Aveti firma ? sau lucrati intr-una?

driverx : ai dreptate.

Am lucrat si eu pana nu demult intr-o corporate. Sau mai exact intr-un "groupe". Francezii sunt de departe dupa parerea mea ce mai nesimtiti dintre investitorii din Romania. Mancatoria nu prea era dar discrepantele dintre salarii erau strigatoare la cer. Cand le-am spus ca plec mi-au oferit 20 de Euro brut in plus la salariu in timp ce colegii cu care lucram, si care venisera dupa mine in firma (ce-i drept au negociat mai bine) castigau dublu. Asa ca i-am pupat pe portofel si mi-am deschis firma care lucreaza tot cu francezii ... /fire/
Numai ca de data asta n-au incotro si trebuie sa plateasca cat le cer pentru serviciile si produsele oferite.

BRD?

Nu. Dar virau salariile la BRD, care de altfel sunt si aia niste nesimtiti.

Quote

cum poti sa negociezi cat mai bine salariul? ce trebuie sa faci/ zici ?

In RO nu exista cultura negocierii salariului. Ori te procopsesti cu vreo avansare, ori schimbi firma. Altfel, veniturile sunt uniforme si rectilinii pentru urmatoarea mie de ani...

avansare ? ... am avut parte de una. Oferta ? 50 Euro brut la salariu + 50 euro (tot brut) prima , dar doar in prima luna ... dupa scandalul de rigoare am ajuns la concluzia ca in momnetul in care ai un director strain trebuie neaparat sa-l pui sa scrie ceea ce negociezi, pentru ca altfel "uita" sau zice ca nu l-ai inteles tu bine. Dezavantajul angajatului....  Problema e ca suntem priviti ca o "turma ieftina" si chiar daca nu gaseste patronul pe cineva egal din punct de vedere profesional, pentru o cifra de afaceri de 7 milioane de Euro pe 2003, contau "foarte mult" cei 300 de euro pe care ii ceream eu. Problema nu ar fi asta, dar stiti cu totii ca salariile nu sunt chiar confidentiale cum credem noi , si ca patronii prefera sa nu-si piarda inca 4 angajati competenti pentru unul la fel de competent, dar care este platit cu 20% mai mult decat ceilalti. Voi ce credeti ?

"cum poti sa negociezi cat mai bine salariul? ce trebuie sa faci/ zici ?"

salariul la noi in cele mai multe cazuri este fix .. evident ca patronul va incerca sa iti ofere pe cel care si-l permite cel mai bine, sau in cazul altora cel mai mic posibil ca sa ii ramana lui mai mult. cel mai bine e sa fii sincer .. evident ca poti sa adopti si varianta de inflorituri dar daca pe urma nu le poti demonstra ai zburat sau daca nu inveti lucrurile care ai pretins ca le stii asa de rpd incat sa nu aiba timp sa observe ca de fapt tu nu ai cunostiintele care le-ai pretins .... oricum cel mai greu in ziua de azi este sa gasesti oameni capabili, care sa nu incerce sa te fure, si care pe deasupra sa mai faca cand au posibilitatea ceva in plus pentru care sa nu pretinda neaparat si o renumeratie corespunzatoare. Multi prefera sa nu faca nimik ca sa nu mai zic de ceea ce ar trebui sa faca si pe deasupra se vor gasii de fiecare data sa comenteze una si alta .. in loc sa gaseasca sau sa ajute la gasirea de solutii la problemele care apar si vor prefera sa dea vina pe acele lucruri pentru a gasii o scuza. Cand nu se munceste cu pasiune si se face totul numai ca sa treaca timpul nu va iesi nimik corespunzator. Eu unul prefer sa vina un angajat si sa imi spuna "nu stiu sa fac asta, se poate sa imi arati" decat unul care prefera sa gaseasca solutii singur , solutii care de multe ori nu sunt pe placul meu, si care din multe alte puncte de vedere nu corespund unor criteri, logici, etc.
Este greu sa le stii pe toate, dar si mai greu este sa recunosti ca nu stii un anumit lucru si sa il inveti pentru viitor mai ales daca pe viitor te vei mai izbi de acea problema.

Relatia firma-angajat este o afacere, sau mai bine zis un troc.
Fiecare ofera celeilalte parti ceva. Fiecare castiga ceva de urma celuilalt, deci se negociaza.

Trebuie sa ai ce oferi ca sa poti sa ceri.
Daca o femeie de serviciu bate la poarta unei companii multe nationale, va obtine zero. Pentru ca nu are nimic sa le ofere.
Un om foarte capabil poate obtine mult. Pentru ca poate oferi mult.

Nu exista un sablon de negociere. Totul depine de duo-ul angajat/firma.

Quote

Dar daca doresti sa iti maresti salariul ? cred ca cel mai bine ar fi ca angajatul sa ii prezinte angajatorului un grafic cu cresterea vanzarilor la care a contribuit personal, o lista a contractelor semnate, sa ii prezinte exemplificat benficiile obtinute de firma in urma activitatii sale. ok.. intra plin de entuziasm in biroul sefului, ii explica si ii arata ce si cum, dar seful tot nu vrea sa ii dea marirea de salariu cuvenita.Ce mai poate sa faca angajatul in aceasta situatie?

Ina : ai dreptate. Asa se cere o marire de salariu.
Pleci. Aici este GRESEALA mare in Romania. La angajat ii este frica de angajator.
Ai marit profitul firmei cu 15% si ai pretins si tu un 5% in plus si esti refuzat(a)? Da-ti demisia. Asa macar firmele vor invata sa aprecieze oamenii capabili.
Vina in Romania este a oamenilor. Si asa "patronii" stiu ca si asa va sta pe vechiul salar, ca nu are unde se duce.

Eu mi-am dat demisia la 20 de ani dintr`o mica firma.
Mi-au taiat salarul de la 2.300.000 la 1.500.000, mi-au marit programul cu 4 ore si mi-au cerut sa lucrez de Craciun (asta era prin 2001).
Totul a fost decizia noului patron care a cumparat firma.
Le-am explicat frumos ca eu muncesc pentru banii aia, am gasit surse alternative de venit, etc etc, am eficientizat afacerea, am marit profitul ... pe el nu il interesa.

I-am spus ca fara mine va da faliment in 3 luni. Angajase inca 2 tipi totali incompetenti. I`am spus : Unu bun si bine platit ii suficient.

Ironic. M`am intalnit cu el peste vre`o 2-3 luni. Afacerea era inchisa si el era actionat in instanta pentru datorii imense.

E adevarat ca totul se negociaza. Trebuie sa stie fiecare exact cat valoreaza. Eu am plecat pana acum din 3 locuri. Inainte sa plec am incercat sa discut despre bani si am incercat sa-i conving pe angajatori ca munca mea merita mai mult. De fiecare data m-au vrut inapoi peste o luna pe ce salariu cerusem, dar era prea tarziu. Patronii in general nu te iau in serios cand spui "eu asta fac si fac bine, de aia vreau mai mult, pentru ca merit". Consider ca pasul logic dupa o discutie de genul asta fara NICI un rezultat este demisia. Din pacate, romanii nu au coloana vertebrala si acest pas de cele mai multe ori nu se face. De aia oamenii sunt platiti prost. Oamenii nu prea au curaj sa demisioneze. Asta pentru ca sunt sau se cred mediocrii. Un om valoros, care-si stie bine meseria, va avea mereu usa deschis oriunde ar pleca. Eu am invatat mult in ultimii ani. Cel mai important aspect invatat este ca totul depinde de cum iti negociezi colaborarea cu o firma. Asta depinde numai de tine. Trebuie sa sti exact cat sa ceri si cat meriti. Si sa mai stii de la cine sa ceri cat meriti.
E o mare diferenta intre societatea de azi si cea de acum 20 de ani, pe care oamenii nu prea o inteleg: nu te angajezi la o firma sa iesi la pensie de-acolo.

Am citit aceste pareri si mi-am format si eu o parere.
Lucrez intr-o firma mica care se ocupa de comert cu ceva chestii pentru casa si industrie si cu montarea acelor chestii ( spus pe ocolite ca sa nu fie reclama). Am un an in firma si ma ocup de o gramada de chestii ( omul bun la toate) .... si sincer ca nu ma laud. Sunt platit binisor, am comison din vanzare, diferite alte avantaje, relatia cu patronul este buna. Pare o situatie acceptabila, nu?
Problema apare atunci cand, eu, omul care trebuie sa coordoneze mai multe chestii, este anulat de patron care se baga efectiv peste deciziile mele, in general corecte si bine documentate. Automat totul este dat peste cap, haosul este la el acasa si apar problemele. Ce ma supara in mod special este ca se arunca pisica moarta la mine in brate.

Hai ca mai scriu mai tarziu ca acu au inceput telefoanele sa sune ... si tre sa descurc itele

Inca ceva... Cineva spunea ca sunt rari oamenii care sunt dispusi sa mai faca si ceva in plus in afara de munca pentru care sunt platiti. Si ca oamenii nu sunt seriosi. Si ca prefera sa stea.
Care-i problema? De ce sa vrea cineva sa faca munca in plus pe gratis? La fel cum un patron nu plateste un om care nu munceste, un angajat nu are de ce sa munceasca mai mult daca nu este platit. e important sa fi bun la ce faci tu. Nu sa fi omul bun la toate. Din pacate exista nesimtirea mare prin care se considera ca un angajat este un fel de sluga care in timpul programului trebuie sa faca orice i se cere sau orice este nevoie. Eu sunt de principiul ca daca m-ai angajat pentru ceva, eu munca aia o fac. NIMIC mai mult. Si daca sunt cel mai bun la ce fac eu, vreau sa-mi maresti salariul, ca de nu plec in alta parte. Asta pentru ca sunt ANGAJAT. Nu SLUGA. Si diferenta consta in faptul ca eu vand un serviciu al carui pret l-am negociat. Vrei mai mult, costa mai mult. De fapt, vrei mai mult, costa MULT mai mult.
Mie-mi e sila de oamenii ieftini si fara personalitate sau principii...

@idiotus , ziceai ceva de genul " nu mai e ca acum 20 sa te angajezi la o firma si sa iesi la pensie de acolo"...uite cum sta treaba , am lucrat in foarte multe locuri si am luat multe tepe de la multi asa zisi pseudo patroni (tepe de salar) cum iti dai seama de cum sta treaba cu o firma?
Ia un ziar si urmareste anunturile de angajari si vezi cate firme nu au angajari lasate cu lunile chiar pe acelasi post ...cum se face ?se iau 2 oameni care vor sa munceasca , se angajeaza "de proba " 2 saptamani dupa care li se zice ca nu fac fata cerintelor postului sau mai rau , se face un inventar fictiv , unde normal mai sunt si pusi sa aduca bani de acasa!
Acum lucrez de 2 ani in acelasi loc ( nu-l dau pt nika in lume iar cand simt eu ca ar mai trebui umblat la salar ma duc direct si explic situatia....am facut asta , asta ,asta ...ar trebui sa recalculam...si se rezolva in functie de cat venit am adus in firma)
nu sunt adeptul firmelor mari de peste 10 angajati care o duc de azi pe maine si scot bani doar de salarii si care se pot prabusi in orice moment, si imi plac microintreprinderile de max 6-7 persoane , in care fiecare face ce se pricepe( nu ce il taie capul pentru ca asa crede el ca e bine) si nu imi plac oamenii care se angajeaza doar sa aiba scarbici sa aiba de unde veni si pleca !A si cu seful meu vb cu salut , nu cu buna ziua (asa ni s-a impus si imi place cand de 8 martie ne duce sa cinstim fetele din firma si invers pe 9 martie! De craciun fiecare are un cadou si tot asa.
La voi se dau cadouri , bonusuri sau aprecieri?

Idiotus : tind sa nu fiu de acord cu tine, si sincer nu as angaja asemenea persoane.

PicuTex : Se vede ca firma ta ii condusa pe principii occidentale. O firma unde oamenii lucreaza *cu* sefu' si nu *pentru sefu'.

Relatia angajat-angajator este o afacere ca intre oricare doua firme.
Ca sa ceri, trebuie sa ai ceva de oferit.

Pot sa judec profitul unei firme doar aruncand o privire sa vad atitudinea si felul de lucru al angajatilor.

Mie personal, in contactul cu alte firme, imi place cei care in loc de "nu se poate" folosesc expresia "incercam sa gasim o solutie.", si unde nu sunt trimis de la un departament la altul ca doar persoana din fata mea nu se ocupa de cutare lucru. Asta vis-a-vis de afirmatia lui Idiotus ca nu fac nimic in afara atributiilor mele.

Un angajat care isi depaseste atributiile doar ca sa ma satisfaca pe mine, aduce un client in plus firmei.

Oricum, in Romania ii la mare moda expresia : "Nu stiu, intrebati dincolo sau sunati nu-stiu-unde".

Si acesti angajati de care pomeneam mai sus, sunt multumiti de locul de munca si de beneficiile ajunse.

/my 2 cents on the above issues.

@exosyphen: perfect de acord cu tine. @idiotus: nici eu nu as angaja un om ca tine.
tati, ca sa urci intr-o firma, trebuie sa arati ca poti, apai daca tu-mi zici "marca banu' si fac mai mult", eu de unde stiu ca tu poti face mai mult in mod sustinut?

Ina, ar trebui sa fie simplu: salariul il negociezi in functie de cat de bine stii sa te vinzi si de cat de bine stii sa te apreciezi. Valabil in firmele in care se respecta angajatzii, conditiile sunt apropiate de cele occidentale si seful este destupat la minte.

In rest se schimba situatia - sfat: te feresti din prima sa te angajezi acolo unde se vorbeste mult, se da gargara la greu, catziva iau caimacu si restul, multzi si prosti, rabda sperand ca el este stalpul de sustinere si candva va fi apreciat pt asta.

Cat despre negociere aici intra: salariul primit in mana, eventualitatea asigurarilor medicale, concediu Ok dpdv al nr de zile, plata orelor suplimentare, masina, telefonul, bonurile, etc. Multi dintre noi nici n-am visat la toate acestea.
Si evident excludem problema "pilelor" - astea sunt si la noi si la americani.