Sunni - Shia

Am deschis acest nou topic in dorinta de a avea o discutie dedicata acestui subiect (sunt discutii despre relatiile intre sunni-shia pe alte topic-uri).

As dori sa invit mai intâi userii musulmani sa ne ofere o vedere de ansamblu a modului in care ei vad unitatea intre cele doua ramuri ale islamului. Rog de asemeni userii nemusulmani sa nu posteze pâna vom primi un punct de vedere musulman.

 berol, on 21st September 2009, 17:23, said:

Cam sufla Khamsinul pe topicul asta... Mai asteptam, sau pot sa postez ceva?

 searcher-star, on 25th September 2009, 16:43, said:

Si eu ma intreb unde ne sunt partenerii de dialog.
Daca nu te superi, le mai putem acorda o saptamana, zece zile? Poate sunt prea ocupati.

Edited by berol, 25 September 2009 - 16:02.

 berol, on 25th September 2009, 16:01, said:

OK. Postez ceva luni? Vor fi 10 zile...

Bun. Haidem sa deschidem subiectul, cei direct implicati nu s-au aratat dornici...
Si cred ca stiu de ce: Islamul e obsedat de propriul monolitism. Ceva perfect nu poate avea nici cel mai mic defect si deci si cea mai mica fisura deranjeaza enorm. Drept care, desi sciziunea nu e asa de grava - in definitiv vreo 88% din musulmani sunt sunniti - totusi le induce o senzatie de discomfort mult mai mare decat ne induc noua sciziunile noastre.
Deci, cum se sta? Sunniti sunt 88%, Shiiti cam 10-11% iar altii 1-2%. Sunnitii sunt majoritari cam peste tot, inafara celor cateva zone, restranse dar strategice si importante in raport cu "leaganul" lumii islamice, unde shiitii sunt dominanti: Iran, Azerbaidjan, sudul Irakului, estul Turciei, vestul Afghanistanului, plus litoralul sudic al Golfului Persic. Mai e nordul Yemenului si sudul Libanului. Ceilalti 1-2% mentionati sunt secte bizare fara relevanta alta decat locala.
De unde a pornit sicziunea? Ei bine, spre mirarea noastra care ne-am obisnuit ca schismele sa fie bazate pe dezbateri teologice stufoase, la ei s-a pornit de la o cearta pur dinastica pe care doar ulterior s-au grefat elemente mistice. O cearta in sanul familiei lui Mohamed mai precis. N-o sa va obosesc cu detalii inutile cine din cine se trage, dar ideea e ca el murind fara fii, toate rudele si-au arogat dreptul de a-i mosteni autoritatea pe diverse criterii cine i-a fost mai drag, mai apropiat de nevasta x sau de unchiul y. S-au evidentiat 3 linii dinastice, Omeyazii, Abbasizii si descendentii lui Ali (un var). Intre 632 (decesul lui Mohamed) si daca bine retin 672, au domnit niste rude cu care toti au fost de acord - cei 4 Califi Drepti. Apoi au venit prin violenta Omeyazii, la randul lor exterminati de Abbasizi la 753. Abbasizii au fost exterminati de mongolii lui Hulegu la 1258 desi autoritatea lor era, by then, pur ceremoniala, cam ca Imparatul Japoniei in vremea Shogunului - aici sultanii turci. Au mai ramas familii derivate din care se trag unii dinasti actuali.
Descendentii acestui Ali, au avut o soarta ciudata si trista in sensul ca n-au avut puterea niciodata dar au cautat-o si toti au murit umbland dupa ea. Spre deosebire de alti pretendenti, ei insa au fost cvasi-divinizati de o parte a lumii musulmane. Unele secte precum Allauitii sustin nici mai mult nici mai putin decat faptul ca Ali era Allah! N-am reusit sa aflu ce le-o fi cashunat pe individ, but then again, nu inteleg nici ce le-a cashunat pe Mohamed, ce vad ei "perfect" la acest individ violent, totalitar si pasional ca sa nu zicem altfel. In fine...
Pe scurt, de la Ali pana pe la 870 sau asa, au fost 11 generatii de pretendenti nefericiti, toti morti violent daca nu ma insel. Lumea i-a numit Imami. Al 11lea a murit fara descendenti, arestat la domiciliu de catre Abbasizi, dar rudele au zis ca exista un copil, al 12lea Imam, pe care Allah l-a luat la el si-l tine ascuns pana la sfarsitul lumii cand va lua puterea peste pamant. Imamii acestia au fost considerati de adeptii lor ca niste fapturi sfinte, care sunt niste intermediari intre oameni si Allah, putand chiar adauga la Canonul Islamic, erezie nemaipomenita la sunniti pt.care canonul e perfect. Au fost de asemenea considerati ca fiind un fel de super-eroi, fiind nevoie de o armata intreaga sa bati unul.
Dupa martiriul succesiv al imamilor sai, si stingerea familiei lor deghizata de shiiti in "ocultarea" ultimului din ei, care a ajuns un fel de mesia terestru dar invizibil si care va reapare la Final, cultul ce se reclama de la el s-a raspandit peste tot dar nicaieri in numere mari. O vreme, familia Fatimizilor a pus mana pe Egipt si a facut din el un califat shiit rival Bagdadului sunnit. Populatia insa nu s-a convertit. S-a format in schimb un cuib de shiiti in Liban, care a supravietuit caderii Fatimizilor pe la 1200 si ceva. De acolo din muntii Libanului, au reusit sa converteasca la shiism niste triburi de turci din Anatolia si Azerbaidjan. Iar acei turci, Safavizii, au reusit sa puna mana pe Iran pe la 1500. Iar ca sa se poata distanta de Otomani, au bagat la greu shiism in populatie. Libanul a reusit sa converteasca Iranul... bazandu-se probabil pe niste afinitati mai vechi, in definitiv linia Imamilor era inrudita prin casatorie cu fosta dinastie sassanida preislamica, deci anumite ecouri din ethosul iranian au ajutat. Nu stiu de ce iranienii nu s-au convertit la shiism din prima, si au trebuit sa astepte safavizii, dar poate e pt.ca atat vechiul mazdeism cat si crestinismul si budismul supravietuisera masiv in Iran, pana le distrusese sunnitul Timur Lenk pe toate pe la 1400. Poate de-aia, iranienilor le fusese extirpata fibra stramoseasca prin masacrele timuride dar tot nu voiau sa fie sunniti ca mainstreamul. Asa ca s-au cufundat in shiism. Mai e un aspect: limba si cultura persana cunoscusera o oarecare eclipsa in primele secole islamice, totul trecea printr-un filtru mai mult arabist. In schimb, turcii au fost mereu indragostiti de limba si cultura persana, le-au incurajat enorm in Iran, si chiar si-n sunnitul Istambul, limba culturala era persana.
Iata deci ca shiismul si cultura iraniana se datoreaza unor turci anatolieni rivali otomanilor si care s-au inspirat pt. a crea o confesiune rivala pe revitalizarea unui cult din cateva vai libaneze si siriene. Iti sta mintea in loc cand te gandesti, nu?
Inca ceva: shiitii seamana mult cu vechii pagani persani si credinta lor in Saosyant. Dar despre astea mai incolo.

Partea a doua
Incepusem sa va zic de Saosyant.
Persii, vechii iranieni preislamici, credeau ca Gayomart primul om a gresit, si a corupt lumea. Va trebui sa vina Omul Perfect, Saosyant, s-o purifice.
Vedem deci ca aveau o religie foarte apropiata de crestinism. Doar ca, la fel ca evreii care asteptau un Mesia in sanul iudaismului, si persii asteptau un Saosyant in sanul mazdeismului lor. Nu prea imi dau seama de ce nu au trecut la crestinism de-a lungul secolelor, mai ales ca focarul crestinismului era aproape. Poate ca n-au avut pur si simplu un Constantin, si crestinismul a ramas o chestie minoritara. Mai era si dusmania milenara intre ei si romani si apoi bizantini, care devenind crestini au facut probabil si crestinismul sa fie o religie perceputa ca fiind rivala in Persia.
Cum ziceam in postul precedent, crestinismul a ajuns in ciuda nefavorizarii sale de catre regii persi, si-n ciuda punerii sale in umbra de cucerirea islamica, sa aiba adeziunea probabil aproape a unei jumatati din populatie. Care insa a fost exterminata de sunnitul Timur Lenk intre 1400 si 1420. Asta probabil a provocat redirectionarea pornirii mesianice a iranienilor de la crestinism la shiism. Cand Safavizii de care aminteam au implementat de pe la 1500 shiismul in Iran ca sa nu semene cu Otomanii, populatia a adoptat rapid si cu entuziasm si patos noua religie. S-au elaborat atunci cea mai mare parte din legendele cu supernaturalitatea Imamilor si ceremoniile de doliu dupa ei, inclusiv cele in care mii de participanti la defilare se sangereaza de-s rosii din cap pana-n picioare cum vedem prin reportaje.
Cand se inaugura un nou rege in Iran, acesta avea tronul lui dar langa el era unul mai mare, gol, pe care sedea Imamul Ascuns, nevazut de nimeni. Tronul gol e un simbol antic foarte raspandit pentru Monarhul Ascuns, adevaratul stapan al tarii, duhul ei tutelar.
Este evident pentru cunoscatori faptul ca Imamul Ascuns e de fapt un substitut pentru Saosyant.
Nu sunt astea singurele elemente care arata spre o straveche baza pagana pentru shiism.
Mai sunt de pilda, Profetul Verde, un personaj responsabil cu inspiratia divina care sta undeva pe axa polului. Pai, pentru cine stie mitologie si simbolism, asta-i Chronos sau Aton, pe axa lumii. Inclusiv culoarea verde i se potriveste, Aton al vechilor egipteni fiind "cel verde".
Si acum o mica precizie, nu toti shiitii cred in Imamul Ascuns: cei din Yemen de care vorbeam mai sus, nu au un principiu dinastic nici supranatural pentru a desemna un imam: ei se opresc la Zayid, al 7lea din cei 12. De acolo, ei considera ca orice descendent al lui poate fi numit imam, daca se arata vrednic. Nu e necesar sa fie doar urmasul primului nascut, nici sa fie supranatural. Pot fi mai multi cu demnitatea asta in acelasi timp, sau nici unul.
Mai sunt adeptii lui Agha Khan, si aia cateva milioane, care cred ca Imam e descendentul unui alt urmas mai timpuriu al lui Ali. El e ca un fel de guru, nimic mai mult.

Pe ce se bazeaza shiismul dpdv islamic, sa-si justifice existenta? Pe o vaga profetie a lui Mohamed, in cateva hadithuri, cand a zis ca 12 drepti ii vor continua si sprijini credinta, si ca un salvator va veni pentru Islam la momentul Apocalipsei, din familia sa, si va instaura Califatul peste lume.
Sunnitii nu fac mare caz de asta, considera diversi insi istorici cum ca au fost cei 12, sau inca urmeaza. Pe Salvator, Mahdi cum il numesc, il asteapta dar il considera om obisnuit ce se va naste/s-a si nascut? la momentul potrivit din niste descendenti ai lui Mohamed. Shiitii considera ca cei 12 Imami sunt cei referiti, iar al 12lea va fi Mahdi cand se va face vazut din nou.
Nu astea sunt singurele diferente: desi Islamul isi zice exclusiv monoteist si anti-idolatru, natura umana e natura umana, si au si ei sfinti care au devotatii lor, mormintele lor la care se fac pelerinaje etc. Cei bine scoliti in teologie islamica devin Ulema, invatati, care se pot duce si face parte din colegii locate prin universitatile islamice, care dau sfaturi oamenilor si liderilor in legatura cu cum sa fie buni musulmani, cum sa rezolve dpdv islamic problemele ce apar, si cum sa conduca tara islamic. Nu exista preoti, la moschee un ulema stimat conduce rugaciunea si tine predica.
La shiiti e un pic altfel, invatatii se numesc mullahi, sunt condusi de un ayatollah si formeaza o clasa sacerdotala care oficiaza nunti si alte ceremonii, sfintii shiiti sunt mult mai venerati, Imamii sunt cvasi-adorati, si in general clasa sacerdotala e mult mai implicata in aparatul de stat si supravegherea/ indoctrinarea populatiei. In Iran seful statului nu prea poate face multe fara permisiunea ayatollahului. Si la sunniti autoritatea ulemas e de temut, dar fiind colegii fara autoritate alta decat stima populara si nefiind parte a unei ierarhii, influenta lor e mult mai difuza. Asta explica de ce intre sunniti pot exista dictatori laici precum Ataturk sau Assad sau Sadat, pe cand la iranieni Reza Pahlavi a fost dat jos de o revolutie islamica dupa ce a incercat modernizarea societatii.

Care au fost urmarile existentei shiismului in istorie?
Ei bine, n-au fost deloc neglijabile.
In primul rand, shiismul a fost fermentul multor shimbari dinastice, multi pretendenti favorizand partida shiita sau alaturandu-i-se ca sa castige vreun tron.
Deci a avut un rol important in scindarea lumii musulmane. Trebuie precizat ca secesiuni de la califat au existat mereu, si lupte intre pretendenti, dar in acest fel au capatat o profunzime mai mare.
In al doilea rand, a permis dezbinarea Islamului in conflictul cu Crestinatatea. Pe tot parcursul secolelor 16-17, Iranul shiit a fost aliatul Occidentului impotriva otomanilor sunniti. Yemenitii zayiditi au fost si ei un focar de revolte in sudul Arabiei.
In al treilea, a ajutat resurgenta fanatismului azi: aparitia islamismului radical ca putere politica in Iran in 1979 n-are nimic intamplator. Am explicat mai sus cum a fost intim legat de existenta unei clase sacerdotale care controleaza masa mai de aproape. Si nu doar asta, clericii iranieni sunt si mari negustori, inruditi prin casatorii cu clasa acestora ceea ce a facut ca la Revolutia Islamica au avut banii si sustinerea Bazarului, fapt deloc neglijabil. Negustorii erau impotriva liberalizarii comertului pe care Sahul Reza incepea s-o promoveze.
Inclusiv manifestarile radicale sunnite sunt influentate de el: familia Al Saud din Arabia Saudita vine din sudul Irakului, zona shiita. Obsesia lor cu legiferarea tuturor aspectelor vietii poate fi o influenta.
In plus trebuie mentionat sufismul. Unii din voi probabil stiu de acest curent mistic, subteran in mare parte, putin vizibil pe strada, sau in moschei, sau la tribune. E oarecum asemanator budismului zen, isihasmului de la noi, mai pe larg tuturor miscarilor exclusiv spirituale adresate misticilor neinteresati de societate. Nu-l discutam aici ca nu e locul dar trebuie mentionat ca e destul de diferit de ortodoxia islamica, si uneori foarte deschis si tolerant. Iar shiismul, cat nu domina, e un cadru important de exprimare si dezvoltare a sufismului, cum se intampla in general cu minoritatile fara putere.
Cred ca si modernizarea Turciei se datoreaza mentalitatii shiite. Suna bizar dupa ce tocmai am zis ca radicalismul iranian si poate chiar saudit vine din el, dar lucrurile-s mai complicate, acelasi fapt are urmari total diferite de la o tara la alta. Ma explic: in Turcia shiismul nu e dominant, si e foarte amestecat cu secta lui extrema a Allauitilor, divinizatorii lui Ali. In aceasta pozitie, nu mai e o forta conservatoare ci mai degraba una inovatoare. Vrea pluralism, ca sa se poata exprima. Allauismul e mult mai laxist moral si teologic. Sufismul e si el foarte prezent, dupa cum am zis si mai sus cum e cu minoritatile. Shiismul incurajeaza misticismul ne-ortodox prin natura lui si cultul imamilor si martirilor. Deci nu e de mirare ca intr-un asemenea cadru a aparut o mentalitate mai putin conformista. Nu ca Ataturk ar fi fost shiit - oricum era agnostic spre ateu - dar a trait intr-un mediu, in speta armata otomana, foarte influentata daca nu de shiism atunci de tot sufismul si laxismul/relativismul care veneau cu el.

De curand am auzit ca Ahmadinejad al Iranului shiit s-a rugat la Istambul intr-o moschee sunnita. Dubla veste foarte interesanta:
- unu, seful politic al shiitilor a zis deschis ca daca se pune de jihad si seful e sunnit, el i se alatura
- asta se intampla in Turcia, tara cica moderna-moderata, si de ceva timp sub majoritatea politica a unor neo-islamisti
Posibil sa fie nori destul de negri la orizont...
Ar fi prima data ca sunnitii si shiitii lupta la unison, din cate stiu. Poate vad totusi Islamul ca o tabara unita in confruntarea intre civilizatii. Iar moderatii si separatistii par a pierde terenul.
Inca e drept ca dupa cum spuneam mai sus, diferentele intre ei nu-s asa de teologice.

Yep, nori negri indeed...
Erdogan al Turciei tocmai a declarat si el ca Ahmadinejad e "negresit" prietenul Turciei.
Islamul depaseste toate diviziunile cand e vorba de antagonizarea restului lumii.
De ce insa n-a facut asta mai devreme, cand persii se aliau cu occidentalii impotriva turcilor?
Pai pe atunci erau lupte dar musulmanii nu se simteau amenintati. Acum se simt, si sunni si shia, desi noi suntem cei mai molai oameni actualmente, din toata istoria lumii cred. Dar, modernismul si occidentalizarea castiga teren si fara sa facem nimic voit, noi marea masa occidentala, si liderii lor simt asta. Atunci, ei stiu ca asta chiar e "lupta finala". Noi nu vrem nicicum sa stim.

Tocmai am aflat ca-i scandal intre Sauditi si Iranieni, ca cei din urma sprijina separatistii shia de la granita cu Yemenul.
Ma explic: e o regiune, Jizan, ocupata de Sauditi, care tinea de Yemen si-i plina de Shia. Deci iranienii-si ajuta fratii de confesiune.
Deci mai e totusi ceva pana la marea unire a musulmanilor.
Asta fiind zis, o mare provocare precum un atac israelian asupra tintelor militare ale Iranului, sau aparitia unui personaj carismatic care sa stie minimiza diferentele intre ei si sa fie recunoscut de Mahdi, ar putea schimba totul peste noapte.
Affaire a suivre...

pai se aliaza intre ei pana ii nimicesc pe infideli .Apoi se vor lupta intre ei.
unii teologi musulmani propun alianta cu crestinii pentru ai nimici pe pagani (evident dupa asta va urma lupta intre fostii aliati)

 soka norman, on 28th November 2009, 00:45, said:

Desigur.
Numai ca e nevoie de o trauma majora sa-si uite, totusi, diferentele. Si o atare trauma, cea mai probabila azi, ar fi un atac israelian asupra Iranului. Deja musulmanii-s excitati de afacerea cu Iraku' si Afghanistanu' si de cresterea nici nu inceata, si foarte sigura, a fanaticilor si a influentei lor intre ei, si nu le-ar lipsi mult sa explodeze in bloc.

search-star, undeva mai sus faci o confuzie intre alewi (shiiti sirieni) si alevi (impropriu zis shiiti turci). cauza modernizarii Turciei prin prisma religioasa sta tocmai in distinctia dintre shiitii proper si alevi, care mentin reziduuri ale credintei pre-islamice a turcilor. si acum la ei se foloseste termenul de Tengri in loc de Alah. Aproprierea si confuzia cu shiismul rezida in faptul ca alevitii sustin si ei modelul omului perfect, acceptand-ul pe Ali ca atare, dar sustinand in acelasi timp ca oricine poate fi un om perfect, multi dintre ei il considera pe Gandhi (mai sunt si alte exemple, doar ca nu mi le aduc aminte acum) fiind un om perfect. ei insisi nu se considera shiiti proper, desi in anii 70 Khomeini i-a inclus in masa shiititor. personal, eu cred ca exista o diferenta foarte mare intre shiiti si aleviti, tinand cont de ideile umaniste si toleranta credintelor alevite, de egalitatea barbat-femeie, de monogamie, samd.

 morringain, on 19th December 2009, 18:25, said:

Stiu ce vrei sa zici. Si ai dreptate.
Dar din ce m-am documentat, e greu de facut diferenta, alevii astia sunt divizati in mai multe grupuri, si fiecare graviteaza spre alta directie si grupare mai mare. Unii graviteaza spre shiism, altii-s mai pagani, altii spre sunnism... Multi nu stiu nici ei sigur de care sunt exact, si altii declara ca tin de cutare grup mai mare ca sa aiba relatii avantajoase, desi in privat gandesc altfel. E cunoscut de mult ca adeptii lui Ali sunt foarte oportunisti ca apartenenta declarata.

Niste chestii interesante despre shiiti, sunniti, sufism si asteptarea Mahdi-ului:

The "Soft" Mahdism of Neo-Ottoman Expectations
Much virtual ink has been spilled, recently, about the global Islamic movement headed by the Turkish expatriate Fethullah Gülen (who, two years ago, was ranked the world’s #1 public intellectual).  Many analyses are positive, whether intensely or mildly  so;  others , on the contrary, portray Gülenists as crypto-Islamists threatening not just Turkey but the United States.    I’m still forming my opinion of this movement, but at this juncture I tend to side with those who see the Gülenists as neo-Ottoman Sufis (or perhaps neo-Sufi Ottomans?) rather than as Muslim Brothers with moustaches.   One important aspect of Gülenist  ideology that often gets missed by commentators is its sub rosa, “soft” Mahdism, which derives from Fethullah Gülen’s own personal adherence to the teachings of Bediüzzaman Said Nursi (d. 1960) as elucidated by Zeki Saritoprak.   Nursi  was a late Ottoman/early Turkish  Republic Islamic thinker and writer who was heavily influenced by Turkish Sufism.   And Sufism, with its mystical and charismatic proclivities, has always been quite susceptible to Mahdist trends—Nursi’s Sufi leanings being no exception.  He did, however, differ with traditional Sunni Mahdist thought on some levels: for example, according to Saritoprak, “we may say…that in Bediüzzaman’s view every age has its Mahdi,” from which “it is understood…that the Mahdi is not an individual.”  Most importantly,  “he [Nursi] does not consider the Mahdi to be someone who will set everything in order…with the sword.  He sees him [the Mahdi] as a normal human being and great reformer” who will “revive the Sunna of God’s Messenger”  and whose “service will become increasingly brilliant until the start of the 16th century of the Hijra, following which an evil movement will gain dominance.”  But Nursi’s thought seems to exhibit some cognitive dissonance on the topic of the Mahdi:  while  in some writings he stresses the non-individual concept of the Mahdi as almost a Star Wars-like “force” rather than a person, in other places Nursi does admit that “the Great Mahdi expected at the end of time is the last of the Mahdis and reformers.”    
Observations:
1)      Nursi’s/Gülen’s pacific Mahdism is a welcome break from the normal martial messianic view of the Mahdi espoused in many Sunni, and some Shi`i, sources (and embodied by any number of self-styled Mahdis over the last millennium of Islamic history); however….
2)      This same view of the Mahdi as an apolitical  mujaddid, “reformer,” who exists in every age also allows for relative ease in donning the mantle of the Mahdi by a sufficiently self-assured, pious and charismatic Muslim leader—as may very well be the case with Fethullah Gülen himself, or with another prominent, Nursi-influenced Turkish Mahdist, Adnan Oktar (whom I interviewed , in Istanbul, in 2008).  
3)      The 16th Islamic century begins in 2076 AD.  Thus, Said Nursi and, presumably, his disciple Gülen both  see the first  three-quarters of the 21st century as a period of increasing Mahdist, and almost certainly Turkish, influence.  Will the Mahdi restore the Ottoman caliphate before the American tricentennial?
4)      Someone, somehow, needs to ascertain the extent to which neo-Ottoman Nursian Mahdism influences the ruling AK Party in Turkey.  It may be that Turkey’s soft Mahdism proves more problematic to the West, in the long run, than Iran’s harder version.  

Last week, according to the Arab news outlet al-Arabiya, President Ahmadinejad of Iran "reiterated his accusations that the United States was hindering the return of...the Mahdi..." (http://www.alarabiya.../24/101367.html) and that Iran would "cut...from the arm" any hand used to attack Iran." Also, according to this report, Ahmadinejad said "if the Mahdi does not come, this will mean that the battle of Karbala could be repeated. The Mahdi will face what the prophets faced and his life will be in danger." He went on to claim that American "arrogance" is a major stumbling block to the 12th Imam's return, and pulled out the usual Chomskyian and Far Left Democrat allegations that the US "plunders the wealth of nations by invading them" and perpetrated the 9/11 attacks itself "to gain the sympathy of the world."  
Observations
1) Karbala was the paradigmatic, for Shi`is, battle in 680 AD between Husayn (grandson of Muhammd through Ali) and his followers, on the one hand and the "usurper" Sunnis led by the Umayyad caliph Yazid I, on the other.  The Shi`is were soundly defeated and Husayn "martyred."  Karbala, today, is located in Iraq.   Also, some Twelver Shi`is in Iran believe that the seat of the Mahdi's global caliphate will be in Kufa--also in Iraq.  So current Iranian geo-eschatology hinges on important events taking place in Iraq, not Iran--an issue that analysts should keep in mind.  Note, as well, that Ahmadinejad allegedly states that if the Mahdi does NOT come, Karbala could be repeated. Is this a very clever way of sowing the ground for Iranian military action against Iraq (or Americans in Iraq?) in the absence of the Mahdi?  Or is it a true believer's way of preparing the way for someone to claim the Mahdiyah?
2) Ahmadinejad's repeated refrain accusing the US of plundering other nations' wealth scores points not just with Hugo Chavez but with at least some factions of the Left--those who show up at Davos every year, clad in their expensive Birkenstocks, backpacks and cellphones, to trash the evils of the global capitalist system led by the U.S.  It also reminds me of the inevitable couple of  students in my college world history classes who would parrot that "the US invaded Iraq for oil!"  Of course, none of them could ever answer my follow-up question: "then why is gasoline in the U.S. not 50 cents/gallon?"
At the end of the article al-Arabiya glosses that belief in the Mahdi is only found in Sh`ism--indicating that al-Arabiya writers and editors know very little about Sunni history and its legions of Mahdist claimants and movements over the last 14 centuries.
Final note: one of my clerical contacts in Qom, when asked about these statements of Ahmadinejad's, told me "they are not true"--although he admitted to having neither heard the speech nor read the transcript.  If he can provide me evidence that the IRI President indeed did NOT say such things, I'll be happy to publish it here.

Detalii, pe Mahdi Watch.

Stiu, nu e in romana dar n-am nici eu vreme sa traduc/rezumez atat...

 berol, on 21st September 2009, 16:23, said:

cu cine vreti sa mai aveti discutii?cu musulmanii?cine nu are ce face sa va raspunda ,voi puneti intrebari si raspunsuri numai in bataie de joc,eu una am renuntat sa mai am o discutie cu voi,nu meritati!!!