Nu stiu ce sa fac mai departe cu viata mea!

Nu ma dau batut. Speranta moare ultima. Daca ma dadeam batut, eram mort de mult. Dar inca sper ca o sa rasara soarele si pe strada mea!

am trecut prin 4 postliceale, dar nu am terminat nici una pentru ca nu mi-a placut specializarea, adica asistent medical de farmacie sau asistent medical generalist.

Mie imi trebuie un job L-V sa plec de acasa de la 8-9 si sa ma intorc la 16-17 acasa.

Si daca ma angajez ce rezolv? Acasa, job, acasa, job si intervine alta rutina.

De la 14 ani tot ma epilez: ba pe maini, ba pe picioare. Si nu am rezolvat nimic pentru ca creste la loc. In plus cand sunt epilat parca sunt alt om, nu ma simt in largul meu. Nu ca atunci cand is paros as fi in largul meu.

M-am inscris si la scoala de soferi ca prostul. De ce ca prostul: pentru ca dureata timp si bani.In plus vine vara si cand ma gandesc cate rauri de transpiratie o sa curga pe mine mergand la orele de conducere, deja regret amarnic.

Este un anunt de ingrijitor cai. Maine sun.

.... mergeam la postliceala, numai ca problema era ca stateam 2 ore la scoala, dar faceam 3 ore pe drum dus-intors cu trenul si am zis ca nu are rost sa fac ceva ce nu ma pasioneaza!

Buna tuturor. Numele meu este Robert iar povestea mea incepe in 2008 cand am terminat liceul si am inceput bacalaureatul luand toate probele mai putin proba la matematica unde am picat cu brio. Dar nu asta e important pentru ca stiam ca o sa pic la matematica pentru ca nu am invatat si nu mi-a placut matematica din liceu. Din 2008 pana in 2014, adica 6 ani am trecut prin 4 postliceale, dar nu am terminat nici una pentru ca nu mi-a placut specializarea, adica asistent medical de farmacie sau asistent medical generalist. Va veti intreba de ce m-am inscris la o postliceala daca stiam ca nu-mi place. Raspunsul e foarte simplu: pentru ca am avut pensie de urmas, pensie care se va termina peste 2 luni deoarece voi implini 26 de ani. Ideea e ca in 2 luni implinesc 26 de ani, nu voi mai avea venituri si va trebui sa ma angajez, iar eu nu am lucrat o zi in viata mea pentru ca sunt bolnav: torace infundat operat, hiperhidroza, suflu sistolic, par corporal excesiv plus multe alte boli, afectiuni care nu au rost sa le insir aici. Nu mi-e frica de munca, chiar si fizica dar nu stiu daca sunt in stare sa o fac, pentru ca si atunci cand vin de la magazin cu bagaje multe transpir ca un porc si gafai tot. Din cauza asta nici prietena nu am, dar nu ma afecteaza asa mult problema asta. Intrebarea mea e daca voi reusi sa ma angajez undeva unde sa nu fiu nevoit sa fac munca fizica cu liceul terminat si fara diploma de bacalaureat. Eu oricum acum in mai imi voi depune cv-ul gol(pentru ca nu am experienta) la firme poate, poate reusesc sa ma angajez numai ca increderea in mine si in puterile proprii tinde spre zero absolut. Ce stiu sa fac e operare calculator si limba engleza(foarte bine). La astea 2 sunt bun, in rest nu stiu. Si colac peste pupaza mai sunt si depresiv din cauza problemelor mele medicale. Dar asta e viata-merg mai departe, orice ar fi! M-am gandit si sa fac ceva curs de calificare dar nu stiu cat succes as avea. Majoritatea colegilor mei de clasa din liceu care au terminat o facultate tot vanzatori au ajuns, deci daca nici cu facultate nu reusesti, ce sa mai zic de un curs amarat de cateva luni care mai costa si bani. Mai bine muncesc lunile respective decat sa fac un curs care nu stiu cat de folositor mi-ar fi. Sper ca nu v-am plictisit cu viata mea, dar as putea scrie un roman la propriu la cate am trecut prin viata in doar 25 de ani, care aprope se simt de parca as avea 50 de ani. Altii la varsta mea se distreaza si eu nici la strand sau mare nu pot sa merg din cauza problemelor mele medicale. Uneori ma gandesc ca m-am nascut degeaba, pentru ca degeaba am avut bani toata viata daca nu am fost fericit(am pensie de urmas de la varsta de 2 ani). Si asa nu-i pasa nimanui de viata mea, nici familiei mele, asa ca nu stiu de ce ma lamentez aici. Probabil ca sa spun ce am pe suflet. M-am mutat cu chirie recent, dar se pare ca m-am mutat degeaba pentru ca tot singur si trist ma simt. De ce am plecat? Pentru ca m-am saturat de taica-meu vitreg care este alcoolic de cand s-a casatorit cu maica-mea in 1995 si care bea de la varsta de 10 ani, de cand i-a murit taica-sau. Eu in schimb nu beau, nu fumez, nici chiar cafea nu consum decat foarte rar cand ma simt obosit. Azi, maine fac 30 de ani si simt ca mi-am ratat viata. De fapt sunt un ratat, dar nu eu sunt de vina pentru ca m-am nascut asa, ci destinul. Sunt si ateu din cauza asta, Mai bine nu aveam bani, pentru ca am fost invatat cu banii, bani de care s-a ales praful, dar degeaba ai bani daca nu esti fericit. In fiecare zi stau in casa ca un ratat, pentru ca nu prea am ce sa fac afara. Dar daca o sa ma angajez o sa am o ocupatie. As fi in stare sa fac si voluntariat, numai ca sa nu mai stau in casa, dar stau si ma gandesc: fac voluntariat 2 luni, si dupa aia din ce traiesc. Prieteni am numai niste profitori care au tras de mine in sensul ca i-am imprumutat cu bani sau am stricat banii cu ei mergand la film sau in oras si eu platindu-le mancarea la toti pentru ca sunt prea bun si am fost luat de fraier. Dar nu o sa mai dau un leu la nimeni, pentru ca nu merita sa ajuti, iar cand iti ceri banii inapoi, te tot amana. Sa se duca dracului:with friends like these, who needs enemies! Si nu-mi pasa ca e a treia zi de Pasti, pentru ca sunt ateu dupa cum v-am zis anterior. Poate scriu o carte, poate de asta m-am nascut asa, ca se scrie o carte despre viata mea sau se faca un film. Pensie mea de urmas e 1900 de lei lunar pentru cei curiosi, dar la ce folos daca nu te poti bucura de ei in andevaratul sens al cuvantului. In loc sa imi rezolv problemele cu ei, i-am cheltuit(pentru ca ma simteam mai bine cheltuindu-i decat strangandu-i) si mi-am imprumutat asa zisii ''prieteni'' care mi-au fost bagati pe gat cand eram mic de maica-mea. Mama cat am scris. M-as duce si la psiholog, dar cred ca m-as duce degeaba pentru ca problemele mele nu vor disparea decat atunci cand voi muri, deci ar fi bani cheltuiti degeaba. Sa mai zic ca sunt si virgin? Dar era evident dupa toata povestirea mea. Dar nici aia nu ma afecteaza, ci cel mai mult in clipa de fata ma afecteaza ca nu am o ocupatie si hiperhidroza. Si 50 de metri daca merg pana la magazin si inapoi acasa si sunt ud leorca indiferent ca e vara sau iarna. Nici prietenii nu-mi inteleg problemele mele, dar ce ar putea sa inteleaga niste prosti care mi-au fost bagati pe gat. Cica la unu dintre ei: e normal sa transpiri. E normal sa transpiri normal, dar nu din toti porii pielii tale. Dar ce sa inteleaga niste oameni sanatosi care nu inteleg de ce sunt depresiv. Mai bine nu i-as vedea deloc, pentru ca oricum sunt satul de ei pana in gat. O zi daca ar fi in pielea mea si s-ar fi sinucis de mult. Ei pot sa mearga la mare, la strand, la piscina, pe o insula exotica eu nu pot pentru ca mi-e rusine de ce vad in oglinda cand sunt dezbracat. Eu nu ma gandesc la sinucidere pentru ca am speranta ca prostu ca intr-o zi o sa fiu si eu fericit, alaturi de familia mea. Probabil trebuie sa-mi gasesc si eu o paroasa, sau cu probleme asemenatoare pentru ca o fata normal n-ar fi cu mine in veci. Dar o inteleg pentru ca nici eu nu as vrea sa fiu probabil cu o fata care are probleme medicale. Tot ce am zis pana acum e 100% adevarat. Deja am si cateva zeci de fire albe in cap, de la cat ma stresez in fiecare zi ca nu stiu ce sa fac cu viata mea. Ma duc la culcare, pentru ca am scris deja prea mult si nu vreau sa va plictisesc, dar daca v-am plicitisit asta e-eu sunt si mai plictisit decat voi. Noapte buna! Maine urmeaza o noua zi de rutina in viata mea. P.S. Desi sunt nascut vara, o urasc din suflet. Fuck you summer!

s-ar fi sinucis de mult

nu ma gandesc la sinucidere

apoi ma sinucideam

altfel eram mort de mult

Daca ma dadeam batut, eram mort de mult

Mai degraba prefer un corp nou.

...de femeie.