Pensia Administrata Privat (Pilonul II) Si Pensia Facultativa (Pilonul III)

Rosebud09, on 01 martie 2013 - 18:01, said:

Din punctul meu de vedere aici este cel mai mult de lucru pentru recăpătarea încrederii. Eu personal am avut de suferit din cauza unor companii care nici n-ar mai trebui să-şi desfăşoare activitatea pe acest segment. În ultima perioadă lucrurile s-au mai schimbat în bine din punct de vedere legislativ dar, din punctul meu de vedere, nu suficient de mult. Până nu se vor lua măsuri concrete, radicale, de suspendare şi, eventual anulare a autorizaţiei de funcţionare pentru un asigurator care nu-şi onorează obligaţiile legale şi contractuale, nu se poate recăpăta încrederea deplină.
Nu ştiu cât de legală este acea măsură implementată în sistemul RCA, dar ştiu că nu resptă principiul de funcţionare al RCA. N-aş vrea să dezvolt subiectul. Ideea este că CSA trebuie să impleneteze şi la noi un sistem viabil aşa cum este în ţările cu tradiţie astfel încât să nu se mai ajungă la atâtea reclamaţii din partea asiguraţilor şi, implicit, la atâta neîncredere în sistem.

blabla12, on 01 martie 2013 - 23:32, said:

Te bucuri că te alături scepticilor? Hm, înseamnă că-ţi plac aspectele negative.
Poţi începe cu o atitudine pozitivă. Te ajută şi-n viaţă, nu doar în acest caz.

blabla12, on 01 martie 2013 - 23:32, said:

Mda, am luat-o ca o glumă. Realitatea este că actualul sistem de pensii publice (adică, cel clasic, pilonul 1) este de tip pay-as-you-go (PAYG) adică sistemul solidarităţii între generaţii (angajaţii de azi plătesc pentru pensionarii de azi, fără ca aceşti bani să fie investiţi în vreun fel). Practic, populaţia activă actuală contribuie la bugetul asigurărilor sociale din care sunt plătiţi actualii pensionari. Mai concret, angajatului i se reţine acel CAS de 10,5%, iar angajatorului 20,8%, deci în total 31,3%, din care sunt plătiţi actualii pensionari. Teoretic, totul ar trebui să fie OK atâta timp cât populaţia ţării este în creştere. Din păcate, bomba demografică îţi face efectele.
Sistemul de pensii multipilon implementat şi la noi în ţară funcţionează după principiul “Angajatii de astazi cotizeaza pentru propria pensie de la bătrâneţe” reflectând la modul cel mai real veniturile tale din perioada activă. În plus, banii sunt investiţi, lucru care nu se întâmplă la pensia publică.
Am simţit ironia din prezentarea ta, dar în realitate, nimeni nu interzice cuiva să economisească şi în formele menţionate de tine. Cu precizarea că la unele forme de investiţie trebuie îndeplinite nişte condiţii minime. Tot realitatea ne arată că nu toată lumea foloseşte oportunităţile de investire pentru că nu toată lumea are cunoştinţe financiare. Ca să fiu sincer, nici eu nu mă pricep atât de bine încât să am încrederea ca să investesc pe termen lung în acţiuni (ca să dau un singur exemplu) deşi cândva am şi câştigat nişte calculatoare la nişte tranzacţii virtuale.
Deci, hai să rămânem în zona realului şi a rezonabilului.

blabla12, on 01 martie 2013 - 23:32, said:

Nu stăpânesc atât de bine partea financiară a domeniului imobiliar, deci nu mă pot pronunţa în cunoştinţă de cauză. Personal, pot doar să spun că am avut doar intuiţie de a nu investi în acest domeniu.
Pe de altă parte, tocmai pentru că acest domeniu este un fel de zonă a nisipurilor mişcătoare, CSSPP nu agrează 100% investiţiile în acest domeniu de către fondurile de pensii private deşi sunt presiuni în piaţă în acest sens.

blabla12, on 01 martie 2013 - 23:32, said:

În primul rând, asocierea între AIG şi ING este absolut forţată. Sunt deosebiri fundamentale între modul de a gândi afacerile, la modul general, şi pensiile private, în special. Primii sunt din punctul meu de vedere nişte speculanţi notorii (în ţara lor, aici la un nivel mai scăzut că nu le permite legislaţia), ceilalţi sunt prea conservatori.
Revenind la AIG. Realitatea arată că nu a dat faliment, deci afirmaţia este gratuită. Da, ştiu, era pe marginea gropii, mai trebuia o adiere şi gata. Dar adierea a venit din partea opusă (a statului) şi acum au scos din nou capul (după mine, cu şi mai mult tupeu).
Statul american a băgat bani în AIG nu din generozitate, ci pentru că AIG reprezintă SUA în lume în acest domeniu (pe de-o parte) şi pentru că pensiile celor din administraţie şi, mai ales, cele militare, sunt la AIG. Ori, acceptarea falimentului acestui colos însemna o palmă peste obrazul Americii. În plus, chiar statul american se pare că a dat dovadă de o oarecare obrăznicie profitând de starea de muribund pentru a cumpăra acţiunile la un preţ derizoriu şi vânzându-le la preţ speculativ. Vorba lui Toma Caragiu: c-aşa-i în tenis!
Recunoştinţa AIG? Puţin a rămas să nu dea statul american în judecată. Deci, din acest punct de vedere, suntem de aceeaşi parte a baricadei.
Personal nu am înghiţit niciodată această companie tocmai pentru obrăznicia dovedită în domeniul financiar. Am avut şi am şi acum posibilitatea să colaborez cu ei (mă rog, cu Metropolitan Life cum le zice acum pe la noi urmaşei AIG) dar este o incompatibilitate totală între felul meu de a gândi şi al lor.

blabla12, on 01 martie 2013 - 23:32, said:

Banul este făcut să circule. Expresia asta o ştie toată lumea. Dacă stă îşi pierde din valoare.
Am reţinut că este punctul tău de vedere şi ţi-l respect, deşi nu sunt de acord cu el.

poadol, on 02 martie 2013 - 05:06, said:

La modul superficial, da, "s-a meritat". S-a curăţat portofoliul de active toxice (zic ei, eu nu sunt aşa de convins la cum îi ştiu), dar s-au vândut şi entităţi din Europa şi Asia pentru a se plăti acele datorii.
Unde era AIG înaintede criză şi unde este acum?

Editat de senator, 02 martie 2013 - 16:13.

senator, on 02 martie 2013 - 16:48, said:

Riscurile meseriei. Cand te avanti prea sus si risti prea mult poti sa pierzi sau sa castigi enorm.  Ei au pierdut enorm dar plutesc (de pe locul 4 pe locul 38 in topul Forbes) Cum "marea masa" nu cunoaste dedesubturile eu inclus, nu se stie cine pe cine "a faultat".

Editat de poadol, 02 martie 2013 - 17:39.

senator, on 02 martie 2013 - 14:39, said:

Hmm, nu cred ca vorbesti serios ;
Eu in locul tau as mai fi scris asa: Atitudine pozitiva: doneaza-ti banii firmelor de asigurari, bisericilor eventual, diferitelor fundatii etc
Acum la modul serios: cand e vorba de investitii financiare nu se gandeste pozitiv sau negativ: cel putin trebuie sa incerci sa gandesti "la rece"; Nu cred ca poti actiona din impuls, dupa cum iti place un costum,o inghetata sau chiar o masina eventual. Vorbim de batranetile mele peste 30 de ani aici....

senator, on 02 martie 2013 - 16:48, said:

Nu stiu si nici nu contest modul de a face afaceri pentru AIG, ING sau oricare alta companie din Europa, SUA sau de oriunde.
Parerea mea e ca nu te poti baza pe politica financiara a unei firme (buna sau rea) pentru cateva decade in vremurile astea tulburi in care traim. Orice s-ar spune, firmele de asigurari sunt companii private orientate spre profit, ca doar nu sunt societati de binefacere. Actionarii dicteaza. Vorbim de 20-30 de ani aici, timp in care isi pot schimba structura actionariatului, consiliu de administratie etc. Modul de a face afaceri se schimba in functie de acestea.
Referitor la "Falimentul" AIG, eu zic sa nu ne incurcam in semantica:
http://www.zf.ro/bus...anciar-3192993/
In momentul in care AIG cere  ajutorul statului pentru a supravietui......Oare ce inseamna asta? Practic statul a preluat 80% din companie
OK, sunt de acord: "nu a fost lasat sa dea faliment" de catre stat, in loc de "a dat faliment". Sincer, nu cred ca practic mai conteaza, am vrut sa subliniez o idee

Dupa toate scandalurile din lumea financiara mondiala, miscarea "occupy Wall Street" prinde din ce in ce mai mult contur, cu toate consecintele ce decurg
Parerea mea de "nespecialist - inginer" este ca fundamentul asigurarilor este reprezentat de conceptul de incredere. Increderea, "bat-o vina!"
Oare am eu incredere pentru cateva decade intr-o companie de asigurari? Hm... Aici e cheia si toata discutia dupa parerea mea
Daca vorbeam inainte de 2007, 2008 altfel stateau lucrurile. Acum, dupa cate s-au intamplat....si ce perspective sunt...
Inainte de a vedea ce randament,dobanda,portofoliu investitional etc - eventual intr-un ppt de 50 de pagini frumos colorat , trebuie sa ne raspundem intai la intrebarea: Peste ani si ani, va fi cineva care sa-mi dea banii investiti inapoi?

senator, on 02 martie 2013 - 16:48, said:

Ai dreptate. Si eu respect punctul tau de vedere (in subiectul general al pensiilor si asigurarilor) pe care-l consider decent si bine argumentat. Cred ca pana la urma asta e rolul forumului.
Nu cred ca este cineva incantat de ideea de a sta cu banii la saltea, sau sa piarda nopti gandindu-se ce sa faca cu banii munciti sa nu-si piarda valoarea. Ideea e ca lumea, in general, (companii, persoane fizice, fonduri de investitii etc) a devenit mult mai atenta la plasarea banilor & investitiilor. Cred ca tendinta generala e sacrificarea unei parti a profitului pentru sporirea sigurantei.

blabla12, on 04 martie 2013 - 12:15, said:

Am vorbit serios. Exprimarea ta cred că nu era cea mai potrivită. Poate că expresia îmi pare rău că sunt nevoit să mă alătur scepticilor era mult mai potrivită.
La aşa ceva am vrut să mă refer.

blabla12, on 04 martie 2013 - 12:15, said:

Investiţia financiară este un mijloc de a-ţi atinge nişte obiective, de a transforma în realitate nişte vise, nişte dorinţe reprezentând nişte proiecte cu acţiune pozitivă şi care trebuie gândite în acelaşi mod.
Sunt de acord că nu trebuie acţionat din impuls. Nici nu cred că am scris pe undeva că acest lucru s-ar realiza în acest mod. Mai mult, nu concordă cu felul meu de a fi, de a gândi şi de a relaţiona cu clienţii mei. Eu îi încurajez să analizeze cu maximum de atenţie soluţiile pe care le ofer astfel încât ei să facă observaţiile necesare până se ajunge la ceea ce este potrivit pentru ei. Fiecare soluţie este personalizată.
Am întâlnit şi persoane care au finalizat din impuls nişte contracte pe care nu le-au studiat în amănunt pe considerentul că au fost făcute de o rudă/un prieten care lucrează la compania x. Când i-am întrebat pe unii aţi citit cu atenţie condiţiile contractuale? s-au uitat la mine ca viţelul la poarta nouă. Iar după ce le-au citit s-a revărsat un puhoi de înjurături asupra lor.
Şi, pentru că am atins acest subiect, vreau să mai spun ceva. Indiferent că vorbim de o rudă sau un prieten care lucrează la compania x acesta nu este neapărat cel mai bun argument pentru a încheia cu el un contract. Este foarte necesar ca acea persoană să fie foarte competentă în acel domeniu şi să aibe şi disponibilitatea de a răspunde oricând la întrebările care ar putea veni ulterior din partea clientului. De regulă, finalizarea se face după cel puţin 2-3 întâlniri şi este necesar ca şi clientul profite de aceste ocazii pentru a vedea dacă consultantul chiar are habar sau este pe din-afară, dacă este prompt în oferirea răspunsurilor sau o lălăe, dacă răspunsurile lui sunt la obiect sau pe lângă. Tocmai (şi este un argument puternic acesta) pentru că vorbimd e contracte pe termen lung.
Şi tot în baza acestui argument trebuie analizată (atât cât se poate) şi evoluţia companiei pe care consultantul o reprezintă. Ce rezultate financiare are, cum a făcut faţă unor evenimente majore (iar criza este un bun exemplu) şamd.

blabla12, on 04 martie 2013 - 12:15, said:

Ăsta este un pesimism dus la extrem. Personal, nu cred că este justificat. Dar, dacă ştii mai multe decât mine în acest domeniu, sunt pe recepţie.

blabla12, on 04 martie 2013 - 12:15, said:

Sunt de acord că sunt orientate spre profit pentru că asta este esenţa existenţei unei firme. Afirmaţia că acţionarii dictează trebuie nuanţată pentru că se poate înţelege de către cei neiniţiaţi că dictează fără a ţine cont de nimic (n-ai spus-o dar s-ar putea înţelege). În realitate, să ştii că, în general, acţionarii ţin cont foarte mult de imaginea companiei respective. La noi nu este un cult pentru aşa ceva, dar în Occident este, iar cei desemnaţi să conducă o companie ţin cont (şi) de acest aspect.

blabla12, on 04 martie 2013 - 12:15, said:

Am reţinut ideea.

blabla12, on 04 martie 2013 - 12:15, said:

Întradevăr, contează foarte mult acest aspect: încrederea. Se câştigă extrem de greu şi se pierde extrem de uşor.
Pe de altă parte, nu sunt de acord că trebuie băgate toate companiile în aceeaşi oală pentru greşelile făcute de una sau de alta. E un fel de sancţiune colectivă care, în domeniul în care am lucrat eu prima dată era interzis (şi cu care, mai nou, nu sunt de acord nici la şcoală unde învaţă copiii).
Cred că ar fi corect să plătească doar cei vinovaţi.

blabla12, on 04 martie 2013 - 12:15, said:

Stai un pic că poate nu înţeleg eu prea bine: tu ai de gând să investeşti în ceva şi până la finalul contractului să nu mai iei legătura cu compania respectivă sau cu consultantul care o reprezintă? Mă îndoiesc.
Chiar şi când e vorba de produse de asigurări tradiţionale (cu sume asigurate garantate) tot trebuie să iei legătura cu consultantul măcar o dată pe an (la aniversarea contractului). Iar când e vorba de contracte de tip unit linked (cu componentă investiţională) ar trebui să vorbeşti cu el măcar de 4 ori pe an (în afară de aniversare, onomastică, Paşte, Crăciun şi Anul Nou). Cloşca se mai ridică şi ea de pe ouă, le mai întoarce să le încălzească şi pe partea cealaltă şamd.
Ideea este că, într-o astfel de situaţie, trebuie să dovedeşti şi tu, în calitate de client, că eşti responsabil. Iar responsabilitatea vine din interesul pentru poliţa lui, pentru modul cum alege (pentru că alegerea este a clientului) să investească banii şamd.
Deci, despre ce vorbim?

blabla12, on 04 martie 2013 - 13:36, said:

Exact. Rolul principal al unui forum este dezbaterea. Şi cred că, dacă n-ai fi avut un minim de încredere în ceea ce se spune pe-aici, te-ai fi orientat către altul de unde să obţii informaţiile pe care le doreşti.
Greşesc?

blabla12, on 04 martie 2013 - 13:36, said:

Este normal şi cred că este foarte bine ca oamenii să fie mai atenţi. Este şi o formă de autoresponsabilizare (dacă se poate spune aşa).
Esenţa unui mod echilibrat de plasare a banilor este să poţi investi în instrumente mai riscante (cu potenţial mare de creştere) în prima parte a vieţii şi, cu cât te apropii de momentul retragerii din activitate, să conservi câştigurile obţinute transferându-i în instrumente mai conservatoare (unde predominantă este siguranţa lor).

Editat de senator, 04 martie 2013 - 14:29.

Ultimii doi noi participanti la discutie, Rosebud si blabla, parca au adus o gura de aer "curat".
Oameni care au reusit sa discute/dezbata intr-un mod constructiv.

Nu stiu de ce exact, dar sunt bucuros. Cred ca sunt bucuros pentru ca lumea incepe sa gandeasca, sa se informeze.

Bine inteles, felicitari si lui Senator pentru faptul ca este o sursa extraordinara de informatii pe aceste subiecte (sistemul de pensii si cel al asigurarilor).



Acum,  vizavi de posibilitatile existente pentru investitii a majoritatii oamenilor din Romania, sunt reduse.
Ma refer atat la instrumentele la care are acces un roman, cat si la posibilitatile financiare de care dispune. (Nu mai vorbim de cunostintele financiare, ca este alt subiect acesta.)


Unul dintre aspectele cele mai importante pe care le cauta un profesionist intr-o oportunitate de a investi este lipsa impozitarii pe durata investitionala.
La acest capitol, instrumente foarte bune le reprezinta Pilonul II (pensia obligatorie) si Pilonul III (pensia facultativa).
Acestea permit acumularea unor sume de bani mult mai mari, decat daca s-ar economisi spre exemplu intr-un depozit (in care suma depusa este deja impozitata, iar dobanda este si ea impozitata).
Comparativ, intre cele doua modalitati de impozitare, investitiile care nu suporta impozite pe durata investitionala, mereu vor fi mai avantajoase, in special pe termen lung. Chiar daca adaugati si rata inflatiei in calcul.

In functie de nivelul salariului (pentru PII) si de posibilitatile pe care si le permite un roman (pentru PIII), poate avea pentru batranetile lui ceva mult mai bun din punct de vedere financiar (mult mai bun decat de la stat).
Este absolut necesar pentru un roman, accesarea si aderarea la cele doua instrumente in cunostinta de cauza. (alegerea cu atentie  a administratorului din punct de vedere a performantelor, a fondului de pensie si a prospectelor de pensie).
Nu spune nimeni ca e usor, dar e vorba de viata fiecaruia, chiar daca e cu perspective indepartate.  Un om pregatit este cel care isi face planuri!


Asta imi aduce aminte de ceva afirmatii pe aceasta tema, frecvent spuse de anumite persoane, precum : "Pensie? Nu mai ajung eu la pensie!" "Lasa ca am copii, nu-mi fac probleme la pensie!" "Nu ma intereseaza pensia!" s.a. ;
Pentru cei din bransa, aceste afirmatii nu mai sunt amuzante pentru noi, ci au devenit ingrijoratoare...
Aceste persoane cu greu isi dau seama ca vor trai un calvar peste urmatorii 15-20 de ani, de aceea este datoria noastra sa ne perfectam mereu in domeniu si sa invatam continuu in acest domeniu, pentru a-i contientiza de ceea ce se va intampla..


Avand in vedere astfel de persoane, este important sa li se reaminteasca faptul ca au persoane dragi.
Ok, suntem perfect de acord (noi din bransa) cu aceste persoane, ca nu vor mai ajunge la pensie...
dar cu siguranta au persoane dragi care vor suferi atat emotional, cat si financiar daca li se intampla un deces.

Nu se poate pune pret pe pierderea emotionala, dar pe cea financiara se mai poate.
In cazul unui deces, de la stat se ofera un ajutor de inmormantare de vreo 2.100 de lei si gata. In unele cazuri se ofera pensia de urmas (daca sunt minori si care se da pe termen limitat).  
Cat de greu poate fi pentru o familie, in care unul dintre membri dispare cu 5-8 ani inainte de pensionare ? Ce s-a intamplat cu miliardele de lei cu care a cotizat? (au disparut la fel de repede pe cum le-a platit)

In schimb, de la fondurile de pensii private (PII si PIII), se dau bani, se mostenesc, nu sunt bani pierduti, in cazul unui deces.

O vorba veche , "Cum iti asterni, asa dormi!"



Daca e sa ne legam de increderea in institutiile financiare, sunt de acord cu @senator aici.
Atat timp cat nu exista interes pentru aflarea masurilor legislative de protectie, increderea nu are cum sa fie construita.

Mulţumesc frumos pentru aprecieri, Alex.
Pentru toată lumea câteva articole interesante adunate în ultima perioadă din care fiecare poate trage concluziile de rigoare.
Într-o ţară normală, pentru a exista un echilibru între sumele colectate din contribuţiile angajaţilor şi angajatorilor, pe de o parte, şi sumele care trebuie acordate pensionarilor, ar trebui ca numărul angajaţilor contributori să fie de două ori mai mare decât numărul pensionarilor beneficiari. La noi, începând cu anul 2000, raportul dintre cele doua categorii a ajuns la 1/1, iar de vreo 3 ani numărul pensionarilor este chiar mai mare decât al angajaţilor. Acum cam asta este realitatea.
Lucrurile au început să se împută şi la alţii care chiar au făcut ceva în domeniu de-a lungul timpului. Bomba demografică îşi arată efectele şi ăsta e doar începutul. Unii mai descuiaţi la minte au luat măsuri din timp şi rezultatele au început să se vadă. Ţările cu tradiţie în acest domeniu iau în calcul la modul serios schimbarea sistemului folosit până acum (beneficii definite) care avantajează fondurile de pensii, cu noul sistem (contribuţii definite) unde rezultatul final îl avantajează pe beneficiar.
Dar cred că despre acest subiect trebuie discutat mai pe larg cu altă ocazie.
Un aspect asupra căruia aş vrea să mai zăbovesc un pic. De multe ori am auzit (şi am văzut şi pe acest forum de câteva ori) că pentru unii soluţia ar fi un depozit bancar. Am spus că acesta are o caracteristică importantă care nu-i poate fi negată: lichiditatea. În schimb, la capitolul randament lucruruile nu stau chiar aşa de bine cum par la prima vedere. Semnalul a fost dat şi anul trecut şi anul acesta.
Există, de asemenea, şi alte oportunităţi, dar hai să fim rezonabili: au toţi oamenii posibilitatea de a investi în aceste instrumente? Şi, mai ales, au toţi oamenii cunoştinţele necesare pentru a investi în aşa ceva? Şi, dintre cei care au astfel de cunoştinţe, câţi din ei au toleranţa la risc pentru a investi în aceste instrumente?
Dacă aţi găsit răspunsul la aceste întrebări aţi făcut un pas mare pentru a înţelege rostul unei pensii private şi rostul consultantului cu care discutaţi pe acest subiect. El are îndatorirea de a descoperi în discuţiile cu clienţii care este nivelul lor de educaţie financiară şi toleranţa la risc a acestora. În funcţie (şi) de aceste aspecte, vă propune câteva soluţii pe care să le luaţi în calcul şi din care să vă alegeţi pe aceea care vi se potriveşte cel mai bine.

Editat de senator, 06 martie 2013 - 08:41.

blabla12, on 01 martie 2013 - 23:32, said:

Am scris eu pe pagina 4 cat au crescut, cel putin in cazul meu.

Editat de yndy, 19 martie 2013 - 12:01.

alexxxxyy, on 05 martie 2013 - 21:54, said:

Din punctul meu de vedere, afirmatia corecta era "Atat timp cat nu exista interes pentru aflarea masurilor legislative de protectie, increderea nu are cum sa fie REconstruita". Hmm intotdeauna se fa ivi intrebarea "De ce d-le sa reconstruiesti ceva? Prima oara de ce nu au facut-o bine? Oare nu mai cade odata?"
Silaba re- din fata induce grave semne de intrebare privind increderea
Cat priveste masurile legislative, ele erau in vigoare si in alte cazuri (presupun), si in nici un caz nu protejeaza 100% in fata "conditiilor vitrege ale pietei" care pot aparea la un moment dat
Repet, e doar un punct de vedere, nu vreu sa ofensez pe nimeni

alexxxxyy, on 05 martie 2013 - 21:54, said:

Eu zic ca "un profesionist intr-o oportunitate de a investi" cauta in primul rand un exit la un moment dat, in caz ca se iveste o alta oportunitate investitionala.
Din pacate exista niste penalizari (descurajante) la retragerea totala a banilor dintr-un fond de pensii inainte de maturitate (cativa zeci de ani), asa incat nu reprezinta o solutie viabila
Eu cred ca te refereai la oamenii obisnuiti, in nici un caz profesionisti in finante, ei sunt ultimii clienti ai fondurilor de pensii

Nu in cele din urma, as ridica o intrebare care-mi apare de fiecare data cand ma gandesc la fondurile private/stat  de pensii.
Nu inteleg aceste comparatii intre stat /  privat privitor la pensii, in sensul ca nu le inteleg utilitatea. Nu sunt relevante sub nici o forma din punctul meu de vedere si am sa ma explic de ce:
Eu sunt un sceptic, daca as putea, nu as contribui cu nici 1 leu la un fond de pensii. (e o optiune personala, sa o lasam asa deocamdata )
Si totusi:
- sunt "luat cu arcanul", obligat sa particip la fondul de stat de pensii - pilonul I
- sunt "luat cu arcanul", obligat sa particip la un fond privat de pensii - pilonul II
Daca sunt obligat sa particip la ambele, ce rost isi au comparatiile intre ele? Ca eu, cetateanu' contribui oricum la amandoua...Nu ma pot retrage daca constat ca unul e prost, ca sa spun asa.

Cred ca discutia esentiala pe acest forum ar trebui sa fie reprezentata de Pilonul III, si nu cu oameni ca mine:)
In sensul ca frate, dau bani la doua deja(desi nu vreau), sa mai vin cu bani de acasa si pentru al 3-lea?

E intereseant de discutat de oamenii cu venituri mari nedeclarate, sau suplimentare, sau venituri care nu se supun Pilonului 1+2. Sau oameni care au o suma de bani economisita. Pt ei merita adeziunea la un fond privat de pensii versus alte oportunitati?

@blabla12

Cateva diferente intre P1 si P2:

*La P1 nu exista un fond in care ti se strang bani si pe care sa ii primesti la pensie. La P2 ai contul tau personal la care primesti si randamente (dobanzi).
*La P1 muncesti pentru pensia altora, La P2 muncesti pentru pensia ta.
*In cazul unui deces, de la P1 primesti doar un ajutor de inmormantare (in jur de 2100 RON) si gata, indiferent de cati ani de munca ai, daca ai copii minori, se primeste pensie de urmas. La P2 tot fondul este mostenibil.
*In cazul P2 vei stii tot timpul ce bani ai si pe care te poti baza la pensie. Vei avea posibilitatea sa stii daca vei trai decent sau nu. La P1 nu stii ce pensie vei avea, aflii deabia in pragul pensionarii.
*P2 nu poate da faliment. Exista mai multe procedurispeciale care protejeaza participantii.
*La pensionarea pe boala primesti de la P1 o pensie derizorie de 300-400 de lei pe luna, la P2 primesti toata suma acumulata calup sau esalonata pe 5 ani.
*P1 este a statului si nu ai NICIUN CONTROL asupra pensiei tale. la P2 ai posibilitatea de a alege mereu intre fondurile care au randamente mai bune.


Pentru scepticismul tau, sunt curios...

Daca nu ai fi fortat sa "privesti" in viitor, ce solutie vezi/ai gasit pe care te poti baza?

Ce suma ai acumulat pand acum pentru pensia ta (exceptand P1 si P2) ?


Spre exemplu:

Am 24 de ani, vreau sa ma retrag din munca la 55. am la dispozitie 31 de ani de a realiza acest obiectiv.
Dupa 55 de ani, mi-as dori un venit, fara sa fac eforturi, de vreo 3000 de lei lunar
Iau in calcul speranta actuala de viata, 72 ani pt barbati. Peste 20 de ani, se mai adauga 10 ani s.a.m.d.

Presupun ca voi trai pana la 90 de ani. Asta inseamna 35 de ani de pensie.

Nevoia mea la pensie: 3000ron x 12 luni x 35 ani = 1.260.000 RON

Nu am luat in calcul Inflatie, investitii, si alti factori. Doar matematica simpla si logica pura.
PS. Pensia mea de stat va fi un "ban de o paine".

Nevoia ta la pensie care va fi ?

Cum, sau mai bine spus, cand vei aduna banii respectivi ?

Editat de alexxxxyy, 21 martie 2013 - 21:56.

blabla12, on 19 martie 2013 - 22:23, said:

Orice e făcut de om este perfectibil. Iar măsurile de îmbunătăţire sunt rezultate din experienţa în domeniu. Nu ştiu să fie ceva făcut de om care să fie perfect din prima clipă. Sau, dacă există, sunt cazuri extrem de rare.

blabla12, on 19 martie 2013 - 22:23, said:

Din exprimarea folosită nu dai de înţeles că faci referire la pensiile private (fie cele obligatorii, fie cele facultative) pentru că în aceste două cazuri beneficiul apare la momentul când devii pensionar. Cazurile când se primesc banii mai devreme sunt excepţii (pensionare medicală, respectiv deces).
Pe de altă parte, în cazul asigurărilor de viaţă cu componentă de pensie (pentru că la acestea dai impresia că te referi) nu este vorba neapărat de penalizări, ci sunt nişte costuri de contract care, de multe ori, sunt ignorate de titularul de contract (sau contractant cum se numeşte el în mod normal).
Nu uita că un astfel de produs financiar are cel puţin două componente principale: cea de protecţie (că de aceea i se spune asigurare de viaţă) şi cea de economisire (la tradiţionale) sau de investiţie (la unit linked).
Din experienţă, am observat că cel mai frecvent cost ignorat de către oameni este costul asigurării de viaţă (ca să dau doar un singur exemplu).

blabla12, on 19 martie 2013 - 22:23, said:

Ideea generală este următoarea. Pensia publică a apărut ca o preocupare a guvernanţilor pentru o protecţie socială a tuturor categoriilor de persoane, indiferent că au sau nu o educaţie financiară. Pensia privată a apărut ca o compensare a dezavantajelor care vin de la prima.
Mai pe larg.
Pensia publică asigură un venit de subzistenţă după ieşirea la pensie şi asta atâta timp cât contribui în perioada activă. Avantajul este că o primeşti pe toată durata vieţii (e viageră). Dezavantajul este că banii nu sunt investiţi şi depinzi de gradul de colectare de la persoanele active. Cum natalitatea este în scădere, iar procesul de îmbătrânire a populaţiei continuă, perspectivele sunt din cele mai neplăcute.
Pensia privată completează pensia publică. Dezavantajul ei? Nu este viageră. Avantajul este că banii sunt investiţi şi că există un cont strict al beneficiarului.

blabla12, on 19 martie 2013 - 22:23, said:

Tu oricum eşti obligat să contribui la pensia publică (cu acel CAS de 10,5%) şi asta din acele considerente sociale de care am vorbit mai înainte. Iar obligaţia de contribuţie la pilonul 2 derivă din prima deoarece se retrage din acel CAS (adică, din cei 10,5% se retrag, anul acesta, 4%).
Contribuţia la pilonul 2 are şi ea un oarecare aspect social deoarece statul, văzând că nu mai face faţă obligaţiilor pe care şi le-a asumat, implică privatul să-l ajute să se achite de aceste obligaţii.
Ce rost au aceste comparaţii? Simplu: pentru că funcţionează în mod diferit. Statul nu investeşte pentru pensii, pe când privatul o face. Nu te poţi retrage nici de la stat, nici de la privat, dar măcar la ultimul poţi alege un alt fond dacă eşti nemulţumit de rezultatul obţinut.
Na, uite aşa am mai vorbit de un alt avantaj de la privat.

blabla12, on 19 martie 2013 - 22:23, said:

Într-un fel, ai dreptate, ar trebui să se discute de pilonul 3, dar volens-nolens tot se ajunge la asemănări, deosebiri cu ceilalţi piloni de pensie sau cu asigurarea de viaţă cu componentă de pensie. Uite, când îmi fac timp, o să prezint aici caracteristicile pilonului 3 (şi poate chiar mai mult).

blabla12, on 19 martie 2013 - 22:23, said:

Dacă te referi la cei care lucrează fără carte de muncă, atunci aceştia nu pot accesa nici-un pilon de pensii. De ce? N-au salariu (legal) nu plătesc CAS-ul de 10,5% pentru pilonul 1 (pensia publică). Nu plătesc acest CAS, nu există posibilitatea de a se direcţiona cei 4% din CAS pentru pilonul 2 (pensia obligatorie). N-au salariu legal, nu pot contribui nici la pilonul 3 deoarece legea spune că pot contribui cu maximum 15% din venitul brut lunar. Deci 15% din 0 este 0.
Dacă sunt angajaţi care au venituri parţial declarate (să zicem oficial, salariu minim pe economie, şi neofical bani în mână), toate calculele se fac în funcţie de veniturile declarate.
Pentru pilonul 3 sunt luate în calcul toate veniturile obţinute în mod legal.

alexxxxyy, on 21 martie 2013 - 21:32, said:

E dificil de estimat daca “3000” reprezinta o valoare rezonabila peste 25-30 ani.
Cine poate spune care va fi inflatia medie in toti acesti ani si daca nu cumva acei 3000 vor fi cat 1000 relativ la puterea de cumparare?
Daca vom considera o valoare rezonabila a inflatiei, de cca 2.5-3 % anual, cei 3000 estimati ar fi dupa 30 ani cam cat 1400 acum. Suna relativ bine pentru o pensie in Ro dar necesitatile unui pensionar difera de cele ale unei persoane tinere: ceea ce cumpara el cu precadere sunt lucruri supuse unei cresteri de preturi mai mari decat media (alimente, medicamente si servicii medicale, costurile cu intretinerea locuintei), ponderea bunurilor de larg consum fiind mai mica. Uite asa, ne apropiem de cifra 1000 pe care initial am pus-o la intamplare si care nu arata prea bine.
Veti spune  ca daca nici milionul ala nu ajunge, atunci ce?

Premiza initiala este un pic eronata: in conditiile medii din Ro (si nu numai) nu poti sa te pensionezi la 55 si sa o duci rezonabil daca ai urmat numai calea normala a pensiei Pilon III (facultativa). Trebuie sa mai ai oarecare activitate generatoare de venit si dupa 55, care sa completeze “lipsa”. Aici, o profesiune sau activitate liberala este cheia.
Pentru cei mai multi, acea visata pensionare la 55 se va muta fortat la 60 sau 65: mai multi bani stransi, mai putin timp ramas pentru cheltuit
Eu fac socoteala asa: imi inchipui ca dupa pensionare mai “functionez” 15 ani.
Ma uit peste cheltuielile obisnuite si zic ca la varsta aia nu voi avea nevoie decat de ½ din banii de acum, lunar. Neglijand orice crestere din dobanzi (nu pun mare pret pe predictiile finantistilor) asta inseamna de exemplu ca daca pun deoparte jumatate din salariu timp de 15 ani, voi avea la pensie suma care permite ca timp de 15 ani sa am venitul respectiv (1/2). Mergand mai departe: daca depun timp de 30 ani, am nevoie sa depun un sfert din venitul lunar.
Ma uit in jur si zic: hai fi serios, poti economisi, numai pentru pensie, un sfert sau o treime din venit? Probabil ca numai 1-2 % din populatie s-ar apropia de asa ceva (teoretic) fara sa-si afecteze serios traiul prezent.
Solutii posibile:
- maximizarea valorii “puse deoparte” dar in conditii mai rezonabile (sa zicem 10% din venit, cat mai constant)
- a nu se neglija pensia de stat, chiar daca va fi foarte mica
- reinvestirea sumei de bani scutita la impozit din cauza depunerii la fond de pensii (un 16% castig e mult peste orice posibil castig din alte plasamente)
- atentie la locul unde se pun banii (banca, fond mutual, certificate, actiuni, etc si de urmarit constant valoarea dobanzilor si comisioanelor), poate iese ceva castig peste inflatie
- luarea in considerare a restrangerii intr-o locuinta mai mica sau mai ieftina, eventual daca s-ar putea vinde o actuala locuinta mai mare iar banii sa fie pentru fond de pensie. Pentru cei “de dincolo” intoarcerea in Ro este o alternativa de luat in considerare (dar cu multa precautie…)
- alternative de investire ( f. dificil de estimat daca e vorba de metale pretioase sau asemanator, mai degraba in imobile sau terenuri dar si acolo trebuie bine cantarit)
- investitia in sanatate: un factor esential.  Mai incet, sau deloc cu carbogazoasele, prajeli, etc. Bucataria traditionala romaneasca poate fi foarte daunatoare in conditiile de acum (calitatea ingredientelor, modul actual de preparare, plus stressul zilnic).
- trebuie o asigurare de viata, chiar si mai mica (incapacitate de munca, etc)
- invatarea unei meserii care poate fi practicata lejer si la alegere la varsta mai inaintata. Oricum se stie ca dupa pensionare, persoanele care nu mai sunt active au sanse mari sa moara mai repede sau sa capete afectiuni degenerative.
- ai grija de sot/sotie, ca unde-s doi puterea creste
- la urma, dar nu in ultimul rand: nu va bazati pe copii. Ramane o alternativa frumosa, un plan B, dar vremurile sunt schimbatoare, la fel si oamenii.

@Rosebud

Tocmai din cauza factorilor care nu pot fi controlati, am ales sa nu iau in calcul inflatia.

Dar, fie cum spui tu...
Daca obiectivul meu este sa acumulez suma X pentru nevoia mea la pensie, de ce sa ma "plang" de inflatie?
(Este un lucru pe care nu il pot controla.)
Iti spun care este logica intrebarii in urmatoarele randuri.

Pentru usurinta exemplului, iau in calcul o nevoie de 2.000 de lei lunar, necesarul pentru 30 de ani de pensie, varsta legala de 65. Adica 720.000 lei.
Am la dispozitie 40 de ani pentru a acumula aceasta suma.
720.000 / 40 ani/ 12 luni = 1.500 de lei lunar de pus deoparte. Hmmm, destul de greu. Avand in vedere si motivele specificate de catre tine, traiul in Romania si etc...

Ca o paranteza... gandesc in felul urmator: "Putin imi pasa de pensia altora! Ceilalti nu imi vor plati pensia! De ce sa ma gandesc la altii si la pensia lor?"
Cu alte cuvinte: Pensia e problema ta, indiferent de ceea ce se intampla in jurul tau. La ce "premisa" eronata ne referim pana la urma?

Revenind la exercitiu.

Am obiectivul in fata. O pensie de 2.000 de lei pe 30 de ani.
Incepand cu o cotizatie de 1.500 lei lunar, imi voi indeplini obiectivul.

Revenind la treaba cu inflatia...
Sa spunem ca am inceput in anul 2012, luna ianuarie, in care am depus prima suma de 1.500 lei.
Si tot asa pana la sfarsitul  anului 2012.  Am acumulat 18.000 de lei.
La aceasta suma, adaug "dobanda"/randamentul castigat pe aceasta perioada din care scad inflatia si alte cheltuieli. (Asa cum face orice investitor).
(In anul 2012, nu au fost dobanzi real pozitive pe piata. Adica inflatia a fost mai mare decat dobanda. Asta inseamna ca am "pierdut" bani. Sa spunem ca am pierdut 1.000 de lei.
Suma neta acumulata este de 17.000 de lei.

Are loc o reevaluare a obiectivului meu. Ce am realizat : 17.000. Ce mai am nevoie? 720.000-17.000 lei= 703.000 lei.
Mai am la dispozitie 39 de ani. Recalculez. Asta inseamna 1502,13 lei lunar.

Si asa mai departe. (Bine inteles, cel care investeste va avea in vedere, oportunitatile rentabile, de pe piata. Spre exemplu, depozitul bancar nu e un intrument de acumulare a pensiei)

La final ce voi avea? (Raspunsul presupun ca il vei afla).

Indiferent de "castig" sau nu, mereu este necesar o reevaluare a obiectivului propus.

Din aceasta perspectiva, modalitatea ta de gandire in "viitor" (ca ceea ce isi propune un om astazi, pentru ceva in viitor) este ... diferita.


Al doilea aspect pe care l-ai mentionat si dupa cum vei observa se contrazice cu ceea ce ai spus.

Daca astazi vei pune lunar 1/2 din salariu deoparte, vei avea la pensie necesarul pe care ti l-ai propus.
Luand in calcul aspectul inflatiei, pensia ta, nu va fi cam 30% din ceea ce ai nevoie?
Dar daca vei "functiona" mai bine de 15 ani?

De ce spui ca vei cheltui 1/2 din ce cheltui azi ?
Ti se schimba ceva de pe o zi pe alta?
Spre exemplu... Te afli in pragul pensiei, Mai ai luna de salariu, de 2000 de lei si cheltuieli aferente salariului, sa spunem 1500.
De luna urmatoare vei avea o pensie de 1.000 de lei,
Vei taia si cheltuielile in jumatate? Asa de la o zi la alta?


Imi plac solutiile tale.

Editat de alexxxxyy, 23 martie 2013 - 19:46.

Pentru aia care castiga 600 de lei pe luna din care trebuie sa si traiasca aveti vreo solutie?

Dacă plecăm de la salariul minim brut pe economie (ca să ne referim la soluţiile legale) există pensia privată facultativă pentru care contribuţia este cuprinsă între un minim specific fiecărui fond de pensii autorizat şi un maxim de 15% din venitul brut lunar (art. 76 alin. (2) din L 204/2006).
Pentru cazul concret menţionat de mine, contribuţia lunară poate fi între un minim de 45 lei (la ING, de exemplu) şi 112,5 lei.

Editat de senator, 24 martie 2013 - 17:08.

Poate nu am inteles eu bine: maximul acela este la 15% din venitul lunar pentru ca acolo e limita de deductibilitate?
De ce sa nu poata cineva sa puna o mie de lei lunar, are deductibilitate la impozit pentru suma limita legala, restul pana la o mie raman depusi si gata. Sau nu vor aia banii?
@alexxxxy]
Poate ca ideile mele sunt mai greu de aplicat. Pornesc insa de la realitate si de la cifrele pecare companiile de asigurari le emit: la pensie se considera rezonabil un venit de cca doua treimi din venitul avut imediat inainte de pensie. Eu am zis, ca romanu mai econom 50% pentru ca intr-adevar multe cheltuieli AR TREBUI sa fie reduse la varsta aceea. De ex: cheltuielie cu ratele la locuinta. Masina poate fi la mana a doua si mai mica, cantitatea de alimente necesara este sigur mai mica, foarte multe "tentatii" nu mai sunt demult tentante pentru ca sunt bine cunoscute sau pur si simplu nu prezinta interes. Am presupus de asemenea ca viata se desfasoara intr-un mediu decent, in care exista asigurari de sanatate care functioneaza, exista reduceri pentru pensionari.

@ Airbag
Solutia este sa faca rost de salariu mai mare. Sa puna osul la treaba, sa invete o meserie, sa plece intr-un loc unde poate gasi de lucru mai bun.