Depresie

Daca mama voastra se scrie cu cratima, acum nu inseamna ca trebuie sa facem exces de zel
(Desi parerea mea umila e ca atunci cand pomenim pe mama cuiva intr-un anume context...nu prea mai aire importanta dc o scriem sau nu corect gramatical...)



Sau e un exemplu de " educatie spartana"... hai sa-l lovim cand e cazut jos, poate il facem sa se ridice.... tehnica aplicata le scara larga, din pacate, de catre multi dintre parinti, frati, prieteni, colegi, profesori si chiar parteneri de viata,soti/sotii; hai sa-l amenintam ca il/o parasim si gasim pe altul/alta mai buna, ca poate asa ii trece depresia, isi baga mintile incap si se ducela serviciu, face mancare, spala vasele, etc..... desi, intr-un fel, nici partenerul de viata nu e musai obligat sa suporte alaturi pe cineva cu depresii sau alte manifestari patologice, mai ales daca sunt din cele violente ( accese de furie, dependente etc). Acuma ce sa zic, rau poate sa faca si unul, si altul...o sotie deprimata  numai face mancare, curatenie, numai are grija de copii, de sot, numai se duce la serviciu, etc, iar celalalt trebuie sa compenseze toate aceste lipsuri, handicapuri, sa-i preia o parte din sarcini, ceea ce e greu si neplacut, si-l poate duce si pe el la depresie; un sot deprimat e mai rau pt ca odata ramas fara serviciu, sau nemltumit de acesta, poate dezvolta dependente, se inchide in sine, se apuca de baut, jocuri, calculator, etc, incercand sa-si inece amarul, iar femeile, desi dispuse la inceput sa compenseze, pana la urma numai fac fata si pleaca; la o femeie deprimata, cand se mai infige sotul in ea, e posibil, pt o vreme, sa o mai mobilizeze, dar pana la urma, chiar amenintata, daca se vede neputincioasa sa satisfaca rolul de sotie, ori pleaca, ori se decompenseaza si se interneaza, ori incearca sa se omoare, etc... daca femeia insa se infige in barbatul deprimat, si eventual cufundat in vreo dependenta, nu face decat sa-i starneasca furia, sa-l faca pe el sa o ameninte, si pt o vreme se vede silita sa continue sa il toleze si sa ii compenseze deficitul, pana cand ori cade ea in depresie, ori se satura si pleaca, ori se teme pt viata si siguranta ei si a copiilor....

Frate, si eu traisc la oras, e drept lucrez mai mult cu tarani, majoritatea imbinand incultura cu proasta crestere...dar poate vad lucrurile mai nasoale dcat sunt, tocmai in cauza depresiei..poate in realitate sunt foarte norocoasa sa am toate care le am, serviciul, relatia...( ma rog, astea prin definitie sunt efemere, nu pe ele trebuie sa ne bazam, ci pe ce stim si putem face noi insine, pt a ne fi bine)