Legiferarea parteneriatului civil

lmk, on 04 iunie 2017 - 12:23, said:

Propovăduirea Mîntuitorului Iisus Hristos a fost clar în favoarea monogamiei și împotriva poligamiei. Mîntuitorul a spus într-o polemică cu iudei că poligamia le fusese îngăduită, tolerată în vechime datorită slăbiciunii lor, pentru că n-ar fi rezistat monogamiei, dar că adevărata lege a lui Dumnezeu cu privire la familie și căsătorie este aceea a monogamiei. Fapt pentru care religia creștină și statele „creștine” interziseseră poligamia, nu datorită faptului că, spre exemplu nobilii, cnezii, voievozii, boierii nu și-ar fi putut-o permite material, ci pur și simplu datorită faptului că monogamia a fost și este lege creștinească.

lmk, on 04 iunie 2017 - 12:23, said:

Statul protejează familia, există și un drept al familiei, ori o familie poate exista și dacă bărbatul și femeia nu reușesc să procreeze. Ei sînt o familie deja o dată ce au ales să se căsătorească și să întemeieze o familie. Din moment ce există dreptul familiei, este clar că și familiile fără copii intră sub incidența acestui drept. Pe de altă parte, este vorba despre uniunea persoanelor care procreau între ele, nu care procreau la modul general, pentru că membri ai familiei sunt copiii procreați împreună de bărbatul și femeia căsătoriți. Plus că relația între bărbat și femeie înseamnă mai mult decât relații sexuale.

lmk, on 04 iunie 2017 - 12:23, said:

În cazul relațiilor homosexuale și a homosexualismului / homosexualității, aici este vorba despre caracterul funciar, fundamental, esențial IMORAL al acestor fapte și stări. În ceea ce privește creștinismul avem pronunțări împotriva homosexualității atât în Noul Testament cât și în Vechiul Testament, în ambele homosexualitatea fiind văzută ca imorală (și prin consecință, spre exemplu, în societatea evreiască veche, și ilegală, conform cărții Levitic). Este drept că Biserica Creștină și Creștinătatea a avut și are o atitudine mai blîndă față de homosexualitate decât perspectiva din vechiul testament al evreilor, însă chiar și în Creștinătate homosexualitatea a fost și este văzută ca un păcat, ca un fapt sau ca o stare imorală și care evident că nu a avut și nu are dreptul la căsătorie sau la altă formă de legalizare (parteneriat, uniune etc) din partea statului.

Levitic 18,  22. Sa nu te culci cu barbat, ca si cu femeie; aceasta este spurcaciune.
Levitic 20,  13. De se va culca cineva cu barbat ca si cu femeie, amandoi au facut nelegiuire si sa se omoare, ca sangele lor asupra lor este.
(notă: Acel „să se omoare” nu înseamnă să se sinucidă, ci să fie omorîți.)

Romani 1,  27. Asemenea si barbatii lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savarsind rusinea si luand cu ei rasplata cuvenita ratacirii lor.
1 Corinteni 6,  9. Nu stiti, oare, ca nedreptii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu? Nu va amagiti: Nici desfranatii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii,

Pe lîngă caracterul fundamental imoral al homosexualității, care este numită în Biblie spurcăciune, nelegiuire, rătăcire, și care este prin consecință pedepsită de Dumnezeu, un alt argument împotriva uniunilor homosexuale este că ei nu pot avea copii între ei și nu trebuie să li se acorde dreptul de a adopta copii, pentru că nu ar face decât să îi adopte sub „acoperișul” unor relații care sînt fundamental imorale, fapt care ar face foarte mult rău mentalității și educației copiilor datorită inculcării în mintea acestora în chip implicit că homosexualitatea nu ar fi ceva „rău”, imoral, ci un lucru „bun”.

Poligamia nu a fost acceptată în societățile europene exact din aceleași rațiuni ca și homosexualitatea, asta deși poligamia ar fi avut un ascendent prin faptul că acolo s-ar fi procreat în „familia poligamă”. Dacă nici europenii creștini care s-au extins și și-au extins imperiile pe fața pămîntului nu și-ar fi permis poligamia din punct de vedere economic, nu știu cine în fapt și-ar fi putut-o permite mai bine decât ei. Faptul că nu a fost acceptată a fost datorită considerentului din morala creștină că poligamia este IMORALĂ.

Iochanan, on 05 iunie 2017 - 13:54, said:

Biblia, acest argument pentru absolut orice, in era satelitilor si procesoarelor cuantice.

Quote

Intre sharia si ce viseaza unii p-aici difera doar prietenul imaginar.

Trăim într-o epocă în care convergența profundă între știință și religia creștină devine fantastică, spre marea ciudă a celor care se iluzionau că Dumnezeu nu ar fi cel mai mare cunoscător al științei. Tot mai mulți oameni de știință se deschid spre religia cea adevărată și spre religie în general, și tot mai mulți credincioși studiază știința cu rezultate fantastice, și asta datorită faptului că au văzut că între aceste teritorii ale cunoașterii nu se cască o prăpastie de netrecut, ci dimpotrivă teologia, filosofia și știința se leagă tot mai mult și mai strîns într-un corpus unitar al comorii cunoașterii umane.

Iertati-ma dar cei mai multi sinteti pe linga subiect. Invocati orice numai aspectele importante NU.

PACS- cum se numeste in Europa acest parteneriat civil se in general intre persoana de sexe DIFERITE pentru a reglementa chestiuni de ordin juridic cu privire la viata sociala, regimul bunurilor, domiciliu precum si in domeniu fiscal.

De ce se evita casatoria? - simplu pentru ca sint tari unde procesul de divort dureaza 10-15 (zece la cinsprezece) ani, repet 10-15 ani. Nemaidiscutind de costurile implicate avocat etc.
Sigur cind nu ai nimic de impartit este foarte usor.

Deci prefer oricind un parteneriat cum il vrem noi doi (eu si ea) decit cum il vrea justitia nobila. Klaro?

Aici nu e vorba de religie, de politica si orice alte chestii le-ati invocat aici.

Edited by Skytalker, 05 June 2017 - 15:24.

Iochanan, on 05 iunie 2017 - 14:50, said:

care din cele cca 4200 de religii e aia? A ta, banuiesc. Asa ar fi logic.

Edited by shefu_de_combinat, 05 June 2017 - 15:28.

Skytalker, on 05 iunie 2017 - 15:22, said:

Pentru astfel de reglementări există dreptul familiei și ce-o mai fi, nu sînt specialist în drept. Este și dubios argumentul cu divorțul, păi ce fac oamenii, se căsătoresc avînd deja gîndul la divorț? Poate că totuși cea mai bună cale spre diminuarea divorțurilor este atenția mai mare la alegerea partenerului pentru căsătorie și familie.

Și da, este implicată și religia, pentru că oamenii care nu se căsătoresc civil nu au parte de căsătorie religioasă, cel puțin nu la ortodocși, dar bănuiesc că nici alte culte creștine nu primesc. Ori statistic vorbind, marea majoritate a oamenilor se căsătoresc și religios. Tot din punct de vedere religios, este considerat periculos parteneriatul civil, pentru că induce în mentalitatea tinerilor o concepție împotriva familiei, o concepție mai „revoluționară” și mai lipsită de răspunderi cu privire la familie, familia fiind pentru creștini nu doar o instituție socială ci și un raport religios. Se induce concepția tratării cu laxism moral instituția familiei, ori lucrul ăsta nu poate fi lipsit de rezultate negative în plan social pe termen mediu și lung.

lmk, on 04 iunie 2017 - 12:23, said:

Da' de ce numai cuplurile? Trio-urile ce au? Sau cvartetele? etc etc? Discriminare dupa numarul partenerilor?

Iochanan, on 05 iunie 2017 - 15:49, said:

Trebuie sa progresam odata cu timpurile.
Evident ca atunci cind te casatoresti nu te gindest la divort. Dar asa cum arata practica, divortul exista pentru ca relatia dintre oameni este dinamica nu statica. Ori a-l exclude inseamna negarea realitatii.
La fel exista aranjamente in relatiile umane pentru simplu motiv de a elimina dezavantajele date de birocratia actuala, fie ea de orice tip.
Oamenii sint impreuna cit timp au sentimente unul fata de celalalt dupa care.... se despart.
Avind in vedere realitatile de tip social si economic o familie are ca fundament sentimentele dintre parteneri nu dogme de ordin religios, juridic, etc.

Deci PACS este ca si o casatorie, cu aceleasi drepturi si obligatii atit ca despartirea este cu mult mai facila si nu lasa traume ca divortul.

Intr-o democratie, este optiunea fiecaruia, individual, ce alege.

Edited by Skytalker, 05 June 2017 - 16:13.

Skytalker, on 05 iunie 2017 - 16:11, said:

Pai cum asa, trauma e in functie de ce scrie pe hartia aia? Daca in loc de Certificat de casatorie scrie Certificat de parteneriat civil, nu mai apar traume?

Skytalker, on 05 iunie 2017 - 16:11, said:

Divorțul este o formalitate astăzi, mai simplă chiar decât căsătoria. Se poate divorța printr-o cerere la Primărie. O cerere, atât.

Tu, foarte probabil, încurci divorțul cu partajul.

Fumatorul, on 05 iunie 2017 - 16:19, said:

Nu, colega ma refer strict la divort si nu la partaj. Si nu la un divort cind ambii sint de accord sa se efectueze amiabil.
Ma indoiesc ca se poate divorta cu o cerere la primarie. Mai consulta codul civil.

Si eu ma refer cind indivizii nu au un acord in ceea ce priveste divortul nici nu exista intelegere vizavi de partaj si tb. sa se efectueze partajul judiciar, vezi cit costa si dureaza.

Karhu, on 05 iunie 2017 - 16:17, said:

Ma refer la trauma care are loc in special in tarile in care traim eu si tu cind barbatul ramine falit dupa un divort.
Ori in cadrul PACS nu este divort si nici partaj.

Edited by Skytalker, 05 June 2017 - 16:49.

Skytalker, on 05 iunie 2017 - 16:11, said:

Și ce legătură are asta cu legiferarea parteneriatului civil? Dacă vor să își trăiască sentimentele sau ce li se pare lor că ar simți, nu au decât să o facă într-un spirit liberal deșănțat, fără asumarea întemeierii unei familii. Ce treabă au sentimentele și trăirea lor (oarecum temporară, ar părea) cu inventarea unei instituții juridice? Dacă totuși un cuplu (bărbat și femeie) dorește să se integreze juridic cu relația, atunci există dreptul familiei și nu au decât să întemeieze o familie prin căsătorie. Ce-i așa de complicat?

Skytalker, on 05 iunie 2017 - 16:11, said:

Democrație înseamnă puterea demosului. Dacă demosul va hotărî că nu trebuie legiferat parteneriatul civil, atunci libertatea de alegere va fi limitată de acest aspect.

Skytalker, on 05 iunie 2017 - 16:40, said:

Nu te îndoi, se poate divorța printr-o cerere la Primărie.

Cu divorțul, că ești sau nu de acord, nu contează, tot divorțat ajungi până la urmă, dacă partenerul vrea.
Niciun parteneriat din lume nu va împiedica o acțiune în instanță, dacă partenerii nu se mai înțeleg, poți să ai tu mama contractului de parteneriat civil sau ce mai vrei.

Iochanan, on 05 iunie 2017 - 16:49, said:

Acest PACS, vrei tu sau nu vrei, exista in dreptul familiei al UE. Romania mai devreme sau mai tirziu va trebuie sa se alinieze la acest drept.
Iti spun asta daca nu vrei sa intelegi altfel.

Mai mult in Occident s-a legiferat si concubinajul. O alta forma de relatie familiala.
Repet, nu toata lumea vrea sa isi intemeieze o familie prin casatorie, si ca atare exista diverse optiuni de a o intemeia altfel.

Fumatorul, on 05 iunie 2017 - 16:50, said:

In fine eu nu vreau sa transformam acest topic intr-unul de drept civil. Dar nu ai dreptate. Privesti foarte simplist procesul.

Foarte pe scurt, acest parteneriat exista la fel cu concubinajul in dreptul familiei  din Europa vestica si sint acceptate ca forme de intemeiere a unei familii cu drepturile si obligatiile ce decurg de aici. Stop.

Edited by Skytalker, 05 June 2017 - 17:05.

Skytalker, on 05 iunie 2017 - 16:56, said:

Nu-l transformăm. Te uiți aici, de exemplu:

http://www.starecivila1.ro/divort/

și te liniștești, nu ai știut, nu-i nimic, nimeni nu le știe pe toate.

Skytalker, on 05 iunie 2017 - 16:56, said:

Da, există în anumite țări. În România nu. Nici nu e nevoie de el, e inutil.
În materie de căsătorii, țările au deplina capacitate de legiferare, nu este de competența vreunei instanțe internaționale acest lucru, vezi și căsătoriile între persoane de același sex. Cu alte cuvinte, România are deplina libertate de a alege dacă întemeiază sau nu o asemenea instituție, numită parteneriat civil sau altcumva.

Skytalker, on 05 iunie 2017 - 16:56, said:

Lucrurile se mai schimbă în istorie, nu fii prea optimist. Deocamdată s-a creat un dezechilibru prin parteneriat civil în Europa, dar la un moment dat va trebui refăcut echilibrul și această falsă instituție va dispărea prin voința democratică a popoarelor.

Iochanan, on 05 iunie 2017 - 17:06, said:

Sincer ma indoiesc:
1) ca s-a creat un dezechilibru de vreme ce cei mai multi opteaza pentru acesta forma de familie
2) ca va dispare avind in vedere realitatile sociale si economice.

Ignoring aceasta forma de relatia familiala inseamna a nega realitatea obiectiva.
Dar fiecare este liber sa creada ce doreste.

Am crezut util sa aduc o contributie la acest topic fiind in masura si traind intr-o societate unde se aplica aceasta.

Fumatorul, on 05 iunie 2017 - 17:05, said:

Evident ca Romania are dreptul de a alege. La fel a ales cind a semnat Tratatul de Functionare a EU, unde se obliga sa aplice legislatia comunitara.

Prietene nu ai citit cu atentie. Eu nu la acest caz ma referisem cind cei doi parteneri sint de acord ci la situatia cind au divergente privind culpa si modalitatea de desfasurare a divortului si partajului.
De aceea am spus ca tratezi simplist procesul:

Quote

Citi sint care divorteaza fara sa aiba copii, citi sint care sint de acord sa divorteze amiabil?

Edited by Skytalker, 05 June 2017 - 17:43.

Iochanan, on 05 iunie 2017 - 13:54, said:

Poate că poveștile despre Mântuitorul despre care vorbești tu ar fi fost relevante în negura istoriei Europei, însă astăzi, în cadrul dreptului civil, ni se cam rupe de ce spunea un evreu lipsit de educație care se presupune că a trăit în urmă cu 2 mii de ani.

Iochanan, on 05 iunie 2017 - 13:54, said:

Poate că tu nu știi ce este familia civilă și de acolo pleacă neclaritățile tale.
„Familia se întemeiaza pe [1] casatoria liber consimtita între soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si îndatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea [2] copiilor.”
Deci, așa cum spune legiuitorul român, ca să existe o familie, trebuie să existe două elemente: 1. o uniune între doi soți și 2. copii.
Dacă mă întrebi pe mine, este idioată prevederea constituțională, pentru că un cuplu de părinți care nu sunt căsătoriți și care își cresc copiii sau părintele singur cu copilul său reprezintă și ei tot o familie.
La fel cum tot familie se numește și un cuplu de oameni de același sex care se gândesc să își crească împreună descendenții.
Deci, așa cum am spus în mesajul anterior, dacă statul protejează prin lege familia tradițională (cuplul heterosexual), pentru că în cadrul lui se cresc descendenți, va trebui să protejeze într-un mod similar și familiile moderne în cadrul cărora se cresc și se educă descendenți.

Iochanan, on 05 iunie 2017 - 13:54, said:

Chiar dacă morala reprezintă un pilon de bază al dreptului, legea are ca scop stabilirea legalității faptelor, or astăzi este legal să ai relații homosexuale.

Iochanan, on 05 iunie 2017 - 13:54, said:

Ceea ce înseamnă că și unui cuplu heterosexual, care nu poate/nu vrea să aibă copii, trebuie să i se interzică accesul la căsătorie și la adopție, nu-i așa?

Skytalker, on 05 iunie 2017 - 15:22, said:

Poate că PACS se referă la uniuni între cupluri heterosexuale însă parteneriatele civile din multe state europene se referă la uniuni și atât, deci ar fi o greșeală să limităm discuția.

Karhu, on 05 iunie 2017 - 16:08, said:

Dacă ar fi strict după mine, nu aș avea nicio problemă cu cuplurile poligame.

Iochanan, on 05 iunie 2017 - 16:49, said:

Demosul poate hotărî că femeile care plutesc pe apă sunt vrăjitoare și trebuie arse pe rug.
Faptul că demosul hotărăște, nu e o garanție că o face bine.

Edited by lmk, 05 June 2017 - 18:19.