Sunt prea comod

popascu, on 18 mai 2013 - 11:05, said:

E foarte adevărat ce spui tu dar apanajul de a numi femeile fufe, tarfe, prădători sexuali, curve cognitive, zdrențe, unealta satanei, samd, este monopolul meu, te rog nu te băga unde eu sunt șef de salon, ok?

Am crezut ca Gicu Becalu se ocupa de acest monopolu.

popascu, on 21 mai 2013 - 19:25, said:

imposibil, el e Patriarh si un patriarh are putere de viata si de moarte asupra tarfelor din ograda lui (nevasta si cate fete are el, 2-3, care umbla la 2 metri in umbra lui ca niste umbre, cu capetele plecate)

Meniul lu gigică la brutărie:  micul dejun - margarina, ceai, paine si marmelada, la pranz vor primi supa de galuste si iahnie de fasole cu carnati, iar seara vor manca tocanita de legume.

Edited by Oneiros, 21 May 2013 - 19:36.

Școala de la Cîmpina  = evadarea dintr-o pușcărie în altă pușcărie. Adevărul e că suntem cam dependenți de astfel de pușcării. La Cîmpina(în armată) ar fi fost bine pt el : avea mereu de cine să asculte, să urmeze. Ar mai putea încerca același lucru într-o mănăstire, de exemplu. Asta pornind de la premiza că oamenii ar fii de bună credință în astfel de locuri, și nu te-ar conduce la pierzanie (respectiv la nebunie). Lucru pe care din păcate l-ar putea face și doctorii, și psihologii, dacă nu ai un noroc deosebit. Adevărul e că "Păstorul cel bun" e numai unul, însă în căutarea lui, apelînd la unul și la altul, riști să dai peste "mîna lui stîngă"cum a zis Oneiros. Dar dacă pornești de la premiza că El e păstorul cel bun și că e cu tine, atunci El te poate ajuta să găsești persoanele și mijloacele prin care să ajungi unde trebuie.

Poate că ești și puțin comod, dar cred că îți e și frică. Te înțeleg, și mie mi-e frică de multe lucruri de care n-ar tb și nu îmi este de alea care ar tb să-mi fie. Un psiholog bun ar putea să te ajute, dar în timp, nu imediat, cu multă răbdare și totodată cheltuială din partea ta. Dar totuși ar trebui să încerci, rău nu are ce să îți facă. Altă soluție mai bună, nu cred să existe. Știu că ți-am zis mai devreme să-L "cauți pe Dumnezeu", dar în caz că n-ai înțeles din prima, Dumnezeu lucrează de multe ori și prin oameni.

delores, on 22 mai 2013 - 16:21, said:

Cand nu-i materialul bun nici dracu' nu trece.

s-ar putea sa ai dreptate, dar descrie mai exact ce intelegi pri material bun sau rau. dc vrei, desigur.

Cei comozi aveau calculatoare comoddore 64 x2

Pana la urma ai mai rezolvat ceva? ai mers la capitala?

1. n-am inteles ce dracu facultate ai terminat (ce specializare?)
2.ai fi surprins sa stii cati menejeri au facultati facute pe la spiru harete...exemplu directorul de HR de la orange
3. cu bucurestiul te inveti. si eu ma rataceam in primele dati cand am fost. dar acum il stiu la perfectie, mult mai bine decat multi bucuresteni care toata viata au respirat aerul cartierului dormitor in care locuiesc  (exceptand vacantele, iesitul in bambu si alte activitati socializante)
4. cu locurile de munca/veniturile e greu. daca nu stii programare la nivel avansat/ nu te baga cineva undeva/ nu ai noroc chior ...situatia devine complicata. daca mai esti si genul mai timid situatia devine complexa si poate parea fara iesire. dar nu trebuie sa halesti ce zic unii care habar n-au cu ce se mananca viata ta prin ce treci, prin ce ai trecut etc.
5. oricat de abracadabrant si neverosimil ar parea trebuie sa ai o incredere in tine de fier. eu mi-am dezvoltat-o informandu-ma f mult vis-a-vis de piata muncii, economie, afland despre unul si altul ce-a facut, cum a ajuns etc.
un rol f important il are demitizarea ...
nu trebuie sa fii pregatit la perfectie pt. un job etc, trebuie sa te inveti sa te lasi sa gresesti..sunt unii in posturi cheie niste habarnisti de te doare capul...atat la stat cat si la privat, atat in medicina cat si in salubritate.
nu e un obiectiv sa ajungi ca ei, dar e bine sa-l ai in minte ca sistem de referinta.

vexatul1987, on 28 mai 2013 - 00:58, said:

Pe ce lume traiesti ?!
Spiru Haret a zis omul, e destul.

n-ai plecat mah la munca?
cine iti plateste traiul de zi cu zi?

tot ai mai gasit fraieri sa te intretina?

Tot la acasa, la fraierii care ma intretin. In caz ca cineva e dur cu mine in ideea de "tough love", nu merge la mine. Celorlalti, le doresc sa fie in locul meu. In locul meu, nu doar in situatie, ci sa si simta ceea ce simt eu.
Mai nou, am fost la interviuri pt joburi pe aici si nimic. Chiar am avut impresia ca o sa reusesc macar sa ma ridic la suprafata si sa prind un post, mai ales ca au fost incantati oamenii de mine. De regula sunt pesimist acum nu am fost si picajul e nasol.
Ma simt bagat la inghesuiala intre ziduri si atat. Fara job nici nu indraznesc sa mai ies cu vreo fata(din motive evidente).

unciudat, on 08 iulie 2013 - 00:31, said:

Degeaba le doresti, daca numai se apropie de o situatie asemanatoare stiu sa iasa / sa ocoleasca. Numai tu vad ca nu poti si ar fi bine sa lucrezi la partea asta !

Edited by neagu_laurentiu, 08 July 2013 - 05:40.

unciudat, on 17 mai 2013 - 19:28, said:

Stai relax, si pe mine ma sperie Bucurestiul. Budapesta, Milano, Roma, Viena, Zagreb, Bratislava poate chiar si Belgrad  etc. sunt capitale in care nu stiam limba, si tot ma simteam mai relaxat decat in Bucale...e cel mai imbaxit oras pe care l-am vazut in viata mea. Cand vad atatea masini si atati oameni la un loc simt ca mi se respira aerul.

Dar cum vine asta: "Ori traiesti in Bucuresti ... ori mori de foame?"   Rude pe la tara ai ? Hai ca iti dau eu o idee de afacere )

echo3, on 17 mai 2013 - 19:38, said:

Sau de o forma de agorafobie cu atacuri de panica la pachet, iar daca este asa, ar fi bine sa o tratezi la specialist.
Nu exista locuri de munca si acolo unde esti tu?

vexatul1987, on 28 mai 2013 - 00:58, said:

1. Info
4. Astept de multa vreme un job promis in capitala ceva la sigur, inainte interviu, doar ca a trecut un an si cel care mi-a promis tot lucreaza la asta.

Alecto, on 11 iulie 2013 - 01:57, said:

Pe aici joburi nu prea sunt si ce se gaseste nu e pentru mine. Cand ma suna(daca suna), interviu si apoi liniste. Am incercat de toate.

albnegru55, on 10 iulie 2013 - 23:00, said:

Voiam sa ma duc in brasov la o prietena, m-ar fi ajutat oarecum. Doar ca sunt mult mai mici salariile, ea are experienta,a fost si studenta acolo si abia se descurca cu banii.
Bunicii s-au dus de mult. Casa parinteasca e vanduta. Ca si familie, ai mei nu prea au multi prieteni. Si relatiile pe care le-am avut nu m-au ajutat cu nimic in obtinerea unui loc de munca, intotdeauna am fost sub altii. Cateodata la interviuri am reusit sa fac impresie buna(daca e de vorbit in engleza, sunt in elemental meu - vocabulary,atitudine pozitiva). La ultimul interviu am fost respins pe motiv ca am pus prea multe intrebari - se pare ca daca arati interes pentru locul respectiv, nu esti bun.

Va rog sa ma credeti ca mi-e groaza sa ma duc si sa-mi ridic dosarul de la facultate din capitala. In momentul de fata eu nu am diploma de licenta/bacalaureat din pricina unei frici idioate. Intr-o zi m-au apucat nervii si am zis " gata,plec singur cu urmatorul tren". Cand am ajuns la gara efectiv am inghetat si m-am intors inapoi.