Sunteti parinti stricti sau mai deloc ?

@ mi-a placut mincarea cu sos vaxalbin, sunteti meseriasi.  

a mea nu se da chiar cu fundul de pamant si nu tipa, dar uneori se pune pe bocit si-atunci am doua variante: 1. o las acolo si plec si clar ca vine, ca doar n-o ramane acolo  2. pun in cos chestia respectiva si la casa, dispare ( de vina fiind vanzatoarea, ca si-a luat-o ea sau ceva in genul   )

mai ales să nu-l tratezi ca pe-un tâmpit are efect, zic eu - copiii sunt mult mai deștepți și înțeleg mult mai mult decât au tendința să creadă mulți adulți

La mine nu merge faza cu "te las aici daca nu esti cuminte". Nu plange el dupa mine, se ia si se plimba cu cosu' pe acolo, de io ma plictisesc cand vad ca nu se panicheaza. Adevaru' ii ca nu-i genu' care se da cu curu de ciment in supermarket, pur si simplu se opreste in fata rafturilor de jucarii si se uita pe acolo, "hai sa mergem", "stai tati sa ma uit la dragon/elicopter/dracu'/lacu'". Sta si se uita, ma intreaba daca nu-i cumpar ceva, io zic ca nu am bani, el zice ca are el banutii lui, si asa mergem mai departe.

aha...si daca esti hitlerist intelege mai bine copilu' ce-i zici, nu?

daca nu esti putin hitlerist, va deveni el atunci cand va creste si te va gaza

caraccterul se mosteneste de la parinti, bunici , e drept ca se modeleaza pe parcurs, dar in proportii mici. in concluzie...

Caracterul se formeaza. Se mostenesc niste trasaturi, apoi copilul invata pe parcurs din ce vede in casa, in societate, in media.

E bine să existe un echilibru.
Nici lăsați de capul lor, nici ținuți legați - trebuie și ei lăsați să aibă inițiativă.
Nevastă-mea (dacă e să o torn) e cam severă, tot timpul îl cicălește pe-ăla mic, și nu la lecții mă refer ci la cât să stea afară, cu ce (cât de gros) să se îmbrace, ce să-și ia pe cap, etc. Câteodată mi se mai plânge ăla micu (12 ani) și o mai îmbunez eu, ne punem cu toți de acord.

Fiindcă citeam mai sus de palma la fund, uite cum am procedat eu: toată copilăria mi-a fost frică să nu mă bată tata, asta pentru că, țineam eu minte, pe la 5-6 ani, când făceam scandal într-o seară, mi-a fript o palmă la fund de m-a usturat câteva ore. Pe când era mic al meu, sigur că-și manifesta personalitatea așa cum fac toți copiii, se mai tăvălea pe jos, mai urla, cum fac toți. Am avut răbdare cu el, l-am lăsat să ajungă la 5-6 ani (nu mai țin minte acum exact) ca să țină minte, apoi, într-o seară l-am articulat așa cum m-a plesnit pe mine tata. O singură palmă, bună, la fund. Și acum îngheață când ridic vocea, deși suntem foarte buni prieteni și ne iubim așa cum e normal.