fii lui Pandu dormind în acele păduri și se uita și împrejur.

Scuturându-și cârlionții cenușii (datorită prafului) și scărpinându-i cu degetele sale, canibalul cu gura mare se uită în mod repetat la fiii ce dormeau ai lui Pandu, din timp în timp căscând. Și simțind mirosul de om, se adresă surorii lui, 'O soră, a trecut mult timp de când nu am mai avut parte de o asemenea mâncare agreabilă! Îmi lasă gura apă anticipând plăcerea dată de o astfel de mâncare. Cei opt dinți ai mei, care sunt atât de ascuțiți încât nimic nu le poate rezista, îi voi pune astfel, după mult timp, în cea mai delicioasă carne.

Atacând beregata umană și chiar deschizând venele, voi bea astăzi din belșug sânge uman fierbinte, proaspăt și spumos. Du-te la aceștia și vezi cine sunt. Măcelărindu-i pe toți aceștia, adu-i la mine. Ei dorm pe teritoriul meu. Nu ai de ce să te temi de ei. Hai, fă repede ce ți-am spus, pentru a ne bucura de carnea lor, sfâșiindu-le corpurile cu plăcere. Și după ce ne vom înfrupta pe săturate, vom dansa pe diferite melodii!'

"Fiind astfel adresată de Hidimva, femeia canibală, Hidimva, la îndrumarea fratelui ei, se duse în locul unde se aflu Pandavii. Ajungând acolo, îi privi pe Pandavi dormind împreună cu mama lor și invincibilul Bhimasena, care stătea de veghe. Și privindu-l pe Bhima-sena, fără rival pentru frumusețea sa, stând sub vigurosul copac Sala, femeia Rakshasa s-a îndrăgostit de el și și-a spus, 'Această persoană a cărui piele este asemenea aurului topit, cu brațe puternice, umeri lați ca ai unui leu și atât de strălucitor, cu gâtul marcat cu trei linii, asemenea unei cochilii și ochi asemena petalelor de lotus, e demn de a-mi fi bărbat. Nu voi urma instrucțiunea crudă a fratelui meu.

Iubirea unei femei pentru bărbatul ei este mai mare decât afecțiunea pentru fratele ei. Dacă-l voi ucide, mulțumirea fratelui meu și a mea vor fi doar momentane. Dar dacă nu-l voi ucide, mă voi bucura de el tot mereu.' Spunând acestea, femeia Rakshasa, capabilă să-și asume orice formă dorea, a luat o excelentă formă umană și a început să avanseze încet către Bhima. Împodobită cu ornamente celeste, a înaintat cu zâmbete pe buze și un mers modest și i se adresă lui Bhima,

'O zimbru printre oameni, de unde vii și cine ești tu? Și în afară de acestea, cine sunt aceste persoane a căror frumusețe este celestă? Și cine este această doamnă de o frumusețe transcendentală, dormind atât de încrezătoare în aceste păduri, ca și cum s-ar afla în propria ei cameră? Nu știi că această pădure este lăcașul unui Rakshasa? Cu adevărat aici trăiește un Rakshasa ticălos, pe nume Hidimva. Voi ființe de o frumusețe celestă, am fost trimisă aici de acel Rakshasa, fratele meu, cu intenția crudă, să vă ucid, pentru a fi hrana sa.

Dar văzându-te strălucitor asemenea unei persoane celeste, pe care mi-o doresc ca bărbat, salvează-te! Tu, care ești cunoscător cu toate datoriile, cunoscând acestea , fă ceea ce se cuvine. Inima ca și corpul meu a fost străpuns (de săgețile lui) Kama (Cupidon). O, de vreme ce doresc să te obțin, fă-mă să fiu a ta. O tu cu brațe puternice, te voi salva de Rakshasa, care mănâncă oameni. O cel fără de păcat, fii bărbatul meu. După aceea vom trăi pe crestele munților, ce sunt inaccesibile muritorilor obișnuiți. Mă pot deplasa prin aer și o pot face după bunul plac. Fie ca să te bucuri de mare fericire cu mine în acele regiuni.'
"Auzind acele cuvinte ale ei, Bhima replică, 'O femeie Rakshasa, cine poate, asemenea unui Muni, ce-și controlează pasiunile, să-și abandoneze mama și frații mai mari și mai mici care dorm? Ce oameni ca mine și-ar gratifica plăcerile, părăsindu-și mama și frații pentru a fi mâncarea unui Rakshasa?'

"Femeia Rakshasa replică, 'O, trezește-i pe toți, voi face tot ceea ce este agreabil pentru tine! Vă voi salva cu siguranță pe toți de fratele meu canibal.'
"Bhima spuse, 'O femeie Rakshasa, nu-i voi scula pe frații și mama mea, ce dorm confortabil, pentru că mi-ar fi frică de fratele tău ticălos. O cea timidă, Rakshasii nu sunt nicidecum în stare să facă față puterii brațelor mele. Și, o chipeșo, nici un om, Gandharva sau Yakshasa este capabil să-mi facă față. O amiabilo, poți să rămâi sau să pleci, după cum dorești, sau poți chiar să-ți trimiți fratele tău canibal. Nu-mi pasă.'"

#382
madhukar

madhukar

    Bhakta

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,275
  • Înscris: 28.02.2010
Mahabharata Cartea 1
Hidimva-vadha din Adi parva 156
Bhima îl ucide pe rakshasa în luptă

"Vaisampayana spuse, 'Treziți din somn, acei tigri printre oameni, și mama lor, privind extraordinara frumusețe a Hidimvei, s-au minunat tare. Iar Kunti i se adresă dulce, 'O tu, a cărei splendoare este asemenea unei fete a celeștilor, cine ești și care este natura ta? O tu, care ai o culoare deschisă, care este treaba ta aici și de unde ai apărut? Dacă ești zeitatea acestei păduri sau o apsara, spune-mi totul în legătură cu tine și de ce te afli aici?'

Hidimva replică, 'Această pădure mare, pe care o vezi, care are nuanța norului albastru, este lăcașul unui rakshasa pe nume Hidimva. O chipeșă doamnă, eu sunt sora acelui șef al rakshasilor. Stimată doamnă, am fost trimisă de fratele meu pentru a te omorâ împreună cu copiii tăi. Dor sosind aici, l-am văzut pe puternicul tău fiu și am ajuns să fiu controlată de fiul tău prin intermediul zeului iubirii, care pătrunde natura oricărei ființe și atunci l-am ales pe acel puterni fiu al tău ca soț.

Am încercat să vă duc pe toți de aici, dar fiul tău s-a opus. Atunci canibalul, văzând că am întârziat, a venit aici, pentru a-i omorî pe toți copiii tăi, dar el a fost târât de-aici cu forța de puternicul și inteligentul tău fiu, soțul meu. Privește acum această pereche, amândoi dotați cu mare putere și dibăciee, angajați în luptă, măcinându-se și umplând întreaga regiune cu strigătele lor.'
"Vaisampayana continuă, 'Auzind acele vorbe ale ei, Yudhishthir se ridică brusc și de asemenea Argiuna, Nakula și Sahadev de mare energie și i-au privit pe Bhima și Rakshasa deja angajați în luptă, dorind să învingă și trăgând unul de altul cu mare forță, ca doi lei dotați cu mare putere. Praful ce se ridicase datorită picioarelor lor părea să fie asemenea fumului conflagrației pădurii. Acoperite de praf, corpurile lor uriașe semănau cu două stânci acoperite de ceață.

Apoi Argiuna, privindu-l pe Bhima mai degrabă apăsat în lupta cu Rakshasa, încet, spuse cu un zâmbet pe buze, 'Nu te teme, o Bhima! Știam că ești angajat în lupta cu teribilul Rakshasa și că te-ai săturat de luptă. Lasă-mă pe mine să-l omor pe Rakshasa iar Nakula și Sahadev să ne protejeze mama.'

Auzindu-l, Bhima spuse, 'Privește această luptă asemenea unui străin. Nu te teme pentru rezultat. Ajungând la îndemâna brațelor mele, nu va scăpa cu viață.' Arjuna replică, 'O Bhima, pentru ce îl ții atât de mult în viață pe Rakshasa? O opresor al dușmanilor, trebuie să plecăm, nu mai putem rămâne mult timp aici. La răsărit cerul s-a înroșit, zorii dimineții vor apare imediat. Rakshasa devine mai puternic la crăpatul zilei, de aceea grăbește-te, o Bhima! Nu te mai juca cu el ci omoară-l repede. În timpul celor două treceri ale zilei și nopții Rakshasi apelează mereu la puterile lor iluzioniste. Folosește puterea brațelor tale.
"Vaisampayana continuă, 'La auzul vorbelor lui Argiuna, Bhima, arzând de furie, și-a adunat puterea pe care Vayu (zeul Vântului, tatăl său) o folosește în momentul disoluției universale. Plin de furie, a ridicat repede corpul Rakshasului sus în aer și l-a învârtit de o sută de ori. Apoi adresându-se canibalului, Bhima spuse, 'O Rakshasa, ți-a fost dată minte degeaba și tot degeaba ai crescut din carne nesacrificată. De aceea meriți o moarte nesanctificată, fiind astfel redus la nimic.

Astfel voi binecuvânta astăzi pădurea, ca una fără de spini. Și de acum înainte nu vei ucide oameni pentru a-ți fi hrană.' În acest moment Arjuna spuse, 'O Bhima, dacă tu crezi că este o sarcină prea grea pentru tine ca să-l învingi pe acest Rakshasa, lasă-mă să te ajut, sau omoară-l imediat. Sau lasă-mă să-l omor singur, o Vrikodara! Ai obosit și aproape ai terminat problema. Ei bine meriți să te odihnești.'
"Vaisampayana continuă, 'Auzind aceste cuvinte ale lui Arjuna, Bhima a fost și mai aprins de furie și a dat cu Rakshasa de pământ cu toată puterea, omorându-l de parcă ar fi fost un animal. Rakshasa, fiind pe moarte, a scos un urlet teribil și profund ca cel al unei tobe uzi, care a umplut întreaga pădure.

Apoi puternicul Bhima, a luat corpul acestuia în brațe, l-a îndoit și l-a rupt în două, satisfăcându-i astfel pe frații săi, care l-au felicitat pe Bhima. Apoi Arjuna venerându-l pe Bhima a cărui putere era teribilă i s-a adresat din nou, 'Stimate domn, cred că nu departe de aici se află un oraș. Fii binecuvântat, hai să plecăm repede de aici, pentru ca Duryodhan să nu ne dea repede de urmă.'
"Apoi toți acei puternici luptători cu carul de luptă spuseră, 'Așa să fie,' pornind la drum împreună cu mama lor și urmați de Hidimva, femeia Rakshasa.'"

Edited by madhukar, 23 August 2017 - 13:41.


#383
madhukar

madhukar

    Bhakta

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,275
  • Înscris: 28.02.2010
Mahabharata Cartea 1.
Hidimva-vadha din Adi parva 157


Nașterea lui Ghatotkacea, fiul lui Bhima și lui Hidimva

Urmarea virtuții este o datorie mai înaltă, decât cea a protejării vieți
Suferința este cel mai mare pericol pentru virtute și omul virtuos.
Virtutea este protectoarea vieții; de aceea virtutea este numită dătătoarea de viață.
De aceea mijloacele prin care virtutea sau respectarea virtuții este asigurată, nu pot fi niciodată cenzurate.'

"Vaisampayana spuse, 'Bhima, privind-o pe Hidimva care-i urma, i se adresă, spunând, 'Rakshasii se răzbună pe inamicii lor adoptând iluzii care este imposibil de a fi pătrunse. De aceea, o Hidimva, du-te pe drumul pe care s-a dus și fratele tău.' Apoi Yudhishthir privindu-l pe Bhima înfuriat, spuse, 'O Bhima, O tigru printre oameni, oricând ai fi de furios, te rog să nu omori o femeie. O Pandava, urmarea virtuții este o datorie mai înaltă, decât cea a protejării vieții. Hidimva, care venise cu scopul de a ne ucide, deja l-ai ucis. Această femeie este sora acelui rakshasa, ce ne-ar putea ea face, chiar dacă ar fi furioasă?'

"Vaisampayana continuă, 'Apoi Hidimva rsalutând-o respecuos pe Kunti și pe fiul ei Yudhishthir, spuse, cu plmele lipite în fața pieptului, 'O respectabilă doamnă, cunoașteți suferințele pe care o femeie trebuie să le îndure datorită Zeului Iubirii. Binecuvântate fie aceste dureri pe care Bhimasena le-a cauzat și mă torturează. De atunci suport aceste dureri insuportabile, așteptând să vină timpul ca să fiu fericită. Părăsindu-mi prietenii și rudele și obișnuințele neamului meu, l-am ales pe fiul tău ca soț. Cu-adevărat îți spun că dacă voi fi respinsă de acest erou sau de tine, nu voi mai putea suporta această viață a mea.

De aceea, se cade să ai milă, considerându-mă fie ca fiind foarte proastă sau sclava ta ascultătoare. O ilustră doamnă, unește-mă cu fiul tău, soțul meu. Fiind dotat cu forma unei persoane celeste, dă-mi voie să plec, luându-l cu mine oriunde doresc. Ai încredere în mine, ți-l voi aduce înapoi. Când te vei gândi la mine, voi veni la tine imediat și-ți voi aduce ceea ce-mi ordoni. Te voi salva din orice pericole și te voi purta peste regiuni inaccesibile și accidentate. Te voi purta în spate oricând vei dori să te dplasezi repede.

Ai milă de mine și fă-l pe Bhima să mă accepte. S-a spus că în timp de răstriște, trebuie să-ți protejezi viața cu orice preț. Cel care caută să îndeplinească această datorie, nu trebuie să aibă scrupule în ceea ce privesc mijloacele. Cel care în vremuri de răstriște este capabil să-și păstreze virtutea, este cel mai de seamnă dintre cei virtuoși. Într-adevăr suferința este cel mai mare pericol pentru virtute și omul virtuos. Virtutea este protectoarea vieții; de aceea virtutea este numită dătătoarea de viață. De aceea mijloacele prin care virtutea sau respectarea virtuții este asigurată, nu pot fi niciodată cenzurate.'

"Auzind aceste cuvinte ale lui Hidimva, Yudhishthir spuse. 'O Hidimva, chiar așa este cum spui. În acest sens nu există nici o îndoială. Dar trebuie să acționezi chiar așa cum ai spus. Bhima, după ce se va fi spălat, rostit mantrele, după ce a executat riturile uzuale de reconciliere, îți va acorda atenția sa până la apusul soarelui. Distrează-te cu el, după pofta inimii în timpul zilei, o tu, cea dotată cu viteza minții! Dar va trebui să-l aduci pe Bhimasena înapoi în fiecare zi, la căderea nopții.'

"Vaisampayana continuă, 'Apoi Bhima, exprimându-și consimțământul la tot ceea ce spusese Yudhishthira, i se adresă Hidimvei, spunând, 'Ascultă-mă, o femeie Rakshas! În adevăr îmi iau acest angajament în fața ta, că voi sta cu tine, până când vei obține un fiu.' Atunci Hidimva spunând, 'Așa să fie,' l-a luat pe Bhima pe corpul ei și s-a grăbit în văzduh pe piscurile munților cu scenarii pitorești și regiuni sacre ale zeilor, abundând în turme pestrițe și pline de ecourile cârdurilor de păsări, ea însăși asumându-și o formă chipeșă, împodobită cu diferite ornamente și lăsând să curgă din gura ei din când în când sunete iubitoare.

Hidimva s-a distrat cu Pandavul Bhima pentru a-l face fericit. Și astfel, luând forma cea mai chipeșă a făcut-o în regiuni inaccesibile ale pădurilor, la poalele munților pline de copaci înfloriți, pe lacuri splendide cu lotuși și nuferi, pe insulele din mijlocul râurilor și pe malurile lor cu pietriș, pe pâraiele din păduri, în pitoreștile păduri cu copaci înfloriți și pe plantele cățărătoare din crângurile himalaiene, în diferite grote, în lacuri cristaline care zâmbesc prin lotușii lor, pe malurile mărilor, care strălucesc datorită aurului și perlelor, în frumoase orașe cu grădini faine, în pădurile sacre ale zeilor și pe dealuri, în reiunilor zeilor Guhyaka și asceților, pe malurile lacului Mana-sarovara abundând de fructele și florile tuturor anotimpurilor.

Dotată cu viteza minții, s-a distrat cu Bhima toate acele regiuni, până a conceput cu Bhima și a adus pe lume un fiu puternic cu ochi teribili, o gură mare, ochi drepți asemenea săgeților, arătând teribil. Cu buze maro asemenea cuprului, dinți ascuțiți și un urlet puternic, cu brațe puternice, mare putere și o excesivă îndemânare, acest copil a devenit un extraordinar arcaș. Cu nasul lung, pieptul lat, cu gambe înfricoșător de puternice, rapid în mișcări și o forță excesivă, nu avea nimic uman în natura sa, deși făcut de un om.

El depășea toți Pisacea (persoane cu puteri mistice) și celelalte neamuri ale Rakshasilor. Și deși un mic copil, cu fiecare oră care trecea se transforma într-un tânăr. Curând tânărul erou a dobândit o extraordinare îndemânare în folosirea tuturor armelor. Femeile Rakshasa nasc în aceeași zi în care au rămas însărcinate și fiind capabile să-și schimbe forma după cum doresc, și-o schimbă tot timpul. Curând după ce s-a născut, copilul născut chel, acel puternic arcaș, înclinându-se în fața mamei, a atins picioarele ei și ale tatălui.
Părinții i-au dat un nume. Mama lui remarcând că era chel, și arăta ca un Ghata (recipient de apă), amândoi părinții l-au numit Ghatotkacha (Ghata-utkacha – Cap ca recipientul de apă). Ghatotkacha era deosebit de devotat Pandavilor, devenind un mare favorit al acestora, fiind chiar considerat unul dintre aceștia.

"Apoi Hidimva, cunoscând faptul că perioada șederii sale (cu soțul ei) se sfârșise, salutându-i pe Pandavi și făcând o nou înțelegere pentru a se întâlni din nou s-a dus încotro a vrut. Ghatotkacha de asemenea promițând tatălul său că va veni la el, oricând va avea nevoie de el, i-a salutat și a plecat spre nord. În realitate cel ce l-a conceput pe Ghatotkacha, a fost conducătorul zeilor Sura, Cel cu Fulgerul în mână, Indra, ca un viitor contraent al lui Karna, fiul Zeului Soare, a cărui energie nu cunoștea rival, ca o consecință a faptului că el însuși îi dăduse lui Karna o „săgeată“ care putea fi folosită doar o dată și care cu siguranță putea distruge persoana împotriva căreia era declanșată.'"

#384
madhukar

madhukar

    Bhakta

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,275
  • Înscris: 28.02.2010
Mahabharata Cartea 1.
Hidimva-vadha din Adi parva 158


Întâlnirea Pandavilor cu Dwaipayana-Vyasa. bunicul lor

În fața unui om spirituali, toți oameni sunt la fel, însă
oamenii țin totdeauna partea celor ce sunt în necaz sau necopți

"Vaisampayana spuse, 'Eroii Pandavi, au peregrinat din pădure în pădure, o rege, omorând cerbi și multe alte animale. Și în voiajul lor au văzut țările neamului Matsya, Trigarta, Panceala și Kiceaka, precum și multe minunate păduri și lacuri de acolo. Ei aveau cu toții șuvițe de păr încâlcit și erau îmbrăcați cu coajă de copac proaspătă și piei de animale. Și astfel în compania lui Kunti arătau asemena unor asceți.

Uneori aceștia înaintau în grabă, purtând-o pe mama lor în spate; alteori se deghizau, iar alteori porneau din nou în mare viteză. Ei obișnuiau să studieze Rik-Veda și alte Vede și de asemenea toate Vedanga precum și ștința moralei și politicii. Iar Pandavii, experți în știința moralei, l-au întâlnit în peregrinările lor pe bunicul lor (Vyasa). Și salutându-l pe Krishna-Dwaipayana, au stat în fața sa cu mâinile lipite în fața pieptului.'

"Vyasa spuse apoi, 'Voi zimbri din rasa Bharata, am știut în prealabil despre această suferință a voastră, care a fost exilul înșelător datorat lui Dhritarashtra. Știind aceasta, am venit la voi din dorința de a vă face un mare bine. Nu vă îndurerați pentru ceea ce s-a abătut asupra voastră. Să știți că toate acestea sunt spre fericirea voastră. Fără îndoială fiii lui Dhritarashtra și voi sunteți în ochii mei la fel. Dar oamenii țin totdeauna partea celor ce sunt în necaz sau necopți. De aceea afecțiunea mea pentru voi este mai mare acum. Și datorită acestei afecțiuni, doresc să vă fac bine. Ascultați-mă! Nu departe de aici, în fața voastră se află un oraș încântător unde nu vă paște nici o primejdie. Locuiți acolo deghizați, așteptând să mă reîntorc.'

'Vaisampayana continuă, 'Vyasa, fiul lui Satyavati, consolându-i astfel pe Pandavi, îi duse în orașul Eka-ceakra. Iar maestrul a consolat-o de asemenea pe Kunti, spunându-i, 'Să trăiești, o fică! Acest fiu al tău, Yudhishthir, care este mereu devotat adevărului, acest ilustru zimbru printre oameni, cucerind întreaga lume prin dreptatea sa, va domni peste toți ceilalți monarhi ai pământului. Nu există îndoială că, de fapt cucerind întregul pământ cu ajutorul puterii lui Bhima și a lui Arjuna, el va degusta suveranitatea asupra acestuia.

Fiii tăi, precum și acești puternici luptători cu carul ai lui Madri, se vor delecta după bunul lor plac în dominioanele lor. Acești tigri printre oameni vor executa de asemenea diferite sacrificii, ca Ragea-suya și Sacrificiul Calului (Așva-meda), în care prezența brahmanilor va fi foarte numeroasă. Iar acești fii ai tăi vor domni peste regatul strămoșesc, ținându-i pe prieteni și rude în lux, belșug și fericire.'
"Vaisampayana continuă, 'Cu aceste cuvinte Vyasa i-a introdus în lăcașul unui brahman. Iar riși cel născut pe insulă (Dwaipa-yana – Vyasa), adresându-se celui mai mare dintre Pandavi, spuse, 'Așteaptă-mă aici! O să mă întorc la tine! Adaptându-te la țară și la circumstanțe vei avea succes în a deveni foarte fericit.'
"Apoi, O rege, Pandavii, cu palmele lipite în fața pieptului, se adresară rișiului, spunând, 'Așa să fie.' Iar ilustrul maestru, riși Vyasa, a plecat în regiunea de unde venise.'"

#385
madhukar

madhukar

    Bhakta

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,275
  • Înscris: 28.02.2010
Mahabharata Cartea 1.
Mahabharata Vaka-vadha Parva 159


Virtute:
Tot timpuI mă gândesc la binele pe care ar trebui să-l fac celui în a cărui casă am fost primit și trăiesc fericit!
Acela este un om adevărat, asupra căruia favorurile făcute, nu sunt în zadar. El plătește înapoi mai mult decât a primit.
Plângerile unui brahman:
'Oh, blestemată este viața pe pământ, care este goală ca o trestie și atât de lipsită de fructe,
având la bază suferința, și lipsa de libertate și ca recompensă nenorocirile! Viața este suferință și boală; Viața este cu adevărat un șir de suferințe!
Sufletul este unul: dar el trebuie să urmeze virtutea, bunăstarea și plăcerea.
Și pentru că acestea sunt urmărite în același timp, frecvent apar discordanțe, care sunt sursa neplăcerilor și a suferinței.
Unii spun că Eliberarea (din prizonieratul lumii materiale, iluzorii) este cel mai de seamă țel al dorinței. Dar cred că nu poate fi atinsă niciodată.
Achiziționarea averii este iad; obținerea averii se face cu suferință;
și există și mai multă suferință după ce ai obținut-o, pentru că-ți iubești achizițiile,
și dacă se întâmplă nenoriciri, devii foarte afectat și te plângi.


"Janamejaya întrebă, 'O primul dintre Brahmani, ce au făcut Pandavii, după ce au ajuns în Ekachakra?'
"Vaisampayana spuse, 'După ce au ajuns în Ekachakra, au trăit pentru scurt timp în casa unui brahman. Ducând o viață de călugări cerșetori, contemplau diferite păduri încântătoare și regiuni pământene și multe râuri și lacuri; și au devenit mari favoriți ei locuitorilor acelui oraș ca urmare a realizărilor lor. Pe înserate puneau la picioarele lui Kunti tot ce adunaseră în turul lor, iar Kunti obișnuia să împartă toate acestea între ei, fiecare primind ceea ce i se cuvenea. Astfel Bhima primea jumătate iar ceilalți, împreună cu Kunti, cealaltă jumătate. În acest fel au trăit iluștrii Pandavi pentru un timp.
"Într-o zi, în timp ce eroii se aflau în turul lor de mendicanți, s-a întâmplat ca Bhima să fie acasă cu mama sa Pritha. În acea si Kunti a auzit un strigt puternic de durere, ce îți sfâșia inima, și care venea dintr-unul dintre apartamentele brahmanului. Auzind că locuitorii casei brahmanului plângeau, Kunti din compasiune nu a putut să rămână indiferentă. Fiind afectată de suferință, amiabila Pritha i s-a adresat lui Bhima, spunând aceste vorbe pline de compasiune. 'Jurămintele noastre spun că trebuie să-l liniștim pe cel în suferință, trăind în casa lui, respectați de el și neștiuți de fiul lui Dhritarashtra.

O fiule, tot timpuI mă gândesc la binele pe care ar trebui să-l fac acestui brahman, ca la ceea ce fac cei ce trăiesc fericiți în casa altuia!
O copile, acela este un om adevărat, asupra căruia favorurile făcute nu sunt în zadar. El plătește înapoi mai mult decât a primit din mâinile acestora.
Nu există nici o îndoială ca o suferință s-a abătut asupra acestui brahman. Dacă am putea să-i fim de vreun ajutor, am putea să-i răsplătim serviciile pe care ni le-a făcut.'
"Auzind aceste cuvinte ale mamei sale, Bhima spuse, 'O mamă, interesează-te de natura suferinței brahmanului și care-i este cauza. Aflând despre ce-i vorba, o voi elimina, oricât de dificilă ar fi sarcina pe care trebuie să o îndeplinesc.'

"Vaisampayana continuă 'În timp ce mama și fiul vorbeau în felul acesta, au auzit din nou, un alt strigât de suferință, ce venea de la brahman și soția sa. Atunci Kunti a intrat repede în apartamentele interioare ale ilustrului brahman, asemenea unei văcuțe ce aleargă către vițelul ei legat. Ea îi privi pe brahman împreună cu soția sa, fiul și fica lor, stând cu fețe deznădăjduite, în timp ce brahmanul spuse, 'Oh, blestemată este viața pe pământ, care este goală ca o trestie și atât de lipsită de fructe, având la bază suferința, și lipsa de libertate și ca recompensă nenorocirile!

Viața este suferință și boală; Viața este cu adevărat un șir de suferințe! Sufletul este unul: dar el trebuie să urmeze virtutea, bunăstarea și plăcerea. Și pentru că acestea sunt urmărite în același timp, frecvent apar discordanțe, care sunt sursa neplăcerilor și a suferinței. Unii spun că Eliberarea (din prizonieratul lumii materiale, iluzorii) este cel mai de seamă țel al dorinței. Dar cred că nu poate fi atinsă niciodată. Achiziționarea averii este iad; obținerea averii se face cu suferință; și există și mai multă suferință după ce ai obținut-o, pentru că-ți iubești achizițiile, și dacă se întâmplă nenoriciri cu acestea, devii foarte afectat și te plângi.

Nu știu prin ce mijloace pot scăpa de acest pericol, și nici cum aș putea scăpa de aici, cu soția mea, într-o regiune fără pericole. Adu-ți aminte soție, că am vrut să migrez într-alt loc, unde să fim fericiți, dar nu ai vrut să mă asculți. Deși am solicitat acest lucru în repetate rânduri, o femeie simplă, mi-ai spus, 'Aici m-am născut și aici vreau să îmbătrânesc; acesta este locul meu strămoșesc.' Venrabilul tău tată și mama ta de asemenea, s-au ridicat de mult timp la ceruri. De asemenea toate rudele tale au murit. Atunci de ce ai vrut să mai trăim aici?

Dusă de afecțiunea pentru rudele tale, nu ai vrut să mă asculți. Dar iată că a sosit timpul să fi martora morții unei rude apropiate. Oh, cât de trist este acest spectacol pentru mine! Sau poate că a sosit timpul pentru propria mea moarte, pentru că nu voi fi niciodată în stare să abandonez în mod crud pe cineva care depinde de mine, atâta timp cât trăiesc. Tu m-ai ajutat în toate faptele mele bune, tu însuți renunțând și fiind afectuoasă cu mine, ca o mamă.

Zeii mi te-au dat ca o adevărată prietenă și tu ești cu adevărat primul meu refugiu. Datorită părinților mei tu ai devenit cea care participă la grijile mele domestice. Tu ai o genealogie pură și o bună dispoziție, tu ești mama copiilor mei, îmi ești devotată și atât de inocentă; alegându-te și căsătorindu-te conform ritului, nu pot să te abandonez, soția mea, care ai fost constantă în jurămințile tale de a-mi salva viața.

Cum am să fiu în stare să-mi sacrific fiul, un copil la o vârstă fragedă și căruia încă nu i-a apărut părul masculinității? Cum să-mi sacrific fica, pe care am făcut-o eu însumi, care a fost pusă în mâinile mele drept cadou de către Creator, pentru a o înmâna unui bărbat și prin care sper să mă bucur, împreună cu strămoșii mei, de regiunile ce sunt atinse după moarte numai de cei ce au fii de la fice? Unii oameni cred că afecțiunea tatălui pentru fiu este mai mare; alții cred că afecțiunea pentru fice este mai mare, a mea, totuși, este la fel.

Cum aș putea fi pregătit să renunț la inocenta fică de care depind regiunile extatice pe care le-aș putea obține după moarte și întreaga mea genealogie și fericire perpetuă? Dacă, din nou, mă sacirific eu însumi și plec în lumea următoare, nu voi avea pace, pentru că în mod evident, fiind părăsită de mine, cum își va câștiga familia existența?. Sacrificarea oricăruia ar fi crudă și condamnabilă. Pe de altă parte, dacă mă sacrific eu însumi, aceștia, fiind fără mine, cu siguranță vor pieri. Suferință căreia i-am căzut pradă, este mare; și nici nu cunosc mijloacele prin care să scap. Vai, ce variantă să aleg astăzi pentru cei apropiați. Mai bine ar fi să mor cu toți aceștia, pentru că n-aș putea trăi în continuare.'"

Edited by madhukar, 21 September 2017 - 11:56.


#386
madhukar

madhukar

    Bhakta

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,275
  • Înscris: 28.02.2010
Mahabharata Cartea 1.
Mahabharata Vaka-vadha Parva 160


Viața socială: Bărbatul adevărat și femeia adevărată

"Vaisampayana spuse, "Auzind cuvintele Brahmanului, soția sa îi spuse, O Brahmana, nu trebuie să te plângi ca un om obișnuit. Și nici acest moment nu este potrivit pentru plângeri. Tu ești un învățat; știi foarte bine că toți oamenii mor; nimeni trebuie să se plângă de ceea ce este invevitabil. Soția, fiul și fica sunt considerați (datorită falsului Ego) ca fiind propriul eu. De vreme ce ai Cunoaștere, distruge această tristețe. Eu sunt cea care mă voi duce acolo. Într-adevăr cea mai înaltă și eternă datorie a unei femei, este de a-și sacrifica viața pentru binele bărbatului ei.

Un astfel de act al meu te va face fericit iar mie îmi va aduce faimă în această lume și fericire fără de sfârșit în lumea de după aceea (pentru cei ce se sacrifică pentru cei dragi, fericirea din lumile paradisace unde viața semizeilor din punct de vedere al celei de pe pământ este considerată fără de sfârșit). Aceasta este într-adevăr cea mai înaltă virtute (din planul lumii materiale) iar prin aceasta și tu poți obține atât virtute cât și fericire. Scopul pentru care se dorește o femeie, a fost deja atins de tine, prin intermediul meu. Ți-am născut o fică și un fiu și astfel am fost eliberată de datoria pe care o aveam față de tine. Tu ești în stare să îi întreții și să-i îndrăgești pe copii iar eu nu am să pot niciodată să-i întrețin și să am grijă de ei ca tine.

Tu ești viața, averea și domnul meu; fiind lipsit de tine, cum voi putea eu sau acești copii, să existe? Văduvă și fără stăpân, cu doi copii care depind de mine, cum aș putea să-i mai țin în viață fără tine, ducând o viață onestă? Dacă fica ta este cerută (în căsătorie) de către persoane care nu sunt onorabile, vanitoase și care nu merită să devină rude cu tine, cum aș putea să fiu în stare să protejez această fată? Într-adevăr, așa cum păsările caută cu aviditate carnea ce a fost aruncată pe drum, la fel oamenii cer o femeie care și-a pierdut bărbatul.

O cel mai de seamă dintre brahmani, cerută de oameni răi, s-ar putea să șovăiesc și să nu mai fiu în stare să continui pe calea care este dorită de către toți cei onești. Cum aș putea fi în stare să pun această singură fică a casei tale pe calea pe care au mers strămoșii ei? Cum voi fi în stare să împărtășesc acestei copile fiecare realizare dorită, în acel timp al lipsei, când voi deveni lipsită de stăpân? Copleșită de persoane nedemne, care vor cere mâna ficei tale, ele sunt asemenea celor din clasa servitorilor (șudra), ce doresc să audă Vedele.

Iar dacă nu am să le-o dau, pe cea care care are sângele și calitățile tale, s-ar putea ca aceștia chiar să o ia cu forța, asemenea ciorilor ce fură untul sacrificial. Și privindu-l pe fiul tău, care nu-ți va semăna și fica ce va fi pusă sub controlul unor persoane nedemne, voi fi disprețuită chiar și de persoane neonorabile și cu siguranță voi muri. Iar acești copii fiind lipsiți de mine și de tine, tatăl lor, fără îndoială vor pieri asemenea peștilor lipsiți de apă.

Nu este nici o îndoială că fiind lipsiți de tine noi trei vom pieri: de aceea se cade ca eu să fiu cea sacrificată. O Brahmane, cei ce sunt cunoscători ai moralei, spun că pentru femeile care au născut copii, să plece din această lume înaintea domnilor lor, este un act de mare merit. Sunt gata să-mi abandonez acest fiu și această fică, rudele mele, și însăși viața, pentru tine. Pentru o femeie a fi tot timpul angajată în a face servicii agreabile domnului ei, este o datorie mai înaltă decât sacrificiile, asceticismul, jurămintele și actele de caritate.

De aceea actul pe care intenționez să-l comit, este în concordanță cu cea mai înaltă virtute și este pentru binele tău și al neamului tău. Cel înțelept declară că rudele, copiii, soția și toate lucrurile care-ți sunt dragi, sunt îndrăgite pentru a scăpa de pericol și suferință. Trebuie să-ți protejezi averea, pentru a scăpa de pericole și prin averea ta îți poți arăta aprecierea și protecția. Dar trebuie să te protejezi pe sine atât prin soție cât și prin avere.

Cel învățat a enunțat adevărul că soția, fiul, averea și casa sunt achiziționate cu intenția de a te asigura împotriva accidentelor, prevăzute sau nu. Cel înțelept a spus de asemenea că toate relațiile unui um puse în balanță nu-l pot egala pe el însuși. De aceea respectabile domn, protejează-te pe tine abandonându-mă pe mine. O, dă-mi voie să mă sacrific și ai grijă de copiii mei.

Cei ce cunosc morala, au spus în tratatele lor că femeile nu trebuiesc în nici un caz ucise, iar Rakshasi nu sunt ignoranți în ceea ce privesc regulile moralității (vedice). De aceea, în timp ce este sigur că un Rakshasa va omorâ un om, este îndoielnic că va omorâ o femeie. De aceea din partea ta, care cunoști regulile moralității, se cade să mă pui pe mine în fața Rakșasului (mâncătorului de oameni).
M-am bucurat de multă fericire, am obținut mult din ceea ce-mi este agreabil și am obținut de asemenea mult merit dharmic. De la tine am obținut de asemenea copii, ce-mi sunt foarte dragi. De aceea nu sunt tristă, dacă am să mor. Am născut trei copii, care au crescut; tot timpul îmi doresc să-ți fac bine; amintindu-mi toate acestea, am ajuns la această hotărâre. O respectabile domn, abandonându-mă, tu ai putea obține o altă soție.

Prin intermediul ei vei putea de asemenea să obții merit dharmic. Nu este nici un păcat în aceasta. Pentru un bărbat poligamia este un act de merit (în avea grijă de mai multe femei), dar pentru o femeie este păcătos să-și ia un al doilea bărbat. Luând acest lucru în considerație, și că sacrificarea ta este condamnabilă, O, eliberează-te pe tine, neamul și copiii tăi chiar astăzi, fără pierdere de timp (abandonându-mă).'
"Vaisampayana continuă, 'Fiind astfel adresat de ea, O Bharata, brahmanul a îmbrățișat-o și amândoi au început să plângă în liniște, copleșiți de amărăciune.'"

Edited by madhukar, 09 October 2017 - 12:15.


#387
madhukar

madhukar

    Bhakta

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,275
  • Înscris: 28.02.2010
Mahabharata Cartea 1.
Vaka-vadha Parva 162


Rakșasul Vaka, teroriza o țară întreagă

'Kunti spuse, 'Aș dori să știu de la tine despre cauza acestei amărăciuni, pentru că aș vrea să o îndepărtez, dacă este posibil.'
"Brahmanul replică, 'O tu a cărei avere este ascetismul, cuvintele tale sunt într-adevăr demne de tine. Dar această amărăciune nu poate fi îndepărată de o ființă umană. Nu departe de acest oraș trăiește un Rakshasa pe nume Vaka, care canibal, este domnul acestei țări și oraș. Trăind din carnea oamnenilor, acest Rakshasa nemernic este dotat cu mare putere, conducând țara. Fiind șeful acestor asuri, orașul și țara sunt sub protecția acestuia.

Nu ne este teamă de mașinațiile nici unui dușman sau al unui alt suflet. Însă taxa fixată de canibal este mâncarea sa, care constă dintr-o căruță de orez, doi bivoli și o ființă umană pe care o alegem noi. Una după alta, fiecare casă trebuie săi trimită această hrană. Rândul fiecărei case vine la un interval de mulți ani. Dacă cineva caută să evite acest lucru, atunci Rakshasa omoară întreaga familie, cu copii și soție. În orașul Vetrakiya trăiește regele acestor teritorii.

El este un ignorant în ceea ce privește știința guvernării și nici nu este prea inteligent. El nu adoptă nici un fel de măsură prin care să facă sigure aceste teritorii odată pentru totdeauna. Dar este dreptul nostru ca atâta timp cât trăim în regatul acestui monarh ticălos și slab să nu fim în contiună frică. Brahmanii nu pot fi forțați să locuiască permanent în regatul oricui, pentru că nu depind de nimeni, ei trăiesc mai degrabă asemenea păsărilor călătorind în perfectă libertate în toate țările.

S-a spus că trebuie să-ți asiguri mai întâi un rege apoi o soție și apoi avere. Prin achiziționarea acestora trei, se pot salva rudele și fiii. Dar în ceea ce privește achiziționarea acestora trei, acțiunile mele au avut o direcție inversă. Astfel, cufundat într-un ocean de pericole, sufăr cumplit. Acel rând, care distruge familiile, mi-a venit și mie. Va trebui să-i dau acelui Rakshasa ca taxă hrana pe care am descris-o anterior și o ființă umană. Nu am averea cu care să cumpăr un om. Nu mă pot despărți de nici unul din familia mea și nici nu văd nici o cale de a scăpa de acel Rakshasa. Acum sunt cufundat într-un ocean de durere din care nu există nici o scăpare. Astăzi voi merge la acel Rakshasa, însoțit de familie, pentru ca acel ticălos să ne poată mânca pe toți o dată. "

#388
madhukar

madhukar

    Bhakta

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,275
  • Înscris: 28.02.2010
Mahabharata Cartea 1.
Vaka-vadha Parva 163

Uciderea unui brahman este cel mai mare păcat, și nu există ispășire pentru aceasta
Cei învățați au spus că abandonarea celui care a venit în casa ta sau ți-a căutat ocrotirea, ca și uciderea celui care caută să fie ucis de mâinile tale, este un act atât crud cât și păcătos
Cei iluștri dintre cei ce sunt cunoscători ai practicilor permise în timpuri de răstriște, au spus că nu trebuie să faci niciodată acte crude și condamnabile


"Kunti spuse, O Brahmane, nu are nici un rost să jelești datorită acestui pericol. Există o soluție pentru a te salva de acest Rakshasa. Tu ai numai un fiu, care pe deasupra este la o vârstă fragedă și de asemenea o fică tânără și neajutorată și de aceea nu-mi place ca vreunul dintre aceștia, soția ta sau chiar tu însuți să mergi la Rakshasa. Eu am cinci fii, O Brahmana, lasă să meargă unul dintre aceștia și să ducă în numele tău tributul Rakshasului.'

"Auzind aceasta, brahmanul replică, 'Pentru a-mi salva viața nu voi fi de acord cu aceasta. Pentru a-mi salva viața, nu pot fi de acord să fie sacrificat un brahman sau un musafir. Chiar și cei care au o origine inferioară și urmează practici păcătoase, refuză să facă acest lucru. S-a spus că trebuie să te sacrifici pe tine și urmașii tăi pentru beneficiul unui brahman. Privesc acest sfat ca fiind excelent și doresc să-l urmez. Dacă ar trebui să aleg între moartea unui brahman și moartea mea, aș prefera-o pe cea din urmă.

Uciderea unui brahman este cel mai mare păcat, și nu există ispășire pentru aceasta. Cred că sacrificarea de sine care nu este benevola este mai buna decât sacrificiul silit al unui brahman. O binecuvântată doamnă, sacrificându-mă pe mine, nu sunt vinovat de auto distrugere. Nici un păcat nu se va lipi de mine, atâta timp cât altul vrea să-mi ia viața. Dar dacă aș consimți în mod deliberat la moartea unui brahman, acesta ar fi un act crud și păcătos, de la a cărui consecință nu există scăpare.

Cei învățați au spus că abandonarea celui care a venit în casa ta sau ți-a căutat ocrotirea, ca și uciderea celui care caută să fie ucis de mâinile tale, este un act atât crud cât și păcătos. Cei iluștri dintre cei ce sunt cunoscători ai practicilor permise în timpuri de răstriște, au spus că nu trebuie să faci niciodată acte crude și condamnabile. Pentru mine este în ordine, dacă va trebui să pier astăzi împreună cu soția mea, dar nu aș fi niciodată de acord cu moartea unui brahman.'

"Kunti spuse, 'Și eu sunt sunt de asemenea în mod hotărât de acord cu părerea că brahmanii trebuie să fie mereu protejați. În ceea ce mă privește, nici unul dintre fiii mei nu-mi este mai puțin drag decât altul, chiar dacă aș avea 100 în loc de cinci. Dar acest Rakshasa nu va fi în stare să-mi omoare copilul, pentru că acest fiu al meu este doatat cu mare dibăcie și energie și este priceput și în mantre. El îi va livra rakșasului mâncarea, dar cu siguranță se va salva el însuși.

Mai înainte am văzut mulți rakșasi puternici cu trupuri uriașe, angajați în luptă cu fiul meu eroic și care au fost uciși de acesta. Dar, brahmane, să nu dezvălui acest lucru nimănui, pentru că dacă devine cunoscut, persoanele doritoare să obțină această putere, din curiozitate îl vor tor deranja. Cel înțelept a spus că dacă fiul meu împărtășește orice cunoaștere, fără acordul maestrului său, vreunei persoane, el însuși nu va mai fi în stare să profite de această cunoaștere.'

"Fiind astfel adresat de Pritha, brahmanul împreună cu soția sa au devenit deosebit de fericiți, și au consimțit cu ceea ce le-a spus Kunti, care pentru ei a fost asemenea nectarului. Atunci Kunti, însoțită de brahman s-a dus la fiul zeului Vayu (Bhima) și i-a cerut să ducă la îndeplinire această sarcină. Bhima răspunse, 'Așa să fie.'"

#389
madhukar

madhukar

    Bhakta

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,275
  • Înscris: 28.02.2010
Mahabharata Cartea 1.
Vaka-vadha Parva 164


Luptătorii (Kshatriya) care ajută un brahman, în orice privință, va obține regiuni paradisiace în viețile care vor urma.
De asemenea kshatriya ce salvează viața unui alt Kshatriya obține mare faimă în această viață, cât și în cea care va urma.
Kshatriya care ajută un Vaisya (comerciant) va obține pe acest pământ de asemenea mare popularitate.
Regii trebuie să-i protejeze chiar și pe șudra (servitori). Făcând acest lucru ei se vor naște în viața următoare într-o familie regală, atingând prosperitate și respectul altor regi.


"Vaisampayana spuse, 'După ce Bhima a promis să ducă la îndeplinire această sarcină, spuse, 'Am s-o fac,' iar Pandavii, O Bharata, s-au reîntors acasă, cu pomana obținută în timpul zilei. Apoi Yudhishthir, fiul lui Pandu, doar din starea mentală a lui Bhima și-a dat seama de natura sarcinii pe care urma să o ducă la îndeplinire. Stând de partea mamei, Yudhishthir a întrebat-o în particular, 'Mamă, care este sarcina pe care Bhima caută să o ducă la îndeplinire? Face ascest lucru pentru că i-ai spus tu, sau din proprie inițiativă?'
Kunti replică, 'Bhima, cel ce-i pedepsește pe dușmani, la comanda mea, va face această faptă pentru binele brahmanului și eliberarea acestui oraș.'
"Yudhishthir spuse, 'Ce act grăbit ai făcut, o mamă! Acest lucru este greu de realizat și este aproape o sinucidere! Cel învățat nu a aplaudat nici o dată abandonarea propriului copil. O mamă, de ce vrei să sacrifici propriul copil de dragul altuia? Astfel ai acționat nu numai împotriva cursului practicilor umane ci și împotriva învățăturilor vedice.

Acel Bhima, pe ale cărui brațe ne bazăm
când dormim fericiți noaptea,
când sperăm să ne recuperăm regatul, de care am fost deprivați de lacomul fiu al lui Dhritarashtra, acel erou de care când își amintesc Duryodhan și Sakuni nu pot pune gană pe geană toată noaptea
și prin a cărui putere am fost salvați din palatul lăcuit și alte pericole,
acel Bhima, care a fost cauza morții lui Puroceana,
și prin a cărui putere considerăm că deja i-am ucis pe fiii lui Dhritaraștra și am cuerit întreg pământul cu toate comorile lui,
din ce considerente te-ai hotărât să-l abandonezi? Ți-ai pierdut mințile?'

"Auzind aceste cuvinte ale fiului ei, Kunti spuse, 'O Yudhishthir, nu ai de ce să-ți fie teamă din cauza lui Vrikodara. Nu am luat această hotărâre datorită unei slăbiciuni sentimentale.
Respectați de brahman, și cu durereile alinate am trăit în casa acestuia neștiunți de fiii lui Dhritarashtra. Pentru a-l răsplăti pe acel brahman, m-am hotărât să fac acest lucru. Acesta este un om pe care într-adevăr merită să-l ajuți. Măsura ajutorului pe care ni l-a dat, e mai mare decât măsura serviciilor pe care le primește.

Privind puterea lui Bhima cu ocazia scăpării din casa în flăcări și a uciderii lui Hidimva, încrederea mea în Vrikodara este mare. Puterea brațelor lui Bhima este egală cu cea a 10000 de elefanți. De aceea a fost în stare să vă care pe toți, fiecare greu cât un elefant, din Varanavata. Nimeni pe pământ nu este egalul lui Bhima; el îl poate învinge pe cel ma de seamă dintre luptători, posesorul fulgerului (Indra alias Iehova). Imediat după ce s-a născut, mi-a căzut din poală pe munte. Datorită tăriei sale stânca pe care a căzut s-a spart în bucăți. Și aceasta m-a făcut să-mi dau seama de puterea lui Bhima. Din aceste motive m-am hotărât să-l trimit împotriva dușmanului brahmanului.

Nu am făcut acest lucru din ignoranță sau prostie, sau din motive de a câștiga ceva. În mod deliberat m-am hotărât să fac acest lucru, mânată de virtute. Prin acest act, O Yudhishthir, două obiective vor fi atinse; unul este răsplata serviciilor pe care ni le-a făcut brahmanul iar celălalt este e a achiziționa fapte pioase. Convingerea mea este că luptătorii (Kshatriya) care ajută un brahman, în orice privință, vor obțiine regiuni paradisiace în viețile care vor urma.

De asemenea un Kshatriya ce salvează viața unui alt Kshatriya obține mare faimă în această viață, cât și în cea care va urma. Kshatriya care ajută un Vaisya (comerciant) va obține pe acest pământ de asemenea mare popularitate. Regii trebuie să-i protejeze chiar și pe șudra (servitori). Făcând acest lucru ei se vor naște în viața următoare într-o familie regală, atingând prosperitate și respectul altor regi. Acest lucru mi-a fost împărtășit de ilustrul Vyasa, a cărui înțelepciune a fost dobândită prin strădanii ascetice grele în vremuri îndepărtare. De aceea am luat această hotărâre.'"

#390
madhukar

madhukar

    Bhakta

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,275
  • Înscris: 28.02.2010
Mahabharata Cartea 1.
Vaka-vadha Parva 165


Vaka este ucis

"Auzind acele cuvinte ale mamei sale, Yudhishthir spuse, 'O, mamă, ceea ce ai făcut deliberat, fiind mișcată de compasiune față de brahmanul afectat, este într-adevăr excelent; Bhima se va întoarce cu siguranță în viață, după ce-l va ucide pe canibal. În ceea ce te privește pe tine, o mamă, totdeauna ai avut compasiune față de brahmani, dar spune-i acestuia că nu trebuie să facă nimic, când locuitorii acestui oraș vor afla totul, și fă-l să promită să respecte ceea ce i-ai cerut.'

"Vaisampayana continuă, 'Apoi, după ce a trecut noaptea, Bhima-sena, luând cu el mâncarea pentru Rakshasa, a plecat spre locul unde locuia canibalul. Puternicul fiu al lui Pandu, apropiindu-se de pădurea în care locuia Rakshasul, a început să mănânce el însuși mâncarea pe care o căra, chemându-l tare pe nume pe Rakshas. Rakshasul, aprins de furie la auzirea strigătelor lui Bhima, a ieșit și s-a apropiat de locul unde se afla Bhima.

"Având un corp uriaș și mare putere, ochii, barba și părul roșu, era teribil de a fi privit și sosi presând pământul cu pașii săi. Deschiderea gurii sale era de la o ureche la alta, iar urechile înșile erau drepte asemenea unor săgeți. Având o față înfricoșptoare, fruntea încruntată făcea trei cute. Privindu-l pe Bhima mâncându-i mâncarea, Rakshasul avansă, mușcându-și buza de jos și mărindu-și ochii datorită furiei. Și adresându-se lui Bhima, spuse, 'Cine este acest prost, care dorește să se ducă în lăcașul lui Yama (Judecătorul Universal), și care mănâncă sub ochii mei mâncarea cre-mi era menită?'

Auzind aceste cuvinte, Bhima, zâmbi nebăgându-l în seamă pe Rakshasa și continuă să mănânce. Văzând aceasta, canibalul scoase un urlet înfricoșător și cu brațele ridicate alergă spre Bhima dorind să-l ucidă pe loc. Chiar și atunci, nebăgându-l în seamă pe Rakshasa și aruncând doar o privire către acesta, Vrikodara a continuat să mănânce mâncarea Rakshasului. Plin de furie, Rakshasul îl lovi din spate cu amândouă brațele puternic. Deși lovit cu mare forță des rakșas, Bhima nici măcar nu s-a uitat la Rakshas ci a continuat să mănânce mai departe.

Rakshasul, aprins și mai tare de furie, smulse un copac și alergă spre Bhima pentru a-l lovi din nou. Între timp puternicul Bhima a mâncat pe îndelete toată mâncarea și după ce s-a spălat, s-a sculat plin de bucurie că are ocazia să lupte. Apoi, posedând o mare energie, Bhima, zâmbind în derândere, prinse cu mâna stângă copacul aruncat de rakșasul furios. Smulgând și mai mulți copaci, rakșasul i-a aruncat spre Bhima, iar Pandava a aruncat la fel de mulți către Rakshas. Apoi lupta cu copaci a devenit atât de teribilă, încât curând regiunea din jurul lor a devenit lipsită de copaci.

Apoi rakșasul spuse că nu este altul decât Vaka, sări asupra Pandavului și-l prinse cu brațele sale. Acel puternic erou, prinzându-l el însuși pe rakșas, a început să-l târască cu violență. Târât de Bhima și de asemenea trăgând de Bhima, canibalul a obosit tare. Pământul a început să tremure ca urmare a forței dezlănțuite de cei doi, iar copacii care mai rămăseseră au fost distruși. Privindu-l pe canibal copleșit de oboseală, Bhima l-a împins la pământ cu genuchii și a început să-l lovească cu mare putere. Apoi punând un genuchi în spatele rakșasului, i-a apucat gâtul cu mâna dreaptă și centura de la brâu cu mâna stângă. Apoi l-a îndoit cu mare forță. Canibalul a urlat îngrozitor și a vomitat sânge în timp ce a fost astfel rupt de genuchiul lui Bhima.'"

#391
madhukar

madhukar

    Bhakta

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,275
  • Înscris: 28.02.2010
Mahabharata Cartea 1.
Vaka-vadha Parva din Adi Parva 166


Vaka este dus la poarta orasului
Cetatenii fac un festival


"Vaisampayana spuse 'Apoi Vaka, mare cât un munte, astfele rupt, a murit scoțând urlete înfricoșătoare. Îngrozite de aceste sunete, ruletele acelui Rakshas au ieșit împreună cu slujitorii lor. Bhima, văzâmdu-i atât de îngroziți și deprivată de rațiune, i-a liniștit și i-a pus să promită că renunță la canibalism, spunând, 'Să nu mai ucideți ființe umane. Dacă mai ucideți oameni, va trebui să muriți asemenea lui Vaka.' Acei Rakshasi auzind cuvintele lui Bhima, spuseră, 'Așa să fie,' și au făcut primisiunea dorită.

Din acea zi, O Bharata, Rakshasii (din acea regiune) au fost văzuți de locuitorii acelui oraș ca fiind foarte pajnici față de oameni. Apoi Bhima, trăgându-l după el pe canibalul fără de viață, l-a pus la una dintre porțile orașului și s-a îndepărtat nevăzut de nimeni. Oamenii lui Vaka, văzându-l omorât de puternicul Bhima, s-au speriat și au fugit în toate direcțiile.

"Între timp Bhima, ucigându-l pe Rakshas, s-a reîntors în casa Brahmanului și i-a relatat lui Yudhishthira în detaliu tot ceea ce se întâmplase. În dimineața următoare, locuitorii orașului, ieșing afară, l-au văzut pe Raksha întins pe jos mort, corpul fiindu-i acoperit de sânge. Văzându-l pe teribilul canibal, mare cât piscul unui munte, astfel paradit și întins pe pământ, locuitorilor li s-a făcut părul măciucă. Reîntorcându-se în Ekachakra, au dat imediat de știre și cetățenii au venit cu miile pentru a-l vedea pe Vaka și au rămas înmărmuriți, înțelegând că aceasta era o minune.

Pe loc au început să se roage zeilor. Apoi au început să calculeze cui i-ar fi venit rândul cu o zi înainte să ducă de mâncare la Rakshas. Și realizând acest lucru, s-au dus cu toții la casa brahmanului și l-au întrebat. La insistențele acestora și dorind să nu-i desconspire pe Pandavi, brahmanul spuse, 'Un anumit brahman cu suflete exaltat și priceput în mantre m-a văzut plângând împreună cu rudele mele, după ce primisem ordin să furnizez de mâncare rakșasului.

Întrebat fiind despre cauza suferinței, acel brahman m-a asigurat, spunând, 'Lasă-mă să duc eu mâncarea acelui ticălos de rakșas astăzi. Nu-ți face griji pentru mine.' Spunând acestea el a dus mâncarea în pădurea în care se afla Vaka. Această faptă binefăcătoare pentru noi toți a fost cu siguranță dusă la îndeplinire de acesta.'
Auzind acestea, brahmanii și Kshatriyas s-au minunat tare. Iar Vaisyas și șudra au fost de asemenea deosebit de încântați și au stabilit un festival în care venerarea brahmanilor era principala ceremonie.

#392
madhukar

madhukar

    Bhakta

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,275
  • Înscris: 28.02.2010
Mahabharata Cartea 1.
Ceitra-ratha Parva din Adi parva 167

Întrebri despre Dhrishtadyumna si Draupadi

După aceea cetățenii s-au întors la casele lor iar Pandavii au continuat ca mai înainte să locuiască în Ekachakra.
"Janamejaya spuse, 'O Brahmana, ce au făcut Pandavii, după ce a fost ucis Rakshasa Vaka?'
"Vaisampayana spuse, 'O rege, după aceea Pandavii au continuat să trăiască în casa brahmanului, angajați în studiul Vedelor. La câteva zile după aceea, a sosit acolo un alt brahman ce urma stric jurăminte și s-a încartiruit acolo.

Iar Pandavii și mama lor Kunti i-au solicitat noului colocatar să le povestească despre experiențele sale interesante. Brahmanul le vorbi despre diferite țări, locuri și râuri sacre ale regilor și multe provincii și orașe. Și după ce a terminat de povestit, acel brahman, o Geanamejaya, a vorbit de asemenea despre minunata alegere proprie a ficei lui Yaghiasena, prințesa de Panceala și despre nașterile lui Dhrishtadyumna și Sikhandi, cât și despre nașterea miraculoasă a Krishnei (Draupadi) la marele sacrificiu al lui Drupada.

"Pandavii, auzind acele fapte extraordinare în legătură cu ilustrul monarh (Drupada) și dorind să afle detaliile, l-au întrebat pe brahman, după ce acesta și-a terminat narațiunea, pentru a-și satisface curiozitatea. Pandavii spuseră, 'O Brahmane, cum a avut loc nașterea lui Dhrishtadyumna, fiul lui Drupada, din focul sacrificial? Cum a avut loc nașterea extraordinară a lui Draupadi din centrul platformei sacrificiale? Cum a învățat fiul lui Drupada mânuirea tuturor armelor de la marele arcaș Drona? Și cum și de ce și pentru cine a fost ruptă prietenia dintre Drona și Drupada?'
"Vaisampayana continuă, 'Fiind astfel întrebat, brahmanul a narat toate detaliile despre acele nașteri extraordinare (și despre animozitatea dintre Drona și Drupada.'"

#393
madhukar

madhukar

    Bhakta

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,275
  • Înscris: 28.02.2010
Mahabharata Cartea 1.
Ceitraratha Parva din Adi parva 168


Un Brahman povestește Pandavilor cum
Drona, fiul lui Bharat-vagea îl obligase pe Drupada să-i ofere prietenia,
după ce fusese luat prizonier cu ajutorul Pandavilor


"Brahmanul spuse 'În acea regiune unde Gangele intră în planurile unde trăia un mare Rishi, devotat celor mai austere penitențe, pe nume Bharad-wagea. Într-o zi venind la Gange pentru a-și executa spălarea rituală, Rishiul a văzut-o pe apsara Ghritaci, care venise mai înainte și stătea pe mal după ce-și făcuse baia rituală. Și s-a întâmplat ca o rafală de vânt să o dezbrace pe apsara. Rishiul privind-o astfel, a simțit influența dorinței voluptoase.

Deși practicase jurământul continenței încă din tinerețea sa, de îndată ce a simțit influența dorinței, fluidul vital al rișiului a ieșit afară. Și când acesta a ieșit, l-a reținut într-un recipient (drana), și chiar din acel fluid astfel păstrat, a apărut un fiu pe care l-a chemat Drona (născut din oală). Drona a studiat Vedele și ramurile lor. Bharadwagea a avut un prieten pe nume Prishata care era regele Pancealilor. Cam în același timp i s-a născut lui Prishata un fiu pe nume Drupada, care obișnuia să meargă în fiecare zi în azilul lui Bharadwagea, unde se juca și studia împreună cu Drona.

După moartea lui Prishata, Drupada i-a urmat la tron. Pe atunci Drona a auzit că Parașu-Raam era hotărât să-și doneze averea, s-a prezentat în fața acestuia și i s-a adresat astfel, 'O cel mai de seamă dintre brahmani, eu sunt Drona, care am venit pentru a obține averea ta.' Raam replică, 'Am donat totul. Ceea ce a mai rămas, este acest corp și armele mele. O Brahmane, poți să-mi ceri unul dintre acestea, fie corpul, fie armele.' Drona spuse, 'S-ar cădea să-mi dai armele împreună cu dezvăluirea modului de folosință și de oprire a acestora.'

"Brahmanul continuă, 'Raam din dinastia Bhrigu, spuse 'Așa să fie,' și i-a dat toate armele sale lui Drona, care s-a considerat încununat de succes. Drona a obținut de la Ram cea mai exaltată dintre toate armele, numită Brahma-șira, și a fost deosebit de încântat obținând o superioritate decisivă asupra tuturor oamenilor. Apoi fiul lui Bharadwagea, s-a dus la regele Drupada, afirmând în fața acestuia, 'Consideră-mă prietenul meu.' Auzind aceasta, Drupada spuse, 'Cel a cărui origine este inferioară, nu poate fi prietenul celui a cărui linie genealogică este pură și nici cel care nu este un luptător cu carul nu poate avea ca prieten un luptător cu carul. La fel, cel ce nu este rege, nu poate deveni prietenul unui rege. De ce dorești fosta prietenie (pe când eram copii)?'

"Drona, dăruit cu mare inteligență, a fost foarte jignit auzind acestea, și punându-și în gând să-l umilească pe regele din Panceala, a plecat spre capitala Kauravilor, numit după elefant (Hastina-pur). Apoi Bhishma, luându-i cu el pe nepoții săi, i-a inmânat fiului lui Bharadwagea pentru a fi instruiți, împreună cu tot felul de bogății. Apoi Drona, dorind să-l umilească pe regele Drupada, i-a chemat pe discipolii săi și i s-a adresat acestora, spunând, 'Voi, cei fără de păcat, se cade ca după ce ați devenit desăvârșiți în mânuirea armelor, să-i dați profesorului taxa pe care o cere.'

Arjuna și ceilalți au spus, 'Așa să fie.'După un timp, când Pandavii au devenit desăvărșiți în mânuirea armelor, le-a cerut taxa, spunând, 'Drupada, fiul lui Prishata, este regele din Ceatravati. Luați-i regatul și dați-mi-l mie.' Apoi Pandavii, învingându-l pe Drupada în luptă și luându-l prizonier împreună cu miniștrii săi, l-au oferit lui Drona, care, privindu-l pe monarhul învins, spuse 'O rege, eu solicit din nou prietenia ta; și pentru că cel ce nu este rege, nu poate fi prietenul unui rege, de aceea o Yaghiasena, sunt hotărât să împart regatul tău între noi.
În timp ce tu vei fi regele țării la sud de Bhaghirathi (Gange), eu voi conduce țara din nord.'

"Brahmanul continuă, 'Regele Pancealilor, fiind astfel adresat de înțeleptul fiu al lui Bharadwagea, spuse, 'O mare suflet, fiu al lui Bharadwaja, să fi binecuvântat, așa să fie, fie ca între noi să fie o prietenie eternă, așa cum îți dorești!' Vorbind astfel și stabilind o legătură permanentă între ei, Drona și regele din Panceala, au plecat de acolo de unde veniseră. Dar gândul umilinței suferite n-a părăsit mintea regelui nici un moment. Fiind trist in inima sa regele a început să se ofilească.'"

#394
madhukar

madhukar

    Bhakta

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,275
  • Înscris: 28.02.2010
Mahabharata Cartea 1.
Ceitraratha Parva din Adi parva 169


Krișnaa (numită și Panceali sau Draupadi) și Dhrișta-dyumna
ies din focul sacrificial ca viitorii copii ai lui Drupada

"Brahmanul continuă, 'Regele Drupada, fiind supărat și umilit, a cutreierat prin multe aziluri în căutarea unor brahmani superiori, care să fie profesioniști în riturile sacrificiale. Copleșit de amărăciune și dorindu-și din toată inima copii, regele spuse, 'Oh, nu am urmași care să-i depășească pe toți în realizări.' Iar monarhul datorită marei deznădejdi, spunea mereu 'Oh, vai și amar de copiii pe care-i am și de rudele mele!'

Și tot gândindu-se la răzbunarea sa pe Drona, monarhul ofta tot timpul. Acel rege, chiar și după o îndelungată deliberare, o Bharata, nu a descoperit nici o cale, prin capacitatea sa de luptător, măiestria, de a birui disciplina, treiningul și realizarea lui Drona. Căutând pe malurile Yamunei și Gangelui, monarhul a dat peste un azil sacrul al brahmanilor. În acel azil nu exista nici un brahman care să nu fie un snataka, o persoană care urmează strict jurăminte, și o persoană virtuoasă în cel mai înalt grad.

Acolo el a găsit doi brahmani înțelepți pe nume Yagea (Sacrificiu ritual) și Upayagea (Împreună cu Sacrificiu ritual), amândoi urmând strict jurăminte, având control asupra minții și aparținând celui mai înalt ordin. Amândoi erau devotați studiului scrierilor antice și aparțineau neamului lui Kașyapa (fiul lui Marici, care s-a născut din mintea lui Brahmaa). Acei brahmani erau în mod evident capabili de a-l ajuta pe rege în atingerea scopului său. Astfel regele, cu mare asiduitate și concentrare asupra scopului, a început să-i curteze pe cei doi excelenți brahmani.

Realizând superioritatea realizărilor celui mai tânăr dintre cei doi, regele l-a curtat pe Upayaja prin oferta celor mai de dorit achiziții. Ocupat în a omagia picioarele lui Upayagea, regele i s-a adresat acestuia cu cuvinte dulci, oferindu-i orice obiect pe care oamenii și l-ar putea dori, și i-a spus, 'O Upayagea, o brahmane, dacă vei executa acele rituri sacrificiale prin a căror virtute voi obține un fiu care să-l ucidă pe Drona, îți promit 10 000 de vite, sau orice altceva îți dorești, căci cu adevărat sunt gata să-ți ofer daruri.'

Fiind astfel adresat de rege, rișiul replică, 'Nu pot.' Dar Drupada, neputând accepta acest răspuns ca fiind final, a continuat să-l servească și să-l omagieze pe acel brahman. Apoi, după ce a trecut un an, Upayaja i s-a adresat lui Drupada pe un ton dulce, spunând, 'Fratele meu mai în vârstă (Yaja), într-o zi pe când cutreiera prin pădure, a luat de pe jos un fruct, ce căzuse pe un loc despre a cărui puritate nu s-a interesat.

L-am urmat și am observat acest act nedemn de el. Într-adevăr el nu are scrupule în a accepta lucruri impure. În acceptarea acelui fruct, el nu a văzut nimic nepotrivit, a cărui natură să fie păcătoasă: într-adevăr, cel ce nu vede o impuritate într-o situație, probabil nu o va observa nici în altă situație. Când a locuit în casa maestrului său, implicat în în studiul canonului, totdeauna obișnuia să mănânce resturile de la masa altora. El vorbește întotdeauna aprobator despre mâncare și nu are pentru nimic repulsie.

Considerând aceste argumente, cred că fratele meu își dorește achiziții din această lume. De aceea, o rege, du-te la el; el va executa riturile sacrificiale pe care ți le dorești.' Auzind aceste cuvinte ale lui Upayaja, regele Drupada, deși nu avea o părere prea bună despre Yaja, totuși s-a dus la acesta. Vnerându-l pe Yaja care era totuși demn de a fi venerat, Drupada i-a spus, 'O maestre, execută tu riturile sacrificiale pentru mine și-ți voi da 8000 de vite!

Dușmănia față de Drona îmi arde inima; de aceea se cade din partea ta să-mi-o răcorești. Deosebit de mare cunoscător al Vedelor, Drona este de asemenea profesionist și unicul deținător al armei celeste Brahma, și de aceea Drona m-a biruit în disputa privind problema prieteniei. Dăruit cu mare inteligență, fiul lui Bharadwaja este maestrul șef al Kauravilor. În această lume nici un Kshatriya nu-i este superior.

Arcul său are 6 cubits (9 picioare = 2,74 metri), arată înfricoșător, iar săgețile sale sunt capabile să ucidă orice ființă. Acest mare arcaș, fiul lui Bharadwaja, care a trăit ca brahman, distruge puterea și energia luptătorilor Kshatriya de pe întreg pământul. Într-adevăr el este asemenea unui al doilea Jamadagnya (care a exterminat neamul luptătorilor de 7 ori). Nimeni pe acest pământ nu poate face față teribilei forțe a armelor sale. Asemenea unui foc învăpăiat care este hrănit cu unt pur (ghii), Drona, având puterea brahmană pe care a unit-o cu puterea Kshatriya, consumă orice tabără antagonistă.
Dar forța ta brahmanică este în ea însăși mai mare decât cele două puteri unite a lui Drona. De aceea, fiind inferior lui Drona, pentru că nu posed decât puterea Kshatriya, solicit ajutorul forței tale brahmanice, obținându-te pe tine superior lui Drona în cunoașterea energiei spirituale Brahma. O Yaja, execută acel sacrificiu prin care să obțin un fiu invincibil în luptă, care să fie capabil să-l omoare pe Drona. Sunt gată să-ți dau 10 000 de vite.' Auzind aceste cuvinte ale lui Drupada, Yaja spuse, 'Așa să fie.'

Yaja a început atunci să-și amintească diferitele ceremonii referitoare la acel sacrificiu specific. Știind că problema era foarte dificilă, el a cerut ajutorul lui Upayaja, care nu a cerut nimic. Apoi Yaja a promis să execute sacrificiul pentru distrugerea lui Drona. Marele ascet Upayaja i-a vorbit regelui Drupada despre tot ce era necesar pentru marele sacrificiu, prin care regele urma să obțină urmași, spunând, 'O rege, ți se va naște un copil dotat, așa după cum îți dorești, cu mare îndemânare, mare energie și mare putere.'

"Brahmanul continuă, 'Apoi regele Drupada, împins de dorința de a avea un fiu care să-l omoare pe Drona, a început, pentru a-și îndeplini dorința, să facă pregătirile necesare. Yaja, după ce a turnat limbații de unt pur în focul sacrificial, i-a ordonat reginei lui Drupada, spunând, 'Vino-încoa, o regină, noră a lui Prishata! Un fiu și o fată au sosit pentru tine!' Ascultând aceasta, regina spuse, 'O Brahmane, gura îmi este plină de safran și alte lucruri parfumate.

Corpul meu poartă de asemenea multe miresme dulci; de-abia dacă sunt calificată pentru a accepta (untul sanctificat, care trebui să-mi asigure urmași). Așteaptă-mă puțin, o Yaja! Așteaptă pentru fericita consumare.' Yaja, totuși, replică, 'O doamnă, fie că vii sau aștepți, de ce nu s-ar realiza scopul sacrificiului, de vreme ce oblația a fost deja pregătită de mine și sanctificată de invocațiile lui Upayaja?'

"Brahmanul continuă, 'Spunând acestea, Yaja a turnat limbația sanctificată în foc, la care din acele flăcări a apărut un copil asemenea celeștilor, care poseda strălucirea focului și era teribil de a fi privit. Cu o coroană pe cap și corpul prins într-o armură excelentă, cu spada în mână și purtând un arc și săgeți, el scotea în mod repetat strigăte puternice. Imediat după nașterea sa s-a urcat într-o caleașcă excelentă și ceva timp a mers cu aceasta.

Apoi Pancealii, cu mare bucurie, au strigat, 'Excelent, Excelent.' În acel moment pământul părea că nu este în stare de a suporta strigătele Pancealilor înebuniți de bucurie. Apoi în mod minunat o voce din ceruri a spus, 'Acest prinț s-a născut pentru distrugerea lui Drona. El va îndepărta toate temerile Pancealilor și le va răspândi faima. El va îndepărta suferința regelui.'

Și după aceasta s-a ridicat din centru platformei sacrificiale, de asemenea o fică, numită Panceali, care, fiind binecuvântată cu mare noroc, era deosebit de chipeșă.
Avea ochi negri și mari ca petalele de lotus, având o piele închisă iar buclele părului ei cârlionțat fiind albastre. Unghiile ei aveau o formă frumoasă convexă și strălucitoare asemenea cuprului șlefuit; sprâncenele erau deschise la culoare, iar sânul era profund. Într-adevăr ea semăna veritabilei fete a unei persoane celeste, născută printre oameni.

Corpul ei împrăștia o mireasmă asemenea lotusului albastru, perceptibilă de la o distanță de două mile. Frumusețea ei nu avea egal pe pământ. Chiar ca o celestă, ea ar putea fi dorită de celești, Danavi sau Yaksha. La nașterea acestei fete, o voce celestă a spus, 'Această fată cu piele închisă la culoare, va fi cea mai de seamă dintre femei și va fi cauza distrugerii multor Kshatriya. Această fată cu talie subțire, cu timpul, va duce la îndeplinire planul zeilor Sura și datorită ei multe pericole vor copleși neamul Kauravilor.'

Apoi privind băiatul și fata, nora lui Prishata, dorind să-i aibe, i s-a adresat lui Yaja, 'Să nu afle nimeni despre acestea, în afară de mine și de mama lor.' Yaja, dorind binele regelui spuse, 'Așa să fie!' Apoi brahmanii, așteptările fiindu-le îndeplinite, au pus nume perechii noi născute, 'Fie ca acest fiu al regelui Drupada să se numească Dhrishta-dyumna, datorită îndrăznelii sale deosebite și pentru că s-a născut ca Dyumna cu o armură naturală.'

Și au mai spus, 'Pentru că această fică este atât de închisă la culoare, ar trebui să se numească Krishnaa (Întunecata).'
"Brahmanul continuă, 'Astfel s-au născut cei doi din marele sacrificiu al lui Drupada. Iar marele Drona, ducându-l pe prințul Panceala în propriul său cămin, l-a învățat toate armele, pentru a recupera jumătatea de regat, care fusese luată anterior de la Drupada. Marele suflet, fiul lui Bharadwaja, considerând destinul ca fiind inevitabil, a făcut totul pentru a-și perpetua propriile fapte mărețe.'"

Edited by madhukar, 16 November 2017 - 15:56.


#395
madhukar

madhukar

    Bhakta

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,275
  • Înscris: 28.02.2010
Mahabharata Cartea 1.
Ceitraratha Parva din Adi parva 170


Kunti propune plecarea la Panceala

"Vaisampayana spuse, 'Auzind aceste cuvinte ale brahmanului, fiii lui Kunti păreau să fi fost străpunși de săgeți. Într-adevăr toți acei eroi și-au pierdut liniștea mentală. Apoi Kunti, care urma calea adevărului, privindu-și fiii neliniștiți și neatenți, i se adresă lui Yudhishthira, spunând, 'Am trăit multe nopți în casa acestui brahman. Ne-am petrecut timpul în mod plăcut în acest oraș, trăind din donațiile obținute de la multe familii oneste și ilustre.

O opresor al dușmanilor, după cum am văzut acum, adesea pădurile și grădinile agreabile, care există în această parte a țării, tot văzându-le nu-ți mai oferă nici o plăcere. O bastion eroic al neamului Kuru, nici donațiile nu se mai obțin aici așa de ușor ca mai înainte. Dacă dorești, ar fi bine pentru noi să mergem acum la Panceala; nu am văzut această țară, care fără de îndoială va fi încântătoare pentru noi.

O cel ce-și distruge dușmanii, am auzit că se poate obține de pomană în țara Panceala, și că Yaghiasena, regele de acolo, este devotat brahmanilor. Opinia mea este că nu este bine să locuim prea mult în același loc. De acee, o fiule, dacă ește de acord, ar fi bine să mergem acolo.'
"Auzind aceste cuvinte, Yudhishthir spuse, 'Este datoria noastră de a asculta ordinul tău, care în plus, trebuie să fie pentru binele nostru, totuși nu știu dacă frații mei mai tineri doresc să meargă.'"

#396
madhukar

madhukar

    Bhakta

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 5,275
  • Înscris: 28.02.2010
Mahabharata Cartea 1.
Ceitraratha Parva din Adi parva 172 - I


Lupta lui Argiuna cu regele Gandharvilor Angara-parna de pe malurile lui Bhaghirathi,
Gangele, care izvorăște de pe piscurile aurii ale muntelui Himavat, care are 7 brațe.
Cei care beau apa acestor 7 brațe, adică Gangele, Yamuna, Saraswati, Vitashtha, Sarayu, Gomati și Gandaki,s-au curățat de toate păcatele.
În regiunile cerești, este numita Alakananda; în regiunea strămoșilor Pitri-loka se numește Vaitarani.


"Vaisampayana spuse, 'După ce a plecat Vyasa, Pandavii și-au luat la revedere de la brahmanul la care locuiseră și au pornit (spre Panceala) cu inimi vesele și mama care mergea în fruntea lor. Pentru a ajunge la destinație au luat-o spre nord, mergând zi și noapte, pâna au ajuns la un sanctuar al lui Șiva cu semnul semilunii pe sprânceană. Apoi acei tigri printre oameni, fiii lui Pandu, au ajuns pe malurile Gangelui.

Dhanangeaya mergea înaintea lor cu torța în mână, pentru a le arăta drumul și pentru a-i păzi. Și s-a întâmplat ca mândrul rege al Gandharvilor, cu soțiile sale, să se joace în aceea regiune solitară în apele încântătoare ale Gangelui. Regele Gandharvilor a auzit pașii Pandavilor, în timp ce se apropiau de râu și s-a înfuriat. Și-a scos arcul înfricoșător și a făcut un cerc cu el spunând, 'Se știe că exceptând primele 40 de secunde, amurgul cenușiu care este înainte de căderea nopții a fost desemnat pentru plimbarea Yakshasilor, Gandharvilor și Rakshasilor, toți având voie să meargă unde doresc.

Restul timpului a fost dedicat omului pentru a-și face munca. Dacă oamenii, datorită lăcomiei se apropie de noi în acele momente, atât noi cât și Rakshasasi îi omorâm ce acei proști. De aceea cei ce cunosc Vedele niciodată nu-i aplaudă pe acei oameni, nici chiar regii în fruntea trupelor lor, care se apropie de vreun lac în acel timp. De aceea vă spun să rămâneți la distanță și să nu vă apropiați de mine.

Să știți că fac baie în apele lui Bhaghirathi, sunt gandhava Angara-parna și mă bazez mereu pe puterea mea! Sund mândru și încrezut și sunt prietenul lui Kuvera. Această pădurea a mea de pe malurile Gangelui Bhaghirathi, unde mă joc pentru plăcerea simțurilor, este de asemenea numită Angaraparna după numele meu. Aici nu pot veni nici zeii, nici Kapalikas (magii, vrăjitorii), nici Gandharvii și nici Yakshasi.
Cum de îndrăzniți să vă apropiați de mine, care sunt cel mai strălucitor giuvaer din diadema lui Kuvera?'

"Auzind aceste cuvinte ale gandharvului, Argiuna spuse, 'Cap sec, fie că e zi, noapte sau amurg, cine îi poate opri pe alții ce se află în ocean, în Himalaya sau acest râu? O călător al cerurilor, fie că ești cu stomacul gol sau plin, fie că e zi sau noapte, nu există un timp anume pentru nimeni pentru a veni la Gange, cel mai de seamă dintre râuri.

În ceea ce ne privește pe noi, care suntem dotați cu putere, nu ne pasă dacă te deranjăm. Ființe rele, ce nu au putere să lupte, te venerează. Acest Gange, care izvorăște de pe piscurile aurii ale muntelui Himavat, se varsă în apele oceanului, fiind distribuit în 7 brațe. Cei care beau apa acestor 7 brațe, adică Gangele, Yamuna, Saraswati, Vitashtha, Sarayu, Gomati și Gandaki, s-au curățat de toate păcatele.

O Gandharva, acest Gange sacru, ce curge prin regiunile cerești, este numit acolo Alakananda. Curgând prin regiunea strămoșilor Pitri-loka se numește Vaitarani, fiind dificil de a fi traversat de păcătoși și însuși Krishna-Dwaipayana Vyasa (cel ce a compilat literatura Vedică) a spus acest lucru. Auspiciosul și celestul râu, capabil să ducă la ceruri, nu e legat de nici un pericol. De ce dorești atunci să ne oprești? Acest act al tău nu este în consonanță cu virtutea eternă. Nu vom lua în seamă cuvintele tale de a nu atinge apele sacre ale lui Bhaghirathi, care nu prezintă nici un pericol și de la care nimeni nu ne poate opri.'

"Vaisampayana continuă, 'Auzind aceste cuvinte ale lui Argiuna, Angara-parna s-a înfuriat tare și făcând cu arcul său un cerc, a început să tragă săgeți asemenea unor șerpi veninoși către Pandavi. Atunci Dhanangeaya, purtând un scut bun și torța, a parat toate acele săgeți și adresându-se din nou Gandharvului, îi spuse, 'O Gandharva, nu căuta să-i sperii pe cei ce sunt pricepuți în mânuirea armelor, pentru că armele declanșate împotriva lor sunt asemenea celor ce fac doar spumă.
O Gandharva, cred că voi sunteți superiori oamenilor în capabilități; de aceea voi lupta cu tine folosind arme celeste și nici un fel de mijloace necinstite. Această armă înspăimântătoare a fost dată de Vrihaspati, gurul lui Indra, lui Bharadwaja, care a dat-o lui Agnivesya iar de la Agnivesya a ajuns la maestrul meu, Drona, care mi- a dat-o mie.'

"Vaisampayana continuă, 'Spunând aceste cuvinte, Pandavul declanșă cu furie spre Gandharva acea armă de foc, ce a ars carul de luptă al Gandarvului pe loc. Pierzându-și conștiința datorită forței armei, puternicul gandharva a căzut cu capul în jos din carul de luptă. Dhanangeaya (Arjuna) l-a prins de părul împodobit cu ghirlande de flori și l-a târât pe gandarvul inconștient spre frații săi. Privind acestea, soția gandarvului, pe nume Kumbhinasi, dorind să-și salveze soțul alergă către Yudhishthir, cerându-i protejare.

Edited by madhukar, 26 November 2017 - 16:55.


Anunturi

Chirurgia spinală minim invazivă Chirurgia spinală minim invazivă

Chirurgia spinală minim invazivă oferă pacienților oportunitatea unui tratament eficient, permițându-le o recuperare ultra rapidă și nu în ultimul rând minimizând leziunile induse chirurgical.

Echipa noastră utilizează un spectru larg de tehnici minim invazive, din care enumerăm câteva: endoscopia cu variantele ei (transnazală, transtoracică, transmusculară, etc), microscopul operator, abordurile trans tubulare și nu în ultimul rând infiltrațiile la toate nivelurile coloanei vertebrale.

www.neurohope.ro

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate