adresări nepoliticoase

de ce se supără oamenii cand se folosesc adresări de genul: fă, bă, mă-ta, tac-tu, sor-ta, frac-tu, aia, ăla, asta, ăsta. toate acestea sunt prescurtări. eu nu văd nicio intentie de jignire in aceste cuvinte. presupun că au apărut deoarece permit o lejeritate/comoditate in exprimare.
de ce la 'mă' nu prea se supără ? 'mă' pare acceptat de toată lumea. cum s-a ajuns ca 'mă' sa fie folosit când te adresezi unei fete ?

 Taquito, on Feb 20 2009, 12:30, said:

În mod istoric au fost folosite (în orașe cel puțin) numai în discuții ce conțin jigniri, răutăți sau în general aprecieri negative. Deci nu e vorba de cuvintele propriu-zise, ci de contextele în care sînt ele folosite de obicei.

 Taquito, on Feb 20 2009, 12:30, said:

Pentru că "mă" este folosit în limbajul obișnuit, atunci cînd te adresezi unei persoane, indiferent de sex: "Mă faci să rîd, mă pui pe gînduri, mă superi, mă amuzi, etc."

 crisdiac, on Feb 20 2009, 13:44, said:

?!?!?!?
Pai așa și "fă" e folosit în limbajul obișnuit: "Fă-mi o cafea".

 LoveDemon, on Feb 20 2009, 12:55, said:

Da, însă "mă" este asociat și cu limbajul colocvial (mă ajuți să ridic dulapul? / ajută-mă) și cu cel politicos (mă ajutați să mut masa? ajutați-mă). În cazul lui "fă" lucrurile nu stau așa, el e folosit numai între persoane care se tutuiesc ("fă-mi o cafea"), nu și între cele care nu se tutuiesc ("faceți-mi o cafea"). Cu "mă" lumea s-a obișnuit pentru că e folosit foarte frecvent, deși nu e vorba de același "mă" ca în interjecție. Obișnuința e un factor foarte important în acceptarea unui termen și în trecerea lui de la statutul de "nepotrivit" la cel de "potrivit" (asta se întîmplă și cu cei care nu sînt obișnuiți cu termenii românești din softuri, dar după 1-2 săptămîni de folosire continuă a softurilor în română nu mai au nici o obiecție cu privire la ei).

Edited by crisdiac, 20 February 2009 - 13:25.

mai degraba pentru ca "mă" este asociat cu "măi" - care pentru mine nu este jignitor deloc. pe cand "fă" il asociez cu ... ferentariu'

iar cine se simte jignit de vreun "ăla" sau "ăsta" n-are idee de limba romana, da' probabil tine degetul mic ridicat cand bea cafeaua.

 crisdiac, on Feb 20 2009, 20:23, said:

Explicația e ghidușă, dar nu ține, tocmai pentru că e cu totul alt cuvînt. Obișnuința nu se produce oricum, ci numai în context.

De fapt exact asta e explicația: ne-am obișnuit să auzim cuvintele bă, fă, tac-tu etc. numai spuse în contextul în care vorbitorul e nervos, are intenția de a jigni, e disprețuitor, își bate joc și așa mai departe. În schimb mă nu este încărcat de astfel de conotații, pentru că nu a fost folosit în astfel de contexte, dar nici el nu poate fi folosit oricînd. Nu prea ne dăm seama, dar toate cuvintele le învățăm cu nuanțe de stil pe care le înțelegem din context. Unele cuvinte sînt potrivite pentru o ceartă și nu merg puse într-un discurs, altele sînt prea elevate și nu merg folosite cu țăranii de la piață. E ceea ce se numește proprietate: fiecare cuvînt se potrivește în unele contexte și în altele nu. Deci, Taquito, chiar dacă nu vedeți nici o intenție de a jigni, nuanța de jignire le este totuși asociată acestor cuvinte în mintea oamenilor, din cauza uzului.

Cuvintele mă și măi sînt folosite în unele regiuni numai în adresarea față de un bărbat/băiat, dar în altele, de exemplu în Moldova, se folosesc față de oricine (cu condiția să nu aibă un statut social superior, firește). În plus în toată țara se folosesc și atunci cînd nu te adresezi cuiva anume, de exemplu: Măi, ce viscol!, Unde-oi fi pus, mă, cuiele alea?!

Dintre variantele scurte ale demonstrativelor ăsta, asta, ăștia, astea, ăla, aia, ăia, alea, în limba literară numai asta este considerat acceptabil, și numai ca pronume (nu adjectiv) demonstrativ care denumește o informație abstractă, de exemplu: La asta mă gîndeam și eu. Restul țin de limbajul popular sau colocvial. Cel puțin așa spune Gramatica Academiei.

Pe mine ma enerveaza teribil si formularea " duduie" folosita in loc de "doamna" sau " domnisoara". Nu poate fi catalogata ca si o exprimare jignitoare, insa este atat de perimata incat mi se pare deplasata folosirea ei.

 XZY, on Feb 20 2009, 14:40, said:

Dar "domnita" iti place?

Nu.

 AdiJapan, on Feb 20 2009, 14:37, said:

eu retin din scoala generala un exemplu citat de profa de romana: spunea ca la un seminar, Matilda Caragiu le-a spus ca avea o vecina care incerca sa para nitel mai culta, folosind doar exprimari de genul "scaunul acesta, cana aceasta" etc.
parerea doamnei Caragiu a fost ca asta era doar pretiozitate, in cazul obiectelor neinsufletite sunand mai firesc "scaunul asta", mai ales intr-o discutie banala.  

iar topicul pare-mi-se ca nu se refera la limbajul literar.

 charme, on Feb 21 2009, 06:36, said:

De acord, cuvintele acesta, acela etc. sînt oarecum improprii într-o discuție banală. Dar chiar și într-o discuție banală este jignitor să numești pe cineva ăla sau aia. Despre asta vorbeam.

Limbajul literar și limba literară înseamnă lucruri distincte. Limba literară nu este doar a literaturii, ci și a jurnalismului, a publicațiilor științifice etc. De exemplu într-un articol științific despre gramatică nu spui adjectivul ăsta sau propoziția ailaltă. Și invers: doar o parte din literatură e scrisă în limba literară.

 AdiJapan, on Feb 21 2009, 06:07, said:

dar în locul acestora, se folosește "băiatu' ăla"("omu' ăla") sau 'fat-aia'('femei-aia'). astea nu sunt deranjante, deși apare ăla(aia).

 Taquito, on Feb 21 2009, 20:03, said:

În locul cui?

În funcție de context și de educația pe care o aveți, exprimări ca băiatu' ăla s-ar putea într-adevăr să nu fie deranjante pentru dumneavoastră. Pentru alții s-ar putea să fie.

Apropo, că sîntem la domeniul „limba română”: folosiți cu încredere majusculele, acolo unde trebuie, iar apostroful puneți-l numai unde e nevoie de apostrof, nu și în loc de ghilimele.

Pe mine nu ma derajeaza. Doar cu prietenii folosim " fa" , "ba" "ma-ta", etc.

Eu îmi strig pisica fă, și nu se supără.

Fă este considerat jignitor numai în mediul urban, ca țărănism în sensul peiorativ al termenului, pentru că țărănism la o adică și este.
Vine de la fată. La fel și mai rar folositul le, din lele, leliță (care-l dă și pe țață).
Toate abrevierile menționate inițial sînt obișnuite și nejignitoare în limbaj rural/colocvial, dar se pot transforma în jigniri în mai toate celelalte contexte.

 AdiJapan, on Feb 20 2009, 14:37, said:

Din punctul meu de vedere, dacă ne referim la persoane,  toate variantele de mai sus care încep cu "ă" mi se par cel puțin nepoliticoase, putând deveni jignitoare, chiar și în mediul rural (cu excepția cazului când este vorba despre o ironie).

Edited by mircea21, 22 February 2009 - 15:01.

 mircea21, on Feb 22 2009, 22:01, said:

Nostim... Deci cu femeile treacă-meargă, dar cu bărbații trebuie să fim mai politicoși. Pentru că altfel e riscul mai mare?...

 AdiJapan, on Feb 22 2009, 17:50, said:

Bună remarca. La aspectul acesta (ăsta) nu m-am gândit.