SFÂNTA ȘI PURUREA FECIOARĂ MARIA

SFÂNTA ȘI PURUREA FECIOARĂ  MARIA




           Pe Sfânta Maria, mama lui Isus, Biblia o numește simplu MARIA. Însuși fiul ei Isus Cristos o numește simplu, FEMEIE. Ioan 2:4.
Cuvântul Lui Dumnezeu, deci Dumnezeu și Isus nu o preamăresc pe Maria numai pentru simplu fapt că această femeie s-a bucurat de atenția lui Dumnezeu, prin care Maria a avut onoarea de a fi aleasă ca Sfântă Fecioară, pentru a-l naște pe Isus Cristos.(Dacă nu era ea, se găsea o altă femeie.)
Dar Isus Cristos exista încă înainte de facerea lumii sau încă înainte de a se fi născut chiar Maria, mama lui. Ioan 1:1-3; Ioan 1:14; Ioan 8:58; Gen. 1:26; Ioan 17:5; Colos. 1:15-17.
           Atunci când Dumnezeu a ales-o pe Maria dintre fecioare, sigur că Maria a fost cea mai sfântă, cea mai curată. Dar după nașterea Lui Isus (care nu a fost făcută prin cezariană,) ca om, și căsătoria ei cu Iosif, Maria nu mai putea să rămână fecioară adică vergină și cu atât mai mult să rămână( pururea) fecioară în veci.
1 Cor. 7:1;   1 Cor. 7:8;   1 Cor. 7:24;  1 Cor. 7:34;  1 Cor. 7: 38.
           În plus, în urma căsătoriei, Maria a mai dat naștere la fii și fiice. Logic, nici în urma nașterii fraților și surorilor lui Isus, nu putea să mai rămână fecioară. Mat. 12:46-50; Fapte. 1:14. Mat. 13:55, 56;
Dacă credeți în Sfânta Scriptură și a-ți verificat versetele în cauză, este posibil ca foarte greu să cedați văzând adevărul din Biblie. Poate o să ajungeți la concluzia că unele religii au denaturat adevărul Cuvântul Lui Dumnezeu, și au preamărit greșit o persoană în locul preaslăvitului Tată închinându-i-se și numind-o Pururea Fecioară și făcătoare de minuni.
Deși Biblia nu spune nimic de minunile făcute de fecioara Maria, foarte multă lume face astfel de declarații. Trebuie să nu uităm că și satana se transformă în înger de lumină și face minuni tocmai pentru a înșela pe cei aleși ai lui Dumnezeu. 2 Cor. 11:14 i 15.  Dumnezeu este bun și, dă ploaie și pentru cel bun și pentru cel rău. Este clar ca Maria, conform Bibliei, nu a putut să facă nici un fel de minune.
Dacă ea ar fi fost capabilă de astfel de minuni, atunci la nunta  din Cana nu ar fi apelat la ajutorul lui Isus, pentru a transforma apa în vin. Isus revoltat îi spune atunci Mariei: „Femeie, ce am eu cu tine? Știi că, încă nu a sosit momentul ca eu să fac aceste lucruri.“   Ioan 2:1-4.
Din moment ce pentru Isus încă nu a sosit ceasul ca să facă minuni, era momentul potrivit pentru Maria de a face ea această minune. Dar ea nu avea nici măcar puterea unui apostol.Fapte Apost.3: 1-11 Biblia ne arată că apostolii făceau o mulțime de minuni.
Isus, nu o numește pe Maria, mamă. Ci îi spune simplu,* femeie*. Ioan 2:4; Ioan 19:26. Aceasta ar însemna că Isus nu ar avea respect față de mama Lui? Nu!
Aceasta ar fi încă o dovadă că Maria nu este o persoană care ar fi mai presus decât Isus, nici în calitatea ei de mamă,și nu are niciun rol important în viata lui Isus ca om pe pământ. Maria nu a avut o poziție divină față de lume în timpul vieții ei și, cu atât mai puțin, după moartea ei.
          Dar ,iată ce spune chiar Isus despre  mama lui în Matei 12:46-50, atunci pe când vorbea noroadelor,după ce Isus a fost anunțat că mama și frații Lui îl caută afară ca să-I vorbească.
        *Cine este mama mea și care sunt frații mei?*apoi a întins mâna spre ucenicii Săi și a zis * Iată mama mea și frații Mei! Căci numai cine face voia Tatălui îmi este frate ,soră și mamă*
           Pe când Isus terminase de spus, *Fericiți vor fi acei ce vor asculta Cuvântul*, o femeie din mulțime a strigat următoarele preamărind-o pe Maria,mama Lui: *Fericit este pântecele care te-au purtat,și de țâțele pe care le-ai supt.*  Luca 11:27. Acest lucru neavând însemnătate mare
pentru Isus,El i-a răspuns așa :* Mai fericiți sunt acei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-L păzesc.* (adică Maria nu este cu nimic mai presus decât oricare credincios care ascultă și împlinerște  Cuvântul lui Dumnezeu) Luca 11:28
Deci Maria nu a însemnat nimic sfânt sau superior pentru Isus. Cuvântul Lui Dumnezeu nu ne învață să-i acordăm o anumită importanță sau titluri onorifice Mariei, sau să ne rugăm și să ne închinăm la ea, numai pentru că Maria ar fi avut onoarea de a fi aleasă ca mamă pentru Isus pe pământ. Dacă ar trebui să ne închinăm ei în calitate de mamă, atunci ar însemna să ne închinăm și la frații și surorile Lui pentru că sunt tot ai Lui la fel ca și mama  lui Maria.
.Dar, dece nu vă închinați Tatălui,pentru că tot a lui  Isus este și Tatăl ?
Cuvântul Lui Dumnezeu ne învață să ne închinăm numai la Tatăl în Duh și adevăr. Și să nu ne închinăm la Isus, la îngeri, apostoli, la Maria și alți sfinți. Mat. 4:10; Ioan 4:23, 24; 1 Cor. 3:9; Fapte. 10:25, 26; Apoc. 19:10 și Apoc. 22:10.
În rugăciunea Tatăl Nostru, Isus ne dă un model de rugăciune și ne arată cum trebuie să ne rugăm la Tatăl, așa cum a făcut-o și El de câte ori simțea nevoia.
Isus, nu s-a propovăduit pe sine însuși și nu a spus la nimeni, rugați-vă la mine sau la mama mea Maria, ci numai la Tatăl care este mai mare decât El. Ioan 10:29; Ioan 4:23, 24.
În Biblie nu se menționează nicăieri  despre nici o Pururea Fecioară.

Mai ai putin si vei spune ca Hristos a avut copii...nu degeaba te-ai autointitulat da-vinci!

Mai si trunchiezi citatele din Biblie:
Luca 11
27. Și când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt!
28. Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc.

http://biserica.org/...I/03_index.html

Un protestant a consultat recent Centrul de Informare Crestin Ortodox în scris pentru a întreba de ce în dogmele Bisericii Ortodoxe Sfânta Fecioara Maria este considerata “pururea fecioara”. Pagina de fata a fost realizata ca raspuns la întrebarea lui.

Exista doua învataturi referitoare la Maica lui Dumnezeu, ambele strâns legate de învatatura privind întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul. Acestea sunt: a) pururea fecioria ei, si b ) numele ei de Theotokos. Aceste învataturi deriva chiar din învatatura privind unitatea ipostasului Domnului începând din momentul întruparii Sale – ipostasul divin.

Nasterea Domnului Iisus Hristos dintr-o Fecioara este marturisita în mod direct si deliberat de doi evanghelisti, Matei si Luca. Aceasta învatatura a fost introdusa în Simbolul Credintei la Primul Conciliu Ecumenic, care afirma: …care, pentru noi oamenii si pentru a noastra mântuire, s-a pogorât din ceruri si s-a-ntrupat de la Sfântul Duh si din Maria Fecioara si S-a facut om. Pururea fecioria Maicii lui Dumnezeu este marturisita de propriile ei cuvinte exprimate în Evanghelie, acolo unde ea exprima întelegerea caracterului cu totul deosebit al alegerii ei: Sufletul meu preamareste pe Domnul…caci iata, de acum toate neamurile ma vor numi fericita…Caci Cel care este puternic a facut lucruri mari pentru mine li sfânt este Numele Sau (Luca 1,46-49).

Preasfânta Fecioara a pastrat în memoria si în inima ei atât vestirea adusa de Arhanghelul Gavriil, cât si cuvintele inspirate ale Elisabetei, atunci când a fost vizitata de Maria: Cum se face mie ca Maica Domnului meu vine la mine? (Luca 1,43); atât profetia dreptului Simeon la întâlnirea cu Pruncul Iisus la Templu, cât si profetia dreptei Ana din aceeasi zi (Luca 2,25-38). Legat de relatarea despre pastorii din Betleem si despre cuvintele îngerilor catre ei, împreuna cu cântarea îngerilor, Evanghelistul adauga: Însa Maria pastra toate aceste lucruri si cugeta la ele în inima ei (Luca 2,19). Acelasi Evanghelist, vorbind despre discutia Mariei cu Iisus la vârsta de 12 ani dupa vizita lor la Ierusalim cu ocazia Pastilor, îsi încheie relatarea cu cuvintele: Însa maica Lui pastra toate aceste cuvinte în inima ei (Luca 2,51). Evanghelistul vorbeste si despre întelegerea importantei rolului ei în lume de catre dreptul Iosif, logodnicul ei, ale carui actiuni erau de multe ori sub calauzirea unui înger.

Atunci când ereticii si batjocoritorii refuza sa recunoasca pururea fecioria Maicii lui Dumnezeu pe temeiul ca Evanghelistul îi mentioneaza pe “fratii si surorile lui Iisus”, ei scapa din vedere urmatoarele lucruri mentionate în Evanghelie:

a) În Evanghelii sunt mentionati patru “frati” (Iacov, Iosif, Simon si Iuda) si de asemenea surori ale lui Iisus, cel putin trei la numar, dupa cum se întelege din cuvintele: …si surorile Lui, nu sunt ele TOATE cu noi? (Mat. 13,56).

b ) Pe de alta parte, relatarea despre calatoria la Ierusalim cu Iisus la vârsta de 12 ani, acolo unde se mentioneaza despre “rudeniile si cunoscutii” (Luca 2:44) printre care ei îl cautau pe Iisus, acolo unde se mentioneaza de asemenea ca Maria si Iosif calatoreau în fiecare an din îndepartata Galilee pâna la Ierusalim, nu exista nici un indiciu despre prezenta unor alti copii mai mici împreuna cu Maria: rezulta deci ca asa au trecut primii doisprezece ani din viata Domnului.

c) Atunci când, aproximativ la douazeci de ani de la calatoria mentionata mai sus, Maria statea la piciorul crucii Domnului, ea era singura si a fost încredintata de catre Fiul ei ucenicului Sau Ioan; din clipa aceea ucenicul acela a luat-o acasa la el (Ioan 19,27). Evident, asa cum au înteles si crestinii din vechime, Evanghelistii vorbesc fie de “semi-frati sau surori”, fie de veri.

* Dupa Pr. Mihai Pomazansky, trad. Pr. Serafim, Teologie Dogmatica Ortodoxa (Platina, CA: Comunitatea Sf. Gherman din Alaska, 1994), pag. 187-189.

Nasterea fara de samânta a lui Hristos poate si a putut fi respinsa numai de catre cei care resping Evanghelia, în timp ce Biserica lui Hristos din vechime marturiseste pe Hristosul cel întrupat de la Sfântul Duh si din Maria Fecioara. Nasterea lui Dumnezeu din Pururea Fecioara era o piatra de poticnire pentru cei care voiau sa-si zica crestini, însa nu voiau sa se smereasca si sa caute curatia în viata. Viata curata a Mariei era o palma pe obrazul celor care erau murdari în cuget si în fapte. Pentru a se da drept crestini, ei nu îndrazneau sa nege ca Hristos s-a nascut din fecioara, însa au început sa afirme ca Maria a fost fecioara numai pâna când l-a nascut pe întâiul ei nascut, Iisus (Mat. 1,25).

"Dupa nasterea lui Iisus", spune falsul învatator Elvidius în secolul 4, si multi altii asemenea înainte si dupa el, “Maria si-a început viata de familia cu Iosif si a avut copii de la el, care sunt numiti în Evanghelie ca fratii si surorile lui Hristos”. Însa cuvântul “pâna” nu înseamna ca Maria a ramas fecioara doar pâna la un moment dat. Cuvântul “pâna” si alte cuvinte similare deseori reprezinta vesnicia. În Sfânta Scriptura se spune despre Hristos: În zilele Sale dreptatea si pacea vor straluci, pâna când luna va fi luata de pe cer (Ps. 71,7), însa aceasta nu înseamna ca atunci când nu va mai fi nici o luna la sfârsitul lumii, dreptatea lui Dumnezeu va disparea. Din contra, tocmai atunci ea va domni. Apoi, ce înseamna: El va domni, pâna când va pune pe toti dusmanii Lui sub picioarele Sale? (I Cor. 15,25). Domnul va domni numai pâna când dusmanii Lui vor fi pusi sub picioarele Lui?! David, în Psalmul 4, spune: Asa cum se uita ochii iubitei dupa iubitul ei, asa se uita ochii nostri dupa Domnul Dumnezeul nostru, pâna când El se va milostivi de noi (Ps. 122,2). Deci proorocul va avea ochii îndreptati spre Domnul numai pâna când va capata îndurare, apoi si-i va îndrepta înapoi spre pamânt! (Fericitul Jerome, "Despre Pururea Fecioria Mariei"). În Evanghelie Mântuitorul le spune Apostolilor (Mat. 28,20): Iata, Eu sunt cu voi pâna la sfârsitul lumii. Deci dupa sfârsitul lumii Domnul se va departa de ucenicii Lui, iar când acestia vor judeca cele douasprezece semintii ale lui Israel pe cele douasprezece scaune de domnie, ei nu vor mai avea partasia promisa cu Domnul? (Fericitul Jerome, op. cit.)

În consecinta, este incorect sa credem ca fratii si surorile lui Hristos erau copiii Sfintei Fecioare Maria. Cuvintele “frate” si “sora” au câteva întelesuri distincte. Semnificând uneori o anumita înrudire între oameni sau apropierea lor duhovniceasca, aceste cuvinte sunt folosite uneori într-un sens mai larg, uneori într-un sens mai limitat. În orice caz, oamenii sunt denumiti frati si surori daca au o mama si un tata comun, numai un tata sau o mama comuna; daca, având parinti complet diferiti, parintii lor (vaduvi fiind) s-au casatorit ulterior (frati vitregi) sau daca parintii lor sunt rude apropiate. În Vechiul Testament, ajunsi în Valea Sodomei, Avraam si Lot s-au despartit. Acolo Avraam îl numeste pe Lot “frate”, desi Lot îi era nepot de frate.

În Evanghelie nu se spune nicaieri ca asa-numitii frati ai lui Iisus erau sau erau considerati copii ai Maicii Sale. Din contra, se stia ca Iacov si ceilalti erau fiii lui Iosif, logodnicul Mariei, care ra vaduv si avea copii de la prima lui sotie (Sf. Epifanie din Cipru, Panarion, 78.). La fel, sora Maicii Lui, Maria sotia lui Cleopa, care statea cu ea la piciorul crucii Domnului (John 19:25) avea si ea copii, care, având în vedere rudenia apropiata, puteau foarte bine sa fie denumiti frati ai Domnului. Ca asa-numitii frati si surori ai Domnului nu erau copiii Maicii Sale se vede clar din faptul ca Domnul, înainte de a muri, a încredintat-o pe Maica Lui ucenicului Sau drag, Ioan. De ce ar fi facut asta daca ea ar mai fi avut si alti copii în afara de el? Ar fi putut acestia sa aiba grija de ea. Fiii lui Iosif, presupusul tata al lui Iisus, nu se considerau obligati sa aiba grija de mama lor vitrega, sau cel putin nu aveau pentru ea acea afectiune pe care o au copiii naturali pentru parintii lor sau cum avea Ioan pentru ea.

Astfel, studiul atent al Scripturilor descopera clar inconsistenta obiectiilor împotriva pururea fecioriei Mariei si îi face de râs pe toti cei care învata altceva.

* Dupa Sf. Ioan (Maximovici), Venerarea ortodoxa a Mariei, Nascatoarea de Dumnezeu (Platina, CA: Comunitatea Sf. Gherman din Alaska, 1994), pp. 31-33.



Cele de mai jos mi-au fost trimise de Diaconul John Whiteford. Textul face parte din corespondenta pe care a avut-o cu un protestant:

Raspuns la întrebarile privind Matei 1,25:

Mai întâi trebuie sa ne amintim ca Biblia nu a fost scrisa în limbile moderne. Cuvântul tradus prin “pâna când” în acest verset este acelasi cuvânt cu cel tradus prin “pâna la” la Matei 28,20: “…si iata, Eu sunt cu voi pâna la sfârsitul veacurilor”.

Urmând logica dvs., ar trebui sa presupunem ca aici se învata ca dupa sfârsitul veacurilor Hristos nu va mai fi cu noi. Chiar si în româneste, când spunem “Ion nu s-a pocait pâna când a murit” – e evident ca nici dupa moarte nu s-a pocait.

Locul din verset citat de dvs. este clar. Nu lasa loc banuielilor ca Hristos ar fi fost rezultatul relatiilor dintre Fecioara Maria si Iosif - nu se afirma nimic despre ce a urmat, nici într-un fel, nici într-altul.

Sf. Jerome a scris un tratat foarte detaliat asupra subiectului acesta, tradus în mai multe limbi – se numeste “Pururea Fecioria Mariei”.

Aceasta abordare nu numai ca a fost sustinuta universal în Biserica Primara, dar a fost sustinuta si de primii reformatori, cum a fost John Wesley.

Apropo, unde scrie în Noul Testament ca Fecioara Maria si Iosif au depasit vreodata faza de logodna? Biblia vorbeste despre “logodnica” lui Iosif, dar nu mentioneaza nimic peste aceasta.

Voi baptistii nu sunteti familiarizati cu ceremonialul de logodna, dar abordarea traditionala prevede ca logodna acorda cuplului toate responsabilitatile casatoriei, însa nici unul din privilegii. Odata logoditi, oricare poate rupe logodna printr-un divort. Oricum, cuplul nu are voie sa aiba relatii maritale decât dupa ceremonialul de casatorie.

Ca raspuns la întrebarea daca nu cumva aceasta învatatura da slava numai Fecioarei Maria si nu si lui Dumnezeu:

Aceasta învatatura nu este tinuta pentru a întari sfintenia Fecioarei Maria, ci datorita unicitatii si sfinteniei Fiului ei. Uitati-va la urmatorul verset:

"Domnul mi-a vorbit: Aceasta poarta va fi închisa si nu se va deschide, nici un om nu va intra pe ea; caci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea si apoi ea va fi închisa.” (Ezechiel 44,2).

Acesta a fost întotdeauna interpretat de Parintii Bisericii ca o trimitere la Fecioara Maria si la Întrupare. Atunci când ne gândim ca Dumnezeu s-a întrupat din pântecele Fecioarei, nu este greu sa ne închipuim ca acest pântece va ramâne curat.

Concluzia la aceasta a fost învatatura consistenta si universala a Bisericii începând din vremea Apostolilor si pâna azi.
Aceasta nu înseamna ca sexul este ceva murdar, desi Apostolii învata ca este mai bine sa ramâi în feciorie si ca numai cei care pot accepta o astfel de viata sunt chemati la aceasta. Cu siguranta, unii sunt chemati la o astfel de viata care este binecuvântata de Dumnezeu.

De ce avea nevoie atunci Fecioara de Iosif? Aceasta întrebare se poate pune si daca cineva crede ca ea a avut alti copii ulterior – de ce avea ea nevoie de Iosif pentru a da nastere lui Hristos. Raspunsul este evident: ca regula, fecioarele nu pot naste pe nimeni, iar Hristos ar fi crescut ca orfan daca ar fi fost nascut de o mama singura.

Dvs. întrebati: “Deci Iisus a fost nascut în afara casatoriei? De ce au calatorit împreuna pentru recensamânt? De ce se scrie la Luca 2,48: ‘Si când l-au vazut, au fost mirati; iar maica Lui i-a zis: Fiule, de ce ai facut aceasta? Iata, tatal tau si cu mine te cautam.’?"

As putea sa va întreb acelasi lucru: De ce îl mentioneaza ea pe Iosif ca tata al lui Hristos? Evident, nu pentru ca era tatal Lui adevarat. De ce au calatorit împreuna pentru recensamânt, când ei erau numai logoditi: “Sa fie numarat cu Maria, logodnica lui, care era însarcinata? (Luca 2,5). Credeti ca s-au casatorit în drum spre Betleem, deoarece e evident ca nu erau atunci când au apucat într-acolo? Apoi, nu se spune ca o astfel de casatorie ar fi avut vreodata loc – ar fi fost jenant pentru ei ca la ceremonia de casatorie sa participe o femeie însarcinata sau o femeie care alapteaza un copil. Asa cum am spus, logodna acorda toate responsabilitatile unei casatorii, însa fara nici un privilegiu. Ea poate fi desfacuta numai printr-un divort, deci într-un anume sens ei s-au casatorit atunci când s-au logodit.

În Biserica Ortodoxa înca avem ceremonialul logodnei, însa, deoarece este foarte serios si este privit ca o casatorie desi nu s-a consumat niciodata, aproape întotdeauna se face în zilele dinaintea ceremoniei de casatorie.

Dvs. spuneti: "Maria a avut alti copii. Iacov este numit fratele Domnului. Fratii si surorile care au venit dupa Iisus când El învata nu sunt veri, asa cum încearca catolicii sa arate, deoarece nu exista nici un cuvânt în greaca pentru frate."

Chiar credeti ca Fecioara Maria avea o alta sora din aceeasi parinti, pe care o chema tot Maria (Ioan 19,25)? De asemenea, daca acesti frati erau copiii lui Cleopa, fratele lui Iosif (asa cum arata Egesipus, istoricul crestin din Palestina secolului al doilea) si daca Sf. Jerome neaga ca Cleopa ar fi murit si ca Iosif i-ar fi luat pe sotia si pe copiii fratelui sau în îngrijirea sa (asa cum era obiceiul evreiesc), atunci acesti copii ar putea fi foarte bine numiti fratii si surorile Domnului nostru.

De asemenea, voi sublinia iarasi ca Biblia vorbeste despre Fecioara Maria si Iosif numai ca fiind logoditi. Cu exceptia cazului în care s-ar fi casatorit ulterior, ei aveau toate responsabilitatile unei casatorii, însa ar fi pacatuit daca ar fi avut relati matrimoniale unul cu altul. Este clar din Evanghelii ca ei erau numai logoditi atunci când au parasit Nazaretul si când Fecioara era însarcinata. Credeti ca s-ar fi putut casatori ulterior fara a fi mai întâi omorâti cu pietre?

Dvs. spuneti: “Nu e nevoie sa fii atât de specific. Nu este clar din mai multe locuri din Scriptura (Ioan 2:12; Matei 12:46; Marcu 3:31; Luca 8:19; în special Matei 13:55,56 si Marcu 6:3,4; etc.) ca acolo se vorbeste de copiii Mariei si ai lui Iosif?"

Ce faceti cu Maria care nu este mama lui Hristos, însa este sora Fecioarei Maria si pe deasupra mai are si copii cu aceleasi nume ca fratii lui Iisus? Ce faceti cu marturia foarte timpurie a lui Egesipus care afirma clar ca fratii Domnului erau copiii lui Cleopa, fratele lui Iosif, si ale sotiei acestuia, Maria?

Vezi: Mat. 27:56, Marcu 15:40, 16:1; Luca 24:10; Ioan 19:25; relatarea lui Matei despre Mara mama lui Iacov si a lui Iosif. Marcu vorbeste despre Maria mama lui Iacov cel Mic si a lui Iese. Ioan vorbeste despre “mama Lui si sora mamei Lui, Maria sotia lui Cleopa”. Toate relatarile o mentioneaza pe Maria Magdalena separat iar Matei o mentioneaza pe mama fiilor lui Zebedei (care nu putea fi maritata si cu Cleopa). Aceasta sugereaza ca Maria, nevasta lui Cleopa, care era sora Mariei, este mama lui Iacov, Iese, etc.

[Istoria bisericeasca a lui Eusebiu 3:11] "Dupa martirajul lui Iacov si cucerirea Ierusalimului care a urmat imediat, se spune ca acei apostoli si ucenici ai Domnului care mai traiau s-au strâns laolalta din toate partile, împreuna cu cei care erau rude ale Domnului dupa trup (din care majoritatea erau în viata), pentru a se sfatui cine este vrednic sa-i urmeze lui Iacob. Cu totii l-au ales pe Simeon, fiul lui Cleopa, despre care vorbeste si Evanghelia (de notat ca Evangheliile vorbesc de Simeon ca de un frate al Domnului), ca fiind vrednic de a ocupa scaunul episcopal din acea parohie. Acesta era, spun ei, var al Mântuitorului. Din datele lui Egesipus reiese ca era fratele lui Iosif”. (De observat ca Egesipus era un istoric din Palestina secolului 2. Eusebiu pastreaza câteva fragmente din lucrarile lui, dat fiind ca a avut acces la marea biblioteca din Cezareea si din Alexandria, ale caror carti au fost în mare parte pierdute ulterior).

Câteva aspecte suplimentare despre acest subiect:

1) Apostolul Iacob, fiul lui Alfeu, nu este neaparat Iacob cel Mic. Ei nu sunt înruditi în Evanghelii, desi aceasta legatura ar putea fi posibila. Iacob cel Mic era fiul lui Cleopa, însa, precum am citit eu despre aceasta, e posibil ca “Cleopa” sa fie o transliterare elenizata a numelui aramaic “Calphi”.

2) Ieri am citat din Istoria Bisericeasca a lui Eusebiu, în care apare un fragment din Sf. Egesipus. Ieri seara am cautat mai multe si iata ce am gasit:

“Unii dintre eretici au spus despre Simeon, fiul lui Cleopa, ca ar fi din familia lui David si ca ar fi crestin. Pentru aceste acuzatii el a suferit martirajul la vârsta de 120 de ani, sub domnia lui Traian, când Aticus era consul în Siria. Autorul spune ca, în timp ce se derula ancheta privindu-i pe cei care apartineau semintiei împaratesti a iudeilor, chiar acuzatorii au fost condamnati ca i-ar apartine acesteia. Se poate spune ca Simeon a fost unul din cei care l-au vazut si l-au auzit pe Domnul, dat fiind vârsta lui înaintata si faptul ca Evangheliile pomenesc pe Maria (sotia) lui Cleopa, care, dupa cum a aratat deja naratiunea noastra, era tatal lui. Acelasi istoric mentioneaza si pe altii care, facând parte dintre asa-zisii frati ai Domnului, pe nume Iuda, a supravietuit pâna în timpul aceleasi domnii, dupa marturisirea de credinta pe care au dat-o în timpul lui Domitian, asa cum s-a aratat deja. El scrie astfel: Ei au venit atunci si au devenit conducatorii fiecarei biserici, în calitate de martori ai lui Hristos, fiind rude ale Domnului. Dupa ce s-a stabilit linistea în fiecare biserica, ei au ramas pâna în vremea lui Împaratului Traian; adica pâna când cel care se tragea dintr-un unchi al Domnului, mai sus-numitul Simeon fiul lui Cleopa, a fost acuzat de diferiti eretici si judecat împreuna cu altii pentru acelasi motiv înaintea consulului Aticus. A suferit prigoana multe zile si a marturisit credinta în Hristos astfel încât chiar consulul a fost peste masura de uimit ca un om batrân de 120 de ani poate îndura atâtea chinuri. În cele din urma a fost condamnat sa fie rastignit....” [Sf. Egesipus [mort în 170 DC], Fragmente din cele cinci carti ale lui cu comentarii asupra Bisericii, Parintii Ante-Niceeni, Vol. 8, pag. 762]



A se vedea si:
Sf. Ioan Gura de Aur, Omilia 5 asupra Evangheliei Sf. Matei
Sf. Gregorie de Nisa, Despre feciorie
Textele pentru praznicul Adormirii Maicii Domnului si pentru praznicul Nasterii Maicii Domnului în Menaionul Praznicului (Seminarul Sf. Tihon). Aceasta este o comoara a teologiei dogmatice ortodoxe. Daca cineva vrea sa afle ce învata Biserica Ortodoxa despre anumite aspecte dogmatice, se poate obtine o perspectiva buna prin consultarea textelor liturgice ale Bisericii. Într-un mod foarte real, Ortodocsii îsi cânta teologia. Asa cum a scris Episcopul Kallistos: “Anumite doctrine, desi nu au fost niciodata definite, sunt tinute de Biserica dintr-o puternica convingere launtrica, într-un consens unanim, ceea ce este la fel de unificator ca si o formulare explicita. ‘Unele lucruri le avem din învataturi scrise’, spune Sf. Vasile, ‘altele le-am primit prin Traditie Apostolica în mod tainic; ambele au aceeasi putere în ceea ce priveste evlavia.’ [Despre Sfântul Duh, xvii, 66] Aceasta Traditie interioara ‘transmisa noua în mod tainic’ este tinuta mai presus de toate în închinarea Bisericii. Lex orandi lex credendi: credinta noastra se exprima prin rugaciunile noastre. Ortodoxia a facut putine definiri explicite ale Euharistiei si ale altor taine, ale lumii ce va sa vina, privind pe Maica Domnului, pe sfinti si pe cei adormiti: credinta noastra în aceste privinte este continuta în principal în rugaciunile si în imnele folosite la slujbe.” (Biserica Ortodoxa, [Penguin Books, 1993] pp. 204-5).

In viziunea BO, Iosif era un pcatos? Calca el poruncile Domnului?

[quote name='aimunteanu' date='Jan 10 2009, 13:47' post='5800043']
Mai ai putin si vei spune ca Hristos a avut copii...nu degeaba te-ai autointitulat da-vinci!





Rog pe ori cine de pe acest site care are numai două clase primare să analizeze problema FRATELUI CUTARE zis BIG ( Big în ce?) Cum i-a venit această idee din rândul de mai sus? Am spus eu că Isus a fost căsătorit?  Sau ce ?   Cum as putea spune mai departe că Isus  a avut copii . Trebuie să ne rugăm neîncetat la Dumnezeu pentru a avea:  O MINTE SĂNĂTOASĂ ÎNTR-UN CORP SĂNĂTOS