Cine sunt si ce sa fac cu mine?

 caroline_hi, on 16th October 2010, 15:07, said:

Stai.
Parca vorbeste surdu' cu mutu'.
Tind spre altceva.
Asa e, vorbesc din dpdv. al constientului care sunt, prin prisma conceptelor, conceptiei mele (a creierului) despre lume si viata, despre existenta si existentialitati ("mai mult sau mai putin vii"), nimeni pe lume nu vorbeste dpdv. al martorului facerii lumii sau poate chiar autorului existentelor despre care noi ne facem un punct de vedere.

Cand moare un om nu poti spune, stiintific vorbind, ca moare numai constientul acelui om.
A, ca nu pot vorbi despre inconstient ca despre ceva cunoscut, asa cum nici chiar despre corpul fizic nu pot vobi ca despre ceva cunoscut, pe deoparte pt. ca nu am "in cap" decat viziunea mea despre ele, iar pe de alta ca stim ce stim la nivelul anului 2010 nu 3000, asta e altceva, da, cum ziceai si tu, vorbim despre conceptul nu despre lucrul in sine.

Ideea mea insa e, ca nu poti tinde catre dobandirea constiintei fiintialitatii tale (as zice constiinta de sine daca nu s/ar confunda cu altceva) ignorand ceva din ceea ce esti (ma rog fie si asa, din ceea ce te crezi tu ca esti).
De ce crezi tu ca ceva, un obiect, orice, aflat in folosinta comuna (vezi chiar la nivel macro, societatea comunista) se deterioreaza mai repede sau nu da randament? Pentru ca nimeni nu/si asuma responsabilitati, nu e al lui, nu raspunde el, nu conteaza etc.
Iar necesitatea tendintei de dobandire a "constiintei de sine", rezulta din necesitatea remedierii deteriorarii fiintei noastre de orice natura ar fi ea (la toate nivelurile, fizic, psihic, si nu fac referire la constientizarea necesitatii de a te ingriji de tine, de a avea grija de tine, ci la a dobandi ceea ce eu cred e in firea naturala a lucrurilor, adica activarea tuturor capacitatatilor ce fac din noi, una cu fiintialitatea, cu fiinta om in ansamblul sau.

Mai simplu, "altnume", nu va reusi vreodata sa se vindece singur, numai prin intermediul fiintialitatii sale, de ceva, daca nu ajunge sa fie incredintat de legitimitatea absoluta a actiunii sale, astfel incat, anomalia pe care fiinta care e el, a creato in el, sa fie remediata tot de fiinta care e el.

Hai, incearca sa intelegi ce/am zis.

E punctul meu de vedere actual, maine, la anu', mai vedem.

P.S. De fapt, asa cum ziceam atunci cand am deschis topicul, "Care e realitatea absolut sigura", noi, constientul, creierul, traim senzatii, perceptii, reprezentari, datorate interpretarii proprii a informatiei ce ne parvine de la stimuli (interni sau externi), dar noi habar navem ce si daca exista o lume interioara si exterioara a stimulilor sau e un supersemnal total pe care il receptionam.

P.S.  P.S. Mai mi/am adus aminte ceva din multele care tot miau trecut prin cap. Ma gandeam la un momentdat ca "viata, sau primordialitatea, sau profunzimea (artistic numindu/le asa) ne traieste pe noi nu noi pe ea (ele), fluxul acesta ia forme sub toate aspectele existente, le traieste si le paraseste, in om isi mentine forma ~70 de ani, intr/o piatra cateva miliarde de ani, intr/un balon de sapun cateva secunde.
Poate ca eu nu imi apartin mie, dar consider ca nici a sta cu mainile in san nu e o solutie.

Edited by altnume, 17 October 2010 - 12:54.

Am inteles ce zici, tu nu ai inteles ce am zis.
Despre responsabilitate, asta e oarecum alta discutie pentru ca nu exista un liber arbitru, da' ma rog. Responsabilitatea asta pe care o intelegem in viata de zi cu zi, eh, pe asta nu am vrut sa o anulez.
Chiar daca inconstientul ala actioneaza oarecum independent de constient, constientul trage ponoasele si trebuie sa faca fata urmarilor.
Inteleg ca vorbesti despre conceptul de fiinta a ta, dar degeaba vorbesti ca e un concept gol, cum am spus, pentru ca cel care vorbeste, nu vorbeste din punctul de vedere al intregii sale fiinte, ci din punctul de vedere al unei parti din acea fiinta. In acest caz, conceptul de fiinta e pura imaginatie.

Hai sa luam ca exemplu visele. "Cine" iti codeaza tie visele? Tu? Atunci de ce multe vise par absurde? Copiii, de obicei, au vise simple. Daca si-au dorit in timpul zilei sa manance o prajitura si nu au putut, in vis i se va satisface dorinta. "Cine" satisface dorintele copiilor in vise? Si de ce? Si de ce visele adultilor sunt de cele mai multe ori codate? Astea sunt cateva intrebari.
Visele sunt doar niste exemple. Mai sunt chestii ca: iti tremura mana cand vorbesti despre ceva sau cand cunosti pe cineva, te inrosesti, ai lapsusuri, ai reactii neasteptate si necontrolate cand vorbesti despre ceva anume/cand vezi ceva anume, etc.

Poate se poate sa impaci toate aspectele fiintei, cum zici tu, si partile sa devina una, dar treaba e mult, mult mai complicata. Trebuie sa poti explica cum ar fi posibil asa ceva, dar mai intai trebuie sa te bagi adanc in toate aspectele astea si sa le intelegi cum se immbina unele cu altele. Deh.


le
So, ideea de la care am pornit e asta: nu te invinovati pe tine. Cam asta era.

Edited by caroline_hi, 17 October 2010 - 14:40.

 caroline_hi, on 17th October 2010, 15:32, said:

Aoleu! Naspa.

Quote

Nu exista liber arbitru dar totusi "altnume", nu face anumite lucruri deoarece nu vrea si face altele pt. ca asa vrea el. De exemplu acuma iti raspund deoarece asa vreau, puteam sa nu o fac, la fel si cu altele mai mult sau mai putin etice (raportandu/ne la un anumit cod etic, relativ desigur), sau altele mai mult sau mai putin in slujba corectei functionari a fiintei noastre.

Quote

DA. Dar tu nu crezi ca daca nici macar nu ai atitudinea de a/ti accepta fiintialitatea, de a ti/o asuma (conceptul ala la care ai ajuns pe nivelul pe care te afli, nu ai cum sa speri feedback de la ea? (Ma rog, facand abstractie de niste treburi deloc stiintifice si "normale" pe care le/am constatat la altii ...)

Quote

Nu constientul e cel care codeaza visele, probabil putem zice, inconstientul. Par absurde deoarece nu stim sa le interpretam [vai de cel ce va da interpretare viselor si va lua de bun aceasta, deoarece nici NASA nu are date suficiente pt. asa ceva, iar ca sa te bazezi pe interpretarea cuiva e hazard, desi nu e imposibil uneori sa iasa pasenta, (in plus visele pot fi induse de anumiti oameni, asta considera ca nu am zis/o :death: )]
Copii au vise simple in general (probabil) deoarece mintea lor e mai putin alambicata ca a noastra si inca sunt suficient de naturali (de puri), pt a gusta candoarea simplitati.
Poate nu am inteles eu la ce te referi cu "codate", inconstientul functioneaza si interpreteaza totul diferit de constient, uneori ma gandeam daca inconstientul nu as putea sa il consider acelas cu ceea ce numeam la un momentdat duh, deoarece pe undeva se comporta asemanator, "dar ma doare capul..."

Quote

Emotii.Lipsa focalizarii atentiei.
Cred insa ca tu vrei sa spui ca e influenta inconstientului, sau nu?(si de era vorba de emotii si focalizare tot din latura inconstienta pornesc).

Quote

Poate. Un lucru e sigur, si nimeni nu cred ca ma poate face sa reneg asta (numai prin schingiuire) , am constatat ca exista "girafe" desi toata stiinta lumii si majoritatea populatiei sustine ca asa ceva nu exista, ceea ce ma face sa nu inteleg cum de ei pot si eu nu?

Quote

Ne, ne, ne, am depasit etapa asta, daca m/as invinovati, as gresi fata de mine insumi, (si daca nici eu nu am plusat aici urandu/ma pe mine, apai nimeni nu a facut/o) nu ma invinovatesc, constat numai anumite caracteristici, anomalii, greseli in scopul de a ma accepta, de a ma responsabiliza, de a ma ierta pe mine la un nivel fiintial suficient de profund, care sa imi ofere dezlegarea de legaturile facute de mine si de inaintasii mei, si ei la fel de iresponsabili ca si mine, la vremea lor.

Edited by altnume, 17 October 2010 - 20:16.

Stau, ma uit la mine si de fapt nu ma vad deoarece ceea ce percep, traiesc, constientizez ca fiind corpul meu fizic e de fapt perceptia, interpretarea pe care creierul meu o da unui semnal care a ajuns la el electrochimic, care semnal a fost captat de antena numita ochi.
Dar ma intreb, oare chiar stau si ma uit la mine? Nu cumva creierul mi/a rulat aceasta realitate deoarece el a perceput un semnal care, intre minutul 20 si 55 sec, si min. 21 si 05 sec., al orei 17, a continut secvente ce includeau acest mesaj, ori a perceput semnalul "ma uit la ceea ce e corpul meu fizic" in perioada de timp respectiva?
De ce nu, daca realitatea mea e traita de fapt in creier, nu in corp sau in lume?

buna intrebarea din titlu... foarte buna!

 NotEasy, on 10th December 2010, 22:10, said:

O fi buna, depine ce ai inteles tu din ea.

sunt o infinitate de posibilitati.
trebuie sa aleg ce vreau sa fac cu mine pentru mine sau pentru ceilalti.
hotararea este determinata de motivatie, ambitie sau nevoi.
a ramane indecis in ceea ce vrei sa faci este periculos, a fi nehotarat inseamna ca defapt te hotarasti sa nu faci nimic.
a nu face nimic este cea mai proasta alegere.

 NotEasy, on 12th December 2010, 17:19, said:

Toate bune si frumoase daca s/ar vinde la supermarket ca sa iei la gramaj ce ai nevoie pt. reusita.
Orice alegere a oricui, e conditionata de ceva (liberul arbitru e o chestiune tare relativa).
Hotararea ca manifestare puternica a functiei vointa poate fi determinata de motivatie, ambitie sau nevoi dar in contextul specific al fiecarei fiinte umane (numit trasaturi mostenite si dobandite).
Pentru a ajunge la determinarea ca sa te poti mobiliza (daca nu prea e activa nativ capacitatea aceasta), se cuvine sa ai cel putin atitudinea necesara.
Atitudinea da tonul determinari si ea se obtine prin cultivarea in primul rand a respectului de sine, ceea ce treptat duce la iubirea de sine constructiva si nu egoista (distructiva), care ne invata iubirea in general si astfel iubirea celorlalti.
Atitudinea aceasta e naturala si nu aduce prejudicii nici noua nici celorlalti
Motivatia conteaza foarte mult numai ca poate fi "o cauza nobila sub un drapel stramb".
Ambitia suna cam a mandrie.
Nevoile, e he nevoile, ce miraj ascunde acest termen.

E de filozofat, practica insa nu iarta, ea aplica.

Edited by altnume, 13 December 2010 - 11:25.

 NotEasy, on 12th December 2010, 17:19, said:

cea mai proasta e sa faci ceva doar pentru ca ti s-a spus ca tre sa nu stai degeaba. Si facutul nimic e util, in doze rezonabile prelungeste viata si da sanse spiritului sa se manifeste.

 blimpyway, on 13th December 2010, 15:54, said:

mai bine dormi.
apoi te trezesti si faci ce-ti place.

pai daca mi-am facut deja somnul si n-am alta treaba?

dormi mai departe ; eu spre exemplu sint motan si toata ziua dorm.

Edited by laserdance, 13 December 2010 - 20:39.

In primul rand  pentru ca un om sa afle cine este trebuie sa isi cunoasca mediul in care acesta s-a dezvoltat. Cunoasterea sinelui presupune cunoasterea imprejurimilor in care sinele s-a format deoarece sinele este produsul interactiunii dintre "senzori" si mediu si se manifesta prin comportament si insusiri fizice. Considera ca trupul este hardware iar mediul inconjurator este programatorul care insereaza softul. Asadar tu esti x% ca prietenii tai , x% ca parintii tai , x% ca artistul tau preferat , etc.  Dupa ce ai aflat cine esti poti sa raspunzi si la intrebarea "ce sa fac cu mine?".  Desigur ceea ce vei face cu tine depinde foarte mult de ceea ce esti si ceea ce nu doresti sa fii.

 calle, on 7th January 2011, 22:07, said:

Asa e, un om mai intai este, si abia dupa ce afla ca este, trebuie sa isi cunoasca mediul interior si exterior al fiintei sale dar si mediul, lumea.
Imprejurarile inclusiv genetice, formateaza sinele dar nu neaparat ii produc.
Senzorii si mediul imbogatesc sinele nu il produc, da, se manifesta prin comportament si insusiri fizice.
Corect deabia dupa ce ai aflat cat mai profund cine esti, adica un sine care nu se poate dovedi in nici un fel ca se dezintegreaza sau nu se dezintegreaza prin moarte, si care in stand by, nu are nici un atribut si nici o existenta, decat este, poti trece la "ce sa fac cu mine".
Daca mereu te consideri un sine diferit de ceea ce considera altul ca e sinele, nu teai aflat, si te consideri diferit deoarece descrii sinele, sinele e sine, nu poate fi descris, nu ai ce descrie, e de dincolo de descrieri omenesti.

 altnume, on 27th July 2010, 09:58, said:

E sigur.