Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Telefonul Oppo a74 mi-a blocat ca...

A inviat Mudava

Vouchere de vacanta

Cand One United nu mai vand isi v...
 Mandolina feliat legume

Atestat consilier de siguranta

alarma auto Autowatch 346 RLI

Ce se intampla cu actualii tineri...
 Descifrare reteta

Zapp fix

Rulment pt diferential 4motion

Lipire filtru la baterie ikea
 Meserias nu mai vine sa termine l...

Soferii prinsi bauti sau drogati ...

geometrie autorulota

Sfat achiziție laptop ~4500 ...
 

Copiii si televizoarele/telefoanele

* * * * * 1 votes
  • Please log in to reply
31 replies to this topic

#19
missionnad

missionnad

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,496
  • Înscris: 13.11.2011
😂

Attached Files



#20
Chayah

Chayah

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 16,038
  • Înscris: 21.08.2016

View PostBebestrumf9, on 21 august 2023 - 22:08, said:



Asta este generalizare.
Nu televizorul si telefonul prostesc ci lipsa educatiei părinților.


Uite, hai să discutăm pe clipul ăsta pt copii mici:

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/A0ntKuYGRis?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]


Ce atrage atenția instant este multitudinea de stimuli. Culori vii, muzică, multe personaje, multă acțiune, multe voci șamd.

Problema cu stimulii ăștia foarte mulți este că oferă o variantă viciată, complet falsă a realității.
Nicăieri în realitate nu găsești o asemenea multitudine de stimuli/minut.
Nici dacă e război la 1 m de tine, nu e atâta acțiune ca în clipul de mai sus.


Obișnuința cu mulți stimuli/minut, la ce duce în timp?
Duce la o foame exagerată de stimuli, foame ce nu poate fi satisfăcută nicicum de lumea reală, așa că rezultatul e plictiseală în viața reală.

La ce duce plictiseala în viața reală?
Depinde de context.
Dacă e însoțită de lipsa regulilor și limitelor, poate duce de exemplu la consum de droguri, delincventa.

Dacă e însoțită de exces de reguli, poate duce la obsesivitate, la tulburări obsesiv-compulsive.


A doua situație e mai puțin probabilă însă, pt ca evident că dacă un copil ajunge sa devină dependent de stimularea masivă din online, regulile și structura familială nu prea există.


Deci dacă fără să ceară copilul, tu îi pui sub ochi la 2 ani stimulare excesivă, cumva cred că ar fi bine ca voi părinții să schimbați ceva în abordarea și relaționarea cu copilul, astfel încât hrănirea copilului de exemplu, să nu se transforme într-un chin.


#21
theEvilPhilantropist

theEvilPhilantropist

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 242
  • Înscris: 11.04.2013
Aș sublinia faptul că observ mulți părinți speriați că ai lor copii se plictisesc.
Plictiseala este utilă. Nu vă mai feriți de ea. Îi ajută pe cei mici să-și dezvolte creativitatea. Să găsească noi moduri de a se juca. De a-și petrece timpul. Le dezvoltă curiozitatea. Să exploreze lumea din jurul lor. Să-și schimbe abordarea.

Sînt și eu părinte, și am prieteni părinți la rîndul lor care-mi mai spun că trebuie să crească cu tehnologia, fiindcă îi pregătesc pentru lumea în care vor trăi.
Mi se pare cea mai greșită abordare cu putință. Tehnologia este o unealtă menită să ne ajute, pe noi, ca adulți, să ne facă viața mai ușoară, în anumite domenii, anumite circumstanțe. Copilul trebuie să-și dezvolte propriul calculator aflat pe umeri, fără intervenții artificiale, fără ajutor. Trebuie să învețe să comunice, cu limbaj complex, descriptiv, fără ChatGPT sau Grammerly. Trebuie să învețe să navigheze prin lume, să se orienteze, fără Google Maps. Trebuie să învețe să relaționeze, fără rețele sociale, în medii reale, nu abstracte și false. Trebuie să învețe să facă greșeli, din care să învețe. Trebuie să învețe să stea cu el singur, să se plictisească, să găsească moduri creative de a-și petrece timpul, de a descopri ceva nou, de a se gîndi la nemurirea sufletului dacă asta vrea să facă, fără să fie permanent stimulat de divertisment non-stop la cerere, neîntrerupt.

Da, tehnologia este și ea bună, dar ea va veni după. Cînd creierul lui poate deja să pună frînă unor porniri, să discearnă ce e bine și ce nu, să navigheze în societate. Pînă atunci e de datoria noastră ca părinți să-l creștem, educăm și să-l îndrumăm de fiecare dată cînd este nevoie. Dar mi se pare că tot mai mulți părinți în ziua de azi fac copii (și nu unul, fac trei, patru) după care se plîng că nu-i pot crește, că nu-i pot stăpîni, și îi abandonează la divertisment gratuit, ca să poată și ei vezi doamne să facă... duș. Sau să... mănînce. Mi se pare că mulți fac copii fără să-și mai asume rolul de părinte, de educator.

Edited by theEvilPhilantropist, 24 August 2023 - 12:40.


#22
Chayah

Chayah

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 16,038
  • Înscris: 21.08.2016
Doamne, ce mesaj superb tocmai am citit mai sus :heart: :heart: :heart: :heart:.


Mesajul ăsta ar trebui multiplicat în milioane de exemplare, care să fie lipite la intrarea în orice maternitate, în orice grădiniță și în orice școală :).

Edited by Chayah, 24 August 2023 - 12:46.


#23
Bebestrumf9

Bebestrumf9

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 362
  • Înscris: 28.11.2022

View PosttheEvilPhilantropist, on 24 august 2023 - 12:40, said:

Aș sublinia faptul că observ mulți părinți speriați că ai lor copii se plictisesc.
Plictiseala este utilă. Nu vă mai feriți de ea. Îi ajută pe cei mici să-și dezvolte creativitatea. Să găsească noi moduri de a se juca. De a-și petrece timpul. Le dezvoltă curiozitatea. Să exploreze lumea din jurul lor. Să-și schimbe abordarea.

Sînt și eu părinte, și am prieteni părinți la rîndul lor care-mi mai spun că trebuie să crească cu tehnologia, fiindcă îi pregătesc pentru lumea în care vor trăi.
Mi se pare cea mai greșită abordare cu putință. Tehnologia este o unealtă menită să ne ajute, pe noi, ca adulți, să ne facă viața mai ușoară, în anumite domenii, anumite circumstanțe. Copilul trebuie să-și dezvolte propriul calculator aflat pe umeri, fără intervenții artificiale, fără ajutor. Trebuie să învețe să comunice, cu limbaj complex, descriptiv, fără ChatGPT sau Grammerly. Trebuie să învețe să navigheze prin lume, să se orienteze, fără Google Maps. Trebuie să învețe să relaționeze, fără rețele sociale, în medii reale, nu abstracte și false. Trebuie să învețe să facă greșeli, din care să învețe. Trebuie să învețe să stea cu el singur, să se plictisească, să găsească moduri creative de a-și petrece timpul, de a descopri ceva nou, de a se gîndi la nemurirea sufletului dacă asta vrea să facă, fără să fie permanent stimulat de divertisment non-stop la cerere, neîntrerupt.

Da, tehnologia este și ea bună, dar ea va veni după. Cînd creierul lui poate deja să pună frînă unor porniri, să discearnă ce e bine și ce nu, să navigheze în societate. Pînă atunci e de datoria noastră ca părinți să-l creștem, educăm și să-l îndrumăm de fiecare dată cînd este nevoie. Dar mi se pare că tot mai mulți părinți în ziua de azi fac copii (și nu unul, fac trei, patru) după care se plîng că nu-i pot crește, că nu-i pot stăpîni, și îi abandonează la divertisment gratuit, ca să poată și ei vezi doamne să facă... duș. Sau să... mănînce. Mi se pare că mulți fac copii fără să-și mai asume rolul de părinte, de educator.

Tehnologia,ca multe alte lucruri este buna in anumite conditii.
Una este sa lasi un copil de 2-3-4-5 ani toata ziua la televizor ca sa ai tu liniste si cu totul altceva este sa lasi copilul sa se uite la niste desene animate normale o ora sa zicem,apoi sa te joci cu el,sa iesi afara,sa faci alte lucruri.
Desi nu asta a fost scopul la al nostru,sa se apuce sa invete,la doi ani si doua luni el intelege in engleza,daca ii murmur ceva,ca sa zic asa,recunoaste melodia sau desenele pe care le stie,spune cuvinte in engleza,etc,etc.
Sa imi explice mie un specialist din ala de pe FB,ce este gresit sau cum il afecteaza invatand si punandu-i memoria la lucru.
Repet,este o diferenta imensa in a lasa un copil 8 ore la tv,la cine stie ce emisiuni si cu totul altceva sa il lasi la emisiuni facute pentru ei.
In momentul in care copilul meu va pune mai presus tv-ul sau telefonul in detrimentul iesitului afara,a jucatului cu jucariile,a facutului altor activitati,atunci probabil nu va mai avea accest un timp la tehnologie.
Evident,tot asa zisii specialisti au placa lor preferata:noi ne-am jucat afara,in zapada,bla,bla
Pai nu aveai tehnologia de azi.
Aceeasi ipocriti uita ca atunci cand au aparut calculatoarele,consolele,le rupeau in doua,inclusiv eu.Dar acum dau sfaturi.
Nu stiu unde era o poza:a,nu lasati copilul la jocuri video ca o sa aiba probleme.Alaturi,o poza cu cel ce spunea acest lucru,incercand 3 zile sa treaca de un nivel la Super Mario.
Orice s-ar spune sau oricine ar spune-o,tehnologia este prezenta si nu ai ce face.
Poti doar sa controlezi,minimalizezi sau sa gasesti un echilibru intre ea si celelalte activitati ale copilului.

#24
vrajitoruldinoz

vrajitoruldinoz

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 32,924
  • Înscris: 21.06.2016
Tu ai făcut topicul asta ca sa citești opinii, sau știi răspunsul deja, nu ai nimic de învățat, doar vrei sa ne înveți pe ni-i?

PS: bineînțeles ca in moderație totul e ok, numai ca 1. Nu ramane in moderație 2. Dincolo de ecran, ramane aspectul “educațional”, conținutul 3. O sa vezi ce greu e sa faci un copil sa citească când are varianta ecranului.

#25
shiva

shiva

    Nameless hero. Professional bug slayer mom.

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,893
  • Înscris: 06.10.2003

View PosttheEvilPhilantropist, on 24 august 2023 - 12:40, said:

Aș sublinia faptul că observ mulți părinți speriați că ai lor copii se plictisesc.[...]

... și așa se pun să citească. Când n-au acces la divertisment digital de orice fel și s-au plictisit de jucării. Ăfcors, și părinții trebuie să mai ia o carte în mână, nu endless, mindless FB scroll.

#26
theEvilPhilantropist

theEvilPhilantropist

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 242
  • Înscris: 11.04.2013

View PostBebestrumf9, on 24 august 2023 - 20:53, said:

Tehnologia,ca multe alte lucruri este buna in anumite conditii.
Una este sa lasi un copil de 2-3-4-5 ani toata ziua la televizor ca sa ai tu liniste si cu totul altceva este sa lasi copilul sa se uite la niste desene animate normale o ora sa zicem,apoi sa te joci cu el,sa iesi afara,sa faci alte lucruri.

Sînt perfect de acord cu tine. Nu vorbim despre același lucru. Dar bineînțeles, cum spuneai și tu mai sus, contează vîrsta. Cunosc în cercul meu de cunoștințe părinți care-și „abandonează” copii în fața televizorului la desene animate, încă de la 4 luni. Am văzut cu ochii mei acei copii care stau siderați în fața ecranului, ore. După care aceeași părinți, indignați, că cel mic nu doarme noaptea, că nu mai mănîncă decît cu desene, plînge din orice, nu are stare, etc. Concluzia lor fiind aceeași, ce să le faci, așa sînt ei cînd sînt mici.

View PostBebestrumf9, on 24 august 2023 - 20:53, said:

Repet,este o diferenta imensa in a lasa un copil 8 ore la tv,la cine stie ce emisiuni si cu totul altceva sa il lasi la emisiuni facute pentru ei.

Aici ai atins o coardă foarte sensibilă. Și un subiect foarte vast.

Analizam în urmă cu ceva timp împreună cu soția, ce este atît de diferit la modul în care noi ne raportăm azi la tehnologie față de cum o făceam pe vremea cînd eram noi copii. Și dacă stai să analizezi, sînt diferențe majore.

Vorbind strict pe partea de televiziune, noi nu am avut un televizor în cază, decît pe la vîrsta de 6-7 ani. Și acela, era alb-negru. Vorbim de anii 90, poate la alții era diferit, dar ai mei atît și-au permis. Ce vedeam noi la televizorul acela, fiindcă nu prindea nici CartoonNetwork, nici Animax, nimic. Vedeam ungurii, TVR-urile și PROtv de la un punct în colo. Desene animate vedeam cam o oră pe zi. Atîta dădea TVR-ul, de la ora 18:00 la ora 19:00, înainte de jurnalul de seară. Noi ca și copii, nu aveam nici un control asupra lor, ăsta era programul. Ai noștri părinți, erau destul de calmi pe vremea aia, fiindcă nu mai trebuia ei să facă program, era gata făcut de televiziune. De știri și filme nu ne păsa, așa că după ora de desene, putea acel televizor să meargă și singur, nu ne mai interesa.

Ce avem astăzi? Televiziunea clasică are canale specializate, cum le-ai numit tu, făcute pentru ei. Emit desene animate, diverse, de dimineața pînă seara, non-stop. Dar peste televiziunea clasică, avem televiziunea modernă. Servicii care emit conținut prin Internet, disponibil la cerere, la orice ore din zi și din noapte. Azi, nu mai există program. Responsabilitatea stabilirii programului, cade în mîinile părintelui.

View PostBebestrumf9, on 24 august 2023 - 20:53, said:

In momentul in care copilul meu va pune mai presus tv-ul sau telefonul in detrimentul iesitului afara,a jucatului cu jucariile,a facutului altor activitati,atunci probabil nu va mai avea accest un timp la tehnologie.
Evident,tot asa zisii specialisti au placa lor preferata:noi ne-am jucat afara,in zapada,bla,bla
Pai nu aveai tehnologia de azi.
Aceeasi ipocriti uita ca atunci cand au aparut calculatoarele,consolele,le rupeau in doua,inclusiv eu.Dar acum dau sfaturi.

S-ar putea să nu mai poți. Sau să fie deja mult prea tîrziu.
Fiindcă mă crezi sau nu, am întors-o pe toate fețele. Îți dau cîteva exemple:

- la televizor nu mai este la fel de simplu ca: pun pe ProTV, fiindcă la ora 18:00 încep desene care se termină la 19:00 după care mergem la masă. Nu. Ce se întîmplă este că intrăm pe Disney+, unde există o sumedenie de divertisment, alegem ceva, și începem să ne uităm, negociind în prealabil că după o oră, gata, mergem să mîncăm. Dar trebuie să-i fi făcut o educație foarte riguroasă tu ca părinte ca după o oră, acel copil să poată spune pas la tot ce mai era acolo și să amîne gratificarea pînă a doua zi. Fiindcă el știe și a văzut deja că acolo există mai mult conținut, accesibil de el, oricînd.

- același lucru pe terminale mobile (telefoane sau tablete). Să zicem că-i pun în față YouTube, cu un desen animat. Am nevoie de control parental clar configurat ca cel mic să nu poată ieși:
  1. .. din aplicație. Eu îl las la desene pe YouTube și-l găsesc pe Facebook, sau Instagram, sau TikTok sau, sau sau...
  2. .. din desenele la care se uită. Eu îl las la desene pe YouTube și-l găsesc la Țancă Uraganu pe YouTube. Pentru că alea-s în trending pe prima pagină a aplicației.

Ce vreau să subliniez este faptul că odată expus copilul la genul acesta de tehnologie, acea tehnologie este dezvoltată cu cîteva scopuri clare în minte:
1. Să fie cît mai ușor accesibilă
2. Să fie cît mai ușor de folosit
3. Să fie cît mai ușor de găsit conținut
4. Să te facă să rămîi cît mai mult în interiorul aplicației

Noi ca adulți cădem în capcana asta, în care uităm de noi în fața acestor aplicații, pentru că ne fură. Darămite un copil cu mintea încă neformată, care înțelege ce vrea el de acolo și care în loc să exploreze lumea reală din jurului lui, începe să o exploreze pe cea virtuală, fiindcă este în așa fel proiectată încît să-l țină captiv acolo, să-l facă atent acolo, să-i crească dopamina la orice atingere a ecranului, să-i inducă acel efect de FOMO care-l face să vrea să rămînă acolo, etc.

View PostBebestrumf9, on 24 august 2023 - 20:53, said:

Nu stiu unde era o poza:a,nu lasati copilul la jocuri video ca o sa aiba probleme.Alaturi,o poza cu cel ce spunea acest lucru,incercand 3 zile sa treaca de un nivel la Super Mario.
Orice s-ar spune sau oricine ar spune-o,tehnologia este prezenta si nu ai ce face.
Poti doar sa controlezi,minimalizezi sau sa gasesti un echilibru intre ea si celelalte activitati ale copilului.

Tehnologia este prezentă în viața ta ca adult. Este responsabilitatea noastră să limităm și să controlăm accesul la ea, celor mici.
Nu sînt de acord cu concluzia că nu avem ce face. Este foarte greu și devine din ce în ce mai greu, sînt complet de acord cu asta.

Fac o analogie scurtă. Imaginează-ți tehnologia ca pe o mașină.
Cînd noi eram țînci, mașina aia era... teleghidată, împinsă de la spate de tata și mama, roțile erau dintr-un plastic ieftin iar telecomanda mașinii era la ai noștri părinți. Nu că era nevoie tot timpul, că ne plictiseam repede de mașinuță și alergam spre altceva.

Acum, mașina aia este... o Tesla, cu cele mai noi abilități. Împinsă de la spate de companii private, care ar pune la volan și-un țînc de 4 luni, ca să aibă cît mai mulți utilizatori ai produsului. Telecomanda nu mai este la noi ca părinți, este la țîncul de patru luni și nici măcar nu mai e telecomandă, este ditamai motorul. Totul în jur este atractiv, ecrane tactile, miros plăcut, viteză, comfort, calitate și divertisement la discreție. Expectanța de la țîncul de 4 luni este să se plictisească el de asta singur și să meargă să facă ce fac ceilalți copii de vîrsta lui: să se rostogolească, să analizeze lumea din jurul lui, să doarmă, să mănînce, etc.


--
Concluzionînd. Din nefericire, telecomanda nu mai e la noi. Nici nu-mi dau seama dacă mai există telecomandă. Mi se pare că toată industria de divertisment este pe pilot automat, proiecată ca și jocurile de păcănele, să ne țină pe noi ca adulți lipiți de ea. Fiindcă logic, produce bani. Iar noi ce facem ca părinți? Spunem pas, asta e, găsisnd tot felul de explicații, cum că asta e lumea în care vor crește și trebuie să se obișnuiască, că nu avem oricum ce face.

Pentru părinții care citesc asta și care se întreabă, dar ce pot eu face?
1. Expunere cît mai puțină spre deloc, pînă cel puțin la vîrsta de doi ani. După aia, expunere limitată (un maxim de o oră pe zi), dar doar cu dispozitivele la voi în mînă și în prezența voastră, niciodată lăsați singuri cu ele.
2. La vîrste mai mari, control parental pe toate dispozitivele din casă. Citiți, documentați-vă. Fiecare platformă vine cu așa ceva în ziua de azi, din fabrică, deci se poate. Există și aplicații terțe la care se poate apela. Este greu, da, dar cu puțin efort, se poate.
3. Foarte important. Opriți notificările din jur, puneți dispozitivele din casă pe vibrații. Cu cît mai puțini stimuli, cu atît mai bine. Eu spre exemplu nu mai am sonerie la nimic de cînd a venit pe lume fiumiu. Am un Apple Watch care-mi vibrează la mînă cînd primesc o notificare și atît. Le fel și soția.
4. Copilul imită și vă are pe voi ca părinți drept exemplu. Aveți grijă ce exemplu dați.

#27
Bebestrumf9

Bebestrumf9

    Member

  • Grup: Members
  • Posts: 362
  • Înscris: 28.11.2022

View PosttheEvilPhilantropist, on 25 august 2023 - 10:09, said:



Sînt perfect de acord cu tine. Nu vorbim despre același lucru. Dar bineînțeles, cum spuneai și tu mai sus, contează vîrsta. Cunosc în cercul meu de cunoștințe părinți care-și „abandonează” copii în fața televizorului la desene animate, încă de la 4 luni. Am văzut cu ochii mei acei copii care stau siderați în fața ecranului, ore. După care aceeași părinți, indignați, că cel mic nu doarme noaptea, că nu mai mănîncă decît cu desene, plînge din orice, nu are stare, etc. Concluzia lor fiind aceeași, ce să le faci, așa sînt ei cînd sînt mici.



Aici ai atins o coardă foarte sensibilă. Și un subiect foarte vast.

Analizam în urmă cu ceva timp împreună cu soția, ce este atît de diferit la modul în care noi ne raportăm azi la tehnologie față de cum o făceam pe vremea cînd eram noi copii. Și dacă stai să analizezi, sînt diferențe majore.

Vorbind strict pe partea de televiziune, noi nu am avut un televizor în cază, decît pe la vîrsta de 6-7 ani. Și acela, era alb-negru. Vorbim de anii 90, poate la alții era diferit, dar ai mei atît și-au permis. Ce vedeam noi la televizorul acela, fiindcă nu prindea nici CartoonNetwork, nici Animax, nimic. Vedeam ungurii, TVR-urile și PROtv de la un punct în colo. Desene animate vedeam cam o oră pe zi. Atîta dădea TVR-ul, de la ora 18:00 la ora 19:00, înainte de jurnalul de seară. Noi ca și copii, nu aveam nici un control asupra lor, ăsta era programul. Ai noștri părinți, erau destul de calmi pe vremea aia, fiindcă nu mai trebuia ei să facă program, era gata făcut de televiziune. De știri și filme nu ne păsa, așa că după ora de desene, putea acel televizor să meargă și singur, nu ne mai interesa.

Ce avem astăzi? Televiziunea clasică are canale specializate, cum le-ai numit tu, făcute pentru ei. Emit desene animate, diverse, de dimineața pînă seara, non-stop. Dar peste televiziunea clasică, avem televiziunea modernă. Servicii care emit conținut prin Internet, disponibil la cerere, la orice ore din zi și din noapte. Azi, nu mai există program. Responsabilitatea stabilirii programului, cade în mîinile părintelui.



S-ar putea să nu mai poți. Sau să fie deja mult prea tîrziu.
Fiindcă mă crezi sau nu, am întors-o pe toate fețele. Îți dau cîteva exemple:

- la televizor nu mai este la fel de simplu ca: pun pe ProTV, fiindcă la ora 18:00 încep desene care se termină la 19:00 după care mergem la masă. Nu. Ce se întîmplă este că intrăm pe Disney+, unde există o sumedenie de divertisment, alegem ceva, și începem să ne uităm, negociind în prealabil că după o oră, gata, mergem să mîncăm. Dar trebuie să-i fi făcut o educație foarte riguroasă tu ca părinte ca după o oră, acel copil să poată spune pas la tot ce mai era acolo și să amîne gratificarea pînă a doua zi. Fiindcă el știe și a văzut deja că acolo există mai mult conținut, accesibil de el, oricînd.

- același lucru pe terminale mobile (telefoane sau tablete). Să zicem că-i pun în față YouTube, cu un desen animat. Am nevoie de control parental clar configurat ca cel mic să nu poată ieși:
  1. .. din aplicație. Eu îl las la desene pe YouTube și-l găsesc pe Facebook, sau Instagram, sau TikTok sau, sau sau...
  2. .. din desenele la care se uită. Eu îl las la desene pe YouTube și-l găsesc la Țancă Uraganu pe YouTube. Pentru că alea-s în trending pe prima pagină a aplicației.

Ce vreau să subliniez este faptul că odată expus copilul la genul acesta de tehnologie, acea tehnologie este dezvoltată cu cîteva scopuri clare în minte:
1. Să fie cît mai ușor accesibilă
2. Să fie cît mai ușor de folosit
3. Să fie cît mai ușor de găsit conținut
4. Să te facă să rămîi cît mai mult în interiorul aplicației

Noi ca adulți cădem în capcana asta, în care uităm de noi în fața acestor aplicații, pentru că ne fură. Darămite un copil cu mintea încă neformată, care înțelege ce vrea el de acolo și care în loc să exploreze lumea reală din jurului lui, începe să o exploreze pe cea virtuală, fiindcă este în așa fel proiectată încît să-l țină captiv acolo, să-l facă atent acolo, să-i crească dopamina la orice atingere a ecranului, să-i inducă acel efect de FOMO care-l face să vrea să rămînă acolo, etc.



Tehnologia este prezentă în viața ta ca adult. Este responsabilitatea noastră să limităm și să controlăm accesul la ea, celor mici.
Nu sînt de acord cu concluzia că nu avem ce face. Este foarte greu și devine din ce în ce mai greu, sînt complet de acord cu asta.

Fac o analogie scurtă. Imaginează-ți tehnologia ca pe o mașină.
Cînd noi eram țînci, mașina aia era... teleghidată, împinsă de la spate de tata și mama, roțile erau dintr-un plastic ieftin iar telecomanda mașinii era la ai noștri părinți. Nu că era nevoie tot timpul, că ne plictiseam repede de mașinuță și alergam spre altceva.

Acum, mașina aia este... o Tesla, cu cele mai noi abilități. Împinsă de la spate de companii private, care ar pune la volan și-un țînc de 4 luni, ca să aibă cît mai mulți utilizatori ai produsului. Telecomanda nu mai este la noi ca părinți, este la țîncul de patru luni și nici măcar nu mai e telecomandă, este ditamai motorul. Totul în jur este atractiv, ecrane tactile, miros plăcut, viteză, comfort, calitate și divertisement la discreție. Expectanța de la țîncul de 4 luni este să se plictisească el de asta singur și să meargă să facă ce fac ceilalți copii de vîrsta lui: să se rostogolească, să analizeze lumea din jurul lui, să doarmă, să mănînce, etc.


--
Concluzionînd. Din nefericire, telecomanda nu mai e la noi. Nici nu-mi dau seama dacă mai există telecomandă. Mi se pare că toată industria de divertisment este pe pilot automat, proiecată ca și jocurile de păcănele, să ne țină pe noi ca adulți lipiți de ea. Fiindcă logic, produce bani. Iar noi ce facem ca părinți? Spunem pas, asta e, găsisnd tot felul de explicații, cum că asta e lumea în care vor crește și trebuie să se obișnuiască, că nu avem oricum ce face.

Pentru părinții care citesc asta și care se întreabă, dar ce pot eu face?
1. Expunere cît mai puțină spre deloc, pînă cel puțin la vîrsta de doi ani. După aia, expunere limitată (un maxim de o oră pe zi), dar doar cu dispozitivele la voi în mînă și în prezența voastră, niciodată lăsați singuri cu ele.
2. La vîrste mai mari, control parental pe toate dispozitivele din casă. Citiți, documentați-vă. Fiecare platformă vine cu așa ceva în ziua de azi, din fabrică, deci se poate. Există și aplicații terțe la care se poate apela. Este greu, da, dar cu puțin efort, se poate.
3. Foarte important. Opriți notificările din jur, puneți dispozitivele din casă pe vibrații. Cu cît mai puțini stimuli, cu atît mai bine. Eu spre exemplu nu mai am sonerie la nimic de cînd a venit pe lume fiumiu. Am un Apple Watch care-mi vibrează la mînă cînd primesc o notificare și atît. Le fel și soția.
4. Copilul imită și vă are pe voi ca părinți drept exemplu. Aveți grijă ce exemplu dați.

Foarte bune punctat in tot ce ai spus.
Din pacate unii parinti o tin pe a lor si gata.
Tehnologia exista si va fi si mai prezenta in casele oamenilor si nu avem ce face.
Tot ce putem face este sa limitam pe cat putem si evident sa combinam si cu restul de activitati.
Momentan,al nostru pare ca intelege:cand am spus gata,ia singur telecomanda si opreste tv-ul.
Sa vedem acum,cat tine acest lucru.


#28
Chayah

Chayah

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 16,038
  • Înscris: 21.08.2016
Eu nu înțeleg în ce fel îl ajută TV sau orice vede pe ecran la 2 ani.
Cunoașterea se face prin toate simțurile, nu doar prin simț vizual și auditiv.
Și cu cât e mai mic copilul, cu atât mai mult cunoașterea lumii ii vine din atins, din văzut și auzit lucruri reale și din interacțiunea cu adulții din jur, care să îi oglindeasca în permanenta ce simte el, să îi traducă, sa ii normalizeze, să repare.

La 10 ani, dacă ai fost obișnuit cu lumea virtuala de mic, îți e foarte greu să-ți mai găsești ocupații în lumea reală.
Dar la 2 ani însă, nu știu, e timpul ideal ca un copil sa învețe sa își gestioneze plictiseala, să își găsească activități, să își înceapă sa își dezvolte creativitatea, să se desprinda de părinți altfel decât prin a se conecta la lumea virtuala.

Lumea virtuală rezolvă până și problema atât de delicată a dezvoltării autonomiei copilului.
Dezvoltarea autonomiei e un proces complex și de durată, care se petrece instant și complet denaturat, odată ce copilul are în fața un ecran.
Are în față un ecran, nu o mai vrea pe mama, se simte ok. E cam scary, din punctul meu de vedere.
Nu are ecranul, se ține după ea, sunt momente când se depărtează, revine iar, sunt limite impuse de mamă, este procesul lung și nesimplificat fals de conectarea la ecran.


#29
vrajitoruldinoz

vrajitoruldinoz

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 32,924
  • Înscris: 21.06.2016
De fapt avantajul la 2 ani e ca nu are evoie de nici un ecran pentru ca nu a vazut si nu stie. Camd e mai mare devine mult mai dificil.
Exisat oricand posibilitatea de a lua masuri ceva drastice. Fara TV in casa, nu mai zic de xbox etc.Asta e usor Fara tablete, telefoane devine mai greu. Fara calculator/laptop/wifi e aproape imposibil in ziua de azi.
Cel mai greu de inteles pentru mine sunt aia care le cumpara telefoane copiilor. Ce o fi in capul lor? Inteleg un telefon de dat telefoane dar un smartphone?

#30
Chayah

Chayah

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 16,038
  • Înscris: 21.08.2016
Da, exact, ce rost are să îi faci tu cunoștință de devreme cu asta, când oricum vei fi nevoit mai târziu.

Chiar acum câteva zile la o masă la o terasă, am văzut o familie cu 3 copii, fiecare cu device-ul lui. Cel mai mic copil avea cam 1 an și era în căruț, nu i-am auzit vocea 2 ore, a stat cu ochii într-o tabletă.
Iar părinții împreună cu un alt cuplu relaționau normal între ei, adică vorbeau, povesteau și râdeau :confuzzled:.

#31
vrajitoruldinoz

vrajitoruldinoz

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 32,924
  • Înscris: 21.06.2016
Am fost la o pizzerie in Romania, la o masa de "sub" mine erau vreo 8 adolescenti (erau doua niveluri, eu eram mai sus), era frumos, peisaj etc, am trimi o poza unui prieten. Mi-a trimis mesaj ca toti aia 8 stateau fiecare pe telefonul lui. M-am uitat si asa era. Iesi cu prietenii si fiecare se uita in telefonul lui.
Am mai vazut din astea, inclusiv el cu ea, cuplul tanar care ar fi trebit sa fie indragostiti.

#32
catalina1

catalina1

    Superior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 62,910
  • Înscris: 21.04.2011

View PostChayah, on 25 august 2023 - 12:41, said:


Lumea virtuală rezolvă până și problema atât de delicată a dezvoltării autonomiei copilului.
Dezvoltarea autonomiei e un proces complex și de durată, care se petrece instant și complet denaturat, odată ce copilul are în fața un ecran.
Are în față un ecran, nu o mai vrea pe mama, se simte ok. E cam scary, din punctul meu de vedere.
Nu are ecranul, se ține după ea, sunt momente când se depărtează, revine iar, sunt limite impuse de mamă, este procesul lung și nesimplificat fals de conectarea la ecran.

+++++++++++
Absolut excelent subliniat!

View PostBebestrumf9, on 21 august 2023 - 16:59, said:

Cum stati cu electronicele la cei mici?
Lasand la o parte toti specialistii de pe FB care spun ca vei avea un copil handicapat daca il lasi la tv sau telefon,sunt cazuri cand nu ai de ales.
La noi juniorul are doi ani.
Recunosc ca se mai uita la tv,la desene in special sau la telefon cand nu are chef de mancare si il pacalim.
Evident,am prefera sa nu dar asta este situatia.
Aici vorbim de ceva ocazional,nu lasat copilul 7-8 ore pe zi in fata ecranului.Nu se pune problema.
Vestea ok este ca intelege deja in engleza destule cuvinte si chiar repeta unele dintre ele.
Nu asta a fost scopul dar este bine ca se intampla.
Cu atat mai mult cu cat e ocazional poate fi lasat in pace sa nu manance. Simplu

Anunturi

Neurochirurgie minim invazivă Neurochirurgie minim invazivă

"Primum non nocere" este ideea ce a deschis drumul medicinei spre minim invaziv.

Avansul tehnologic extraordinar din ultimele decenii a permis dezvoltarea tuturor domeniilor medicinei. Microscopul operator, neuronavigația, tehnicile anestezice avansate permit intervenții chirurgicale tot mai precise, tot mai sigure. Neurochirurgia minim invazivă, sau prin "gaura cheii", oferă pacienților posibilitatea de a se opera cu riscuri minime, fie ele neurologice, infecțioase, medicale sau estetice.

www.neurohope.ro

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate