Discutii despre fericire

fericirea inseamna orice stare de bine profund ; creierul e programat sa o caute si sa o repete .

ioana_c, on 13th October 2010, 16:47, said:

Draga, nu iti pusesem decat o simpla intrebare, ori te prefaci ca n-ai observat si o iei singura prin "papusoaie"... Deci,  raspunde daca poti si daca esti amabila  la intrebarea cu  ce s-ar schimba datele problemei(!)... Cum anume crezi ca ar trebui tu sa fii asa incat sentimentul de neputinta care te chinuie sa-ti dispara? Ca nu vrei sa recunosti ca pe unii intelectuali ii obsedeaza IQ-ul, asta o sa ramana alta problema, ca doar nu vrei sa spui ca poti sa fii un intelctual si inca unul fin si sensibil ca tine fara IQ mare... Sa nu-mi spui ca nu-ti trece prin cap in acest moment ca esti cu mult mai desteapta decat mine, de exemplu, ca nu te cred.

Billy, on 13th October 2010, 19:33, said:

a.   Ca nuca-n perete; dupa cum m-ai obisnuit. Retine : daca esti fericit continuu => esti bolnav. Lasa-l pe Krishnamurti ca el vorbea de altceva.
b. Bla bla bla...n-o mai drege, ai comis-o.
c. Vrajeala cu care te invarti in picaj dupa ce lansezi perle. Asta-i rau.
d. E sigur, te-a influentat gogoasa religioasa. Ti-a conditionat mintea in asa hal incat...
e. Ia uimeste-ma cu studiile alea. Au bagat si drogatii la credinciosii fericiti ? Aia daca au ce trebuie sunt fericiti continuu.

Billy, on 13th October 2010, 17:53, said:

Impacarea cu sine insusi e fericire? Eu m-as fi gandit la fericire mai degraba ca la o stare de bine foarte intens in care uiti de orice altceva. Deci la niste momente, nu la ceva permanent.

Ce-i aia fericire? Care este definitia fericirii? Nu cred ca se poate vorbi despre fericire fara a se stabili o definitie clara a fericirii.

Stiu, sunt batut in cap pentru faptul ca nu-mi dau seama ce inseamna pentru fiecare "fericirea", dar poate ma lamuriti voi. Exista o fericire "universala"? Sincer, nu as vrea sa ajungeti iar la discutiile despre morala.

MyOwnPrison, on 13th October 2010, 21:31, said:

Fericirea este in stransa legatura cu sentimentele iubirii, bucuriei, pacii, curajului, iar nefericirea cu cele ale urii, fricii, tristetii, nelinistii samd.

gi_fubar, on 13th October 2010, 20:25, said:

Transilvanus, on 13th October 2010, 21:24, said:

   definitiile voastre sunt in asa fel incit numai la sex te indeamna sa te gindesti dar si asta e tot o "fericire"

Edited by Primejdie_Stan, 13 October 2010 - 21:19.

karuna, on 13th October 2010, 21:10, said:

Ti se pare ca discutia asta e despre mine si despre tine? Ca mie, sincera sa fiu, nu.

Edited by ioana_c, 13 October 2010 - 21:04.

karuna, on 13th October 2010, 21:50, said:

Edited by Primejdie_Stan, 13 October 2010 - 21:05.

ioana_c, on 13th October 2010, 22:01, said:

Pai despre a cui fericire se discuta aici, draga?... Cumva despre cea a bolovanilor  ratacitori prin Univers?   Probabil ca nu, am eu convingerea. De asemenea, cred eu, ca nici despre fericirea mormolocilor si a drosofilelor. Si uite asa, eliminand din aproape in aproape, ma gandesc ca dezbatem doar despre fericirea OMului. Si ajungand aici propui cumva ca persoanele de fata sa fie excluse?...

karuna, on 13th October 2010, 22:35, said:

Da. Mi s-a parut ca e o discutie teoretica, de principiu.

Edited by ioana_c, 13 October 2010 - 22:01.

Transilvanus, on 13th October 2010, 21:24, said:

Dar impacarea cu sine insusi chiar este un bine foarte intens caci ia sa vedem, mai pe indelete, cum se poate ajunge la o astfel de impacare ... Cum altfel, as zice eu, daca nu prin atingerea unei armonii in sinele insusi si intre sine si mediul imediat inconjurator, fie el viu ori neviu? E greu sa ajungi sa traiesti in armonie? As zice ca nu. E bine sa traiesti in armonie? As zice ca este perfect de bine si, dincolo de un point of no return, este chiar ... permanent.

Armonia deci pare sa fie secretul si mai adanc decat ceea ce defineam drept cauza, pana mai sus, pentru fericire prin impacarea cu sinele. Iata deci cum una deriva din cealalta: armonie -> impacarea cu sinele -> fericire continua. Ce oare duce la aparitia armoniei? Are ea, armonia, si deci in ultima instanta, fericirea, cauze si mai profunde? Ramane de vazut ce s-o mai iti din discutiile care urmeaza.

Edited by Billy, 13 October 2010 - 22:06.

Billy, on 12th October 2010, 20:19, said:

Esti al treilea om pe care-l cunosc care se declara fericit, primul e alcoolic, al doilea e retardat (cu acte in regula).

P.S. Nu glumesc.

ix_, on 13th October 2010, 23:05, said:

Nici eu nu glumesc si se pare ca ma aflu intr-o companie ... selecta.

PS Dar oare poti spune deja ca ma cunosti?

Edited by Billy, 13 October 2010 - 22:09.

ioana_c, on 13th October 2010, 22:54, said:

Pai si pe cine cunosti tu cel mai bine asa incat sa iti poti da cu parerea despre fericirea OMului?... Si uite asa ajungem sa vorbim in nume propriu, asta ca sa fie pe cinstite(!) ... Asa cum face de altfel si initiatorul topicului, fiindca altfel chiar nu ar avea cum.

Deci, draga, acuma ca ne-am lamurit, hai sa ne intoarcem la oile noastre si raspunde frumos, asta daca vrei sa fii amabila, la intrebarea care ti-am pus-o:Cum anume crezi ca ar trebui tu sa fii asa incat sentimentul de neputinta care te chinuie sa-ti dispara?

Billy, on 13th October 2010, 18:59, said:

Well then, that trick works for you only. Credeam oricum ca fiecare vorbeste despre fericirea lui. And my happiness != your happiness, for all mes and yous in the universe with one exception.

karuna, on 13th October 2010, 20:10, said:

Popusoiul e bun fiert cu sare. Makes me happy all the time. Cat despre IQ, e mai bun intr-un filtru.

Billy, on 13th October 2010, 23:03, said:

Eu asociam fericirea cu niste stari de exceptie. Nu poti trai o stare de bine foarte intensa tot timpul, cred. Ar fi ca si cum ai fi tot timpul indragostit. Mi se pare nefiresc, la fel cum mi s-ar parea nefiresc sa fii tot timpul deprimat si trist (si nu ma refer la stari patologice. Echilibrul cred ca tocmai in asta consta, intr-o stare de calm interior, de liniste, nu de euforie.  

Personal nu cred ca mai putem trai intr-o armonie totala cu mediul inconjurator. Cred ca asta e nostalgia paradisului pierdut. Armonie cu sine insusi, da, atunci cand ajungi sa te accepti asa cum esti si sa-ti accepti caracterul muritor. Presupun ca asta se cheama intelepciune.

karuna, on 13th October 2010, 23:52, said:

Cred ca ioana_c ar dori sa poarte o discutie de idei, nu sa fie interogata cu privire la sentimentele ei proprii.  

zenon, on 13th October 2010, 17:41, said:

Vad ca iar folosesti un termen al BOR dar care n-are de-a face cu crestinismul "pomelnic".
Din pacate nu stii "aranjamentele religioase" ale lui Dumnezeu ...El este singurul dumnezeu!
Ceea ce ai sters erau citate date de catre niste oameni care se regasesc intr-o carte ...intamplator era 1Cornteni care face parte din Biblie.
Important nu e sa stergi repede ceea ce tu consideri a fi o reminescenta din fosta ta religia (chiar daca a fost sunt sigur absolut eronata si gresita) ci important la acest topic era sa vezi efectiv ce a fost scris despre dragoste caci ea aduce fericirea!
fericirea un sentiment egoist????!!!! mai sa fie ... ce paradox! Asta pentru ca ma tem nu cunosti ce este aceea fericirea! (nu spu ca nu o ai sau ca n-ai avut-o)
Nu vreau sa fericesc toata planeta, asta de unde ai scos-o????? Exagerezi si chiar inventezi....

ix_, on 13th October 2010, 23:05, said:

Din nefericire pentru Billy te cred si io.
O sa incerc sa vad ce mai spune Billy, sunt putin cam ingrijorat pentru el ....

Billy, on 13th October 2010, 19:37, said:

Sunt de acord!
Insa repet intrebarea: cum de spui ca esti incontinuu fericit? Nu ai facut in ultima vreme de cand spui ca esti fericit nicio greseala cu rea intentie ..cat de mica...?
E posibil sa fi gresit intentionat la un moment dat si apoi sa fii dat ignorantei repede?