Sign In
Create Account
Back to top
 |
Chirurgia cranio-cerebrală minim invazivă
Tehnicile minim invazive impun utilizarea unei tehnologii ultramoderne. Endoscoapele operatorii de diverse tipuri, microscopul operator dedicat, neuronavigația, neuroelectrofiziologia, tehnicile avansate de anestezie, chirurgia cu pacientul treaz reprezintă armamentarium fără de care neurochirurgia prin "gaura cheii" nu ar fi posibilă. Folosind tehnicile de mai sus, tratăm un spectru larg de patologii cranio-cerebrale. www.neurohope.ro |
Poezia
Last Updated: May 25 2015 08:50, Started by
ReVaNgEr
, Dec 28 2007 15:32
·
0
0
#73
Posted 12 December 2009 - 01:33
|
Si Dumnezeu imi cere raspunsuri
Si Dumnezeu imi cere raspunsuri Si eu te privesc minunatea mea femeie. Umbre molatece si cumintenie Sublimand minunea,o Dumnezenie. Ramanem cu neajunsuri. Lumea toata, fara temeie.. Dar peste toate Intrebam, Negandind, Azi, egal moarte.... Dar, iar peste toate Minunata mea femeie Calina in mangaiere, Placere in durere... Iubire? Si Dumnezeu imi cere raspunsuri, Fiinta mea pentru a sublima Lui sau Altcuiva, Neintelese intrepatrunsuri. Si eu te gandesc minunata mea femeie... Edited by Ximi, 12 December 2009 - 01:37. |
#74
Posted 12 December 2009 - 16:10
|
...mda...se vede ca mai intai de toate trebuie sa deschidem cartile de romana si-apoi cartile sufletului...in orice caz....am sa postez si eu cateva poezii, scrise de curand...apropo...imi place poezia "Mucificatorului", "As vrea..."...
 ...Lacrima de plumb Curgea in jos, o lacrima de plumb Pe un sticlos, pietros, dar fin obraz Insa eu nu ralizam ca lacrima de plumb Ma cobora in iad, in plin extaz Urca in sus, pe-un voal de-argint Un fluture usor, dar din beton Dar eu plangeam, jeleam, zambind Caci se schimbase-n-trun cocon. Suflet de om Ooo...cata dreptate ai, Tu! Insufletit al cerului! Cand umbli, si tresari, si urli, Tu! Viata a sarutului! Si stau si ma gandesc Ce viata poti sa duci, Cand toate se-ofilesc Tu-ntr-un glas sa mai tot canti! Sa nu plangi, sa nu jelesti Ca toate mor si una doar tu esti. Sa stai aici si sa privesti Caci viata a sarutului tu esti! Nu s-a schimbat nimic Nu s-a schimbat nimic...Chiar nimic... Poate doar a louat prea mult, dar in rest nimic... Poate doar a cazut un pom, poate s-a-mpiedicat, insa nimeni nu stie, Ce s-ar fi putut intampla si schimbat... Poate-a-mpletit cinci ate, poate s-a uitat pe geam Dar poate-a plans o radacina de hrean... Insa, in rest, nu s-a schimbat nimic, Da, in acea toamna nu s-a schimbat nimic! Nu, n-am sa fac nimic... Nu, n-am sa fac nimic... N-am sa ratacesc pe strazi intunecate Iarna. Nu, n-am sa ma acund intr-un obiectiv foto Toamna. N-am sa ma imbrac prea transparent, Sa poti sa-mi vezi sufletul, Nu, n-am sa fac nimic... N-am sa te las sa ma ucizi Nu, n-am sa-i flamanzesc Pe ceia ce ma privesc meru. Nu, n-am sa fac nimic... Nu, n-am sa te iubesc prea mult Caci ma doare prea putin acum nu, n-am sa fac nimic sa te ranesc, Nu, n-am sa fac nimic... |
#75
Posted 06 January 2010 - 04:18
|
Daca piatra
Daca maine nu ar mai fi, Oare ne-am intalni? Sub ore prafuite Se ascund rebegite Tradate pretentii. O lacrima strabate Desertul sa arate, Uitand de pleoape Genele-s_s_ secate -Murdare intentii Pervertite de ape... Si lasa obrazul Pes_s_te-mi grumazul. Adio-mi s_s_uspinul Si la_s_a-mi veninul. Din umbra sa vina Nevolnica lumina.. A cerului umbra Sa ne patrunda. Iarba de iarna Sa se astearna. .............. Lumea se schimba Lumea ne plimba Lumea ne schimba Lumea se plimba. Intre noi si ieri, Intre ieri si noi, Adaugand pareri, Palavragite-n noi. Uita-mi rotunda Piereste-mi unda, De maine piere Atat mangaiere.. Piatra uscata De tine uitata. |
#76
Posted 15 February 2010 - 08:31
|
Iarna nomada
In ziua in care imi voi aminti de tine, Voi ninge o padure de brazi. Voi ingropa un argint in poiana. Alaturi de o satra de nomazi, Cu ghioc,descantec si dansuri pagane, Prin targuri si sate umbla-voi in iarna. Apoi zapada se va topi, spre primavara... Calare voi pleca, pe furis, in seara. Sub copita, trecand prin poiana, Un argint se-arata, a sufletului rana. |
#77
Posted 20 February 2010 - 00:49
|
Nu pricep, le-ai scris din plictiseala "cand erai mic" si citeai mai mult? Sau cum se citeste fraza? In orice caz, nu-i frumos sa te scuzi dupa ce "sheruiesti" o productie proprie. Daca esti de parere ca e proasta, atunci o tii pentru tine, daca nu, o "arunci" pe piata si iti asumi consecintele. Elevata-straniei himeră, Din gânduri abisale, reci. Coate goale, drum de xeră, E mintea geniului de veci. Sânge țâșnește din suflet, Si coatele goale-s de sânge, Cărarea e plină de vuiet, Un vuiet de reniu ce plânge. Iubirea divină s-a dus, Ș-acuma el plânge de moarte, Cu gânguri in ziuă-apus, Cu gânguri se duce spre moarte. Moare căci timpul empiric, E vaga durere ce doare, Noaptea lungă, timpul liric, Îs a vietii dării moare. Cunoscuta-i pentru clipe, Veci urări de absolut, Ce s-au transformat in cipe, Timpului, a dării lut. Căci si lutul e empiric, Ei si moartea o veneră, El cu-a plutei dulce siric, El se duce, spre himeră. Unde... Strania dulce himeră, Ce ea stă in gânduri reci, Intr-un drum pavat de xeră, Unde stau, ei geni-n veci. Am mai progresat? Am mai progresat nenea Gaby? Edited by ReVaNgEr, 20 February 2010 - 00:52. |
#78
Posted 23 December 2010 - 04:25
|
Perfuzia
Sunt spectator al vieții mele Dintr-un cotlon, ascuns printre umbrele.. Mă strecor bolnav în tine. Un drog pervers picurat în vine. Și ce obțin e doar o iluzie Dintr-o banală, inutilă perfuzie. Vroiam să-ți iau asupră-mi moartea... Să-ți luminez cu soarta-mi viața... Dar, o Doamne, zâmbești atât de fals! Așa că plec, dansând cu umbrela, un vals... Afară vine o iarnă care vine. Și ninge cu dorul meu de la tine... Invidios, insidios și cabotin, Îmi savurez perfuzia meschin. |
#79
Posted 18 May 2011 - 14:19
|
Golgota între paranteze
Ca un păcat răstignit țintuit (ridiculizat) ce se încăpățânează să reînvie rispit în trecerile și răsucirile timpului (al meu și al tău) (lăsând siaje in privirile unei divinitați voyeuriste) Ne ascundem în respirarea ierburilor (dansăm pe miresmele umedelor zări) Ne ține poiană toreadorul rănit ce capa și-o pierde (în ole-ul mulțimii) pe Golgota păcatului răstignit. |
#80
Posted 26 May 2011 - 22:14
|
Frumoase initiativa, dar nu inteleg de ce trebuie sa va comparati cu Eminescu??? Un poet adevarat e acela care poate concentra un grup de idei intr-un stil metaforic in cat mai putine cuvinte, nu sa bata campii, cel putin pentru mine
 . Mult succes si inspiratie! 
Edited by errai, 26 May 2011 - 22:15. |
#81
Posted 12 June 2011 - 10:59
|
Sahara si Neruviu
1. Neceruta chemare nechemata iertare pentru piatra sub soare. (o umbra cersita de o pleoapa strivita) Si cerul apasa si doare. 2. Indragostiti de Fata Morgana uitand izvorul sfidand decorul beduini ai tristei figuri isi mulg lacrimile in oazele clepsidrelor. Cerul se mai naste o data albastrindu-se din rotirea irisului de Femeie Morgana. Apoi apare Celestul. Neruviul ma poarta pe Styxul de nisip. 3. O ultima zbatere de aripi a unui fluture strivit cu perdeaua de geam de o pensionara asimptotica existentei mele imi da vant pe o plaja lichida ce inunda de la secunda la secunda Sahara sufletului meu. 4. Piatra isi va recapata constiinta si va vorbi. |
#82
Posted 23 July 2011 - 23:11
|
Cerul pe patru petale
Îmi deschid cerul sub Cer pe patru petale - una pentru simfonie alta pentru albastru a treia pentru fericire și ultima pentru suflet Inima îmi bate clocotind sub umbrela coastelor mele protectoare (picuri de soare sar din pielea întinsă peste ele) Voi cerne noaptea patru izvoare și dimineața le voi aripa învățându-le să zboare dinspre tâmpla mea la glezna ta (cătușe vii albastre ce vor lega cerul meu la cerul tău) Vom sorbi cocktail-uri prin trestii din cerul meu cu patru petale și o singură Iluzie-Zeu În hamacuri împletite din scrum de ierburi vom face Somn așa cum am făcut Dragoste- sub cerul meu întins pe patru petale legat cu cătușe de cerul tău care zău încă nu știu nu știu câte petale are |
|
#83
Posted 29 July 2011 - 01:16
|
Sans poeme in Plurivers
Mâine vom mai naște o zi restranși și bulbucați în orbitele micilor Sanspoeme retrași pierduți in Marea Fără-de-leghe unde orice mictâmpit îsi parcurează saliva murdară, avară aviară... Porc e ma-ta mi se spune in casca ce o am (turela de tanchist țestos urmaș darwinian al primei elementare temeri de a nu fi mancat) (bre , eu sant cu din astea, vegetale, what the fuck, terminați cu glumele astea neoneuroproteice) Si geniul micinvers_pervers (arond.yahoo.com) scuipa venin de dormire si revenire. Mica iluzie pe gura de...(ibis, idis, colt cu iris trist) Turme vin in cale si miros (eu) flori fiori fleurs flowers wers vers Trag rime si versuri albe pe nari Mirosul ma transcede pe mica iluzie de colt de iris nascut din scurta lumina a viorii vopsite cu arcusul penel de pictorul chel Asa mi s-a nascut Privirea. univers&plurivers@agale. com |
#84
Posted 25 September 2011 - 00:45
|
Ploaie in Eden Park
O mâna spală fața ce o dăinuie Miracol aproape de ziua ce o tăinuie... Prea(stre)curata ploaie setea îmi ogoaie si un vânt zburlește plete de fete ce preumblă in cețuri lumina lunii- visul îl dăinuie la marginea lumii la târâșul genunii nectar din pocalul timpului sorbit de acul anotimpului. Vom mai trăi mâine o zi susurând spre miazăzi (clipocind ușor spre vest doi din nord și noi din est eteeric palimpsest...) ...................... Pe palmele vântului îți limpezesc părul Suflu argint acolo unde era aur... Apoi adâncit și mirător mă reîntorc pe aleile și băncile din Eden Park. Ingeri someri dau rotocoale stingheri. Clipa imi strabate irisul si ma pierd de mine. In cețuri. Ploua pe clapele sufletului meu. Interpretul este Dumnezeu. Dar compozitorul sunt Eu? |
#85
Posted 18 December 2011 - 23:37
|
Vis medieval
Cavalerii mesei albe se joaca cu pletele dalbe ale reginei cochete, desuete ce pluteste pe culoare prin castelul fantomatic O luna anorexica, afazica isi lungeste lumina-umbra peste turnurile starcarstice. Imi plimb privirea vis ca pe un caine scos la plimbare pentru firestile fiziologice necesitati. Lesa e uitata asa ca musca din cavaleri, prin armura lor fragila acestia nu stiu cum sa lupte cu demonul meu sabiile le sant nevolnice si ei dispar intr-un morman de fiare ruginite Apoi regina vis imi plimba cainele privire printre zidurile castelului ei descarnat de zorii lupi ce musca din el |
#86
Posted 25 May 2015 - 08:50
|
ia să vedem am evoluat sau nu
 aici am postat primele mele versuriStaţie fără călători ce umbre noi mai nou ne ies prelungi dintre tâmple ai observat locul meu se năruie lângă locul tău ca-ntr-o banchiză în vara polară ne îndreptăm stângaci dungile de pe suflete mai sufli un fir de păr o firimitură imaginară mă cerţi şi dacă port un tricou şifonat când mă visezi mă uit la tine nevinovat dimineaţa cred că te enervează aseară strada s-a ridicat peste oraş cu tot cu stâlpii de iluminat a fost întuneric şi linişte nimeni nu a mai venit sau trecut în această noapte aşa am observat acele umbre dintre tâmplele noastre pentru asta a trebuit să te visez şi aveai un capot demodat şi papuci de casă chinezeşti acum de dimineaţă ştergi cu mâna geamul aburit dintre noi ca un nătâng cred că mă întâmpini şi mă chemi zâmbesc fericit realizez târziu că treci pe lângă mine cu indiferenţa unui autobuz pe lângă o staţie fără călători |
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users
-
- Change Theme
- English
- Mark Community Read
- Termene & conditii
- Confidentialitate
- Consimtamant
- Cookies
- Help
© 2001-2024 Softpedia. All rights reserved. Softpedia® and the Softpedia logo are registered trademarks of SoftNews Net SRL.
Ora implicita a Forumului Softpedia este ora standard a Romaniei (GMT+2). Mai multe informatii →
⚠ Postarile afisate pe Forumul Softpedia reprezinta o opinie subiectiva a membrilor care le-au publicat si nu a SoftNews Net SRL.