Asa cum a fost ...

http://arhivapcr.blo...l-comunist.html

Pe forum am vizionat multe inregistrari video realizate in "epoca de aur".
Despre una dintre ele,
http://www.trilulilu...-1986-23-august
si pentru ca colegul DJL a cerut detalii despre o fotografie realizata tot in epoca de aur
in apare un grup de "cetateni" imbracati la fel, pantaloni si bluza(maneca lunga) de
culoare alba.
Nu mai stiu insa in ce subiect a postat colegul nostru fotografia.Primul impuls a fost
sa-i raspund ca acei cetateni imortalizati in fotografie nu erau toti imbracati la fel
pe motiv de ca asa era moda atunci, un fel de uniforma pentru mers la scoala sau uniforma
celor privati de libertate sau tinuta sport de oras al unei echipe.
Nu era nici o forma de protest intr-un fel altul sau ca cei din fotografie ar fi fost
membrii unei "secte".
Privind retrospectiv azi pot afirma ca cei din fotografi erau nista fauritori ai
comunismului in "tinuta de lucru".
Vara anului 1986.
Clasa a noua era pe terminate.In acei ani liceenii din clase IX si XI terminau anul
scolar in jurul datei de 10 iulie.Ultimile 3-4 saptamani erau dedicate practicii
conform cu profilull iceului.Eu eram la un liceu industrial, practica s-a desfasurat
in atelierele liceului, nu in uzina care ne patrona moral.Am avut noroc, programul
era de voie, nici maistrii-cadre didactice nu avea chef de servici.
Din trei doar unul era prezent prin rotatie si asa si noi elevii, din 40-clasa doar 5
erau prezenti tot prin rotatie.
In jurul datei de 5 iulie suna telefonul acasa.Era dirigintele si a vorbit cu
parintii.Le-a facut propunerea sa ma inscrie intr-o tabara UTC la Sibiu.?!!!
Ai mei nu au avut nimic impotriva.Eu insa am banuit ca e ceva in neregula.Vara lui 86
a fost total deosebita fata de "trecutele veri".La sfarsit de aprilie a fost
accidentul nuclear de la Cernobal.In acea vara(si-n urmatoarele) orice idee de-a face
un plan de vacanta vara incepea cu "la mare sunt radiatii".Oricine batea campii pe suportul
frazei de mai sus.In concluzie la aproape 16 ani avem inchise orice tentative a petrece un sejur
scurt/lung la mare cu gasca.Sincer sa fiu nu mai petrecusem niciunul dar stiam de la "golanii"
mai mari din cartier despre posibilitatea(era posibil si inainte de 1989 dar conditii modeste,
ca la tara atunci si de ce nu si azi) de a sta in gazda."Radiatiile" ne-au stricat multora toate
planurile.
A doua zi m-am prezentat la casa de cultura sector 2 YYYZZZ Club din soseaua Vergului.M-am intalnit
cu colegi de clasa care erau prezenti tot chemarea tov. diriginte.Eram foarte multi din clasele
IX si XI de la liceul meu si alte licee.
Ce am aflat la prima strigare,
Tabara era intradevar organizata de UTC cu scop final participarea la manifestatiile-spectacolele
de 23 august.Fiecare liceu avea "cota".Nimeni nu prea era incantat sa-si strice "vacanta".
In general cei care ramaneau corigenti la una sau mai multe materii participau.UTC-ul in toamna
se ocupa de toate.Nu toti cei care erau prezenti fete si baieti erau corigenti.
Din cei chemati de la mine din clasa doar o singura persoana era corigent.Am avut o discutie in
contradictoriu cu dirigentele, de ce ne-a chemat, sa ne strice vacanta?
Dirgintele ne-a spus diplomatic ca a fost numit seful delegatiei de la liceul nostru, are si el
vacanta stricata, are plan si ne roaga sa nu-l lasam singur printre "straini".Daca alegem sa
mergem in tabara urmeaza sa scapam de practica de vacanta obligatorie pe santierele sau campiile patriei.
Toti am raspuns(inclusiv corigentul) ca preferam practica.
Am terminat oficial clasa IX in data de 10 iulie.Am fost la liceu pentru a vedea unde era repartizata
clasa mea pentru practica obligatorie.Repartitia era pentru "santier noul Centru Civic" si incepand
cu data 11 iulie urmau 4 saptamani de practica.
Locul de intalnire era actuala piata a parlamentului.In vara lui 1986 "casa poporului" si blocurile
din piata si viitor "bulevard al poporului" erau la stadiul de structura.
Am admirat indelung structura de otel al casei poporului.Cred ca productia reala de otel pe un an a
Romaniei de atunci "a intrat" in casa poporului.Am mai vazut de atunci multe in diverse stadii de
constructie cladiri pe structura metalica.Din actuala piata a parlamentului in 1986 cand am privit
spre casa poporului am vazut de aproape o "padure" foarte deasa de stalpi metalici dar fara "frunze".
Toti care eram prezenti elevi si profesori in acea zi ne-am minunat de ceea am vazut atat de aproape.
In acele vremuri daca nu "aveai treaba" nu era posibil sa te apropii.In fine.
Era o zi de iulie torit dar nu ca ziua caniculara de azi.Dar era un praf in aer de nu puteai sa respiri.
Care era sarcina noastra de practica?
Nu de santieristi, noi trebuia sa facem curatenie dupa santieristi ca totul sa fie frumos si curat pentru
tov. nc care venea deseori in vizita.
Cand am vazut la fata locului cum e cu practica obligatorie de vacanta toti cei care am refuzat initial
tabara UTC l-am sunat pe dirigente sa-i comunicam ca se poate baza pe noi.Plecarea in tabara urma sa se
faca in data de 27 iulie.Cei din sectorul 2 sa fie prezenti in fata Bucur Obor la ora 6.30 dimineata.
In dimineata zilei de 27, ora 06.30 pe soseaua Colentina ne astepta cam 15 autobuze ITB.Ne-au transportat
pana la gara Baneasa de unde urma sa luam trenul spre Sibiu.Erau 2 garnituri, una pentru fete,una pentru
baieti.In fiecare tren pe langa profesori si elevi sau urcat si activisti si activiste UTC.
Calatoria pana la Sibiu a fost normala.Am admirat peisajele de la Brasov la Sibiu pe care pana atunci
nu le mai vazusem.Eram toti un pic stingheri, intr-un vagon eram de la mai multe clase din liceu dar
si de alte licee.Curand urma sa socializam si sa inchegam prietenii.
Am plecat din Bucuresti la ora 8 si am ajuns la Sibiu in jurul orei 15.Am fost deasemenea asteptati
de autobuze.In 1986 am revazut la Sibiu autobuze Ikarus articulate care la Bucuresti disparusera de
ceva timp.Baietii au fost cazati la caminul Liceului Energetic.Undeva la una din periferiile Sibiului.
Fetele au fost cazate undeva in centru langa Universitatea din Sibiu.
In dupa amiaza acelei zile ne-am cazat, 4 in camera, ne-au obligatat sa facem toti dus(bine ca nu
ne-au si tuns), am servit masa de seara la cantina liceului si ulterior ne-au adunat si incolonat
ca la armata pentru diverse comunicari si instructaje.Toti in cor am promis sa nu dezamagim "partidul,
utc-ul si conducatorul".
Una din comunicari, la Sibiu se receptioneaza un singur program TV "romanii", nu se prind bulgarii,ungurii
sau altii.Am redat "textual".Dupa a urmat o intrebare, sunteti interesati sa amenajam un club unde sa
urmariti programele TV?.Adica TVR intre 20.00 si 22.00 ca mai mult nu emitea.
"Nuuuuuuuuu", am raspuns toti in cor.
A doua zi dimineata am avut toti liber sa luam orasul la pas.De la ora 9 la 12.30
Ne-am plimbat un pic in limita timpului.Si azi un oras de provincie e un pic deosebit de Bucuresti.Asa
era si atunci.Diferenta atunci sau comparatia o facem in acele vremuri cu "marfa" care era disponibila
in galantare.Exemplu, in Sibiu la orice cofetarie puteai sa servesti cafea.Cei drept nechezol dar in
Bucuresti era deja amintire vremea cand puteai sa servesti o cafea pe terasa unei cofetarii.Pe
atunci eu nu consumam cafea dar in cofetariile din Sibiu am gasit "nuga cu nuca" un produs care din
Bucuresti disparuse de mult.Alt exemplu ar fi tigarile Carpati.Un Bucuresti se gaseau greu, acolo
erau permanent in tutungerii.Acest aspect la vremea respectivama interesa mai putin, nu eram fumator
fidel.
Am revenit la camin, am servit masa de pranz.Dupa masa ne asteptau autobuzele care ne-au
transportat la locul de antrenament pentru manifestatia de 23 august.Daca cineva din noi mai avea vreo
urma de indoiala asupra activtatilor ulterioare aceasta s-a spulberat definiv.
Locul de antrenament era un stadion de langa strandul Sibiu.
Un teren de fotbal cu gazon ars de soare, mai mult "batatura" decat iarba inconjurat de o pista de zgura
pe care se tineau curse/antrenamente moto de dirt track.La prima vedere admirai "motoarele" de dirt track
dar iti trecea repede, nimic spectaculos.
Deci, soare,praf ridicat in aer de propiile picioare.De cate ori nu am invidiat "sibienii" care se racoreau
in strand.In fiecare zi ne prafuiam bine de tot dar tin sa precizez ca in caminul in care am fost cazati am
avut apa calda in fiecare dimineata si seara.
La stadion s-a inceput iar operatiunea de incolonare si "sortare" pe inaltami.Noi, care ne cunoscuseram in vagon
am incercat si cu suport de la diriginte sa ne asezam undeva cat mai am spate fata de tribuna oficiala.
Am reusit in final, eram ultima grupa din stanga cum priveai din tribuna oficiala.La statia de amplificare
a inceput discursul unui tovaras, el era regizorul acelei reprezentatii-numar artistic pe care noi il vom
pregati pentru 23 august.A inceput cu o descriere a viziunii artistice, noi utecistii vom exprima tematic
cu/pe suport scari de zugrav cum contribuim la crearea "visului de aur al omenirii, comunismul".
Dar scarile inca nu erau disponibile, urma sa soseasca in zile urmatoare.
Am fost impartiti pe grupe,fiecare gurpa cu un nume-indicativ, intram pe teren si ne deplasam dand din
maini si picioare conform cu indicatiile regizorului.Abia ne tarsiam picioarele, regizorul tot striga
"numarati pe muzica" 1,2,3,4,5 grupa 5 se deplaseaza la stanga 10 metri, grupa 10 inapoi 5 metri
s.a.m.d.
Noi cei mai din spate pur si simplu ne amuzam de racnetele regizorului.Regizorul ne-a facut pe toti in toate
felurile dar bazandu-se pe experienta anilor trecuti ne-a adus un "asistent" care semnaliza cu stegulete
momentele cand grupele trebuiau sa se puneain miscare.Ce formatie trebuia sa formam la fiecare miscare a
grupelor se memora.Acel "asistent" de regie era permanent pe toata durata spectacolului si semnaliza din stegulete
de deasupra lui Ceausescu.Noi il vedeam dar Ceausescu si cei de la televizor nu.
Regizorul si ai lui pe linoleum-ul care a fost pus peste gazonul stadionului 23 august(dupa 89 National) au
desenat puncte-reper de diverse culori.Pe care utiliam noi dar si ceilalti "artisti" participanti la
marea "comedie".
Dar repetitiile de la Sibiu fara punctele de reper erau mai mult decat comice.Numai cand eram amenintati ca
stam pana dimineata ne faceau sa ne ordonam cat de cat.
In fiecare zi avem 2 repetitii.
Program, desteptare,masa dimineata,repetitie spectacol,masa pranza,repetitie spectacol,masa seara, program liber, stingere.
Cu exceptie diminetei cand am primit liber sa iesim in oras, nu am mai avut ocazia sa vizitam orasul oficial.
Nu avem voie, daca plecam in programul de voie eram panditi si la intoarcere totul se lasa cu urletele si amenintarile
actvistilor de partid.
"Ma tu vrei ca tactu/mata sa aibe probleme la servici".Pur si simplu asa a fost.
Asta nu insemna ca nu avem program de socializare.In fiecare seara aveai de ales.Dupa masa de seara la
caminul fetelor se organiza un fel de discoteca.Participarea era optionala.Intre cele 2 camine era
distanta cam de 2 kilometri si deplasarea se facea numai pe jos.
Programul de de discoteca era de maxim 2 ore.La ora 22.00 cel tarziu deplasare in mod fortat la camin.
Deci in timpul programului de voie, puteai sa te duci la asa zisa discoteca, sa ramai la camin si practici sporturi
outdoor/fotbal sau indoor/table,remi,carti de joc sau sa sari gardul si sa o iei in directie opusa centrului orasului.
In centru "leprele" de activisti abia asteptau sa prinda pe vreunul.Bineinteles ca in deplasarile si intoarcerile
de la discoteca erau supravegheate de activisti si cadrele didactice care insoteau grupurile de elevi.
Sa revin la repetetiile pentru spectacol.Evolutia noastra era permanent urmarita de inalte cadre si responsabili
de partid.
Am primit o tinuta de antrenament, pantaloni scurti de culoare bleu si un tricou cu maneca lunga de culoare
portocalie.Nu mai tin minte tinuta fetelor.
Ideea de baza era ca cei care supravegeau munca "regizorului" trebuia sa aibe o imagine cat mai clara.Nu cumva sa
scape vreun mesaj ascuns.
Cum am ajustat noi tinuta de antrenament?
In primul rand am taiat manecile la tricouri.Unii chiar de tot.Dirigentele nostru a venit intr-o seara sa ne "roage"
sa nu taiem manecile dar noi executaseram operatiunea cam de multisor.
Tricourile erau neimprimate cu nimic, noi ne-am ocupat de partea grafica.
Tema ce mai frecventa era inspirata din copertile albumelor de la Iron Maiden.
Dupa ce am decorat tricourile activistii si profesorii supraveghetori ne-au cerut insa indepartam sloganurile si
inscriptiile de orice fel.Tricoul made in Romania socialista avea o calitate ca orice alt produs fabricat in
inalt avant revolutionar.Cand il spalam mereu apa care se scurgea din el avea culoare portocalie.De fiecare data.
Ca am amintit de Iron Maiden.Unii colegi si-au adus de acasa casetofoane portabile.Ascultam mult hard-rock.
La moda era si "Alba ca zapada, ai ochi verzi ca iarba" dar si "Amadeus" de Falco ca suport muzica pentru
breakdance.
La un moment au venit si mult asteptatele scari duble, de zugrav.Am inceput sa ne miscam cu ele in maine,
3 baieti la o scara.Le ridicam, de desfacem, le inchideam iar in final "gagicele" se suiau pe ele si
dadeau din maine privind spre tribuna oficiala si noi baietii stateam pe vine tinand bine picioarele
scarilor.Asta pe motiv ca din plictiseala toti am demontat suruburile scarilor sau le-am subrezit picioarele.
La un moment dat am "reusit o dublare a planului cincinal" fara sa activam in productie.
Cum?Raspunsul e simplu, s-a receptionat 500 de scari duble.Noi demontand suruburile a rezultat 1000 de scari
simple dar planul cincinal a fost depasit si asta e tot ceea ce conta atunci.
Regizorul a facut "spume la gura" pe chestia cu scarile dar pana la urma el si luat angajament sa le repare si noi
sa nu le mai demontam.Nu doream ca regizorul sa renunte la momentul cand gagicile urcau pe scara si dadeau din maine.
Un pic de rabdare.
Zilele treceau, noi progresam cu repetiile.Numarul nostru cu "scara" consta ca intram cu scarile in maine, ne plimbam
cu ele stanga-dreapta, inainte-inapoi si laun moment dat le deschideam, la fiecare capat cate o persoana in mijloc celalalt
membru al echipei.Cei doi de la capetele urma sa ridice scara deschisa deasupra capelor lor ajutati de cel din mijloc.
Dupa 5 secunde(pe muzica si semnalizat cu steguleta) cei coborau scara si cel din mijloc o plia.Cand se plia scara se facea cu
zgomot.Cat mai mare, ceva gen ca mai tarziu ca in armata de dadea onor cu arma la piept, sa "dai tare ca sa moara cariiele in uluc".
Eram aproape se finalul stagiului de pregatire de la Sibiu.
Regizorul catre noi," sunt foarte suparat pe voi.Un mare mahar de la PCR mi-a cerut sa scot scena cu deschisul si inchisul scarilor.
Mi-a spus ca e inaaceptabil momentul cand se inchid scarile, sunetul produs seamana cu un zgomot de mitraliera.
Oare nu este posibil sa inchideti in liniste?Va luati angajament sa nu mai produceti zgomot?"
Daaaaaa, am raspuns noi in cor.Am repetat si toata lumea a fost multumita.
In ultima zi petrecuta la Sibiu am repetat dimineata si am primit liber dupa amiaza.
Eu si colegii mei de clasa am alocat timpul sa vizitam muzeul Brukenthal.Din cati bucuresteni care au umplut Sibiul am fost
atat de putini in vizita la muzeu.Asta-i insa e alta discutie.
A doua zi am luat masa de dimineata, cerut spaga cate 10 lei de om pentru personalul care ne-au asigurat  serviciile de cazare
urcat in autobuze, luat trenul catre Bucuresti.
La intoarcere eram mai exuberanti, ne cunosteam cam tot vagonul intre noi.Cand treceam printr-o gara si vedeam persoane asteptand
ne venea cheful sa cantam "Trenul fara nas".Degeaba activistii si profesorii tipau sa facem liniste.Daca la dus am stationat
prin gari asteptand cale libera, la intoarcere am stationat intre statii la si la un moment dat ultimile 2 vagoane au ramas
intr-un tunel pe traseul Sibiu-Brasov.Am stationat cam 30 de minute.Iluminatul nu a pornit, noi am decis sa umblam ca sa remediem
noi o eventuala defectiune.Ce am constatat, in semintunericul in care eram are cand miscai tubul de neon se crea senzatia ca
manuiesti o sabie laser ca in Star Wars.Atunci am scos toate tuburile de neon si atarnati pe geamuri am incins niste dueluri de
au inceput sa vina si altii din vagoanele din fata cu tuburile de neon in maini.In gara Brasov locomotiva a fost schimbata in timp
record si departe de peron.
In Gara de Nord trenul a tras la peronul 1.La peron eram asteptati de alti activisti echipati cu statii de emisie-receptie IEMI.
Ne-au incolonat si ne-au comunicat ca pana la caminele din Regie ne vom deplasa pe jos.
Cand am ajuns in Regie fetele erau deja cazate.Noi baietii am asteptat vreo 2 ore in fata caminelor.Am inceput sa intram in camine
si sa ne cazam.Daca la Sibiu am stat cate 4 in camera in Regie urma sa stam cate 2.Dar camerele si grupurile sanitare aratau
mult mai rau comparativ cu cele de la caminul liceal din Sibiu.
Dupa ce ne-am cazat toti elevi,profesori,activisti ne invarteam prin camin si nu ne gaseam locul.S-a anuntat ca cine vrea sa
plece acasa e liber sa o faca dar de a doua zi de dimineata se reintra in program normal.Sa nu dea naiba sa nu prezinte
vreunul ca parintii de vor trezi la servici cu decontul pentru transport,masa si cazare pentru "sejurul" de la Sibiu.
100 lei/zi casa-masa, 400 lei transport dus-intors cu trenul in regim de accelerat.Si cum la Sibiu am stat 12 zile cam scumpa tabara utecista.
A doua zi dimineta numaratoare(din grupa noastra unul a dezertat dar in final nu a platit nimic) echipare tinuta antrenament,
deplasare pe jos pana la podul Grozavesti.Acolo ne asteptau autobuzele.O mentiune importanta, nu erau de la ITB erau autobuzele
de la autogarile bucurestene care asigurau tranportul interurban in judetele limitrofe.
Din acest motiv in anii 80 daca intentionai sa te deplasi cu autobuzul in judetul Giurgiu de exemplu intre 10-23 august nu
circula niciunul.Autobuzelepe drumul cel mai lung ne-au transportat pana la disparutul stadion 23 august.Parcarea autobuzelor
s-a facut pe strazile adiacente strazii Vatra Luminoasa.Am fost instruiti ca fiecare intoarcere in Regie vom lua autobuzul din
acelasi loc.Sa nu cumva sa luam autobuzul din alta partea ca cine stie unde nimerim.
Precizarea si mentiunea e foarte importanta pentru ca cei care nu a participat la acele evenimente sa aibe o imagine cat exacta.
La spectacolul pentru ceausescu si camarila nu participam numai noi liceenii utecisti.Participa armata cu militari in termen.
Cei care "scriau" cu trupurilor diverse mesaje erau exclusiv militari in termen.Si aveau parte de un tratament.........
Ieri prezenti "soimii patriei" ca sa defileze inaintea spectacolului, erau elevi de scoala generala care aveau si ei numarul lor,
erau angajatii din intreprinderi si institutii detasati la tribuna a doua care erau responsabile cu efectele realizate cu
cartoane pe care le tot schimbau generand diverse imagini.In 1986 in dreapta si stanga terenului de fotbal sau scenei de comedie
erau 2 schele(sunt vizibile in secventele video) unde tot angajati detasati erau pusi sa dea din maini.
Stadionul 23 august avea capacitate maxima de bancute de lemn 80000 de locuri.In tribuna a doua incapeau lejer 20000 de oameni.
Pentru cea mai mare a participantilor era necesar transport.Autobuze, troilebuze,tramvaie,camioane.Pentru cei care erau cazati  
prin diverse locuri autobuzele erau de baza.Angajatii-detasati nu veneau singuri/pe cont propriu la stadion.
Ei mai intai se deplasau la sediul intreprinderii si de acolo impreuna cu activistii de partidefectua deplasarea pentru repetitii.
Masura era una in special pentru filtrarea unor "elemente nedorite", sa nu se strige lozinci impotriva regimului cu nici un prilej.
Acesti angajati se deplasu cu troilebuze care ramaneau parcate in b-dul Marelui Stadion(azi Pierre de Coubertin).Pe b-dul
Muncii(azi Basarabia) era o linie de tramvai suplimentara pe care stationau tramvaiele care aduceau o parte din angajatii-detasati.
Armata utiliza pentru deplasare propriile camioane.
Nu trebuia sa se vada nimic de la intrarea dinspre strada Maior Coravu.Toata "menajeria umana" a circului dedicat lui ceausescu era
ascunsa in spatele tribunei a doua si cele 2 peluze.
Programul "utecistilor" era acelasi ca la Sibiu, repetitie dimineata deplasare inapoi in Regie pentru masa de pranza, repetitie
dupaamiaza, masa de seara si pana la ora 22.00 "discoteca".
La stadion in spatele tribunei a doua erau amenajate un punct de comanda al armatei, diverse depozite al materialelor utilizate in spectacol in corturi ale armatei, un mic punct de prim ajutor, 4 puncte de alimentatie publica contra cost  de unde puteai sa procuri o tableta de ciocolata Laura.In restul Romaniei nu ai fi gasit nici daca "trageai cu tunul".Pe 23 august insa se tragea la propriu, armata cu 2 baterii de aruncatoare pentru focurile de artificii de la final.
Eram o "mare de oameni" care ne tot intarteam in loc.Unii dintre noi in tinute de antrenament.Era august zile toride de vara.
Angajatii-detasati si mai ales "angajatele" care aveau ce arata umblau de colo-cole mai mult goi decat imbracati.Cum poti sa stai
la tribuna a doua in plin soare 6 ore pe zi.La difuzoare urlau regizorii responsabili de spectacol, mai repetam odata,
sa se pregateasca urmatorii.Noi "utecistii" am intrat repede in ritm, se dorea "spectacol" aveam grija sa le dam noi spectacol.
Deci program ca la Sibiu dar cu mentiunea ca deplasarile cu autobuzul dura mai mult si daca adaug "bulibaseala" organizata de
la stadion avem doar una "reprezentatie" dimineata si una dupa amiaza.In rest pierdeam timpul pe langa stadion, asteptand sa intram sau sa vina ora de plecare.Militarii in termen duceau greul spectacolului, ii priveam si incepeam sa meditam pe tema viitorului.
"De armata nu o sa scapam, oare cum e mai bine la munci sau spectacole omagiale".Militarii in termen la intrebarile noastre
raspundeau ca ei prefera spectacolul, la munci sau intructie e mult mai rau.Si noi eram constienti ca intr-un an,doi,trei venea randul nostru la slujit patria.Socialista.
In Regie petreceam relativ putin timp, ce am invatat toti repede a fost traditia studenteasca ca la bucurie si necaz sa arunci ceva pe geam.La final ne-aprins bine aceasta invatatura.
Un eveniment minor pe care l-am trait atunci a fost cand am vazut ce inseamna o multume cuprinsa de panica.
La un moment dat deplasarii grupei noastre s-a alocat un autobuz nou nout.Soferul era tare mandru de el si pesemne se gandea la viitoare "ciubucuri".Autobuzul era echipat ca "la carte", ciocanele de spart geamurile si stingatoare cu pulbere la fiecare 4 randuri de scaune.In prima zi am inceput sa ne batem cu ciocanele de spart geamuri.Au fost toate stranse de activisti si date soferului.Intre timp locul de imbarcare in autobuze se schimbase, b-dul Regiei.A doua zi dimineata ne-am imbarcat in autobuz,coloana s-a pus in miscare,cand am ajuns pe podul Grozavesti din spatele autobuzului a inceput sa vina foarte rapid o "ceata"  roz foarte densa.Toti am crezut ca a luat foc autobuzul, am strigat toti la sofer sa o opreasca si sa deschida usile din spatese auzeau urlete.Pana la oprirea autobuzului am spart geamurile si am sarit din mers.Dupa ce s-a risipit "ceata" parca totiam trecut la evaluarea situatiei.Nu era nimeni ranit grav.Unii aveau taieturi/zgaraituri superficiale la maine.Nimeni cu oase rupte.Unii dintre noi erau complet de culoare roz.Sau altfel spus erau acoperiti din cap pana-n picioare de un praf de culoare
roz.Ce s-a intamplat, un coleg(chiar de liceu) a inceput sa joace cu un extinctor.A tras de inelul de siguranta, a apasat manerul si acel model de extinctor odata pornit nu mai putea fi oprit.Cand a vazut ce se intampla l-a aruncat in mijlocul nostru. Referitor la deplasarea cu autobuzul, sa nu se creada ca in deplasarea cu autobuzul toti aveam loc pe scaune.Autobuzul era umplu pana aproape de refuz, adica nu calatoream si pe scara cu usile deschise.
Soferul era cel mai amarat, "mai baieti ce mi-ati facut" ne tot spunea el.Noi incercam sa-l incurajam, "nea sofer de duci la
autobaza si pui de geamuri noi de la magazie.Asta sa o credeti voi, in magazia autobazei nu este nici macar un surub de schimb".
In seara zilei de 17 august primit noile tinute,pantoloni tip salopeta albi, camasa(cam groasa 100% sintetica) bleumarin cu maneca scurta, sapca model muncitoresc alba, tenesi albi.Imi amintescu si echipamentul fetelor, fusta rosie,camasa alb-rosu,tenesi albi,chiloti rosii.
Din data de 18 august toate repetitiile s-au tinut cu toti participantii imbracati in tinuta de parada.Fiecare grup "echipat" mai
fistichiu decat altii, aproape sa nu mai recunoastem.Din pacate noi nu am fotografiati nici macar alb-negru dar mai stii ce
surprize rezerva viitorul.Am afirmat mai sus ca la un moment dat fetele trebuiau sa se urce pe scarile noastre.Din data de 18 au fost foarte privite de "jos in sus".Chiar la un moment dat ne schimbam pozitiile ca sa admiram si pe altele.
In seara de 18 august cand ne intorceam de la repetetie am fost lasati de autobuze pe podul Grozavesti.In primul troson al noii albii a Dambovitei s-a bagat..............apa.Cei mai multi dintre noi cu tinutele noastre noi pentru seara cea mare am sarit in noua Dambovita s-o "probeze".Au incercat activistii sa ne opreasca cu obisnuitele amenintari dar nu au reusit.Sincer sa fiu apa era cam rece si nu prea a meritat.A doua zi ne-am imbracat in tinuta uda, ne-am tavalit peste tot in cursul diminetei si pana s-a  uscat deja aratam ca naiba.
Si a venit ziua de 22 august, ziua cand se tinea marele spectacol omagial.Dimineata obisnuita repetitie.Ne am intors in Regie,am servit masa de pranz la ora 14.30 eram in autobuze, la 15.30 eram pe pozitiile de asteptare.Spectacolul incepea in jurul orei 19.00 iar noi urma sa intram pe la sfarsti, ora aproximativa 20.30
Am asistat cum manati din spate de secretarii de partid soseau grupuri de oameni care sa umble restul stadionului, peluzele si cele 2 tribune I.Am participat prima oara la o "expozitie internationala de automobile".Ambasadorii straini erau invitati la  eveniment si conform regulilor nescrise ale diplomatiei prezenta obligatorie.
Ceausescu si ai lui a sosit la stadion in jurul 18.20
Toti ceilalti insa erau prezenti de la ora 16.00, cam 10 minute de aplauze si indelungi urale.De la 18.30 pana la 19.00 a fost un fel de defilare militara.Militari si garzi patriotice au defilat pe pista de atletism prin fata tribunei oficiale cu armament usor de infanterie.Nimic spectaculos, PM-63/65,PSL,PM-64,PKMS.Unii au defilat cu niste saci mari in spate, cica parasutisti.Au defilat si pionerii cu arme de aer comprimate cunoscute in acei ani sub denumirea de JECO.
Un amanunt interesant in opinia mea, toate armele de foc erau reala dar la defilare aveau anumite componente lipsa.PM de exemplu nu aveau port-inchizatorul cu piston de gaze.Degeaba faceai rost de munitie-gloante ca nu aveai posibilitatea sa intri in "istorie".O arma complet echipata ar fi sarit in ochii vigilenti ai paznicilor de orice fel.In discutiile pe care le am avut atunci cu militarii in termen am inteles ca masura luat dupa atentatul comis asupra lui Anwar Al-Sadat.De abia dupa revolutie defilarilevmilitare s-au reluat cu armele usoare complet echipate.
Dupa o lunga asteptare a venit si randul "utecistilor".Prima senzatie a fost de graba, sa terminam odata si sa plecam acasa.
Senzatia am avut intr-unul din cele 2 tunele de acces pe tereneul fostului stadion 23 August.Cei din fata au intrat atat de grabiti incat noi cei din urma am fost fortati sa intram in fuga pe teren si sa ne ocupam pozitiile marcate pe linoleum.Ne-am inceput numarul fara sa ne agitam prea mult ca sa iasa bine.Chiar comentam intre noi, era prim oara cand nu mai eram inconjurati de activistii UTC.Cand a venit momentul inchiderii scarilor le-am pocnit toti cat am putut de tare.Sa se auda ca un zgomot de explozie nu de mitraliera.A venit momentul cand gagile s-au urcat pentru ultima oara pe scarile noastre dar nu le-am mai privit "bulanele".Eram atenti la omul cu steguletele, cand ne-a semnalizat de iesire toti ne-am indreptat in cea mai deplina dezordine spre cele  2 tuneluri de iesire.Am punct de predare a recuzitei am aruncat scarile de la cea mai mare distanta posibila si am asteptat cuminti sfarsitul circului.
Nu a mai durat mult, la 20.50 armata a tras 3 salve, am privit si focurile de artificii si la ora 21.00 ceausescu a plecat.Toti cei prezenti actori-figuranti si spectatori-figuranti ne-am indreptat catre iesirile din stadion.Autobuzele ne-au dus din nou in Regie, am servit "masa festiva(carne de vita la tava, una amandina, o sticla de Pepsi de 250ml)" pe motiv ca nu mancaseram cam de multisor si am vrut sa plecam acasa.Dar.........activistii si profesorii insotitori ne-a comunicat ca pana "maine dimineata" nu pleaca nimeni acasa?!!!!
Ca exemplu iesirea din Regie spre statia de metrou Semanatoarea(vechea denumire) era pazita de Militie.La iesirea
din camin daca erai vazut cu bagaj in mana erai oprit.Ne-a fost comunicat ca tinuta de manifestatie trebuie predata mai putin tenesii.
Am lasat tinutele in camere, cheile in usa dar ne-am aruncat bagajele pe geam.Am iesit din camin fara sa ne intrebe nimeni nimic.
Pe langa stadionul Sportul Studentesc era o iesite "neoficiala".In 2 saptamani de "locuit" in caminele de Regie am invatat pe unde sa "fugim" ca sa dormim o noapte acasa.
Asa a fost.Sunt multi nostalgici ai comunismului si ceea ce e mai rau e ca sunt tineri.Am o intrebare pentru ei si ii rog sa
raspunda.
Spectacolele megalomanice puse in scena in anii 80 exclusiv pentru cuplu ceausescu au "papat" sume enorme de bani dar mai ales resurse.De orice fel.Chiar crede cineva ca ceausescu nu avea habar de risipa de resurse ale tarii sau poporului pentru a fi "pupat in cur" prin orice mijloace?
PS
Daca v-a placut data viitoare va voi pune pe forum tot o poveste "utecista".Poveste "brigadierului".
Imi fac si autocritica cu acest prilej, promit ca viitoare povestea a brigadierului sa fie mai scurta.
Mult mai scurta.

Edited by danutzu22, 09 August 2013 - 17:39.

In 1988 cand a fost randul clasei mele sa participam la spectacolele omagiale, am facut antrenamentul pe terenul adiacent al Stadionului National la Viitorul iar faptul ca inlocuiam militarii in termen ca sa apara EPOCA DE AUR si TOT INAINTE scris cu trupurile noastre ne-a fost prezentat ca cea mai mare favoare facute de iubitul conducator tineretului credincios.
Haleala rece cu niste snitele prapadite dar fiind bucuresteni ne aduceam de acasa, pepsi o raritate si bomboane fortifiante Olimp cu nemiluita de ne saturasem dupa doua zile. Nu a fost chiar asa de cald ba chiar au fost zile cand am avut bluzele de trening pe noi.
A fost misto ca eram din multe scoli si relationam foarte repede cu gagicile si era distractie. Tin minte ca atunci cand "dirijorul" a strigat jos ca sa formam lozinca epoca de aur si ne-am ghemuit m-a apucat pe mine si pe cel de langa un ras isteric nu stiu de ce, mi-era sa nu cad in cur chiar sub privirile tovarasului si ale sotiei.
Pana atunci ii bagasem in boale pe coregrafi pentru ca tropaiam pe suprafata de lemn de la tunelul de acces pana locurile noastre.
De la manifestatie am ramas cu esarfele rosii si tricolore, echipamentul alb cu o sapca l-am dat la sfarsit iar esarfele ar fi trebuit sa le dam la scoala noastra dar erau prea bune pentru stadion. Era nasol cu esarfele astea pentru ca mereu dispareau. Dinamovistii ca mine le duceau sa fie cusute si o parte alba si stelistii cu albastru. Faqcea profa de fizica , secretara de partid pe scoala spume dar mereu ne scuzam ca le lasasem pe terenulmde iarba de la viitorul cand intrasem in incinta nationalului si cand ne-am intors nu le mai gasisem.

Edited by Kokoshmare, 09 August 2013 - 20:40.

Şi cum a fost la spectacol?

Am intrat, am executat, am iesit si de acolo iar pe terenul de iarba, facuta prezenta si la autobuze.
Avand in vedere ca a ramas aceeasi directoare adjuncta si sefa la partid as zice ca nu au fost reprosuri la adresa scolii 66

Interesante povesti, nu stiu cum va puteati intelege cu "regizorii de platou" pe sub fundalul muzical al spectacolului - la spectatorii din tribune ajungeau aceste indicatii sau ceea ce mai striga vreunul din teren? Ce se auzea la TV era tras prin regie, foarte rar era sunet in priza directa - deoarece in marea majoritate erau materiale preinregistrate completate cu recitari live. Nu stiu ce era la blocurile din jur, daca se auzea de la geam - cred ca securitatea era la post in blocurile turn care se vad in spatele tribunei.
Spectacole omagiale mai au loc si acum in Coreea lui Kim, daca vrei sa va reamintiti cum era atmosfera - si un spectacol omagial tot de la ei (pe la minutul 10, astia au ce au cu bocitul)
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/TNZ-zPyeUx0?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Sunetul  (mai precis indicatiile prin microfon) venea din spate de pe partea cu tunelurile si cei cu placutele din tribuna le auzeau foarte clar. Noi cei din teren nu aveam nevoie de indicatii pentru ca ne ghidam dupa poeziile recitate de pionierii din fata tribunei oficiale. Erau cateva cuvinte cheie si dupa ele stiam ca trebuie sa ne lasam sus sau jos sa spargem EPOCA AUR si sa intram in TOT INAINTE. Eu de pilda eram in piciorul E-ului care se separa de laturi si forma I-ul din TOT INAINTE. In fata tribunei oficiale erau niste boxe imense care ducea sunetul catre tribuna si nu catre teren ca sa nu apara confuzia din cauza zgomotului.

Vai si amar daca se gresea ceva in timpul spectacolului...
Tot in 1986 deschiderea oficiala a anului scolar 1986-1987 a avut loc in Politehnica - cu cateva zile inainte se tot instalau lozinci, mi-amintesc de una incompleta pe cladirea Facultatii de Transporturi care se termina in "Ceau" . Pe 15 septembrie, in fata gardului de langa Facultatea de Electrotehnica erau postati militieni.

Edited by malmoth, 09 August 2013 - 22:54.

malmoth, on 09 august 2013 - 22:45, said:

In timpul repetitiilor regizorul principal era permannent in pragul unui infarct si era un tip asa mai matahalos gen antrenor de rugbi. Il ajuta una mica si cu o voce pitigaiata. M-a pus pacatul intr-o zi sa nu ma orientez bine in sir si am stat intre doua randuri. Evident ca i-am incurcat si pe aia de pe randul dar si randul din dreapta mea si astfel incat am deranjat tot aranjamentul , v-am spus ca eram in piciorul E-ului care trebuia sa transforme in I. Au venit la mine si au facut crize nu alta trecand de la ragete amestecate cu hohote de plans pana la dojeni parintesti. Mie mi se cam falfaia dar mult mai tarziu am inteles ce puteau pati astia carora le putea fi phututa viata din cauza unui pici cu gandul aiurea.

Aaaaaaaa, mi-am adus aminte de "rondele". Erau facute din capacele de borcan si tintuite cu un cui in iarba. Trebuia sa fim un rand pe rondea unul intre rondele si asa ne orientam mai tarziu pe suprafata de la stadion unde erau niste cercuri albastre.

Ai mei nu aveau un aparat foto din pacate pe vremea aia ca sa imortalizez aceste chestii intr-adevar unice

Edited by Kokoshmare, 09 August 2013 - 22:57.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/XV-7J5y1TQc?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Parintii celor care "performau" coregrafic aveau locuri in tribune (cei care voiau)?

malmoth, on 10 august 2013 - 00:14, said:

Nu era cu spectatori in tribune, erau cei care realizau imaginile compuse din mii de placute. Se intampla totusi ca sa ia un parinte acolo la jocul cu placutele daca lucra la mari uzine care erau obligate sa asigure resursa umana necesara. La mine in zona multa lume lucra la Republica, 23 August, IMUAB sau Electroaparataj asa ca erau destul de des si parintii si copii pe stadion

Și despre teleimprimatoare, așa cum am zis
1) din Ing. Vasile Dobrescu - "Călăuza electricianului de telecomunicații feroviare", Ed. Transporturilor și Telecomunicațiilor (1963) și tipărită la Imprimeria M.T.Tc. Filaret, București, Str. Fabrica de Chibrituri nr. 9-11, cap III "Instalații de telegrafie și telefonie la C.F.R.", III.1 "Teleimprimatoare" (pg. 129-141)

 Calauza electricanului de telecomunicatii feroviare (1963) cap. III.1 teleimprimatoare p1.rar   6.37MB   3 downloads  Calauza electricanului de telecomunicatii feroviare (1963) cap. III.1 teleimprimatoare p2.rar   4.35MB   2 downloads


2) "Călăuza electricianului de telecomunicații" de Weitz și Erfurht (traducere din limba germană), apărută la Ed. Tehnică, București (1957) și tipărită la Întreprinderea Poligrafică Sibiu, Str. I.V. Stalin nr. 15 (azi Str. Nicolae Bălcescu) http://patrimoniu.si...ri/balcescu/196
cap. VI "Aparate telegrafice"

 Calauza electricianului de telecomunicatii (1957) cap. VI Aparate telegrafice.rar   7.2MB   3 downloads



Pentru "dictare", mesajul se imprima pe banda peforată

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/DFMQ1qT_RFM?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by djl, 10 August 2013 - 15:42.

Când erau obligaţi elevii să poarte uniformă?

Era obligatorie la orele de curs si la festivitati scolare, diverse vizite cu scoala cu caracter oficial (tinuta de pionier). Din 1990 au scapat de ea si fiercare a venit cum a vrut - obligatorie a ramas doar in ciclul primar.

Dar dacă aveai cum să te schimbi la intrarea în şcoală, aveai voie să te duci fără uniformă?

Nu. Sa te fi vazut fara uniforma la ore, acasa cu tine! Chiar daca se mai faceau uneori concesii (mai ales iarna) era musai sa fie prezente elementele obligatorii - cravata, haina, pantalonul, cordeluta cu sau fara pampoane, sort, safaran; camasa era aia "de scoala" pe sub care mai puneai ceva, peste nu stiu daca se permitea (pulovere, veste). La liceu se mai schimba treaba, alta varsta etc.

Edited by malmoth, 11 August 2013 - 00:39.

Mă referam să mergi fără uniformă înainte de intrarea în clasă. Adică vii îmbrăcat de stradă şi te îmbraci cu uniforma când ajungi la şcoală.
Povestea o colegă de la istorie că învăţătoarea le-a pus să vină în uniformă (fără pantaloni) pe ger şi a făcut penumonie! Asta după 1989!!! (colega, ca şi majoritatea celor din an era născută prin 1987-1989).