Chiar este asa de simplu sa fii parinte

Ana,hai sa fim seriosi.Cum adica in Ro nu ai voie sa-ti pocnesti progenitura?In Ro ai voie orice daca nu stiai pina acu'.Ca nu e frumos si doare,asta e alta mincare de peste.

Un parinte bun isi educa copilul fara sa-l bata. Daca nu reusesti este vina ta, nu a copilului.

Cristist50, on May 9 2005, 14:00, said:

In strainatate exista cultul asta al dezvoltarii personalitatii copilului, sa faca el alegerile. Eu am alta parere ... Il dau la gradinita, sa inteleaga ca viata e o jungla. Mananci daca esti smecher, te joci cu jucariile fumoase tot daca esti smecher, inveti poezii si cantece ca sa te dai smecher, ti se serbeaza ziua si toti se imbraca frumos pt tine si-ti aduc cadouri, pt ca e bine sa traiesti in societate si sa ai prieteni ... Astea sunt alegerile pe care are voie sa le faca. Atat.
Ce mananca acasa  si cat de scumpe sunt jucariile cu care se joaca el si daca le merita eu decid, nu el.
Am forta de convingere pt copii.  In clinica, dintre toti colegii mei, sunt singura care reusesc sa-i "imblanzesc" (dupa ce le dau parintii afara), sa ne jucam cu oglinda, cu papusa favorita cu care vin ei sa le poarte noroc, apoi trecem la sonda, "albinutza" ... Ii poti castiga de partea ta, pt ca ai atuul sa fii mai destept decat ei si sa le intuiesti gandurile. Dar poti face asta in mod folositor, dandu-i senzatia ca el face alegerile nu ca este condus spre acele alegeri.

mars0212, on May 9 2005, 14:10, said:

N-am zis sa rupi cureaua pe el, dar o palmutza la fund cand face prostii sau racneste fara motiv .. nu strica.

mars0212, on May 9 2005, 14:10, said:

E, acum sunt sigur! TU NU AI COPII! CU SIGURANTA!

Am un frate de 6 ani, eu am 21. Am o idee cat de cat vaga cam ce inseamna un copil. Niciodata nu l-am atins macar, si nu va imaginati ca sunt genul de frate care sta departe si se uita. Incerc sa am un rol cat mai activ in cresterea si educatia lui si asa a fost dintotdeauna.

mars0212, on May 9 2005, 14:25, said:

Nu stiu de ce  am senzatia ca acel copil este extrem de rasfatat, si primeste tot ce vrea, asa ca nu are motive sa fie al naibii, oricum daca devine irascibil in secunda urmatoare i se face pe voie.

mars0212, on May 9 2005, 14:25, said:

Si parintii tai nu l-au "atins" niciodata??

Chiar daca eu stau mai putin cu el (a fost o alegere cumplita, nu as vrea sa fiti in pielea mea) asta nu inseamna ca sunt preferatul baietelului meu. Tot 'mami' e de baza.
Ana, gandeam ca si tine: eu o sa fac, eu o sa dreg, nimeni nu ma face.
Viata mi-a dovedit ca n-am avut dreptate si aici nu ai cum sa ma contrazici. De ceea ce mai sunt eu convins este ca vei avea aceleasi surprize ca si mine.
Tu vorbesti din prisma unei femei care lucreaza cu copii cateva ore pe zi, si nu tot timpul cu acelasi copil. Durerea ta de basca in ceea ce il priveste pe acel copil este mare iar dupa ce el a plecat, te speli pe maini si te gandesti ce frumos e afara. Urletele acelea ale copiilor cum spui tu, in general rup inima parintilor. Pe tine te deranjeaza. Si tine cont ca eu sunt tata si se spune ca tatii de obicei nu isi iubesc copii precum o mama. Mie mi se rupe inima si imi vine sa ma urc pe pereti cand vad o lacrima pe obrazul lui. Vezi care e diferenta intre noi, acum?
Dar fii linistita, vei avea si tu aceleasi sentimente eu sunt sigur de asta.

Si inca ceva, tu vorbesti ca din carte. Eu am pus cartile in raft pentru ca nu m-au ajutat cat credeam in deciziile mele.

"Si parintii tai nu l-au "atins" niciodata??"

Nu, desi adevarul este ca mama isi pierde mult mai usor rabdarea decat mine, asta este , sunt mai tanar, am mai multa energie si traiesc intr-o lume care are alte standarde decat cele ale lumii in care au trait parintii mei.

Cristist50, on May 9 2005, 14:32, said:

Stiu ca ai dreptate, si nu te contrazic, stiu ca un copil te schimba radical. Nu stiu cum si cat ma voi schimba eu, dar ma voi schimba cu siguranta.
Referitor la lacrimile copiilor care sfasie inima parintilor inteleg si asta, de asta in clinica ii si dam afara, ca nu e bine pt ei si nici pt copii. Am avut un caz, in care fetita de vreo 5 ani, cu un dezastru in gura, trebuia tinuta de tata pe scaun ( o tinea in brate, de maini si de frunte). Bineinteles ca fetita se smulgea, urla  pana se sufoca, plangea si am fost uimiti sa vedem ca tatal care era in uniforma de colonel cu nu stiu cate grade pe umeri si in piept era sa lesine. Se facuse alb ca varul   si-l vedeam cum se prelinge cu fii-sa in brate in scaun . L-am scos afara cu un pahar de apa, si am trecut-o pe mama in scaunul de tortura.
Ideea mea era ca parintii nu trebuie sa ajunga in postura asta. Sa nu-si aduca copii in acel stadiu. Toata sanatatea copilului depinde de ei, de alimentatia pe care le-o dau, de regulile de igiena si program de somn/joaca/mancat asupra carora nu se discuta. Aceste lucruri intra tot in educatie.

mars0212, on May 9 2005, 14:36, said:

Daca nu l-au atins niciodata inseamna ca:
1. Cineva (un adult) este in permanenta langa el.
2. Pericolele sunt tratate prin indepartarea copilului din acel loc si, daca este posibil, indepartarea ulterioara a pericolului.

A nu-l pedepsi niciodata se va dovedi o atitudine foarte paguboasa, vei vedea mai tarziu! Acel copil se va angrena in anturaje si activitati DEOSEBIT DE PERICULOASE pentru el! Asta, insa, evident, numai dupa ce va scapa de supravegherea adulta (candva intre 18 si 25 de ani). Daca nu ma crezi, fa o vizita in Regie.

Sa imi spui si mie cum o sa reusesti sa il faci sa doarma. Nun de alta dar baietelul meu nu doarme decat daca ii e somn. Daca nu, sta in pat si vorbeste singur si 2 ore nici o problema. Sau trebuie sa il bat putin ca sa taca?
Despre alimentatie nu discut pentru ca nu e cazul. Dar daca nu vrea sa manance ce sa ii fac sa ii infig mancarea in gat? Mananca atunci cand ii e foame si cu asta basta.

Si programul acela ... se va discuta, he,he he ... cand vine dupa amiaza si te saruta pe obraz si te roaga sa ii citesti o poveste, apoi sta lipit de tine si asculta cu ochii mariti de placere ...

Vreau acasaaaaaa  :crybaby:

Edited by Cristist50, 09 May 2005 - 15:05.

Cristist50, on May 9 2005, 15:04, said:

Da ... te cred ! Eu nu sunt parinte si nu stiu :) . Dar la gradinita au la pranz program de somn, unde ii vaneaza sa-i vada cu ochii deschisi. In legatura cu alimentatia, este suficient sa fie sanatoasa, si de mancat va manca el singur cand ii va fi foame.  Si de alte chestii nu mai discut ca vorbesc din carti, habar nu am cum e. Dar mi-e teama ca ma "va face" din priviri, cum ma fac cainele si motanul meu :) .

De asta sa nu ai griji ca te face. Cat despre motan si caine eu zic sa ii feresti de viitorul copil, cel putin cat este mic.
Dupa cativa ani nu cred ca mai sunt probleme dar cat sant mici ...

Mai, cred ca am plecat pe aratura fata de subiect. Intrebarea era "avem nevoie de reguli"?
Eu cred ca avem nevoie de sfaturi si de informatie, nu de reguli. Si mai ales de incredere in sine!
Va spun asta cu increderea in sine pentru ca la varsta de 1 an si o luna copilul meu era sa moara! Doctorul il diagnosticase initial corect (otita) insa nu observase ca pe parcursul a 10 zile se instalase o mastoidita! Care a ajuns chiar pe meninge! Din fericire pentru mine doctorul respectiv a fost suficient de descuiat ca, in momentul in care i-am spus "Domnu' doctor, nu poate fi vindecat, copilul meu nu mai are urechile simetrice si se invineteste in apropierea cefei la apropierea unei noi doze de antibiotic" sa il consulte din nou! S-a albit, s-a inverzit si, a doua zi, impreuna cu un profesor doctor l-au operat.

Deci, aveti incredere in voi si in intuitia voastra in ceea ce va priveste copilul mai mult decat orice!

Cristist50, on May 9 2005, 15:18, said:

Da, o sa-i las la parinti ... Sincer, sunt super imunizata la tot ce pot avea ei ... dar e mai bine asa . La tara femeile traiesc cu animale pana si dupa nastere. Sunt imune deja, si anticorpii sunt transferati copilului.
Am niste prieteni care in momentul in care li s-a nascut primul copil, si nu aveau cui lasa cainele si pisica, i-au ras din cap pana in picioare. Si iau ras pana copilul a facut 2 ani. Mai bine ramaneau urati in familie, decat frumosi printre straini.

Ana_Karr, on May 9 2005, 15:29, said:

Pai, n-ai inteles decat in parte. Problema mai este ca, dupa nasterea copilului animalele se pot imbolnavi de o boala pe care nu o facusera anterior, deci, anticorpi de la mama - nexam! Cred, insa, ca pericolul este mult supraevaluat. Eu nu am animale in casa (consider ca e impropriu, dat fiind ca stau la bloc) insa sotia mea a alergat in curte impreuna cu fratele ei printre pisici, caini, gaini si curci inca de cand au putut sa mearga... Nu, pericolul nu poate fi asa mare...