Socializare,fobii..

Bună.


Am nevoie de niște sfaturi în legătură cu niște lucruri.De aroximativ un an,doi evit să ies pe afară,în locuri aglomerate.De asta nici nu mai merg cu transportul. Sunt mulți oameni și pur și simplu am o  teamă. De ei,de judecată. Și când sunt la școală(cu colegii mei sunt cât de cât obișnuită) pe holuri merg cu capul aplecat și incerc să fug.Imi bate inima mai repede și am emoții. Din cauza asta nu prea ies cu prietenii afară(nu că aș avea mulți). Poate  e doar vârsta,deși ceilalți par ok. O fi vreo fobie ?

Am avut o perioadă în care am fost la psiholog( aproximativ 6 luni),dar am renunțat deoarece unele rude mă tot întrebau -De ce dai 60 de lei unui străin,când poți vorbi cu noi? -( Aveam nevoie de o persoană din exterior,care să-și dea cu părerea fără un conflict sau mai știu eu.Fără să judece.) Inițial am mers pentru că eram mai depresivă,am avut o perioadă în care m-am tăiat și voiam răspunsuri. Poate e și vârsta,și școala și familia.Toate adunate. Nu prea mai făceam fața și am avut nevoie de un fel de refugiu. M-a ajutat,chiar dacă sedințele erau mai complicate.Complicate pentru că mi se punea o întrebare și eu schimbam subiectul sau răspundeam vag.Acum eram deschisă și brusc nu mai scotea nimic. Mi-a spus că e un mecanism de apărare.

Cam pe la 10 ani am avut ghinionul de a asista la un episod violent ca să-l numesc așa. Era în familie,știam de el,am văzut o pe acea femeie vânătă,toate cele( Practic el se îmbăta și o bătea că vezi doamne era înșelat).Problema este că într-zi am ajuns la el acasă și era beat și nervos și a început să se certe cu persoana cu care eram acolo,să o bruscheze și țipa.Mă rog,eu am fugit. O săptămână,două abia am dormit,visam că o să vină să-mi facă și mie ceva. Și acum mai visez asta câteodată. Încă mai bea,și când ne întâlnim de sărbători și-l văd că ridică tonul sau ceva mă speri și mă gândesc- Dacă se enervează iar?-. De atunci când cineva ridică vocea sau devine violent îmi bate inima tare și câteodată chiar tremur. Ăsta e unul dintre motivele pentru care am mers la psiholog.

Legat de prieteni,sunt vreo 6. Doar 3 cu care țin legătura mai des. Sunt o fire mai complicată. Când mă enervez fac urât și câteodată caut ceartă fără motiv. Și cu familia sunt la fel,cu mama am o relație de prietenie ,iar cu tata vorbesc mai rar.

Mai am doua probleme. Emoțiile. Când dau teste sau chestii de genul, primele 2-3 minute tremur de abia pot să-mi scriu numele.Sau dacă trebuie să fiu ascultată,tremur.Am încercat să mă gândesc la altceva,dar nu prea merge.

Ultima ar fi că sunt puțin prea mult  'paranoică'( nu prea am găsit alt cuvât). E normal să fi suspicios,sau să n-ai încredere. Dar eu exagerez.Nici n-am încredere în propria familie. Să nu mai spun de străini.  În lift nu urc pentru că mi-e frică(virgulă) că se va intâmpla ceva. Și când sunt într-o clădire și în propria casă. Sau  asta poate e fobie? În altă țară nu pot să merg pentr că mi-e frică de ce se poate înâmpla. La mare nu mai merg tot din același motiv,asta și pentru că-s pudică.
Dacă se înâmplă să am un coșmar(sfârșitul lumii,șerpi sau mai știu eu ce) trebuie să stau să mă opres din tremurat și sau mai stau vreo 2 ore să adorm pentru că mi.e frică(chiar dacă știu că n.are logică).

Am decis să scriu pe acest forum pentru că de data asta vreau să aud (citesc) părerile,trăirile voastre. Sfaturi. Cum treceți voi peste chestii de genu.

Mulțumesc

Da e anxietata sociala sau ceva de genul. Se poate trece peste ea putin cate putin. Si eu am avut ceva de genul in sensul ca nu puteam merge la baie in locuri publice gen stadion, restaurant etc daca erau mai multe persoane acolo. Azi nu mai am nici o problema. Incepi sa faci lucru ala cate putin si dupa un timp te obisnuiesti. In caz ca te apuca emotiile o solutie e sa tragi aer si sa il tii o perioada. Cand eliberezi o sa fii mai relaxat. Daca nu merge mai tragi inca o data aer si asa mai departe.

Tot tu trebuie sa gasesti ,,calea '', in exterior nu ai sa gasesti ajutor.

Incearca un autocontrol elementar: ,,imi este frica de punga de plastic, pai vad ca nu imi face nimic, ma autolinistesc si usor usor inteleg ca nu este nici un pericol...''

... si tot asa, le iei pe toate pe rand si te autolinistesti rational, iti dai seama ca iti irosesti viata cu niste frici irelevante.

O sa dureze ?

Ani de zile, dar macar sadesti de acum semintele autocontrolului care sa iti aduca linistea, atata cat o sa fie.

Editat de crisstonne, 09 iulie 2014 - 14:42.

In viata facem permanent alegeri . Ceea ce prezinti tu acum este caracterul unei persoane care a facut niste alegeri diferite de majoritatea celorlalte persoane cu care imparte apartamentul , scoala , cartierul , orasul . Logica este cam urmatoarea "
- daca ai facut aceste alegeri (ce s-au dovedit a fi gresite), inseamna ca ai argumentat eronat aceste alegeri
- argumentarea eronata vine dintr-o problema de adaptare la realitatea inconjuratoare
- lipsa de adaptare vine de la varste foarte fragede , cand familia nu a stiut sa observe si sa atenueze socurile pe care ti le-a furnizat realitatea

Pare S-F , dar am scris ca sa iti dai seama ca solutia problemei este complexa si ai nevoie de ajutor specializat.
Du-te in continuare la un psiholog bun ( daca ia numai 60 ron pe sedinta este unul slab , care incearca sa isi faca clientela ). Problema ta este complexa si rezolvarea ei corecta este de durata .

 JurasikMan, on 09 iulie 2014 - 20:57, said:

Nu cred ca trebuie luata majoritatea ca si etalon sincer, iar legat la alegerile de care vorbesti de ce trebuie sa fi fost neaparat gresite?
Pentru _EvelynYeon_   incearca sa te gandesti la urmatorul lucru: Fiecare om are un fel de a fi si  actioneaza ca atare  in limita unui comfort interior. In cadre sociale o sa existe mereu oameni cu care nu ai nici o treaba si oameni cu care rezonam, barfe si comentarii exista mereu, canalizeaza-te pe ce vrei sa faci si incearca sa gandesti orientata pe solutie si calitati pentru ca nu mor caii cand vor cainii .

Editat de al3xUnder, 10 iulie 2014 - 15:15.