Arheologia si Tanachul

 perpetumobile, on 30th September 2011, 22:19, said:

Discutia nu era despre ce ai scris tu,cel putin eu nu am contestat si nici nu as contesta vreodata ce au facut evreii pentru Israel, nu era discutia nici despre arabi.
In fine,o sa incerc sa ma abtin sa-ti mai raspund.
Toate cele bune

 ThinkAbout, on 30th September 2011, 22:40, said:

Tu,nu credeam sa te jignesti asa de usor si inca de la unu ca mine care  se delecteaza tot timpul de replicele inteligente ale tale. Nu-i voie sa discutam cu tine si din cand in cand sa ne ciorovaim putin ca vecinii?

 perpetumobile, on 1st October 2011, 12:18, said:

Am initiat "Arheologia si Tanachul" si sper ca place multora.

 perpetumobile, on 1st October 2011, 12:18, said:

Arak Zahlawi is a "controlled term of origin" given by the Lebanese people to arak produced in Zahleh, Beqaa Valley.

Edited by Ben_Gal_1, 01 October 2011 - 13:03.

Scrisorile de la Amarna
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare


Una dintre scrisorile de la Amarna in
http://ro.wikipedia....le_de_la_Amarna

Scrisorile de la Amarna sunt un monument epigrafic antic, datat spre mijlocul secolului al XIV-lea a. Chr. și compus din 382 tăblițe ceramice. Aceste plăci ceramice au fost descoperite întâmplător în anul 1885 de către o localnică din Tell el-Amarna, în Egipt. Considerate inițial falsificate grosolane, tăblițele de la Amarna se află azi în custodia unora din cele mai importante muzee și institute de cercetare din lume.
Acest monument istoric epigrafic, redactat în litere cuneiforme in diverse idiomuri antice, majoritatea in limba babiloniană, reprezintă corespondența diplomatică și militară purtată între reprezentanții diverselor state și orașe-state cu faraonii Amenophis al III-lea și fiul său Echnaton. Unele din informațiile conținute în tăblițele de la Amarna dețin o valoare istorică excepțională pentru cunoașterea realităților istorice din statele supuse autorității politice și militare egiptene, printre care se număra și Canaan.

Ebla si Arheologia biblică
http://ro.orthodoxwi...ologia_biblică
Fragmente
Arheologia biblică este o disciplină auxiliară a studiului Vechiului și Noului Testament.
Datorită faptului că în antichitate se foloseau diferite suporturi pentru scrierea textelor, cantitatea de dovezi literare care a supraviețuit diferă de la o regiune la alta. Dovezi literare masive au fost recuperate în urma săpăturilor din Mesopotamia, sudul Turciei și Siria; arhivele de la Ugarit și Ebla sunt doar două exemple în acest sens [25]. Și din Egipt au fost recuperate multe surse scrise, incluzând inscripții în piatră, tăblițe de lut, scrieri „pictate” pe pereții cavourilor și papirusuri care au supraviețuit în special în zonele cu umiditate scăzută de pe teritoriul Egiptului. În mod surprinzător, zona care prezintă cel mai mic număr de scrieri găsite este zona Țării Sfinte, pe teritoriul și în jurul Israelului antic. S-au descoperit doar câteva texte vechi care sunt în mare parte foarte scurte. Din cauza condițiilor climatice, textele scrise pe papirus sau pergament au dispărut. Ceea ce a supraviețuit sunt câteva inscripții în piatră și rocă, câteva tăblițe de lut, bucăți de vase inscripționate și, mai nou, colecția de bule ebraice din timpul lui Ieremia
În lumea biblică se întrebuințau diferite sisteme de scriere. Scrierea cuneiformă standard, întâlnită în mod obișnuit în Mesopotamia și în Siria de nord încă din mileniul al III-lea î.Hr. era deosebit de complexă, folosindu-se de sute de semne inscripționate în lut moale cu ajutorul unui obiect metalic asemănător unui penel. În jurul anului 1400 î.Hr. s-a dezvoltat o formă mult mai simplificată a alfabetului cuneiform care folosea inițial doar 27 de semne. Forma clasică a scrierii egiptene s-a numit hieroglifică și deși s-a dezvoltat după principii asemănătoare celor folosite de scrierea cuneiformă din Mesopotamia, păstrează mult mai clar elementul pictografic
La mijlocul mileniului al II-lea î.Hr., în regiunea Siria - Palestina au apărut formele de scriere alfabetică, având inițial semnele de bază preluate din scrierea egipteană. Pe lângă alfabetul cuneiform, întâlnit în nordul Orientului Apropiat, în zona sudică s-a ivit un nou alfabet distinct. În favoarea acestei afirmații s-au găsit dovezi literare în minele din Peninsula Sinai și în diferite alte locuri explorate în Siria-Palestina [28]. Dezvoltarea sistemelor de scriere alfabetică s-a făcut pentru a simplifica arta scrierii care, în Egipt și în Mesopotamia, necesita mulți ani de învățare și practică. Astfel, mult mai mulți oameni puteau să învețe să scrie, o consecință imediată fiind extinderea științei de carte [29].
Textele care au fost recuperate de către arheologi diferă foarte mult în ceea ce privește stilul și conținutul lor. Analele istorice care înregistrează activitățile și campaniile militare ale regilor și faraonilor sunt foarte folositoare în reconstrucția detaliată a desfășurării evenimentelor istorice din Orientul Apropiat și în corelarea lor cu conținutul Vechiului Testament. S-au descoperit texte literare și religioase care prezintă un interes deosebit pentru cei ce studiază Vechiul Testament, dezvăluind, de exemplu, versiunea babiloniană a „potopului” și concepțiile egiptenilor referitoare la crearea lumii. Arheologii au scos la lumină textele tratatelor politice, economice și administrative, liste de recensământ, documente despre taxe, toate acestea ilustrând modul în care erau conduse anumite societăți. Cântecele de dragoste din Egipt și din Asiria asigură un fond interesant pentru studiul cărții „Cântarea Cântărilor” din Vechiul Testament. Scrisorile, unele personale, altele cu caracter comercial, exprimă adesea cu claritate temerile și speranțele expeditorilor [30].
Descoperirile arheologice recente, în mod interesant și surprinzător, au identificat, în contextul vechii istorii și religii a Orientului Apropiat numeroase zeități și ritualuri în vechiul Israel. Arheologia confirmă că pe lângă Iahve, Dumnezeul lui Israel, erau adorate și alte zeități, în special zeii canaanei ai fertilității. Cei mai importanți dintre aceștia erau zeița mamă Asherah și zeul furtunii Baal, pe care israeliții îl considerau soțul Asherei [31]. În acest fel arheologia aduce la suprafață un puternic curent subteran care străbate cărțile Vechiului Testament: vehementul protest profetic împotriva pericolului permanent al idolatriei. Furnizând contextul social și religios al vremurilor biblice, arheologia demonstrează că profeții aveau perfectă dreptate în ceea ce spuneau.
Combinarea dovezilor materiale și a textelor scrise face ca arheologia biblică să fie o muncă fascinantă. Luate separat, dovezile materiale alcătuiesc osatura civilizațiilor antice, iar textele scrise acoperă această osatură cu carne și oase, readucând la viață o lume care a dispărut de foarte multă vreme. Cu ajutorul imaginii recreate a acestei lumi apuse, ne pregătim să citim Sfânta Scriptură având o mai mare putere de înțelegere [32].
Ideile exprimate până acum indică utilitatea primară a resurselor arheologiei pentru studiul Vechiului Testament. Rezultatele muncii arheologice ne pot edifica în privința contextului spațio-temporal al povestirilor biblice, ajutându-ne să înțelegem cât mai bine cele relatate în textul propriu-zis. Poate că unii cititori socotesc acest context spațio-temporal lipsit de importanță, pe primul plan situându-se studiul Vechiului Testament.

Așadar, arheologia biblică, în măsura în care este o disciplină istorică, dispune de mijloace unice, necesare, pentru a răspunde la întrebări de genul: Ce s-a întâmplat de fapt? Când s-a petrecut? Care au fost principalii participanți? Cum s-a întâmplat? Aici se încheie de fapt domeniul cercetării arheologice. Arheologia biblică nu poate și nici nu intenționează să răspundă și la întrebarea: De ce? Răspunsul la această întrebare este lăsat în seama credinței, "singura care revarsă o nouă evidență peste anumite adevăruri raționale referitoare la Dumnezeu. Este o evidență care sporește treptat, încât, cu vremea, credința devine o vedere. Dar chiar de la început ea aduce un plus de evidență unor adevăruri ce le avea rațiunea, iar aceasta înseamnă totodată o fixare a rațiunii în anumite certitudini"

Madaba Map - fragmente
http://israeltours.w.../10/madaba-map/

Jordan - the sleepy Jordanian town of Madaba contains the original map in mosaic on the floor in St. Georges Church, a very special treat. I took this photo in the church.
Because Jerusalem is so important in Christianity the map includes a large and detailed depiction of Jerusalem. Note that in the Byzantine period it was customary to show north on the left (just as we show north up today). Hence, from left to right you can clearly see the Cardo running north-south from Damascus gate. In Arabic, this gate is called Bab el Amud which means the “gate of the column” because inside the gate was a plaza and a column with the statue of the emperor (today the column is gone but you can walk on the Roman flagstones of the plaza). The Madaba map shows that the Cardo joins the Church of the Holy Sepulcher, the holiest site to Christianity,  to the 5th C Nea Church of Justinian and there were religious processions along the Cardo between the two churches. Other things to notice are the gates of the city and the myriad of churches, any building with a red roof is a church: Holy Zion, Saint Sophia, Santa Anna, Siloam church.

Unusual for a Roman city there is another main north-south road, a secondary Cardo that follows the route of the Tyropean valley, part of which runs along the back of the Western Wall plaza. When plans were being made to build a visitors center for the Tunnel tour they knew that they would be building right on the secondary Cardo. What began as a salvage dig has become an important archaeological excavation. Although not yet open to the public you can view the excavation from a lookout point in the Jewish quarter.

It’s like having a map for buried treasure, the Madaba map shows archaeologists where to dig and guides what to guide.


[ http://israeltours.files.wordpress.com/2010/05/madaba-map.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by Ben_Gal_1, 07 October 2011 - 19:35.

 searcher-star, on 19th July 2011, 11:58, said:

"Pillars of the past" de Charles Ginenthal
nu vad acolo [din recenzie] legatura cu arheologia.

@ Ben Gal

Chestia asta o fi adevărată?


Biblia este falsa, sustine un profesor israelian


Un arheolog prestigios din Tel Aviv sustine ca anumite parti din Biblie nu sunt adevarate, pentru ca nu exista dovezi care sa le sustina. Ierusalimul nu ar fi al evreilor, mai spune acesta. El mai afirma ca templul lui Solomon nu a existat, deoarece nu s-a gasit nimic care sa ii ateste existenta.

Profesorul Finkelstein este cunoscut drept "tatal arheologiei biblice", scrie Sott. El a declarat pentru publicatia "Jerusalem Post" ca arheologii israelieni nu au gasit dovezi istorice sau arheologice care sa sustina Exodul (sau Iesirea) din Biblie.

De asemenea, el afirma ca nu se pot sustine cu dovezi nici peregrinarile evreilor pe muntele Sinai si nici cucerirea Canaanului de catre Iosua. Cat despre presupusul templu al lui Solomon, acelasi arheolog spune ca nu avem dovezi care sa demonstreze clar ca el ar fi existat in realitate.

Un arheolog independent, Rafi Greenberg, spune ca Israelul va descoperi ceva daca face sapaturi timp de sase saptamani. El mai spune ca israelienii au excavat ceea ce se numeste "Orasul lui David" in apropierea Jerusalimului, la Silwan, timp de doi ani. Totul a fost, insa, fara niciun folos.

Profesorul Yoni Mizrahi, un alt argheolog independent care a colaborat cu Agentia pentru Energie Atomica, este de acord cu teoria lui Finkelstein. El spune ca gruparea de dreapta Elad Association nu a gasit nimic care sa dovedeasca existenta palatului lui David. Totusi, aceasta grupare s-a ghidat in activitatea sa dupa texte de Scriptura, ca si cum activitatea ei depindea de acestea.

 dulgherul, on 15th October 2011, 18:50, said:

"Profesorul Finkelstein" este un anonim in Israel si cauta se el o piine.

 dulgherul, on 15th October 2011, 18:50, said:

Exista un evreu prin Canada care sustine ca nu a existat holocaustul ca el nu a suferit acolo.
Si e evreu.
Dar holocaustul a existat chiar daca el nu a suferit.
Daca ar fi zis ;Ce noroc am avut .Poate era mai destept.

 anticristul, on 16th October 2011, 00:22, said:

Fiecare cu boii lui. Daca nu era bou, traia in Israel.

 perpetumobile, on 30th September 2011, 15:46, said:

date dracului soldatele astea   Pacat ca le aplicati un tratament de talibani zionazisti

Female soldiers leave IDF event after ordered to sit in separate section
The commanders of the women soldiers decided to have the women board buses and leave after some objected to their being directed to a separate area cut off from the main event.
http://www.haaretz.c...ection-1.391426

sa accepte rolul de papusi gonflabile vorbitoare sunt bune,sa calatoreasca alaturi de barbosi in autobus e werboten ?

 leonard2011, on 23rd October 2011, 19:18, said:

vedem asta si in sapaturile archaeologice.

 perpetumobile, on 30th September 2011, 22:19, said:

De fapt mai mult vite.
Pe vremea aia zona era mult mai umeda, unde e azi desert era un fel de savana.
Uscaciunea a inceput sa se instaleze iar culturile sa necesite irigatie de pe la 1200BC iar savanele au facut loc desertului de pe la 750 BC.

 leonard2011, on 23rd October 2011, 19:18, said:

Te-au dat afara de la Realitatea sau s-a inchis forumul din cauza ta?  Se p-are ca aci nu vei facea multi purici ca este un forum mai normal.

 searcher-star, on 24th October 2011, 10:47, said:

Dupa istoria evreiilor ei au venit in Tara Fagatiuta inainte cu 4000 de ani daca nu gresesc. Ben Gal stie mai bine.

 perpetumobile, on 24th October 2011, 15:40, said:

Asa e

 Ben_Gal_1, on 24th October 2011, 21:45, said:

Unii-l plaseaza pe Moise pe la 1800BC altii la 1430 BC altii 1200 iar altii-i contesta existenta.
Eu subscriu la 1430 BC.

 searcher-star, on 25th October 2011, 10:06, said:

Am citit ca Jeriho a fost cucerit in 1440 i.e.n. Moise murise ceva inainte la virsta de 120 de ani. Iesirea din Egipt a fost pe cind Moise era in virsta de 80 de ani. Calatoria a durat 40 de ani. Dupa aceste date ar rezulta ca Moise s-a nascut in 1560 i.e.n. si a plecat cu neamul sau in 1480 traind pina in 1440 i.e.n.
Altii il plaseaza pe Moise mai tarziu. Cred ca incertitudinea provine din faptul ca prorocirea a vorbit de 400 de ani de sclavie, pe cind cu cifrele de mai sus rezulta 150.

Vezi mai jos alte evidente legate de Ezechia.

+++
Archeological evidence of Hezekiah


Stamped bulla sealed by a servant of King Hezekiah, formerly pressed against a cord; unprovenanced Redondo Beach collection of antiquities
A lintel inscription, found over the doorway of a tomb, has been ascribed to his comptroller Shebna.[9][10]
Seals
Two distinct classes of seal impressions have been found in modern Israel relating to King Hezekiah:
• LMLK seals on storage jar handles, excavated from strata formed by Sennacherib's destruction as well as immediately above that layer suggesting they were used throughout his 29-year reign.[11]
• Bullae from sealed documents, some that may have belonged to Hezekiah himself (Grena, 2004, p. 26, Figs. 9 and 10) while others name his servants (ah-vah-deem in Hebrew, ayin-bet-dalet-yod-mem), some from the antiquities market. [12]
Siloam Inscription
The Siloam Inscription was discovered in the 19th century in a water tunnel in Jerusalem. The text, which doesn't name Hezekiah, is written in the Paleo-Hebrew alphabet and has been dated [13] to a period when, according to the Bible, king Hezekiah caused a water tunnel to be built in Jerusalem. [14]
Ahaz bulla
In the mid-1990s a bulla appeared on the antiquities market. This bulla measures .4 inches (10 mm) wide. The back of the bulla bears the imprint of the papyrus it once sealed, as well as the double string which held it together. It contains a fingerprint on the left edge. [12] Like many bullae, it was preserved due to being baked by fire, presumably incidentally (house or city was burned), as in a kiln. The inscription reads: “Belonging to Ahaz (son of) Yehotam, King of Judah.” It bears the seal of King Ahaz of Judah, who ruled from 732-716 BC. The bulla originated from the collection of London jeweler Shlomo Moussaieff [15]