Legiferarea parteneriatului civil

 AlexEn, on 21 februarie 2017 - 14:45, said:

Mostenirile se pot reglementa prin diverse contracte, testamente etc, nu vad casatoria ca fiind necesara pt asta.
Pt imprumuturi bancare, la fel, fiecare se va imprumuta cat ii permite venitul sau cat vrea.

 AlexEn, on 21 februarie 2017 - 14:45, said:

Concret, cum ai beneficia? Ai lua un credit impreuna cu partenerul tau? Sau la ce te referi?

Eu nu vad niciun avantaj palpabil, nici in casatorie, nici in parteneriatul civil.

Eu sunt deacord cu parteneriatul civil și consider că pentru o bună parte din oameni este o opțiune viabilă.  
Totuși,  nu pot rezona cu argumentele tale referitoare la căsătorie 100%. La fel cum nu există cale de mijloc între circulația mașinilor le partea stângă vs.  partea dreaptă,  tot așa este și în viață.  Familia stă la baza societății și,  la o adică,  familia trebuie să vină înaintea tuturor egourilor, sigur, nu impus prin lege ci prin educație.  Trebuie să te gândești foarte bine când alegi un drum alături de cineva,  iar dacă ai impresia că uiți motivele inițiale,  le notezi dracului pe o hârtie.  Eu nu îmi imaginez,  ca bărbat, cum dracului să renunţ la femeia cu care aleg să fiu împreună pentru o pipita "sexoasă" de pe drum.  Puii mei,  știu foarte bine de ce am ales-o.  Și îmi asum dracului acest aspect.  De aia se duce lumea în pix,  pentru că la fiecare 10 ani schimbăm macazul.  Și nici nu se poate altfel,  din moment dce la nivel individual nu reușim naibii să ne păstrăm o relație care,  culmea,  nu ne-a fost impusă de nimeni.  Cu unele lucruri trebuie să trăiești în viață și să te bucuri de ele.  Despărțirea/divorțul trebuie să survină doar în cazuri excepționale,  nu așa,  la plesneală,  pentru că blonda de la lucru are țâțe mai rotunde.

 Karhu, on 21 februarie 2017 - 14:56, said:

Iti zic eu unul in cazul parteneriatului civil: daca unul dintre parteneri nu mai vrea sa fie in relatia respectiva, parteneriatul inceteaaza far aacordul celuilalt, lucur care nu este posibil in cazul divortului.

@benis: intr-adevar pentru circulatia automobilelor nu exista cale de mijloc. In viata in schimb dai peste un spectru de culori, nu este doar alb si negru.

Despartirea trebuie sa survina atunci cand cei doi decid ca nu mai e cazul sa continue relatia.
Oamenii se schimba (in bine sau in rau), se instraineaza, genul asta de lucruri se intampla. Daca sunt nefericita intr-o relatie, de ce ar trebui sa fiu obligata sa stau? A mers 20 de ani? E minunat. Daca acum nu mai merge si partenerii nu mai vor sa continue, de ce ar ramane impreuna doar de dragul celor 20 de ani trecuti?
Nu vad cum parteneriatul civil ar strica in vreun fel structura de baza a societatii, adica familia. Inteleg ca o familie poate fi definita doar daca la baza exista un cuplu care e casatorit?

 AlexEn, on 21 februarie 2017 - 15:35, said:

Nu ma pricep, insa m-am uitat pe net si s-ar parea ca nu-i adevarat ce zici: divortul se poate pronunta si fara acordul celuilalt sot.

Uie aici, din codul civil:

Art. 373
Motive de divorţ
Divorţul poate avea loc:
a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ;
b ) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; => aici vino cu pledoaria si incearca sa il convingi pe judecator (da, trebuie mers la tribunal) ca faptul ca nu il mai iubesti pe celalat e un motiv temeinic de divort
c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;
d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

Edited by AlexEn, 21 February 2017 - 19:42.

 AlexEn, on 21 februarie 2017 - 19:42, said:

Da, multumesc de confirmare

Legea actuala e buna, cu exceptia punctului c) unde se prevede o separare mult prea lunga, IMHO ar fi suficient o separare de 30 de zile.

Nici cu punctul a) nu mi-e rusine. Mie nu mi se pare in regula sa trebuiasca sa cer aprobare de la partener sa inchei relatia. Serios vorbind acum

AlexEn , prin notar se face cel mai comod cu putinta . Amiabil . Se stabileste  in comun toata gama de revendicari .Inclusiv incredintarea copiilor si custodia comuna,  si chiar si partaj daca e cazul . Dar doar amiabil .Sunt trecut prin asta si de asta spun . Noi ne-am despartit cu zambetul exterior pe  buze . Doar am luat-o la iesire fiecare  pe alt drum .Unul  dreapta , altu-n stanga . Si cu acordul  copiilor pe deasupra , consultati inainte . Nu a fost o surpriza bineinteles, ca se asteptau de mult dar au apreciat ca am pastrat relatii civilizate in continuare .

 Karhu, on 21 februarie 2017 - 14:56, said:

 lmk, on 19 februarie 2017 - 20:24, said:

 radumiki, on 17 februarie 2017 - 08:32, said:

poate nu doresti o discutie despre homosexuali, dar e greu de evitat ... ei sunt principalii beneficiari si vocanti solicitantati ai legii

pe principiul pasilor marunti ... pe care i-au aplicat in toate tarile, traseul este parteneriat civil -> casatorie -> adoptare de copii

tehnica e clasica, neaga ca vor adopte copiii ... pana obtin toti pasii intermediari ... intotdeauna declara ca vor doar un degetel ... pe urma cer toata mana batand cu pumnul in masa



daca tot merg la notar pentru "parteneriatul civil" ... au posibilitatea sa isi lase mostenire a bunurile, sa faca procura pentru decizii legale ... sa isi doneze organele ... exista deja variante legale pentru orice

exista deja posibilitatea sa aiba toate lucrurile pe care pretind ca le pot obtine doar prin "parteneriatul civil" ... nu drepturile sunt problema ... vor doar sa mai faca un pas catre "egalitatea delfinului cu omul" si redefinirea mama/tata in ... parinte1/parinte2

Edited by sabazios, 22 February 2017 - 19:28.

 GingisHan2015, on 22 februarie 2017 - 16:50, said:

Stiu, doar ca depinde de amabilitatea ambilor.
Eu nu vreau sa depind de amabilitatea altcuiva daca ma hotarasc ca relatia nu mai merge si nu mi-o mai doresc, iar parteneriatul civil este o forma cat se poate de potrivita pentru a avea acces la ce mi s-ar potrivi mie.

Imi pare rau ca ati ajuns la punctul in care ati decis sa va separati. Totusi va felicit ca ati fost in stare sa luati decizia si sa ramaneti civilizati.

Ne-a parut rau si noua sincer . Dar da-i omului mintea de pe urma,  cum se zice . Acum avem fara sa vrem subterfugii de adolescenti ca sa nu  ranim pe actualii , nici eu pe Hanitza , nici ea pe el .numarul 2 . Lucram in ilegalitate ca PCR -ul cateodata . Ne   unesc copii vrand nevrand si inca avem in comun custodia prin acel acord .Ea  ca sa faca pasaport si sa scoata baiatul din tara a avut  nevoie de semnatura mea cand a fost in Grecia cu ei , eu la  munca inca am nevoie de adeverinte de la ea ca sunt elev si studenta fata , pentru acea deducere , relatiile sunt si cred ca vor fi pana la moarte .Nu mai zic de casatorii cand vor  fi , nici nu stiu cum sa procedez , ca eu am doi , Hanitza doi  Trebuie sa participam si sa ajutam cu o caramida la temelia noilor familii,  clar . Ca la Iasi , vorba aia .

 sabazios, on 22 februarie 2017 - 19:22, said:

Cati isi fac testamente la 30, 40, 50 de ani? Cati isi fac procura pentru deciziile legale? Cati  se gandesc la a face testamente, procuri si alte cele? Cancerul este incident in cazul multora. Accidente se pot intampla fie ca ai o delegatie in orasul vecin ori intr-o alta tara. Cum ar fi varianta procurii/testamentului in cazul oricui? Ai cumparat ceva, ai facut un act? Ai plecat in delegatie, stai sa fac testament.....

E bun parteneriatul acesta . De casatorit e mai greu la o varsta , sunt obligatii anterioare , sunt  ganduri la fiecare , nu mai e ca la 20 de ani in saptamana chioara .

 GingisHan2015, on 22 februarie 2017 - 19:37, said:

Am un amic pe care l-am cunoscut cu vreo 15 ani in urma.

Era la acel moment, divortat de vreo 3-4 ani. Imi povestea cum divortase.
Fusese trimis in delegatie de serviciu in alt oras si, cand iesea dimineata din camera de hotel, cine iesea totodata dintr-o camera de pe acelasi palier ???
Surprize, surprize... nevasta-sa! Sa dea unul peste altu', nu altceva. Buuun, si au divortat.

Nevasta-sa isi facuse un prieten neamt, Hans din Frankfurt. Vanzator la un magazin de electrocasnice.
A venit momentul ca nevasta-sa si Hans sa se mute in Germania, cu tot cu copiii ei si ai amicului meu, un baiat si o fata.
Nevasta-sa i-a cerut acordul sa ia copiii. El a stat bine si s-a gandit, si si-a zis ca pentru binele copiilor, semneaza.
Hans era painea lui Dumnezeu, bland, cumsecade, avea grija de copii de parca ar fi fost ai lui.

In momentul cand l-am intalnit pe acest amic, trecusera cam 3 ani de cand plecase in Germania nevasta-sa cu copiii.
Si el era foarte deprimat. Bani sa plece in Germania si sa-si vada copiii, nu avea (salariu mic), singur era, si i se mai imbolnavise si taica-su.
Isi facuse totusi o prietena, de aceeasi varsta cu el (40 si ceva). Pur si simplu o situatie fara iesire.

Peste cca. o luna prietena-sa ramane gravida, apoi taica-su afla ca avea un cancer, iar peste 9 luni, in aceeasi saptamana a murit taica-su si lui i s-a nascut un baietel. Si-a schimbat serviciul si a ajuns la o firma care organiza expozitii si targuri internationale, iar in prima delegatie a fost trimis pentru 2 saptamani la .... Frankfurt!, sa pregateasca niste standuri pentru un targ international. Si-a vizitat si copiii, s-a imbratisat si cu fosta nevasta si cu Hans, si a ramas ca vara urmatoare sa vina "nemtii" la mare in Romania, si sa faca vacanta impreuna...

Imi arata apoi pozele (intre timp facuse si actele cu cea de-a doua): aici sunt eu, cu fosta nevasta, cu copiii mei si cu actualul ei barbat, iar aceasta e nevasta-mea de-a doua si il are in brate pe fiu-meu al mic...

Acum este un tata  si un sot fericit. Fiica-sa din Germania facuse o scoala de asistente medicale si lucra la un spital in Frankfurt, fiul cel mare terminase o scoala de mecanici si lucra la un service Mercedes, fiu-sau cel mic a terminat un liceu bilingv germana si urma sa-i asigure sor-sa sustinere daca vroia sa se mute in Germania. Majoritatea concediilor vara si le fac impreuna. Dar nu pe litoralul romanesc. Se duc la bulgari de cativa ani, la all-inclusive...

Edited by Hunor_66, 22 February 2017 - 21:23.

 maxxmedia1999, on 18 februarie 2017 - 12:33, said:

Nu cred că este strict adresat homosexualilor. Cred că la fel de mult este adresat celor care nu vor să își asume cu adevărat întemeierea unei familii, iar urmările cu bătaie lungă ar putea fi devalorizarea instituției familiei, un aspect care de mult se urmărea de către cercurile comuniste, încă din veacul al XIX-lea. Familia (de inspirație creștină, dar nu exclusiv creștină, pentru că monogamia nu a avut origini exclusiv creștine) a fost și este instituție fundamentală a societății, garantînd sănătatea morală, socială și religioasă a unei societăți. Comuniștii și alți relativiști, în tentativele lor de deconstruire a societăților normale și construire a „omului nou” „emancipat” de „tirania” trecutului „medieval”, au atentat la multe instituții ale societății, una dintre ele fiind chiar familia (de tip european creștin). Potrivit constituției familia se întemeiază prin căsătorie între soți (bărbat și femeie, mai explicit) și ea, familia, are dreptul și îndatorirea creșterii și educării copiilor. Prin „parteneriat” cercurile comuniste urmăresc la nivel mondial destructurarea instituției familiei și extinderea familiei la nivel de parteneriat, un paravan pentru proliferarea cu asigurări legale a libertinajului sexual deșănțat. Un teren numai propice, dacă stai să te gîndești că în același timp Europa este invadată și colonizată de mari și nenumărate clanuri islamice cu reguli severe, cu foarte mulți copii și cu reguli familiale (poligamia) diferite de regula european-creștină; un teren numai bun, deci, pentru pregătirea condițiilor pentru noi războaie interreligioase și interetnice și pentru prigonirea prin căi legale a „extremiștilor fundamentaliști” care fac doar apologia normalității prin fapte și cuvinte. Nu întîmplător în astfel de chestiuni comuniștii și „democraticii” se întîlnesc și se susțin reciproc într-o largă înfrățire mondialistă.

 Karhu, on 21 februarie 2017 - 14:56, said:

Nu cred că ar trebui să te axezi atât de mult pe așa-zise avantaje palpabile. Când va veni moartea să ne ia, vom vedea atunci cu toții că de palpabile se cam alege praful, iar pentru ca să nu se aleagă praful și de noi, trebuie să ne întemeiem viața și pe „nepalpabile”, de genul Dumnezeu, morală, credință, iubire, familie creștină, Biserica lui Hristos și așa mai departe. Să stăm să cugetăm bine, că viața nu este chiar așa de lungă cum pare și nu știm când ne vine sfîrșitul și cum ne vom înfățișa înaintea Dreptului Judecător. În Biblia evreilor, acum câteva mii de ani, homosexualismului îi era prevăzută pedeapsa cu moartea ...

Dacă veți studia istoria și legislația, veți descoperi că familia a fost tot timpul definită în raport cu descendenții care rezultau din uniunea soților - folosesc termenul generic, pentru că lucrurile au fost valabile și în cazul societăților care permiteau căsătorii poligame (amintesc faptul că evreii nu aveau niciun fel de opreliște în privința numărului de soții - avem dovezi asupra poligamismului inclusiv în Biblia creștină - și doar faptul că noua sectă de atunci, numită acum creștinism, s-a răspândit prin intermediul păturilor de jos, needucate și lipsite de putere materială - unul dintre motivele pentru care creștinii nu-și permiteau mai multe soții - este suficient să înțelegem de ce a fost adoptată imediat monogamia) - și nu a avut nicio secundă însemnătatea pe care i-o dau unii dintre voi astăzi.
Statul a protejat și protejează descendenții - produsul procreației - și uniunea persoanelor care procreau, nu l-a interesat nicio secundă să ofere protecție unui cuplu al cărui scop este fu*utul.

Stabilind acest lucru, este clar că trebuie să privim cuplurile de astăzi într-un mod similar, indiferent de sexul partenerilor, indiferent că partenerii formează un cuplu heterosexual sau unul homosexual.
În ambele cazuri statul trebuie să adreseze ceeași întrebare: „care este scopul uniunii?”
Dacă este sexul, atunci nici cuplurile heterosexuale nu trebuie să beneficieze de protecția, de drepturile dar și de obligațiile oferite de instituția civilă a căsătoriei.
Dacă este procreerea și/sau creșterea descendenților (indiferent cum apar aceștia - pe cale naturală, prin adopție, prin înseminare, prin mame surogat etc), atunci și familiile formate de cupluri homosexuale trebuie să beneficieze de protecția legală oferită de instituția civilă a căsătoriei.

 Iochanan, on 01 iunie 2017 - 08:41, said:

Știi care este cea mai corectă modalitate prin care oamenii își pot asuma formarea unui cuplu și întemeierea unei familii?
„Vreau să formăm un cuplu și să întemeiem o familie!”
Asta-i tot; restul - popa care cântă sau actele de stare civlă - sunt forme prin care partenerii anunță societatea că au ales să formeze o familie.

 Iochanan, on 01 iunie 2017 - 09:20, said:

Persoanele care nu au capacitatea de a realiza nimic în timpul vieții lor - vremelnice, așa cum bine spuneai - au nevoie să își „întemeieze viața și pe nepalpabile” precum credință, misticisme și frică - aceștia sunt cei mulți; ceilalți, cei puțini, creatorii, mințile luminate, Oamenii (inclusiv Isus, căruia i s-a rupt de dogmele greșite ale religiei în care s-a născut și al cărui membru a fost până la moartea sa) nu își pierd timpul, stând la rând ca să pupe icoane; ei crează, realizează ceea ce sunt în stare să realizeze și mor cu chipul limpede, fiind conștienți că moartea trupească înseamnă cu totul altceva decât idei tâmpite precum iad - cu focurile sale veșnice - sau rai - cu îngerii care cântă la harpă pe norișori.