Neurochirurgie minim invazivă
"Primum non nocere" este ideea ce a deschis drumul medicinei spre minim invaziv. Avansul tehnologic extraordinar din ultimele decenii a permis dezvoltarea tuturor domeniilor medicinei. Microscopul operator, neuronavigația, tehnicile anestezice avansate permit intervenții chirurgicale tot mai precise, tot mai sigure. Neurochirurgia minim invazivă, sau prin "gaura cheii", oferă pacienților posibilitatea de a se opera cu riscuri minime, fie ele neurologice, infecțioase, medicale sau estetice. www.neurohope.ro |
ce pot sa fac?
Last Updated: Nov 05 2011 17:37, Started by
ambitioasa
, Sep 30 2011 09:19
·
0
#19
Posted 06 October 2011 - 13:09
softpedistul, on 6th October 2011, 14:02, said: Când este vorba despre o „depresie”, evit să dau indicații în lipsa unei evaluări făcute de mine. Uneori, sub perdeaua tristeții se poate ascunde o tulburare schizoafectivă sau depresia se poate construi pe o tulburare de personalitate. Pe când eram începător, am lucrat cu o „depresie”. Nici prin cap nu mi-a trecut că ar putea să mai fie și altceva acolo. De la o ședință la alta, ieșea tot mai clar în evidență un borderline atât de frumos, încât am avut fost nevoit să cer supervizare. Astfel pentru a putea să îți răspund la întrebarea din titlu, cred că ar trebui să ne spui / afli mai multe despre ce crede prietena că a declanșat și ce menține depresia asta. În urmă cu o săptămână, o clientă (40 de ani) cu o depresie recurentă mi-a spus un lucru interesant. „Știi, când fac ce-mi place uit de suferință. Dacă aș putea face mereu ce-mi place, n-ar trebui să ne mai vedem”. Cunosc. |
#20
Posted 06 October 2011 - 16:07
roua, on 6th October 2011, 13:32, said: Fii foarte atenta, poate masca aceasta buna dispozitie/ameliorare usoara planificarea actului. Faptul de a fi planuit totul poate da senzatia de usurare a poverii tocmai pentru ca urmeaza "eliberarea". Ia in considerare treaba aceasta si stai prin preajma. Nu e neaparat sa stea asa lucrurile dar nu strica atentia. Ti-am oferit acest hint, foarte important de altfel, in lipsa amanuntelor care sa-mi ofere un tablou. Are activitati zilnice mai multe,e ocupata,cred ca nu are timp sa se gandeasca atat la propria ei persoana. Multumesc oricum pentru interes. |
#21
Posted 06 October 2011 - 20:44
Pai, pare ca asta i se intampla: face lucruri care ii plac. Nu neaparat favoritele sale, dar o indeparteaza de la un subiect mai putin placut, ea insasi.
|
#22
Posted 09 October 2011 - 16:49
#23
Posted 10 October 2011 - 19:10
#24
Posted 11 October 2011 - 08:46
Prozac77, on 10th October 2011, 20:10, said: Cat de mult adevar spus pentru noi cei aflati in suferinta! Asa nu ne facem nici un bine,din contra. Viata nu e roz,dimpotriva e o lupta continua. Depinde de noi in primul rand sa o facem suportabila si de ce nu ,placuta. Diferenta dintre optimisti si pesimisti consta,in primul rand, din faptul ca optimistii privesc partile neplacute din viata mai detasat,cu speranta de mai bine. Noi de ce nu am putea incerca sa facem ca si ei? |
#26
Posted 13 October 2011 - 08:16
romulusvb, on 12th October 2011, 21:07, said: Viata nu e neaparat sa fie o lupta continua . Prin lupta continua-ma refeream la faptul ca atunci cand avem greutati in viata, nu trebuie sa ne lasam acaparati,coplesiti de ele;nu trebuie sa fim deprimati,din contra e bine sa mergem mai departe,cu speranta ca vor veni si zile mai bune. |
#27
Posted 15 October 2011 - 07:10
Ne-am invatat sa privim cu un nivel urias de orgoliu propria viata. Ne atasam de ea, ne agatam, ca sa zic mai exact, cu dintii de propriile subiectivitati, ne luam foarte in serios, ne pigmentam rationamentele si discursurile cu "trebuie", "asa se face" si tot felul de inutilitati normatoare... Ok, ne cream iluzia apartenentei la grup, dar pierdem contactul cu zona mai adanca din interior, acea entitate dispusa sa traiasca, nu sa lupte; preocupata mult mai mult, daca nu complet de a fi, in loc de a avea. Viata poate insemna experimentare, invatare, joc. Viata privita ca lupta a transformat lumea aceasta in... nu stiu cum sa descriu .
Speranta e buna. Credinta cred ca este mai activa, mai tangibila. Si se poate schimba, in timp, ca directie si ca forta. |
#28
Posted 15 October 2011 - 07:27
romulusvb, on 15th October 2011, 08:10, said: Ne-am invatat sa privim cu un nivel urias de orgoliu propria viata. Ne atasam de ea, ne agatam, ca sa zic mai exact, cu dintii de propriile subiectivitati, ne luam foarte in serios, ne pigmentam rationamentele si discursurile cu "trebuie", "asa se face" si tot felul de inutilitati normatoare... Ok, ne cream iluzia apartenentei la grup, dar pierdem contactul cu zona mai adanca din interior, acea entitate dispusa sa traiasca, nu sa lupte; preocupata mult mai mult, daca nu complet de a fi, in loc de a avea. Viata poate insemna experimentare, invatare, joc. Viata privita ca lupta a transformat lumea aceasta in... nu stiu cum sa descriu . Speranta e buna. Credinta cred ca este mai activa, mai tangibila. Si se poate schimba, in timp, ca directie si ca forta. Cred ca am exagerat putin. |
|
#29
Posted 15 October 2011 - 15:05
Cu toate ca propria narativa e formata si din speranta si din lupta. Cateodata speranta e o lupta in sine.
Cred ca de fapt dificil este unde e echilibrul intre joc si regulile jocului. |
#30
Posted 05 November 2011 - 17:37
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users