Gramatica limbii române

andreimm, on Sep 27 2005, 00:10, said:

Eu iti recomand sa te duci la librarie si sa cumperi un "Indreptar ortografic,ortopedic si morfologic"conform cu Doom.Eu dupa el lucrez,il gasesc foarte practic:) .

irongirl, on Feb 9 2009, 21:37, said:

Întrebarea la care ai răspuns a fost pusă în 2005. De atunci probabil omul a găsit ce căuta.
Mai multe surse de informație sunt întodeauna mai bune decât una singură.

foarrrte interesant topicul!nu am gasit explicatii mai complexe despre "cratima buclucasa"care nu scuteste pe nimeni si joaca ff multe feste multora dintre noi  (uneori chiar si mie [greseala recunoscuta e pe juma iertata :clapping: ]) !stiu ca se discuta la un moment dat chiar scoaterea ei din gramatica lb romane pt diverse motive care sunt  destul de lesne de inteles.
par example s-au sau;s-a sa; fii fi...evident ca ati prins - v-ati prins ce se doreste explicat!
multumiri anticipate!

mihi78, on Feb 26 2009, 00:06, said:

Puteai să dai și tu o căutare pe forum, înainte de a scrie mesajul, multe dintre nelămuririle tale sunt explicate.
Ce înțelegi tu prin "explicații mai complexe"?
Ai aici câteva repere: Greșeli frecvente.
Cât despre scoaterea cratimei din limba română, presupun că glumești...

Edited by mircea21, 26 February 2009 - 00:20.

Cum este corect?
1. Toți vor tace din gură.
2. Toți vor tăcea din gură.
3. Toți oamenii vor tace din gură.
4. Toți oamenii vor tăcea din gură.

pussa, on Mar 11 2009, 19:19, said:

a tăcea este verb de conjugarea a II-a. Așadar, corecte sunt variantele 2 și 4.
"Toți din cameră vor tăcea din gură.", dar putem avea și "Toți francezii din cameră vor tăcea din gură."

pussa, on Mar 12 2009, 02:19, said:

Aveți detalii aici.

mihi78, on Feb 26 2009, 00:06, said:

sau se scrie legat cand inseamna ori: alb sau/ori negru, mare sau/ori mic, Angela sau Claudia.
spre deosebire de "Muntii s-au format..."  ,  ca nu poti spune "muntii ori format..."


sa - se scrie legat cand este vorba despre o posesiune a cuiva: sotia sa, geanta sa, camera sa.  asadar sa urmeaza dupa un substantiv.

spre deosebire de "aparatul s-a stricat...", aici s-a nu exprima posesia, ci face parte din predicat, si atunci se scrie cu cratima. aici s-a urmeaza dupa un verb la participiu trecut.

Cum se scrie corect afla-v-om sau afla-vom ?

Mersi.

jumborom, on Mar 14 2009, 09:37, said:

De la atatea rime uitasi gramatica?

Pai "v"-ul ala orfan ce rol ar avea?

O fi de la victorie?  

Edited by Laberta, 14 March 2009 - 09:42.

Laberta, on Mar 14 2009, 09:41, said:

Pe destule saituri de poezii apare "uita-v-om".

Of, stinsu-mi-s-au ochii cautand adevarul  

jumborom, on Mar 14 2009, 09:59, said:

Poate uita-va-vom? Si sa eludeze "a"-ul? Dar parca tot nu suna bine, ca se confunda cu uita-vom.
Eh, dar ca sa iasa bine rima, cate nu face omul!  

jumborom, on Mar 14 2009, 09:37, said:

vom afla <=> afla-vom
va vom afla <=> afla-va-vom

Bună seara! Aș dori câteva exemple (și explicații) din care să reiasă când anume se scrie de mult și demult. Mulțumesc.

pussa, on Mar 16 2009, 03:59, said:

Cuvîntul demult are la origine sintagma de mult, dar între timp cele două părți s-au unit. În paralel a rămas în continuare și sintagma inițială. Așa se face că în prezent avem și demult și de mult, fiecare cu sensurile și cu utilizarea lui:

- Scris unit, demult înseamnă „odinioară”, „cîndva”, „pe vremuri” și răspunde la întrebarea „Cînd?”.
- Scris dezlegat, de mult înseamnă „de mult timp”, „începînd cu mult timp în urmă” și răspunde la întrebarea „De cînd?”.

Forma scrisă unit nu permite intercalarea unui cuvînt între cele două părți ale sale (evident), dar în forma dezlegată se pot intercala alte cuvinte:

- Te aștept de tare mult.
- Am sania de mult, de cînd aveam vreo cinci ani. — Pe-a mea o am de mai mult, de cînd era tata mic.

În afară de întrebările distincte — cînd? de cînd? — ne mai poate ajuta pentru diferențiere un test care să verifice dacă de este o prepoziție independentă sau face parte din cuvînt. Se înlocuiește demult / de mult pe rînd cu fragmentele de mulți ani și acum mulți ani, și se constată care din ele produce o construcție corectă și cu același sens calitativ:

- Am locuit la Cluj demult/de mult. — 1. Am locuit la Cluj de mulți ani. (Nu merge.) 2. Am locuit la Cluj acum mulți ani. (Merge, deci nu este prepoziția de, ci cuvîntul întreg demult.)
- N-am mai fost la Cluj demult/de mult. — 1. N-am mai fost la Cluj acum mulți ani. (Nu merge, se schimbă sensul.) 2. N-am mai fost la Cluj de mulți ani. (Merge, deci de e prepoziție.)

Construcția de demult, în ciuda faptului că unii o evită, este corectă. Înseamnă „de odinioară”: O parte din clădirile de demult ale Bucureștiului au rezistat pînă în prezent. În schimb construcția de de mult nu există.

Exemple de utilizare:

- Îl cunosc de mult. (De cînd îl cunosc?)
- Ne-am cunoscut demult. (Cînd ne-am cunoscut?)
- N-am mai văzut filmul acesta de mult. (De cînd nu l-am mai văzut?)
- Am văzut filmul acesta demult. (Cînd l-am văzut?)

Există situații în care ambele variante sînt posibile, bineînțeles cu sensuri diferite:

- Ne-am înțeles demult să ne căsătorim. (Eram de acord acum mulți ani, dar între timp ne-am răzgîndit.)
- Ne-am înțeles de mult să ne căsătorim. (Sîntem înțeleși de mulți ani, dar abia acum ne căsătorim.)
- Rezolvasem problema demult. (Continuare: ...dar uitasem cum am procedat.)
- Rezolvasem problema de mult. (Continuare: ...dar așteptam s-o rezolvi și tu.)

Exerciții. Puneți demult sau de mult în locurile lăsate goale:

1. Nicolae Iorga a arătat _____ că în istoria lumii nu interesează decît acele culturi care circulă.
2. Țările române fuseseră unite _____ de Mihai Viteazul.
3. În lipsă de o metropolă, am adoptat _____ Franța ca pe a doua noastră patrie.
4. Bunul simț al poporului categorisise _____, încă din epoca revoluției din 1848, părțile ridicole ale revoluționarilor prea entuziaști.
5. Îți dedic această carte în amintirea vremurilor _____ apuse.
6. În Vrancea soiul acesta de struguri era cunoscut _____.

PS. Uitîndu-mă acum în Ortografie pentru toți (de Mioara Avram) și Mic tratat de ortografie (de Al. Graur) am văzut că autorii și-au luat precauția să spună că în exprimări ca te iubesc atît de mult, am nevoie de mult repaus, ai obosit de mult ce ai lucrat se scrie despărțit: de mult. Cred totuși că aici lucrurile sînt mult prea clare ca să existe confuzii. Pe de altă parte constat că am uitat să spun că există și cuvîntul demultișor, ca diminutiv al lui demult și că paralel există și sintagma de multișor, „de puțintel timp”. În ambele lucrări, ca de altfel și în unele îndreptare și dicționare, se recomandă ca distincția să se facă cu ajutorul întrebărilor: cînd? sau de cînd?.

Edited by AdiJapan, 16 March 2009 - 09:12.

1. Nicolae Iorga a arătat DEMULT că în istoria lumii nu interesează decît acele culturi care circulă.
2. Țările române fuseseră unite DEMULT de Mihai Viteazul.
3. În lipsă de o metropolă, am adoptat DE MULT Franța ca pe a doua noastră patrie.
4. Bunul simț al poporului categorisise DE MULT, încă din epoca revoluției din 1848, părțile ridicole ale revoluționarilor prea entuziaști.
5. Îți dedic această carte în amintirea vremurilor DE MULT apuse.
6. În Vrancea soiul acesta de struguri era cunoscut DE MULT.


Este corect?

Edited by pussa, 16 March 2009 - 20:08.

pussa, on Mar 17 2009, 02:53, said:

E corect. La 3, 4 și 6 este totuși posibilă și varianta cu demult, însă desigur cu un sens schimbat. Ca dovadă e faptul că putem spune cîndva în loc:

3. În lipsă de o metropolă, am adoptat cîndva Franța ca pe a doua noastră patrie. (Varianta originală este totuși formulată cu „am adoptat de mult timp pe Franța”.)
4. Bunul simț al poporului categorisise cîndva, încă din epoca revoluției din 1848, părțile ridicole ale revoluționarilor prea entuziaști. (Așa este formulată și varianta originală: „categorisise demult”.)
6. În Vrancea soiul acesta de struguri era cunoscut cîndva. (Cu implicația că acum nu mai e cunoscut.)

Teoretic și la 5 este posibilă varianta cu demult, dar ar fi cam trasă de păr: Îți dedic această carte în amintirea vremurilor cîndva apuse.

E important deci ca acela care scrie să aleagă cu atenție varianta potrivită cu sensul dorit de el. Situații similare se întîlnesc și la alte cuvinte. De exemplu aceia care respectă noile norme din DOOM2 și scriu niciun ar trebui să țină cont că există situații în care e corect și niciun, și nici un, dar cu sens diferit. Din păcate, din teama de a nu li se reproșa că au greșit, unii scriu mereu niciun și nicio, ba unii scriu legat chiar și acolo unde este categoric greșit și după noua normă.

Domnu_Gadea, on Mar 14 2009, 11:28, said:

In scrierea poetica cred ca se poate accepta si forma "afla-v-om" din motive care tin de masura versului.  In acest caz sensul este "va vom afla"  .