China

la mine o fost zbor Lufthansa deservit de UA. aci n-am vazut sa fie probleme, dar au fost doar 2 zboruri.

China 29.08-06.09.2017

Da, a fost o excursie dorita. Mi se parea atat de exotica, atat de speciala … 4.000 de ani de civilizatie… o populatie uriasa (1,38 miliarde – inca pe primul loc in lume)… un loc al contrastelor: istorie, traditie impletita cu realizari tehnologice exceptionale.
Pentru sot, excursia in China nu era nici o prioritate, nici macar pe lista de optiuni. Asa ca am considerat ca am mare noroc sa pot merge cu fiica-mea. Nu aveam cum merge pe cont propriu, asa ca am apelat la serviciile unei agentii de turism.

29.08.2017
Am avut intalnirea cu ghidul si cu grupul  in aeroport… prima impresie… vai ce multi suntem ! Media de varsta destul de ridicata.
La 44 de turisti, tineretea era cam slab reprezentata.
A fost un grup de oameni cu personalitati diferite (normal), dar cam toata lumea era foarta umblata si de aceea respecta disciplina.

In avion (KLM) a fost masa copioasa, chiar doua, si in plus: apa, alune, snacks-uri. Eu care am calatorit mai mult cu low-cost, si acolo nu-mi cumparam prea multe, aici ma simteam imbuibata de-a dreptul. Era prima oara cand mergeam cu un avion mare, si mi se parea incredibil cate activitati puteai face: filme, muzica, jocuri, documentare, geografie.

La un moment dat, a venit stewardesa si ne-a oferit niste bilete. Cum nu-mi facusem lectiile, nu am stiut ca e un formular de completat cu datele noastre si durata sederii in China, pe care trebuia sa-l prezentam la vama si l-am refuzat. Am vazut ca fata s-a uitat foarte mirata la mine, dar gravitatea am simtit-o doar in aeroport, cand toata lumea avea formularul si eu cu fiica-mea eram picate din luna. Era si acolo la un stativ o jumatate de formular (cea de intrare) si l-am completat, dar… ne-am afirmat din prima…

Ghidul, experienta cat cuprinde, mai mult politicos decat autoritar, a reusit sa ignore conflictele aparute (pentru ca au fost persoane care l-au criticat non-stop).

30.08.2017 - Shanghai
Zborul a fost de 10 ore si diferenta de fus orar dintre Bucuresti si Shanghai de 5 ore. Pentru ca nu am putut dormi deloc in avion, eram ca un zombie.

Controlul pasapoartelor, foarte riguros: ne-au asezat chiar si in fata unei camere foto, sa faca o poza pe care sa o compare cu cea de pe pasaport. Controlul bagajelor a fost la fel de riguros. Am fost ghinionista si cand au luat din bagaje la control prin sondaj, mi-au gasit un corp delict: un mar. Ceilalti aveau in genti si mere si sunca si cascaval, dar nefiind controlati, numai eu am ajuns la politie unde mi-au bagat marul in carantina Am scapat fara amenda, dar am tras o spaima…

Mai rau a fost de o doamna, careia ii ramasese bagajul la Amsterdam si a venit dupa doua zile, timp in care si-a cumparat alta geanta, haine, lenjerie…

Fiica-mea a iesit la aeroport sa fumeze o tigara (dar era intr-un grup destul de mare de romani, toti cu aceeasi meteahna, disperati dupa 10 ore de pauza in avion) si nu a mai putut intra pe usa respectiva, care era doar pentru iesire. M-am dus sa o iau, pentru ca grupul principal se pusese in miscare, si nu am mai putut intra nici eu, asa ca am luat-o la goana vreo 200 metri pana la intrare… Iar ne-am afirmat!

Shanghai iti taie respiratia. El este centrul financiar si economic al Chinei, practic este poarta Chinei catre lume. O combinaþie de autostrazi suspendate, pieþe, magazine scumpe, clãdiri în paraginã, strãzi înguste, hoteluri de lux unul langa altul, brandurile celebre si scumpe… Am aflat ca un cartier vertical, Pudong, a fost construit pe un loc unde acum 40-50 de ani pasteau vacile si era mlastina. Pentru ca au inceput constructiile de la zero, au realizat o infrastructura impecabila, autostrazi care inconjura orasul, guvernate de reguli stricte de trafic (daca nu ai numar din Shanghai, poti circula doar intre anumite ore), parcari subterane la fiecare bloc, asa incat traficul era aerisit. Dar am inteles ca in orele de varf, nici aici nu e situatia roz… La 24 milioane locuitori, e normal ! Cu toate ca era plin de autobuze electrice.

Nu este chiar asa cum spune bancul ca toti chinezii sunt identici, daca ajungi sa stai cateva zile acolo vei observa diferente si intre chinezi. Ba chiar foarte mari. Am vazut chinezi tineri foarte inalti, am vazut chinezoaice in zona Shanghai foarte elegante si am vazut si chinezi tarani, arsi de soare, slabi si needucati. Aveau de toate !!

Am facut cunostinta cu Stanley, ghidul nostru din Shanghai si imprejurimi: inalt, politicos, vorbea o engleza impecabila. Cand ajungeam la un obiectiv, inainte ne strangea ca o closca in jurul lui, ne explica destule si pe urma ne lasa cateva minute pentru poze si impresii personale.

Primul obiectiv: turnul de televiziune din Shanghai… 160 etaje. Am trecut usor spre centru, pe langa blocuri gigantice, cu arhitecturi deosebite. Al doilea  - Shanghai Tower (632 m), al patrulea si al saptelea intre “inaltii” lumii. Deocamdata!

Turnul de televiziune, Pearl TV Tower, era intr-o zona frumoasa cu un sens giratoriu mare, supraetajat, plin de flori. La un moment dat, a venit un baiat chinez si a cerut sa faca poze cu fiica-mea… Ciudat mi s-a parut, dar pana la sfarsitul excursiei am descoperit ca e o practica, si au patit-o si alte fete din grupul nostru.

Am intrat intr-un hol urias, plin de vizitatori, de tablouri, statui, si am luat un lift silentios. Evident, ca la orice obiectiv turistic, controale… Toti cei care lucrau in turn (liftiere, paznici) erau foarte tineri, imbracati intr-o costumatie frumoasa, si foarte zambitori. Mai tarziu, am inteles ca ei erau exceptiile, pentru ca in general, chinezii nu zambesc. Probabil se tem sa nu faca riduri !

De sus se vedea intregul oras (inclusiv fluviul Albastru), dar semana cu alte turnuri celebre in care am mai fost. Cu adevarat spectaculos era etajul 159, care avea podeaua de sticla. Era super ! Cu ocazia pozelor am descoperit ca fiica-mea are rau de inaltime. Dar am vazut si o chinezoiaca carea avea aceeasi problema dar mult mai acuta si mai dramatizata…

Dupa ce am coborat, ne-am plimbat putin pe Bund, bulevardul care margineste fluviul HuangPu si in care cladirile, care se intrec in recorduri, se reflecta.

Ne-am imbarcat in croaziera pe HuangPu (Fluviul Albastru). Era deja dupa amiaza, noi mersesem toata noaptea cu avionul, nu oprisem deloc sa mancam (cred ca de aceea ne indopasera cei de la KLM, sa putem rezista!), asa ca excursia ne solicita destul de mult. Mai ales ca vaporul, care avea 3 punti, nu avea scaune decat in zona de restaurante. Grupul roman ori statea in picioare la ultimul palier, dar acolo era destul de curent, ori statea daramat pe niste cutii, la parter. Cred ca e evident unde stateam noi! Cladirile de pe cele doua maluri erau cu adevarat speciale si frumoase, dar… foame… lipsa de somn…

Am ajuns la hotel unde, fiind prima seara, nu aveam masa asigurata. Am platit si s-a organizat o masa pentru grup. Prima cina (dintr-o lunga serie) in care stateam in jurul unei mese rotunde, cu un mijloc rotitor, pe care se puneau de-a valma multe mancaruri si fiecare alegea ce dorea (si ce mai ramanea!!). Am primit chiar si cate un pahar de bere… Fiindca eram 11 la o masa de 8, mancarea nu a prea ajuns, si toata lumea era, nu chiar flamanda, dar putin nemultumita.

Dupa masa ne-am invartit in jurul hotelului, admirand Shanghai-ul noaptea… cladiri ametitoare, lumini, dar cerul ciudat, pe care pareau a fi nori. Erau doar nori de smog…. Oricum nu se vedeau stelele…

In zona am gasit cateva restaurante pescaresti, absolut minunate, si ne-am propus sa le vizitam a doua zi. Mai ales ca pretul era la jumatate. Ulterior, ghidul ne-a sfatuit sa nu mancam decat din locuri verificate, nu de alta, dar avea o vasta experienta cu turisti dusi la spital din cauza de indigestie. Ne-am calmat !

Am descoperat ca foarte greu se pot folosi cardurile noastre. Pe net scria altceva. Noroc ca am avut ceva bani cash ($) la noi

Camera era mare si frumoasa. Am dormit neintoarse.

31.08.2017
Dimineata - un mic dejun fabulous. Am incercat de toate… si painicile chinezesti la aburi - mantou (mie nu mi-au placut) si oua milenare (dezgustatoare) si paste si orez si multe fructe (unele ciudate cum ar fi pitaya). Si ceva omlete europene ! Si tot felul de condimente picante…

Primul obiectiv - o plimbare de malul fluviului, pe promenada Bund. Practic, revedeam de aproape cladirile pe care cu o seara inainte le vazusem de pe vapor. Frumoasa faleza… Erau si multi chinezi, cu copii si poate de aceea singurul lucru care se gasea acolo, nu erau chioscuri cu apa, mancare sau dulciuri, ci chioscuri  in care se faceau poze si se transferau pe un tricou alb. Si aveau clienti !

Dacã ai ateriza din senin pe Bund, te-ai putea crede într-un oraș european occidental. Dar ce este Bundul și ce cautã el în Shanghai?
Termenul de “bund” a fost împrumutat de cãtre coloniștii englezi din cuvântul hindus “band“, care înseamnã “terasament artificial” și folosit în toate porturile și coloniile lor din Asia. Chinezii folosesc pentru același spațiu cuvântul “waitan“, însemnând “plajã exterioarã”. Bundul din Shanghai a apãrut la sfârșitul anilor 1880.
Cei 2 km de clãdiri istorice, care se întind de-a lungul fluviului Huangpu și privesc skyline-ul din Pudong sunt o carte ilustratã de istorie a orașului Shanghai. Este unul dintre locurile “must see” de aici și reprezintã o colecție de clãdiri foarte europene, pe care fluturã steagul chinezesc! Sigur cã are legãturã cu trecutul colonial al Shanghaiului, dar este cãutat de turiști mai ales pentru celebra priveliște cãtre Pudong.

In China am fost dusi in multe manufacturi, specific chinezesti, deosebite, unde turistul cu banuti putea cumpara. Cat mai multe! Vizitele incepeau la fel: o persoana din cadrul fabricii ne explica in engleaza, ghidul traducea, si in final… shopping !!!

Prima dintre acestea a fost Tian House Silk – fabrica de prelucrare a matasii naturale. Multi din grup isi aminteau vremurile in care si noi, romanii, cresteam viermi de matase. Si eu imi aduceam aminte ca vara scolile se transformau in crese pentru viermi. Diferenta, am inteles, e ca in China, pentru cresterea calitatii matasii, s-au imbunatatit genetic duzii, si nu mai fac fructe, toata energia mergand in frunze. Am vazut ciclul de viata, drumul matasii, o instalatie prin care, dupa fierberea coconilor, se scoate firul de matase, care are in jur de 2 km. Am vazut apoi cum se trag firele pentru a realiza perne si pilote. Au inceput cumparaturile, fiecare luand, ba o pilota (pareau subtiri si ca un puf), ba esarfe, rochii, batiste, genti, dar toate la un pret marisor. Baticutul luat de mine, mititel, a costat 60 yuani (aproximativ 35 lei) in conditiile in care ulterior am gasit mai mari si tot asa de frumoase, dar cu 10 yuani. Dar erau din piata...

In asteptarea autocarului am vazut un chinez care avea amandoua mainile amputate de la umar. Prin compensare, avea cel mai larg zambet pe care l-am vazut la un chinez. Prin intermediul lui Stanley, i-am spus asta, si el a explicat ca lipsa mainilor (amputate dupa ce s-a electrocutat la un gard, cand avea 4 ani) determina colturile gurii sa zambeasca…

Pentru vizita la Yu-Garden (o gradina din perioada dinastiei Ming – deci avea mai mult de 400 de ani) am oprit aproape de bazar. De fapt, Yu-Garden e faimoasa pentru arhitectura clasicã chinezã, sculpturi rafinate și bazarul aglomerat Yuyuan. Erau  decoratiuni, pavilioane elaborate, bazine strãlucitoare cu pesti colorati, poduri in zig-zag, pagode, arcade și balcoane impresionante. Pietrele pe care calcasera miile de turisi erau lunecoase…

A urmat vizita la un magazin de prezentare a bijuteriilor din perle naturale, aflat chiar in bazar. Perlele naturale provin din cochilia stridiilor care trãiesc în oceanul Indian, marea Roșie, golful Persic, oceanul Atlantic și Pacific. Si erau asa de frumoase… si scumpe evident. Ni s-au explicat trei metode prin care se pot deosebi perlele naturale de cele din plastic. Am vazut cum stau perlele in carnea scoicii, dar asta mi s-a parut putin dezgustator. O scoica poate face 23-25 de perle, care pot avea nuante diferite, in functie de sarurile din apa.

Dupa aceea am primit o ora bonus de plimbare in bazar. Cumparaturi (preturile erau foarte bune), mancaruri ciudate, aglomeratie, teatru in strada… Chinezii nu vorbesc engleza, desi ghidul ne spusese ca in scoala lor, de baza (indiferent de specialitatea aleasa) sunt matematica si limba engleza… Probabil ca se referea la copiii care treceau de scoala elementara. Ghidul ne-a explicat ca, dupa un ciclu foarte stresant (echivalent cu liceul de la noi) si un examen de admitere extrem de dur (practic Stanley a avut tot liceul cosmaruri ca nu ii va scrie pixul), perioada facultatii e destul de lejera.

Urmatorul punct, templul lui Buddha de Jad. Orice templu buddhist reprezenta o „ambasadã“ a trecutului în nebunia secolului XXI.  Acest templu a fost fondat în urmã cu peste 100 de ani, dar pare mai nou din cauza  vecinãtãþii zgârie-norilor. Principala atracþie unde nu am avut voie sa facem nici poze: o statuetã a lui Buddha dintr-o singurã bucatã de jad de culoare albã (considerat cel mai preþios), încrustatã cu smaralde ºi agate. Alaturi se gaseste o alta statuie cu Buddha culcat… Camere rãcoroase, în care ard beþiºoare parfumate ºi unde ofrandele se aduc cu smerenie, sub formã de fructe sau legume destinate cãlugãrilor. In templu am gasit si o pisicuta simpatica, care, vorba doctorului din grup, stia sa spuna doar “Mao – mao”

Am fost dusi la un targ da fake-uri (pe bulevardul Nanjing), unde, surprinzator, am fost lasati la cumparaturi o ora si jumatate. Ar fi trebuit sa ne faca o educatie inainte, ca majoritatea am luat plasa la cumparaturi. Degeaba scoteam noi produsele la jumatate din pretul cerut, ulterior am descoperit ca ele faceau doar un sfert… In afara de o rochie si de betisoare de dat cadou, eu nu am cumparat prea multe, nu de alta, dar ca sa nu-mi para rau… Ghidul m-a sfatuit sa nu ma bag la produse electronice (vroiam un telefon), decat daca stiu foarte bine cum trebuie sa fie ..

Pentru seara, ni s-a oferit un spectacol de acrobatii, contra cost suplimentar. Surprinzator, oamenii din grup care aveau multi bani pentru felurite cumparaturi, au considerat prea mare suma pentru spectacol. Poate a contat si faptul ca masa din seara precedenta nu fusese o reusita si pentru acest spectacol au fost cam multe insistente. Oricum, biletul  fost mai putin decat scria pe el. Imi pare bine ca nu m-am lasat influentata de ceilalti si m-am dus. A fost nemaipomenit! Se impletea amintirea spectacolelor de circ din copilarie (din care lipsea partea cu animalele care imi rupea inima) cu o virtuozitate incredibila. Am aplaudat non-stop. Protagonistii erau tineri si forta era alaturi de gratie.

Nu mai vorbesc de faptul ca spectacolul avea loc in centrul orasului, langa hoteluri luxoase, restaurante scumpe si, pe drumul de intoarcere, facut cu un taxi, "spectacolul" strazii, noaptea, a meritat iesirea.

01.09.2017
Am plecat foarte devreme. De fapt era o caracteristica a excursiei: ca sa ne putem incadra in timp, plecarea era in jur de sapte dimineata, ceea ce, nu era chiar asa de usor. Membrii grupului insa au respectat asta. La plecarea de la hotel, ghidul a anuntat ca “am plecat fara sa platesc doua sucuri din frigider”. Nu era adevarat si m-am intors, impreuna cu ghidul chinez, sa rezolv situatia. Iar ieseam in fata ! Evident ca la al doilea control, s-a gasit ca era o greseala, si sticlele erau pe usa frigiderului!

Inainte de a pleca in oraselele din jur, am vizitat Longhua Temple & Pagoda (Longhua Si), cel mai vechi și cel mai mare templu budist din Shanghai.
Aceleasi statui in interior.. Am prins o slujba buddhista si ghidul ne-a explicat cum calugarii renunta la tot ce e lumesc, inclusiv parul. Impresionant, ca si sutele de statui de aur, de arhats (arhați sau Luohan sunt sfinți budiști, discipoli ai budismului despre care se spune cã au câștigat iluminarea) si Zeita indurarii si ofrandele oferite calugarilor …

Budiștii considerã cã prințul Buddha s-a nãscut aproape de actuala frontierã dintre India și Nepal. Tatãl lui Buddha are însã într-o zi un vis în care își vede fiul pãrãsind palatul ca sihastru, așa cã decide sã îl protejeze de realitatea ostilã. În ciuda acestor mãsuri, Buddha reușește sã facã patru incursiuni în afara palatului, întâlnind un bãtrân foarte slãbit, un bolnav, un mort și un cãlugãr. Primii trei îi reveleazã efemeritatea existenței materiale, datoritã bãtrâneții, a bolii și respectiv a morții, iar cãlugãrul îi dezvãluie calea de a învinge aceste suferințe umane, și anume prin meditație. Prin urmare, Buddha hotãrãște sã pãrãseascã orașul și sã-și abandoneze bunurile, urmând o ascezã deosebit de durã. Dupã șase ani însã, constatã cã acest tip de ascezã nu îl ajutã, nu îi aduce iluminarea. Prin meditație, Gautama Siddhartha reușește sã își concentreze toatã atenția asupra eliberãrii de suferințã, capãtã revelația reîncarnãrilor sale anterioare. În cele din urmã capãtã „deșteptarea”… „iluminarea”, la vârsta de 35 de ani, devenind cunoscut ca „Buddha” („cel iluminat”)

Am plecat spre urmatoarea destinatie … Zhuiajuiao… o localitate numita si Venetia Chinei. Vazusem Venetia originala, vazusem Bruges - Venetia Nordului, asa ca era timpul sa vedem o Venetie asiatica. In autocar, ghidul a povestit despre cartea „Un an fãrã Made in China” a unei scriitoare, care a incercat asta, dar si-a dat seama ca e foarte greu, desi produsele sunt realizate de sute de mii de chinezi închiºi pe nedrept in lagarele de munca.

Am mers paralel cu trenul Maglev (cu levitatie magnetica), dar intrarea in el nu era in programul nostru.

Format acum 1.700 de ani, Zhujiajiao a reprezentat un important centru comercial și multe dintre clãdirile care pot fi vãzute astãzi dateazã din timpul dinastiei Ming și Qing. În mod tradițional, bunurile și oamenii au fost transportate pe canalele mici de la casã la casã, trecând pe sub cele 36 de poduri de piatrã vechi, care sunt toate în uz încã.

Era o atmosfera placuta acolo.. Nu, nu ne-am plimbat  cu gondolele autohtone, dar ne-am agitat prin zecile de magazine, pe poduri, am pozat o multime.  Am admirat puii pe frigare, agitatia… tot. O chestie interesanta: o baie in care stateai cu picioarele in cuve cu pestisori si acestia iti ciuguleau bataturile. Imi pare rau ca nu m-am dus !!

In drum spre Hangzhou, unde aveam urmatoarea cazare, am intrat in Wuzhen, o localitate care arata ca in picturile clasice chinezesti…  mai frumoasa dupa parerea mea decat Venetia Chinei. Un orasel de 1.000 de ani, dar care  nu mai e un oras „adevarat”, ci a fost convertit intr-o atractie turistica.

In centrul vechi, toate cladirile joaca un rol comercial – magazine, farmacii, baruri, ceainarii, restaurante, vopsitorie pentru  textile, fabrici de alcool din orez.. Am gustat aloolul si… nu prea era pe gustul nostru…

Hangzhou, noua noastra cazare. Un loc pentru a descoperi nu numai China moderna a zgarie-norilor avangardisti, ci si cea clasica, a gradinilor, a canalelor, a pagodelor, a templelor.

Hotelul era bun, dar zona… marginasa. Memorabilia a fost coada la liftul de urcare dupa formalitatile de la receptie, cand mai mult de 5 persoane nu puteau intra si liftul trebuia sa faca 9 curse. Pana la urma am urcat pe scara de rezerva, si inainte, am primit un cod cu care sa intru pe etajul nostru (etaj 6). Practic hotelul era situat la intersectia celor 3 autostrazi suspendate si, de aceea, plimbarea de seara nu era foarte ok. Initial am intrat intr-un magazin de electronice (vechiul meu vis cu telefonul), dar preturile, desi mai mici decat acasa, nu erau tentante. Pe strazile din zona, mirosul mancarurilor devenea deja gretos, daca mancasesi inainte.

Toate camerele la hotelurile in care am stat erau cam asemanatoare: camera mare, birou, baia tot mare, despartita de camera printr-un geam de sticla, cana de facut ceai, cafea, pliculete de ceai, zahat, ness, frisca. Am pozat caciulita care statea pe hartia igienica… nu de alta, dar nu cred ca vom gasi una la fel prea curand...

02.09.2017
Cel mai cunoscut loc turistic din Hangzhou este asa-numitul „Lacul de Vest”. A fost, la un moment dat, capitala a unui stat chinez (pana la cucerirea mongola), iar Marco Polo a spus ca in mod indiscutabil este cel mai frumos oras din lume. Acum, trebuie sa il credem pe Marco pe cuvant! Lumea vine pentru lac, a carui frumusete a fost cantata de poeti si redata de pictori. E asa o pace acolo, care se strecoara in inima tuturor… lacul inconjurat de pagode, de temple … barcute, cele 3 insule de pe lac… respectarea feng-shu-iului… muntele de jur-imprejur care are forma unui dragon, cum spunea Stanley… ceata care face bine la ten… Stare de bine! Paradis! Orice chinez care se respecta face odata in viata o vizita la Lacul de vest…

Urmatorul obiectiv : templul budist Lingyn, cu o vechime de 1500 de ani... Numele templului este în mod obișnuit tradus ca Templul sufletului. Este unul dintre cele mai mari și mai bogate temple budiste din China și conține numeroase pagode și grote budiste. Ce ne-a placut noua in mod deosebit ? Locul circular in care trebuia sa arunci un banut pentru noroc… si in care veneau pestisori rosii sa … verifice daca banutul e real...

A urmat apoi vizita la o plantatie de ceai. Intai am vazut plantatia… verde… uriasa… am gustat frunze care, dupa un minut, trebuiau sa devina dulci (la mine in gura au ramas amare), dupa care am fost dusi in interior, amenajat foarte frumos cu fântâni arteziene, pești, broaște țestoase și alte obiecte decorative.
O fata frumusica, care studiase 5 ani despre ceaiul verde, a facut o prezentare impecabila intr-o engleza desavarsita. Am gustat ceaiul initial, ceaiul dupa 5 minute (se pare ca gustul meu e distrus si nu am sesizat vreo diferenta ). In final am cumparat o cutie… sper sa-i dau de gust … pana la urma.

Pagoda celor sase armonii… adica cele 4 puncte cardinale plus cer, plus pamant, una dintre cele mai mari din partea de sud a Chinei. Constructia a fost ridicata în secolul al XIX-lea, pe structura unui templu vechi. Astfel, se întâlneste strania situatie ca partea de caramida din interior are sapte nivele, iar la exterior se observa treisprezece. Cum chinezilor le place sa se joace cu numerele, diferenta dintre etajele vazute de afara si urcate pe dinauntru da exact numarul armoniilor budiste. Nu am urcat in ea, ne-am plimbat doar in parcul urias din jur, intesat de statui ciudate si deosebite.

Seara am ajuns in Suzhou. Pentru romani, pronuntarea numelui… ne duce cu gandul la o expresia autohtona… Su-gio. Stralucirea Suzhou-ului a fost determinata de construirea Marelui Canal, un alt proiect de dimensiuni faraonice al Chinei, un proiect mai putin cunoscut, dar de amploarea Marelui Zid si de o importanta economica mult, mult mai mare. Acest Canal a fost „autostrada” pe apa care, timp de secole, a transportat orezul din delta Fluviului Galben in nordul mult mai rece, primind, in schimb, numeroase alte marfuri, iar Suzhou a fost principalul oras comercial.

In perioada dinastiei Ming chinezii aveau sistemul de examene imperiale, unde Suzhou este detinatorul unor recorduri intelectuale. In China, oamenii cu educatie sunt recunoscuti si respectati mai mult decat in multe alte locuri din lume. De fapt, din perioada imperiala pana in ziua de azi, sa lucrezi la stat in China este o onoare suprema. Apoi, trebuia sa studiezi serios ani in sir pentru a putea trece ultimele examene, asa-zisele „examene imperiale” care, de multe ori, se desfasurau in prezenta Fiului Cerului… putinii care le treceau erau eligibili pentru cele mai inalte posturi in stat – ministri sau guvernatori de provincii. Erau niste joburi de o importanta majora, foarte bine platite, iar cand ieseai la pensie, erai „un om facut”, pe mai multe generatii… Acel super-intelectual capata onoruri extreme. Gradinile Suzhou-ului au aparut datorita examenelor imperiale, acesti oameni, cand isi terminau serviciul imperial, la pensionare, se intorceau in Suzhou, unde doreau sa isi construiasca un mediu paradiziac, linistit, unde sa-si traiasca ultimii ani in armonie. Unii doreau ca gradina sa reflecte toate frumusetile pamantului, asa ca diverse sectiuni ale gradinii reflectau ba munti, ba fluvii, ba paduri de bambus… asa au aparut gradinile din Suzhou.

Celebrele grãdini sunt amenajate cu migalã și cu o extravagantã fantezie cromaticã și vizualã si au fãcut din Suzhou una din cele mai populare destinații din China. Am vizitat prima dintre gradini – Grãdina Administratorului Umil. Este consideratã cea mai frumoasa gradina din Suzhou si cea mai mare. Ea este compusa din: pavilionul bibliotecii, pavilionul privirii lunii, dumbrava Leului, gradina Fericirii, sala de Oaspeti, sala de masa a baietilor si separat a fetelor, si reprezinta o armonie intre apa, piatra, dumbravi de bambus, insulite si poduri... Pentru noi, europenii, era dificil sa sesizam elementele de armonie - cuvant de ordine in China. Totul se invartea in jurul unei pietre gaurite… plante… camera pentru domni (in care se discuta despre caligrafie) si doamne (pasionate de broderii).

Cazarea a fost la un hotel din lantul Holiday Inn (noaptea era luminat feeric), langa un mare supermarket. Seara… toata lumea era in mall. Au fost in grup cu mine oameni pentru care, vizita in China era strans legata de cat mai multe cumparaturi. Eu am fost minimalista maxim, si pot spune ca imi pare rau. Cand ma intreaba acum lumea ce mi-am cumparat, in afara de cateva bratari, am cumparat doar cadouri. Care oricum nu au fost suficiente pentru toti prietenii mei...

03.09.2017
Prima vizita: o noua gradina “Master of the net”, aflata in zona extrem de veche a orasului. Pentru a ajunge la ea, am trecut pe un pod inscriptionat cu caractere foarte vechi si greu de descifrat pentru specialisti. Gradina cautata este o gradina privatã tipicã si este speciala pentru contrastul puternic, arhitecturã rafinatã... Are mai mult de 500 de ani. Primul obiectiv care m-a impresionat… piatra in forma de dragon. Trebuia sa iti plimbi mana pe ea, fara a lua mana, evitand botul… si cica aveai noroc… Dupa aceea, un minut, mana trebuia sa stea in buzunar, sa “adune banii” …

Iar pietre cu gauri, iar incaperi ciudate, multi lotusi de toate culorile (roz deschis, roz inchis, mov, galbeni), pesti, poduri, pace… Deosebita era o gradina plina de bonsai. Aveai o senzatie ciudata printre copaceii aceia mici, ghidati foarte exact in cresterea lor si batrani de zeci de ani.. Intr-o ceainare era un grup care canta in duet, muzica veche, instrumente vechi… ceva interesant dar greu de suportat pentru urechile noastre..

Pagoda de pe muntele tigrului. Cu 2000 de ani in urma, s-a realizat aceasta constructie in care a fost inmormantat imparatul dinastiei. Numele dealului, a fost dat, deoarece legenda spune, ca imediat dupa ce imparatul a murit, aici a aparut un tigru.

Se putea urca si cu un fel de trenulet, dar asa pierdeam mult din farmecul locului. In urcare pe dealul pe care se gasea pagoda, am trecut pe langa Piatra Sparta. Aceasta are o legenda: imparatul a ordonat unui cuplu de faurari – sot si sotie – sa-i faca “ o sabie cu totul si cu totul deosebita” cum a spus ghidul. Dupa 10 ani, sabia era gata ! A fost probata pe o piatra, pe care a spart-o fara probleme. Fix in doua si am vazut-o si noi ! Pe urma, imparatul, sfatuit nepotrivit, a omorat cei doi mesteri, ca sa nu mai poata face o sabie asa de frumoasa ca a lui ! Ca in viata !

Zona era frumoasa, pentru ca includea o pagoda (evident!), o apa, poduri, statui, o fantana cu ciutura, un fel de labirint prin care ne miscam, o padurice, un loc in care puneai monede, dar doar pe cant… Si tot evident, magazine...

Trecand pe langa o strada plina de rochii de mireasa (pentru ca era week-end erau si pline de clienti), am ajuns la atelierul de broderie, o componentã importantã a culturii tradiþionale chineze. Primele tablouri care ne-au fost aratate, erau facute de un expert (in China exista 4 tipuri de brodatori, si experti erau doar cativa in tara), erau Mona-Lisa (putin mai mare decat originalul) si Lady D. Cel mai mult m-au impresionat tablorile cu dubla fata: se lucrau in paralel, dar difereau culorile. De exemplu pe fata unu pisica era gri, si pe fata doi (sau pe spate) aceeasi pisica, facuta in detaliu, era bej.  Diversitatea materialelor ºi a tehnicilor de realizare oferã exponatelor un farmec artistic deosebit, cu un plus de rafinament.

Am luat autocarul pentru a ne reintoarce in Shanghai, de unde (de la cap de linie) sa luam trenul spre Beijing. Din nou control dur la bagaje, putin stress, o gara uriasa, cu multe magazine (ieftine, mult mai ieftine fata de cele pe care le vizitasem). Fiica-mea si-a luat o sapca cu urechiuse, ceea ce a determinat porecla de “fata pisica” cu care o alintau cei din grup. Mi-a placut - panoul de afisaj avea trecute in litere citibile pentru noi: linia, ora, numarul trenului… dar destinatia era in chineza. Daca erai pe cont propriu… era bine daca aveai desenul destinatiei tale, in limba lor !!

A urmat cea mai nebuneasca actiune... urcarea in tren, dupa ce cu 2 zile inainte se trimisesera biletele cu configuratia cusetelor. Ni s-au dat, de catre ghid, numerele cusetelor de 4 persoane si vagoanele in care sa stam. Ei… cand sa urcam in vagoane… controloarele au remarcat ca scrie altfel pe biletele noastre, ale fiecaruia. Cine a avut putere de convingere (noi de exemplu!) a urcat in vagonul specificat de ghid. Cine nu… a urcat unde erau trecute locurile de pe bilete, ocupate de alti oameni din grup... si de aici scandal ! A venit ghidul cu o revenire ... fiecare urca unde are loc pe bilete… De ce naiba eu cu fiica-mea nu stateam nici macar in acelasi vagon (vagoanele erau incuiate intre ele) nimeni nu putea explica! Nu eram noi oamenii sa facem scandal, asa ca am plecat fiecare la locul ei ! Colegele mele de cuseta erau ok... Am discutat mult impreuna, mai ales ca ne-a apropiat insomnia din noapte. Cu putin inainte de plecare trenului… vine fiica-mea in vagonul meu.. facuse 5 schimburi… evident in folosul celorlalti, dar s-a dovedit ca a fost bine si pentru ea. Practic era asa cum planificasem noi. Ceea ce nu planificasem, era ca toate colegele de cuseta ale ei s-au culcat si au stins lumina de la ora 20. Saracul copil, intai a stat cu noi, pe urma cu prietenii ei de tigara (intre timp se descuiasera usile dintre vagoane) si pana la urma pe la ora 23 a urcat in cuseta ei de sus pe intuneric. Am aflat ca fata doctorului nimerise in cuseta cu trei domni chinezi si doctorul facuse un scandal monstru. Oricum ghidutul nostru a pierdut ceva puncte ... in fata grupului.

Toata lumea si-a luat niste cutii cu taitei amestecati cu condimente (o adevarata bomba de chimicale, dupa parerea doctorilor de pretutindeni). Avantajul era ca, in tren exista un boiler din care luai apa clocotita si, in trei minute, supa era gata. Pastele mele s-au nimerit foarte picante si ca sa le pot manca, am varsat toata zeama si am pus alta apa clocotita... deci se poate spune ca eu am mancat taitei spalati, mai putin gustosi, dar mai sanatosi! Doua din fetele din grup au avut probleme (afte, pete rosii) de la aceste supe (probabil).

Am deschis consumatia in vagonul restaurant: bere. Au ramas foarte blocati si ne-au servit. Ulterior, conditionau berea de o comanda de mancare. Dar oricum nu erau deloc amabili !! A doua zi de dimineata, cam devreme, am cerut o cafea si o chinezoaica ospatarita striga la mine sa ies ca nu aveau nimic. Nici cafea, nici ceai ! Peste o ora am revenit in grup mai mare si … am baut o cafea. Cam amar gustul… cafelei evident !

04.09.2017
Nu o fost una din cele mai frumoase nopti… Si nu e vina nimanui. Nu am putut dormi deloc in tren… Chiar pot spune ca simteam putina invidie pentru doamnele care sforaiau. Si a doua zi toata lumea, dar absolut toata lumea declara ca “nu a dormit nici o secunda”. Eu, o secunda sau un minut poate am dormit, dar avand in vedere ca drumul a durat 15 ore, oare se pune? Trenul semana cu trenurile de noapte din studentia mea. Viteza ... oarecum asemanatoare… e drept ca erau 1.200 km. Dar am vazut peisajele reale (tot timpul in China am avut impresia ca am fost ghidati sa vedem… doar ce vroiau ei sa ne arate), rasaritul de soare, campuri de porumb (?) aliniate perfect, lotusi (cica se face o supa savoroasa si celebra din ei). Si in fond, asta e!

Cum am intrat in Beijing… circulatia a devenit infernala ! De fapt… am vazut si un accident, o ciocnire minora de masini, dar o gramada de politisti. Lume multa si galagioasa pe strada, la intersectii regulile de circulatie nu se respecta, trec si masini si pietoni, nu conteaza ce culoare are semaforul. Bicicletele, motoretele avand banda lor speciala, la marginea drumului, la fel de larga ca benzile dedicate masinilor. Si au prioritate absoluta !

Urma o zi cu multe vizite. Prima oprire: Atelierul de prelucrare a jadului. Jadul este o piatrã semiprețioasã folosita pentru confecționarea de bijuterii, obiecte de artã și obiecte decorative. Culoarea este de la alb la verde deschis spre închis. În China este și obiect de cult fiind consideratã o piatrã sacrã. Am vazut un atelier demonstrativ, am vazut niste piese absolut minunate, am invatat care sunt cele patru categorii de jad, cum trebuie sa vedem in lumina vinisoarele din piatra. Imi placeau niste sfere care erau una in alta… in total patru, definite distinct una de alta. Foarte greu de realizat!

A doua oprire: unul din mormintele dinastiei Ming (sunt in total 13). Desi era luni, zona era foarte aglomerata. M-a amuzat ca am vazut la o chinezoaica un rucsacel exact cum imi cumparasem eu inainte de a pleca din tara de la Decathlon… Ce inseamna globalizarea !!!

Calea Sacra este drumul spre Mormantul Changling, unde este inmormantat al treilea imparat al dinastiei Ming, cu imparateasa sa si o concubina. Drumul catre intrare parcurge numeroase porti de onoare de-a lungul Cararii sufletului. Exista o poarta, despre care se spune ca separa lumea mortilor de lumea viilor. Ca sa ajungem la cele doua morminte, am coborat 27 de metri.  Palatul subteran are trei sali principale. Peste tot, pe jilturi, pe canapelele de piatra … o multime de bani, in speranta “norocului”. Dupa vizita, am iesit si am mers invers pe drumul parcurs de defunctii imparati - adica de la “eternitate” spre “viata”.

Urmatoarea oprire: atelier de portelanuri, cloisonneuri. Era o nebunie de culori si de modele si de forme… Si de lume cosmopolita, majoritatea turisti bogatei. Am luat masa la restaurantul din cadrul atelierului, am admirat piesele, am urmarit cum pictau doamnele si… cam atat.

A urmat apoi cea mai asteptata parte a vizitei:  Marele Zid Chinezesc, “cel mai lung zid de pe Terra”, construcție giganticã a lumii antice. Marele Zid Chinezesc este de fapt o constructie militara, cu scopul de a apara China de dusmanii din partea de nord (mongolii in special) si la a carui constructie au participat soldati, prizonieri si localnici. Se presupune cã, de-a lungul timpului, între douã și trei milioane de chinezi au murit în timpul construcției Zidului. De-a lungul zidului sunt turnuri, creneluri de tragere si diverse constructii de aparare.

Nu se știe cu exactitate care din formațiunile statale chineze a hotãrât înconjurarea teritoriului sãu cu valuri de pãmânt și piatrã. Pentru a-și proteja statul pe care îl unificase, primul împãrat al Chinei, Qin (221-210 î.Hr.) poruncește sã fie legate între ele fortificații clãdite de predecesorii sãi. Astfel va înainta atât spre est cât și spre vest, pe o lungime totalã de circa 5.000 kilometri, realizând cel mai lung zid ce va deveni, ulterior, celebru. În timpul urmãtoarei dinastii, Han (206-220 î.Hr.), zidul a fost din nou prelungit spre est și spre vest pânã la o lungime de 21.196,18 kilometri. Suferind stricãciuni mari de-a lungul unui mileniu, Marele Zid Chinezesc a fost refãcut pe circa 6.400 kilometri în timpul dinastiei Ming (1368-1644), dinastie ce a fixat și capitala statului la Beijing (forma în care s-a pãstrat pânã astãzi).

Dar urcabile, cel putin din punctul in care ne aflam noi, erau trei bastioane mai mari. Pana la primul a mers toata lumea… aglomeratie... poze… Pana la al doilea au mers mai putin de jumatate din grup. Si noi. Cu cat se urca, treptele devenau mai mici si cele doua balustrade mai apropiate. A existat un grup de “energizati” vreo cinci, care au urcat si pana la bastionul al treilea. Am vazut inregistrari cu ei … gafaind, obositi, dar victoriosi !!! Existã și un maraton care se desfãșoarã de-a lungul sau chiar pe Zidul Chinezesc. Aceastã formã de maraton este mult mai grea decât cele obișnuite deoarece implicã urcarea și coborarea a aproximativ 3.700 de trepte de cãtre participanti...

Ghidul a fost convins sa nu ne duca direct la teatru (eram transpirati, obositi, murdari dupa noaptea din tren) si ne-a dus in fuga la hotel sa ne pregatim “de teatru”. Surpriza cand am coborat: toata lumea era eleganta, doamnele in rochie sau fusta... ce mai… se vedea clasa.

Teatru se tinea intr-un hotel. Inainte de a intra, am admirat colectia de suveniruri si de masti. In sala destui oameni. Straini majoritatea, obositi majoritatea… Teatrul chinez isi are originea in ceremoniile religioase care erau insotite de coruri si dansuri rituale.
Exista o poveste… Se spune ca teatrul chinezesc are o istorie care coboara in timp cu 2000 de ani, iar momentul aparitiei lui are un iz de legenda (când concubina preferatã a împãratului Wu a murit din cauza unei boli. Dupã aceastã întâmplare împãratul îi simþea lipsa atât de mult încât ºi-a pierdut orice dorinþã de a mai fi conducator al statului sãu. Într-o zi, unul dintre miniºtrii sãi, a vãzut copiii cum se jucau cu pãpuºi - Inspirat de aceastã imagine, ministrului i-a venit o idee: a confecþionat o pãpuºã din bumbac care sã-i semene concubinei ºi apoi a pictat-o.. Împãratul a fost foarte încântat.

Muzica este indispensabila in spectacolul clasic chinez. Ea este executatã de obicei de o orchestrã. Teatrul este  accentuat simbolic, sunt redate nu actiuni, situatii de viata, ci stari emotionale puternice, de esenta religioasa, manifestate in drame liturgice si in dans.

Stiam la ce sa ne asteptam, urma sa dureze o singura ora, dar am avut o surpriza: mi-a placut. Au fost trei piese mici, cantate, (noutatea era ca erau traduse in engleza pe niste panouri) si accentul se punea atat pe linia melodica, cat si pe costume, pe masti, pe dansuri si pot spune ca miscarile eroinei erau extrem de gratioase ! Ghidul ne explicase inainte de spectacol semnificatia colorilor.

Mãștile teatrale erau purtate de cãtre actori sau chiar pictate pe chipurile acestora, având o culoare predominantã, menitã sã încadreze personajul într-un anumit tip (eroul, dragonul, prostãnacul.). Astfel, roșul sugereazã prosperitate, loialitate, curaj, eroism, inteligențã; negrul este specific unui personaj neutru, simbolizând totodatã și integritate; albastrul, de asemenea simbolizeazã neutralitate, dar și încãpãțânare sau furie; verdele accentueazã caracterul violent, impulsiv al personajului; galbenul este predominant în cazul în care personajul e nemilos, albul reprezintã ipocrizia, rãutatea.

Chiar mi-a placut, desi fiica-mea a afirmat sa sunt… unica din acest punct de vedere. In sala, multa lume a sforait, dar cred ca nu era nimeni din grupul romanilor.

Zona in care locuiam era zona hutongurilor, diferite ca marime si aspect, in functie de importanta si averea celor ce locuiau in ele. Acum erau locuite de oameni saraci ! Incepuse actiunea de daramare a lor si constructiei de noi zgaraie-nori.

05.09.2017
Dupa o noapte in care am dormit neintorsi, a inceput ultima zi de vizita in Beijing. Smogul facea ca blocurile aflate la mai mult de 700-800 metri sa devina invizibile. Ghidul ne-a povestit si de drama locuitorilor veniti la Beijing, atrasi de stralucirea unui oras mare, dar suprapopulat. Am remarcat balcoane cu gratii “de frica hotilor”.

Era incredibil de cald! Desi temperatura era in jur de 30 de grade, puterea de ardere a soarelui era foarte mare. Toate doamnele din grup care au mers in rochii cu bretele ... au simtit-o pe pielea lor. Chiar si eu, care eram bronzata… m-am mai ars pe fata.

Palatul de vara, cu arhitectura bogat colorata, lemn vopsit in rosu, albastru, verde, galben si intinderea de apa, iti fura privirile. El este asociat cu imparateasa Cixi, care a domnit in a doua jumatate a secoului XIX si a condus tara cu o mana de fier. Ii placea asa de mult puterea incat si-a intemnitat propriul fiu in acest palat de vara si l-a despartit de concubina lui favorita, (care statea in alta zona), ca sa nu comploteze impotriva ei. In Holul bunavointei si a longevitatii si in Coridorul cel lung, (o trecãtoare cu acoperiș avand 728 m lungime, construita pentru ca nobilimea sa poata admira peisajul atunci cand vremea nu este prielnica), picturile erau foarte decorative. In timp ce ne plimbam ne-am intalnit cu numerosi chinezi care faceau exercitii de gimnastica. Cu manusi albe pe maini !

Am admirat Gradina Armoniei…. liniste, lotusi, verde. Ne-am plimbat cu vaporasul pe lac ca sa scurtam drumul de intoarcere.  
.
A urmat Piata Tian’anmen, martorul multor evenimente din istoria Chinei. Fiica-mea cea nevinovata, care citise in program “Piata Tian’anmen – cea mai mare din lume. Shopping”- a legat cele doua notiuni si abia astepta sa inceapa cumparaturile  Deziluzie !

Se spune ca in Piata Tian’anmen incap 1 milion de oameni. Se disting doua cladiri cu arhitectura sovietica, situate fata in fata: Parlamentul (in care va avea loc anul viitor un nou congres) si Muzeul de istorie a Chinei. Soldatii gardieni erau nemiscati! Multi aveau umbrele, care sa-i protejeze de soare ! Un lung sir de oameni statea la coada ca sa vada corpul imbalsamat al lui Mao, dar nu... nu aveam asta in program… din fericire !

Inainte de a intra in orasul interzis, ni s-au facut poze, ca sa ne poate repera politia, in caz ca ne pierdem in marea de oameni. Si cum se spune ca, de ce ti-e frica nu scapi - s-au pierdut 2 doamne : una a mers asa de repede ca a ajuns la final cand noi abia intrasem; alta s-a moscait si nu a mai putut intra pentru ca pierduse grupul. Bine ca nu ne-am afirmat  noi !

Cu ziduri rosii inalte si acoperisuri galbene, a fost palatul imparatilor ultimelor dinastii ale Chinei: Ming si Qing. In afara de imparat, familia sa si demnitari, nimeni nu avea acces in interior, de aici si numele. Numele sau intreg este "Orasul purpuriu interzis" si se trage pe de-o parte de la credinta straveche ca aici locuiau doar zeii, si, bineinteles, imparatul, ca fiu de zei, si pe de alta de la faptul ca, in afara acestuia, a familiei si favoritelor sale si a celor care slujeau aici, nimeni nu avea voie sa patrunda pe acest teritoriu sacru. Conform tradiþiei, acest „fiu al cerului” putea avea trei neveste principale, ºase favorite ºi 72 de concubine de rang mai mãrunt. Au existat însã împãraþi care au ajuns la 2000 de concubine care purtau un fel de ecusoane aurite, cu data naºterii, care le dãdea statutul de musafiri de onoare.

Construit dupa conceptul chinezesc ,,fengshui'', dupa ce intri pe fiecare intrare/poarta, dai de un zid, a carui menire este sa impiedice intrarea duhurilor rele. Explicatia ar fi ca, aceste duhuri se deplaseza doar in linie dreapta, iar acest paravan intrerupe aceasta miscare rectilinie. Ca si pe podurile zig-zag. Palatul Imperial este flancat de doi lei (simboluri ale puterii imperiale) care pazesc cele 5 poduri peste Raul Galben, din curtea exterioara a palatului.

Diverse surse afirma ca s-ar gasi aici cca. 800 cladiri, cu 9000-9999 incaperi! Principiul de yin si yang, care sta la baza armoniei, ne ofera o explicatie pentru acest numar. Numerele impare reprezinta yang, principiul masculin, asociat cu imparatul. De aceea se spune ca ar exista 9999 incaperi, iar portile din interior au 9×9, deci 81 tinte de alama.

Era o mare de oameni, si de aceea ghidul nu aveam cum sa ne explice interiorul… fiecare casca gura dupa cum il ducea capul. Ulterior am citit o intreaga poveste despre … Sala Armoniei Supreme; Sala Armoniei Depline; Sala Armoniei Protejate,  Puritatea Palatului Ceresc, Sala de liniste pãmânteascã, Sala de unire si pace, Palatul Linistii Terestre, Muntele Elegantei  si Desavarsirii Acumulate; Camera Celor Trei Raritati, nume care, trebuie sa recunoastem, suna absolut aiuristic !!! S-a vorbit mult de filmul “Ultimul imparat” de Bertolucci, film ce trebuie revazut…

Dupa orasul interzis, am fost duși la o academie medicalã unde se folosește medicina tradiționalã chinezã. Dupã o prezentare scurtã despre istoria medicinei chinezești tradiționale imediat au intrat mai multi doctori și ne-au consultat pipãind doar încheietura mâinii. Ciudat! Si nici diagnosticul nu mi-a placut si nici pretul ceaiurilor !

A urmat templul Cerului, locul unde împãraþii adresau rugãciuni cerului, cea mai impunãtoare ºi spectaculoasã construcþie anticã a Chinei. Templul este mai mare decat palatul interzis si decat palatul de vara, ceea ce denota credinta chinezilor in forte superioare: preferau sa construiasca temple mai mari decat palatele lor proprii pentru a onora zeii. În China, împãratul era considerat Fiul Cerului, persoana care administra problemele pãmântești, fiind de fapt o autoritate cereascã. Toate edificiile din Templul Cerului au acoperișul colorat în albastru închis, ca un simbol al mãreției Cerului.

Biletul noastru includea multe obiective, dar cuvantul de ordine ramasese acelasi “repede”. Prima impresie favorabila, data de peluza de iarba impecabila… Sapte pietre uriase… asa-zisi meteoriti… Picturi pe lemn cu motive florale, utilizand doar verde si albastru…
Pe o platforma de marmura alba formata din trei nivele se inalta o constructie din lemn, circulara, cu un acoperis din trei etaje, colorat in albastru, reprezentand cerul. Dragoni si phoenicsi… ornamente bogate…
  
In drum spre Terasa Rotundã am trecut pe langa copaci batrani, protejati de un gard circular, si toata lumea intindea mana spre ei “incarcadu-se cu energie” Pozitiva, sper !
Terasa Rotundã (Altarul Circular) este o platformã în formã rotunda, cu trei nivele din marmurã, decoratã cu dragoni sculptați. Terasa de la fiecare nivel este înconjuratã de o balustradã de marmurã albã. Diferite elemente ale edificiului sunt în numãr de 9, inclusiv balustradele și templele sale, 9 fiind cifra sacrã în cultura chinezã.

Designul Altarului Circular creazã o rezonanțã semnificativã, chinezii credeau cã astfel rugãciunile lor vor ajunge mult mai repede la Cer. Aici era centrul ceremoniei. Ceremoniile se organizau de obicei în fiecare an la solstiþiul de iarnã folosind lumanari, vase cu animale, alimente ºi þesãturi, ca ofrandã în cinstea cerului. Pe parcursul ceremoniei, fumul de tãmâie urca încet, se bãtea din tobe ºi gonguri, creându-se o atmosferã solemnã, sfântã.

E ciudat sentimentul sa calci pe lespedea pe care fiului cerului, statea si se ruga pentru binele unei natii…

Am mers apoi la un magazin mare (6 etaje) cu preturi bune, in care fiecare a facut praf toti yuanii pe care-i mai avea.

Dupa un tur de forta, seara ne-am desfatat cu “rata pechineza”, care mie mi-a placut nemaipomenit ! Practic, rata Peking este o rata botezata cu o glazura speciala, apoi lasata la uscat pana ce pielea aproape se transforma in pergament, dupa care este rumenita la cuptorul traditional cu lemne aromate, cu foc deschis, pana ce pielea capata un luciu specific. Se pune pe farfurie o clatita, se ia o bucata de rata, se pune pe clatita, inmuiata din belsug in sos. Se adauga feliute de legume date prin sosul de soia. Se impacheteaza clatita, apoi se mananca. Pofta buna !

Cum in magazinele vizitate nu erau dulciuri, seara am mers la supermarketul de langa hotel sa rezolv problema. M-am amuzat cam o ora incercand sa ghicesc ce produse vedeam, am luat o gramada, dar la casa surpriza: nu admiteau cardurile. E drept ca nici vanzatoare nu era foarte amabila… asa ca i-am pus sacosa in brate... sa faca bors !!!

06.09.2017
Iar ne asteptau 27 de ore pana ajungeam acasa. Am plecat foarte devreme, ca sa nu prindem aglomeratia de dimineata, pentru ca in zona hotelului erau mai multe scoli. Dupa ce am iesit din oras in drum spre aeroport… surpriza… parca eram in Paris, cartierul La Defense: zgarie-nori unul langa altul, sticla, otel, o dezvoltare urbana surprinzatoare.

Controlul din aeroport a fost mult mai dur… numai biletul de avion avea trei stampile puse de diferite persone. Dar pana la vama… verificare la sange la bagaje. Au descoperit in bagajul de cala al fiicã-mi, bricheta cumparata, cadou (si scumpa). Pierduta! Confiscata (si cat negociase pentru ea!) Pe urma au descoperit in rucsacel a doua bricheta cadou… Confiscata! Au pus-o sa mai treaca inca o data si au luat si bricheta curenta !! Era neagra de suparare ! Aproape a speriat tot grupul prin suferinta ei traita la maxim!

Cele 10 ore pana la Amsterdam, au trecut repede… fara somn (era ziua). Din nou, filme, jocuri, mancare…

In Amsterdam ploua. Erau destul de putini cei care vroiau sa merga sa vada vitrinele din cartierul rosu...

Ne-a placut “baiatul inchis intr-un ceas”. Practic, intr-un ceas mare de marimea unui om, parea inchis un om si condamnat sa munceasca incontinuu.. Avea un minut sa stearga limba minutarului (ca pe geamuri) si sa deseneze o alta limba, mai departe (aratand un minut un plus). Frumoasa animatie !

Sfarsit !

Quote

io niciodata nu completez hartia aia in avion, intotdeauna iau formularul la controlul de pasapoarte. Oricum ii intereseaza numele, nr pasaport, nr viza si semnatura. Restu' ca de exemplu "adresa de sedere" ii doare-n fund. Depinde unde aterizezi ai sanse ca personalul sa aibe probleme cu cititul literelor latine (nu-i cauzl in Beijing/Shanghai). ziceam la nevasta-mea ca pot scrie "Ratza Gum Pao" la adresa si nu se prinde nimeni. Ultimele 3 ori am scris o adresa la plezneala din shenzhen ca mi-a fost lene sa caut hartia cu adresa exacta. Oricum nu-i intereseaza, ca la primul hotel se completeaza alta foaie si tot asa.

Problema la excursile organizate e, ca vezi partea de publicitate si foarte putin, pana de loc china reala. Cine vrea sa vada concret cum traiesc oamenii, trebuie sa mearga direct la un autohton, sa stea la el, sa umble cu el. Si va vedea o china complet diferita de china turistica. Bineinteles nu inseamna ca nu merita vazute obiectivele turistice. In schimb n-o sai gasesti spelunci micutze la un colt de strada in Canton, restaurante care arata ca niste bodegi undeva intr-un sat in provincia Hunan unde n-a mai calcat vreun european de la Marco Polo incoace, unde vei manca cea mai bestiala mancare din viata si se va aduna jumate de sat sa vada cum te descurci cu betisoarele iar in coltul localului, in ciuda revolutiei culturale si a marelui pas inainte sta un altar cu Liu Bei.

De ce as sta sa completez formularul cand ajung deja la controlul pasapoartelor in loc sa completez in avion?
Ca doar nu sunt ocupata pana peste cap in avion de nu mai stiu ce sa fac cu mine.
Am vazut si eu persoane care iau atunci formularul si se aseaza la completat. Iar in timpul asta tot avionul se aseaza la coada asa ca el o sa tot astepte dupa toata lumea care avea deja foaia completata.
Apoi ii ai pe cei care atunci se trezesc sa completeze. Fix la ghiseu. Ca doar nu se grabeste nimeni nu? De ce sa cmpleteze in avion cand poate sa stea cu cateva minute in plus, blocand ghiseul ca are el de completat.
Probabil o sa imi spui ca tu completezi in timp ce stai la coada si nu faci parte din categoriile de mai sus.
Eu prefer completatul in avion. Cu speranta ca voi fi printre primii care trec de control...

Legat de faptul ca "regulile sunt facute ca sa fie incalcate" nu prea am ce comenta. Doar ca sunt tari unde formularele alea chiar sunt luate foarte in serios. Si ce ai pierde daca chiar ai lua in serios formularul si l-ai completa corect? Dar lasa ca merge si asa....

Edited by something00, 07 November 2017 - 11:05.

de regula am 3-4 in fata la control de pasapoarte. linie separata pentru gui lao. arhi-suficient timp. in avion n-am chef sa completez ca dupa aia trebuie sa caut hartia prin pasport etc.

Quote

n-ai cum sa completezi formularul corect: adresa corecta in china e: provincie, oras, district, subdistrict/cartier, strada, numar, nume complex, numar cladire in cadrul complexului, etaj, apartament. chestie care ar incape in pozitia prevazuta pe hartie, daca ai scrie cu caractere chinezesti. pinyin nici o sansa. exemplu: Guangdong Province, Shenzhen, Longgang District, Buji Subdistric, Jinlong Rd. 87, Vanke Home, Building 5, Floor 31, Room 3015

dovada ca nici ei nu iau formularul in serios, ca altfel l-ar fi tiparit cu dimensiuni potrivite.

Pengoon, on 07 noiembrie 2017 - 13:50, said:

))))
Intr-adevar e foarte complicat ))))

io unu, n-am chef, nu dupa 12 ore de zbor. cine vrea, go ahead.

Cat o costa o vacanta in China? Trebuie viza? Ceva recomandari ca pe google gasesc doar cazare... ceva gen... ok, hotel in China stiu si eu sa gasesc, dar bilete de avion, transport si etc...

Salut. Ai citit topicul asta integral? Gasesti raspunsurile la absolut toate intrebarile tale.

Salutare.am sa merg cu serviciul 7 zile la Beijing.suntem un grup de 50 persoane.am pe pașaport viza tip Z.sa rinut o ședință unde ni sa comunicat x si y ,mai mult ce nu avem voie sa facem.ce sa avem in bagaje,cum sa ne comportam acolo si am semnat si un contract si o foaie de atentionare.plec saptamana viitoare.facusem niște planuri de plimbare, vizitare plus că mi-aș fii dorit sa merg cu bulllet train pina in Tianjin si sa ma ,,dau,, in Eye of Tianjin.nu o sa am decât jumătăți de zii pentru plimbat.
Doream sa vizitez: zidul...sa ma intorc cu trenul sa.merg cu metroul apoi la centrul olimpic la stadionul cuibul de pasăre.
Alta zi zoo si acvariul si muzeul militar.
Alta zi orașul interzis apoi la.pas prin piata tianmen strada qiamen si templul cerului.
Am citit cateva pe aici.sa achiziționez cardul yitong să-l încarc cu 100 cny pentru călătoriile cu metroul si autobuzul pina la zid.
Eu sunt cu plimbatul cu facut poze.am vazut pe YouTube clipuri facute pe la tot ce este monument ,mall-uri restaurante...o sa am probleme cu video-foto in oras.am sa ma pierd in metroul lor? Va multumes si astept alte sfaturi .

Eye of Tianjin - daca te-ai "dat" in alte roti, gen London Eye, Singapore Flyer, acest Eye of Tianjin este pierdere de vreme. Daca nu ai o alta experienta si prinzi o zi fara smog, poate merita sa "te dai" in Eye of Tianjin...poate. Altfel, merita sa dai o geana prin Tanjin, un oras mic fata de Beijing, centru fiind chiar lejer, fata de hoardele din centru Beijing-ului. Bullet train, daca esti fan CFR, merita incercat, mai ales daca nu ai mai fost pana acum intr-un tren chinezesc care merge cu 300 km/h...o copie dupa trenurile glont japoneze.
Marele zid, merita dus-intors cu bus-ul, nu cu trenul. De plecat cat mai devreme din Beijing. Ultimul bus, la intoarcere, cu plecare din Badaling, este la 17:00, pune 16:30 ca sa fi sigur.
Cardul de calatorii este ok si usor de folosit: costa initial 100 CNY, din care utilizabili imediat 80 CNY, restul de 20 CNY reprezentand garantia cardului. Daca mai ai nevoie, reincarci cardul de la aparate sau ghisee speciale la metro. Garantia de 20 CNY + ce mai ai pe card o iei la plecare de la anumite ghisee, statii mari de metro.
Foto, ai voie sa faci oriunde mai putin acolo unde este interzis, nu ai probleme. Nu te piersi in metroul lor, este exceptional, trenurile vin fix la 1 min, afisaje si semnalizari/indicatoare si in engleza.
A...nu prea le au cu engleza...a, aproape deloc. Folosesti maini, expresii faciale si ghiduri/instructiuni in limba lor ( le arati inscrisurile ) si romana/engleza...ce intelegi tu.
Succes !

Sfatul meu este sa nu mergi la Badaling. Decat daca ifi place aglomeratia sufocanta.
Mergi la portiunea Simatai- Jinshanling.


Decat acvariul mai bine Summer Palace.

something00, on 15 iunie 2018 - 22:42, said:

am zis ca tot ma duc la zoo sa vad panda...avcariu este tot acolo.

Ok, uite care e treaba: sunt mai multe portiuni de zid care se pot vizita cu plecare din Beijing.
Cea mai populara si evident mai aglomerata este Badaling. Este cea mai spectaculoasa, mai bine conservata, mai lunga si cu cele mai multe facilitati: telegondola, tobogan ( un fel de roller-coaster soft ), etc.
Aproape este si sectiunea Mutianyu, mai putin aglomerata si destul de bine conectata. Cel mai bine conectat este Badaling, cu bus-ul 877 si cu trenul ( statia de tren este mai indepartata decat cea de bus ). Badaling este aglomerat intre turnurile 4 si 8. Intre 1 si 4 este relativ lejer iar intre 8 si 12 aproape pustiu.
Poti alege ce sectiune doresti: https://www.travelch...eat_wall/scene/
Tu zici ca ai doar jumatati de zi, banuiesc ca dimineata sunteti cu treaba...vezi care este programul la fiecare obiectiv. Din cate stiu eu bus-urile nu mai pleaca din Beijing dupa ora 12:00, la pranz !! Nu cunosc programul trenurilor, verifica.

Ma intrebai pe PM despre trenuri/gara pentru Tianjin: eu am luat trenul glont din Stația South Railway Station, tren clasa Cxxxx, durata 25 min, aprox. 55 CNY. In China nu poti procura bilete on-line din afara tarii, daca nu ai act de identitate chinezesc. Trenurile sunt aglomerate, nu prea am vazut calatori fara loc. Incearca sa iei biletele de la orice statie de tren din Beijing, cu cateva zile inainte de excursia in Tianjin. Atentie, cozile pot fi mari si este bine sa fiti in gara cu 1h30m inainte de ora plecarii, daca nu aveti bilete. Nu garantez ca o sa gasiti bilete in ziua plecarii, nu stiu politica lor de bilete fara loc ( rezisti 25 min in picioare daca nu ai incotro ). Toate biletele le-am luat din RO, printr-o "agentie" de pe net, platind cate o taxa de 5$/pax/bilet, utilizand PayPal.

https://www.travelch...ing/tianjin.htm

Link-uri utile pentru Beijing si nu numai:

https://www.travelch...press-train.htm
http://www.intochina...t-wall-beijing/
https://www.travelch...transportation/

Aici detalii despre Simatai:
https://www.travelch...ing/simatai.htm

Edited by metalactual, 16 June 2018 - 12:10.

Mulțumesc.cred ca o sa aleg badaling.nu o sa urc decat vreo ora si jumătate si apoi inapoi .sambata-duminica trenurile glont tot aglomerate sunt?. Acum am inceput sa citesc ce mi-ai dat.

Eu am fost si la Badaling si in Jinshaling si mi s-a parut mai impresionant Jinshaling. Dar e adevarat ca nu m-a interesat gondola, topoganul si ursii din groapa. Fiecare cu preferintele lui banuiesc.

Singurul motiv pt care as alege Badaling este daca as fi foarte imitata ca timp. Ceea ce pare a f cazul acum.

Panda vezi si la zoo in Europa. Summer palace e numai unul.

Gata si ,,aventura,, mea in China.am stat pe telefon 2 ora sa scriu cu lux de amanunte precum colega S.P de mai sus dar am atins ecranul telefonului si a revenit la pagina China.am zis ca sparg telefonul.
19-26 iunie 2018.am putut vizita :
excursia 1...Zidul (mers cu metrou si bus 877-intors cu trenul)..Centrul Olimpic
excursia 2...Zoo.am avut de munca si nu am putut ,,evada..decat citeva ore.
excursia 3...Orasul Interzis,Piata Tianmen,strada Qianmen si parcul Templul Cerului.
excursia 4...Orasul Tianjin mers cu trenul rapid.plimbare in Ferris wheel Eye of Tianjin.mers inapoi la gara la pas pe linga raul Haibe la facut poze.
excursia 5...Mers la statia de metrou Hujialo si plimbare prin zona zgarie norilor .seara pe la 10 m-am intors la zgarie nori ca sa mai consum din bani care ai mai aveam pe cardul de transport.
Am stat cazat la Prime Hotel Beijing.din ce am avut pe lista nu am ratat decat Muzeul Militar si mancat scorpioni sau alte lighioane pe Wangfujing Street mai ales ca hotelul era situat pe aceasta strada.niste colegi au facut catva pasi dar le-a venit un miros urat si nu au mai inaintat.asa ca m-am lecuit de scorpionii ,,flambatii,,

Pacat ca ai pierdut impresiile scrise, as fi fost curios, mai ales ca eu nu mai am rabdare sa scriu. Cand mai scriam, o faceam in Word cu autosave si de acolo prin copy-paste duceam textul in softpedia cand era gata. Poti face acelasi lucru si de pe telefon, ai Word, Note, etc. Am patit si eu odata pe telefon, am scris 5 min si am apasat aiurea...a fost ultima data.
In fine, sper ca ti-a placut.
Mai era smog ? Probabil intreb degeaba...e prezent in toata tara, cel putin pe unde am trecut.
Cum ti s-a parut "poporul" chinez ?