Ce sunt "imanentele" pe care le experimentam, fie ca suntem credinciosi, atei, ...? Suntem noi in esenta de a fi, imanentele noastre?

Esti abatut, nostalgic, melancolic sau ce?
"Suntem timp" este un concept, care e trairea prin care tu te constati ca esti timp? aceea e real imanenta nu timpul.

Edited by altnume, 22 November 2013 - 17:33.

Omul e concept. Ce fel de traire cauti? Trairea faptul ca suntem carbon si apa, carne si oase? Nu acolo e miza. Trairile inimii, emotiile? Astea vin si se duc. La un anumit punct, trairea si conceptul se intrepatrund. Constiinta "a fi"-ului este insasi existenta noastra esentiala. Conceptul existentei si existenta sunt una si aceeasi. Iar acesta se poate "explica" oarecum prin problema timpului.

Quote

Cum as putea sa-ti semnalez o traire altfel decat printr-un concept?

nu exsita atei puri, ateismul e o forma de aparare prin negare, asa se apara ateii de credinciosii farisei, negandu-le parintele, pentru ca unii credinciosi real il au de tata pe dracu

atata vreme cat esti viu n-ai cum sa fii ateu, daca erai computer sau un carburator de masina da

Edited by the_engineer, 23 November 2013 - 03:33.

dacoroman2310, on 22 noiembrie 2013 - 18:06, said:

Corect. Tot concepte posibil reale, posibil false.
Oarecum, intrucat se poate explica si prin implementarea amintirii, nu doar prin cea temporala, de fapt nimeni nu percepe trecerea timpului ci, percepe alte acte de constiinta avand totodata si permanent acces la amintiri despre acte trecute de constiinta (fie ca au fost extrem de recent consumate fie mai vechi; apropo de asta, exprimarea noastra e una formata conform conventiei materialiste si suntem obisnuiti a scrie, vorbi si gandi din aceasta perspectiva chiar daca vrem a vorbi despre o perspectiva diferita).

Eu nu pot vorbi in numele tau si tu nu poti vorbi in numele meu; EU, doar pe mine ma traiesc, sunt singurul de care sunt constient. Se poate si altfel decat printr-un concept, dar nu face obiectul topicului si este o forma ce nu poate fi reprodusa la comanda, prin urmare ramanem la ceea ce spui, "printr-un concept", fie el si simbolistic.

Nu ma refer insa la ceea ce pot eu sa iti semnalez tie (sau tu mie), ma refer la trairile fiecaruia, de fapt, cum ziceam, o sa ma raportez la mine intrucat altfel ma aflu strict in conceptualizari, eu netraindu-te pe tine.
Ia sa vedem:
In stare totala de inconstienta, mai exist eu pentru mine?
In stare de constienta, ma aflu eu doar in doua faze functionale?
1 -faza in care consum realitate (simpla sau mai complexa) fara a o superviza ca Eu ci doar o consum intrucat sunt constient si am acces la ea, nu sunt total inconstient (uimirea, extazul, ca sa dau deocamdata exemple evidente).
2 - faza functionala in care Eu (indiferent in ce grad de complexitate ma manifest atunci), supervizez realitatea, e necesar un Eu supervizor, nu doar o stare de constienta-Eu; si am dat in alta interventie, exemplul in care Eu sunt in starea de constienta de tip sofer si conduc un automobil.

Binenteles ca in ambele stari, Eu-l presupune acces la toata complexitatea ce e necesara pentru a beneficia de acea realitate, sprea o putea consuma.

the_engineer, on 23 noiembrie 2013 - 03:16, said:

Corect, nefiind carburatoare, cadem sub incidenta relativismului gandirii si al presiunilor emotionale extrem de subtile, cum ar fi emotia fermitatii opiniilor.
Puritatea de orice fel, e un concept omenesc.
Dar cred ca esti de acord cu mine daca voi spune ca, nu e absolut necesar ca in extrema complexitate ce te percepi ca om (de fapt ca Eu, intrucat Om e o conventie materialista, adoptata pana si de religii si spiritualitate), poti renunta la parti din complexitate spre a te elibera, "purifica"; de exemplu: nu e obligatoriu sa fii un Eu care mai si fumeaza, care mai si aduce injurii tuturor, care e mereu irascibil, frustrat; asta ca sa dau exmple simple, usor de digerat.

Edited by altnume, 23 November 2013 - 07:09.

Nu, nu suntem. Omul e rezultata actiunilor unor entitati interdimensionale bune sau rele. E un filtru complex.