Tricotilomania,, ajutor

Salutare,
In urma cu ceva ani, medicul psihiatru mi-a prescris ca sufar de tricotilomanie.
Incepusem un tratament care s-a dovedit a fii ineficient, apoi am fost la alt doctor...alt tratament...si a fost si mai rau ( imi provoca somnolenta non stop si ma simteam foarte rau).

Intre timp acel tic imi disparuse...acum vad ca mi-a aparut iar...

Ce as putea sa fac?? va rog frumos ca sunt foarte disperat!!!

 ProtiX, on 23rd April 2012, 03:22, said:

eu zic ca e o descarcare ieftina (fata e fumat) sa-ti zgarmai matreata din cap, se datoreaza deficitului de stimulare emotionala si afectiva acumulat in mod cronic, dar probabil si pentru ca ai tai te vampirizeaza (te paraziteaza); din cauza stresului si unele gaini din crescatorii aglomerate isi ciugulesc pana la sange penele de pe ele. Incearca sa-ti modelezi mediul ca sa extragi din el satisfactii afective.

Edited by orlovisk, 23 April 2012 - 15:20.

terminați cu prostiile.
orlovisk, păstrează vampirizatul pentru tine, lasă diagnosticele pentru  cei care știu cum se pun.

ProtiX, cred că ar trebui să faci o evaluare completă. Prin care să se identifice comorbiditatea (dacă există). Adică alte tulburări prezente, care însoțesc tricotilomania și care împreuna fac un tablou interesant. Ți s-a prescris Clomipramin?

 adadoi, on 30th April 2012, 14:20, said:

Avea și orlovisk un punct de vedere.
Deh, am văzut și eu un papagal fără pene pe la Zoo Sibiu.

 softpedistul, on 2nd May 2012, 19:22, said:

in 22 de ani de experienta in Romania, am vazut doua asptecte, iignoranta, si tendinta de a tine gunoiul sub pres

 adadoi, on 30th April 2012, 11:20, said:

din cauza mea vor da faliment psihoterapeutii in Romania, sa sti...(da, stiu, ofer feedback fara sa fie cerut)

Parintele parazit emotional. Mentalitatea acestui tip de parinte este: "Iti dau, imi apartii, imi ești dator". Parazitarea este o forma de agresiune emotionala/psihica, descrisa pentru prima data de un psiholog american, Fanita English, de origine evreica, nascuta la Galati, absolventa a facultatii de psihologie din Paris care a emigrat apoi in US, unde a devenit psihoterapeuta si teoreticiana in Analiza Tranzactionala. O sa explic pe scurt cum parazitarea merge mana in mana cu simbioza (dependenta) parinte-copil pe fundamentul unui narcisism secundar compensator al parintilor (acesta fiind si circuitul care mentine decompensarea psihica a numerosilor pacienti tineri din familii schizofrenogene) . Am mai discutat subiectul la parazitare (pe un alt topic), dar il voi relua aici mai explicit. Este vorba de parintele care nu are satisfactie afectiva in cuplu si cauta multumire, satisfactie si implinire prin copil insa nu conform cu aptitudinile/inclinatiile si gusturile copilului (de regula unic) ci strict legat de frustratile/gusturile parintelui. In loc sa-i ofere copilului de exemplu mancarea care-i place, intrebandu-l "Ce ai dori sa mananci?" sau "Ai dori sa mananci asta?" il forteaza sa manance tot din farfurie, chiar daca acestuia nu-i place. Daca copilul e mic, il indoapa pana vomita. Daca e mare, ii reproseaza de ce n-a mancat tot din farfurie. Liceul si facultatea sunt alese pe masura ambitiilor parintelui, care vine pe la spatele copilului si il verifica: "hm, hm, cate pagini ai parcurs pe ziua de astazi? Asa, invata, ti-am creat conditii sa ajungi om mare" - adica sa ma multumesti pe mine, parintele tau. Cand copilul e mic, e comparat negativ cu alti copii, uneori prin discutii la persoana a treia mama-tata, la care copilul asista pasiv si se simte executat (ca printr-o sentinta). Parazitarea poate fi extrema, mergand pana la furtul deciziei/rapirea intentiei ("simte/gandeste ce simt/gandesc eu, nu ce simti/gandesti tu"). Daca copilul nu da  satisfactie parintilor, si spune NU, e catalogat ca si copil rau, neascultator ("copii/adolescenti problema"). Parintele parazit, este parintele care traieste viata prin copilul sau, care incearca sa traiasca viata acestuia in locul lui, sa-i fure viata (pentru asta l-a facut, ca sa fie despagubit de copil pentru toate imperfectiunile sale fizice, sociale si mentale). Un exemplu in literatura poate fi gasit in romanul Portretul lui Dorian Gray (fiul devine imaginea tatalui parazit). Solutia ca sa scapi de parintele care vampirizeaza este sa fii ferm, sa te impui, chiar cu pretul scandalului, si la momentul oportun sa te descotorosesti de el ca de un gunoi. Unii sunt suficient de perversi cand copilul nu se lasa vampirizat, sa-l ameninte cu abandonul (lovitura sub centura): "No aici te las daca nu asculti, sa te descurci singur" - si o spun asta cand copilul are varste mici, 3-4 ani (deci total vulnerabil). La batranete unii parinti se dau victime, santajeaza cu mostenirea casei parintesti contra serviciilor de azil, si evident paraziteaza in continuare. Asa ca daca ati scapat nedecompensati psihic reduceti dialogul la minim cu ei, nu-i mai iubiti, si abandonati-i fara mila cand deveniti independenti material si locativ (lucru greu in Romania). Scopul lor inconstient a fost sa se mentina compensati psihic (in nevroza), decompensandu-va pe voi (impingandu-va spre psihoza), un lucru criminal. Dupa cum am scris mai sus, parazitarea parinte-copil merge mana in mana cu simbioza parinte-copil (cu cat dependenta copilului sau adolescentului e mai mare fata de parinti, cu atat acestia se simt mai indreptatiti sa-si paraziteze mai intens fiul/fiica). Relatia simbiotica si parazitarea aferenta pot dura pana la moartea parintilor. In simbioza, mama ii cumpara pantofi, haine si plateste intretinerea apartamentului fiului neajutorat (eventual imbolnavit psihic), bani cu care ea mama (parintele) ar trebui sa-si faca bucurii personale ca sa fie un parinte multumit (un parinte multumit egal un copil multumit)*. Daca acest gen de parinti goi afectiv sunt nevoiti sa dea prea multi bani copiilor, tinerilor, incep sa devina frustrati si sa caute multumire si implinire prin copii pe care-i vad ca pe niste posesii-obiecte (devin deranjati de un rest dintre dinti - du-te si te spala pe dinti, nu-ti miroase bine parul de pe cap, spala-te, fa baie, ai tricoul patat, nu ai pantaloni eleganti, cumparati altii, mananca natural, sanatos, ce-ti dau eu, alearga, fa sport ai burta mare etc.etc. - acestea fiind mesaje inconstiente de neacceptare, deci beneficiul negativ incasat de tanarul care se complace sa ramana intretinut de parinti). Parintele Parazit adora sa vorbeasca despre ce i-ar plăcea lui, si stramba din nas, se indeparteaza, cand copilul incepe si el sa spuna ce i-ar placea (de aceea nu se recomanda impartasirea necazurilor sau bucuriilor cu asemenea parinti; daca faci greseala sa-ti spui necazul, ei iti vor spune:"Eu te-am avertizat ca asa vei pati, dar nu m-ai ascultat"; daca vrei sa impartasesti o bucurie, iti vor spune ca e nociva, sa renunti la ea - agresorul nu lasa victima sa se bucure, pentru ca nu suporta sa o simta libera, ci doreste controlul si nefericirea ei, ca o consolare pentru nefericirea sa. Parazitarea emotionala a parintilor conduce la tineri cu tulburari psihice (cu identitate slaba), imaturi, dependenti de tv/calculator, consumatori de substante (psihiatrice, sau alcool, droguri), cu ticuri, balbaieli, palpitatii, insomnii, etc. In concluzie, cu cat parintele investeste mai mult in copil (dar nu dupa dorintele copilului, si mai ales nu in ceea ce l-ar face fericit pe copil, nu-i cumpara jucaria dorita niciodata, pentru ca parintele Agresor percepe ca jucaria e bucuria sufletului), cu atat se considera mai indreptatit sa fie despagubit de acesta, in toate modurile posibile. Nici vorba de acceptare. Cand a fost copilul sanatos n-a fost bine, nu a fost acceptat, ci comparat cu alti copii. Cand si daca este imbolnavit psihic, iarasi nu e bine, iarasi nu e acceptat, parintele nu preia partea sa de responsabilitate pentru instalarea simptomelor psihiatrice la copil. Pentru detalii mai cuprinzatoare, va recomand cartile Ian Stewart - Analiza Tranzactionala astazi, o noua abordare (unde sunt mentionate si contributiile Fanitei English si a multor altora la Analiza Tranzactionala, cartea fiind o compilatie dupa multi autori) si cartea de terapie Robert Goulding - Schimbind vieti prin terapia redeciziei (le gasiti pe scribd in romana).

*printre multe alte jocuri manipulative, Parintele parazit joaca cu copilul si jocul de tip repros"Daca nu ai fi fost tu (copilul), atunci eu...parintele, as fi..." Acest tip de joc indica ca niciodata parintele nu s-ar fi bucurat de nimic, ci ar fi depus banii intr-o banca, in lipsa copilului. Copilul este doar pretextul inconstient pentru care parintele parazit crede ca nu isi acorda bucurii. Acest tip de parinte a fost el insusi crescut fara jucarii, fara bucurii, si are traume sociale, materiale si emotionale pe care le transfera mai departe copiilor sai. Nu se poate naste om liber dintr-un rob, se spune. Pentru ca robul spre deosebire de omul liber, are multe permisiuni, mai ales cea la bucurie sufleteasca, si la alte bucurii, de natura fizica.

Edited by orlovisk, 19 May 2012 - 00:09.

 orlovisk, on 18th May 2012, 22:40, said:

Invers trebuia sa spun. Permisiunile sunt de genul "ai voie sa te bucuri", "sa existi", "sa apartii - noua si locului unde te-ai nascut", "sa fii tu insuti", "sa fii apropiat", "sa doresti", "sa-ti expui parerea", "sa te aperi" si multe altele; persmisiunile sunt date copilului in majoritatea cazurilor nonverbal inainte ca acesta sa stapaneasca limbajul. Negarea permisiunilor da nasterele la asa zisele "porunci parentale" sau "injonctiuni", care sunt percepute ca senzatii corporale dezagreabile si diverse somatizari, spre deosebire de contrainjonctiuni (contraporunci) care sunt mesaje verbale imprimate in preconstient si auzite in mintea sa de catre copil si adult. Exemple de contrainjonctiuni (ele se mai numesc devize sau miraje):

Fii perfect (imposibil)
Fii puternic (cat de puternic?)
Fă eforturi (pana cand?) sau munceste pe branci
Fă plăcere (altora)
Grăbește-te (cat de mult?)

Injonctiunile (care sunt permisiunile cu un nu in fata) sunt totdeauna nocive si prin gandire magica sunt asociate cu contrainjonctiuni ca subiectul sa se simta ferit de blestemul parental, exemplu: "Am voie sa exist (in loc de mai bine nu as exista), atat timp cat sunt util (parintilor, sotiei, copilului), atat timp cat pot munci pe branci, pana fac un infarct, o criza de ulcer, etc.") - asa apare "idiotul util", care munceste ca sa auda o vorba buna, o apreciere, sa fie acceptat, dar care frecvent va gasi o sotie solicitanta care-l va inrobi, ajutandu-l sa-si implineasca scenariul decis in mica copilarie.

Atribuirile/investirile date de parinti, de genul "Esti tampit" (sau nu esti bun de nimic) devin parte a programarii parentale, iar cand subiectul greseste, isi repeta in minte investirea parentala:"ce tampit pot sa fiu" si asa isi intareste imaginea de sine.

Si acum sa revin la topic.
Daca ati primit in viata o educatie nociva, distructiva, nu aveti de unde sa stiti, pentru ca nu aveti termen de comparatie (nu ati trait in alte familii). Simptomele psihiatrice care apar sunt rezultatul acestei programari parentale negative, un semnal ca psihicul a decompensat. Tricotilomania e un simptom minor. Am observat ca sunt parinti nocivi, care instinctiv isi lovesc copiii cand acestia isi manifesta identitatea calcata in picioare prin diverse manifestari disfunctionale, cum sunt ticurile, balbaiala, sau tricotilomania. Acesti parinti simt ca ei sunt cauza simptomului, si ca sa-si apere constiinta de mesajul "am facut ceva rau" vin peste copil si-l brutalizeaza ca sa inceteze manifestarea simptomului. Daca copilul ajunge sa nu mai poata adormi, i se poate spune "tu ar trebui sa fii batut ca sa adormi", ori el nu adoarme tocmai pentru ca psihicul sau este in stare de alerta maxima datorita agresiunii deja primite.

Edited by orlovisk, 19 May 2012 - 12:37.

 orlovisk, on 18th May 2012, 21:40, said:

Copilul victima are cateva optiuni: sa se apere (rezistenta la agresiune, sau la stress, cum se mai spune), sa-si ucida agresorul (asta e tot o forma de aparare), sa plece de langa el (dar pleaca cu paternul victima-agresor in cap si va repeta istoria cu alte persoane), sau sa se predea - freezing (caz in care apar simptomele decompensarii psihice). Copil sa se apere eficient de un parinte agresor verbal si/sau fizic n-am vazut. Asa ca raman 3 optiuni: fuga, crima, decompensarea. Astea 3 le vedem frecvent la stirile de la ora 5. Ca sa fugi din mediu sau sa iti ucizi agresorul, trebuie sa constientizezi cat de cat ca esti abuzat. Ca sa dezvolti simptomatologia psihiatrica, nu e nevoie sa constientizezi nimic. Refulatul/defulatul au loc la nivel de inconstient. Constientul este rupt de inconstient si opus lui. Constient copilul crede ca e iubit, acceptat, isi apara parintii, ii considera minunati dar inconstient el "simte" ca este exact pe dos (copiii nu pot fi mintiti). Mai departe e treaba psihoterapeutilor.

Edited by orlovisk, 19 May 2012 - 15:05.