Carti istorice

^ Am citit-o pe asta.
Si pe aia cu doctorul (scrisa de Nyiszli Miklos, nu? )
Se leaga intre ele.
Sa stii.... sunt divine cartile alea.

Batalia pentru Ardeal - Valeriu Pop
Este o carte destu lde interesanta , ce descrie in pasi mari , perioada de forfota politica din timpul celui de-al doilea razboi mondial . Valer Pop , a facut parte din delegatia ce a trimis-o Romania pentru negocierile cu Ungaria asupra reglementarii "neintelegerilor" teritoriale .
Cavalerul de Maison-Rouge -  Alexandre Dumas un roman extraordinar , ce descrie incercarile partizanilor lui Maria Antoaneta de a o salva din inchisoarea Temple .

SkeTches
"Batalia pentru Ardeal - Valeriu Pop"
Mi-ai adus aminte de un numar din revista "Historia" in care erau descrise eforturile depuse de comunistilor ungari respectiv de cei romani, ambii (amandoi, hi, hi)  aflati sunt tancurile tatucului Stalin, pt satisfacerea intereselor fiecarei parti...

 Prien, on Feb 26 2009, 09:12, said:

Poti sa reformulezi ? Nu am inteles nimic

 SkeTches, on Feb 26 2009, 19:56, said:

concurs de colaborationisti nationalisti comunisiti.

 Pengoon, on Feb 28 2009, 11:46, said:

Nu, eu nu inteleg ce vrei tu sa spui.

Das Boot-Lothar-Günther Buchheim , a fost publicat si in romana, este povestea unei misiuni a unui submarin german in WWII
Cel mai greu examen- Dumitru Susan, despre batalia de la Paulis, cum un grup de oameni au oprit inaintarea altor oameni care erau facisti si aveau tancuri si avioane. Numele cartii are legatura cu faptul ca autorul si colegii lui veneau de la scoala de subofiteri, unde ajusesera dintr-un liceu pedagogic. Fiind din zona, am auzit si povesti despre cum trageau cu pustile dupa avioane, cum se rugau sa fie santul destul de adanc sa opreasca tancurile si asa mai departe.

In ce limba ii zice la vergea shompol? Una...germanica?

 SkeTches, on Feb 26 2009, 09:12, said:

Ce e atat de greu de priceput? Comunisti unguri vroiau ca tatucul Stalin sa le dea inapoi Transilvania, asa cum o obtinusera dupa dictatul de la Viena. In lumina trecutului nu ti se pare logica dorinta lor? Am scris logica, nu si intemeiata.
Comunisti romani nu doreau asta. Motivele lor le banuiesti?

 Anjin`, on Mar 7 2009, 16:49, said:

Cand asta? La ce editura? O am in engleza, dar mi-o doresc si in Ro.

[quote name='Prien' date='Mar 9 2009, 12:33' post='6131762']
Ce e atat de greu de priceput? Comunisti unguri vroiau ca tatucul Stalin sa le dea inapoi Transilvania, asa cum o obtinusera dupa dictatul de la Viena. In lumina trecutului nu ti se pare logica dorinta lor? Am scris logica, nu si intemeiata.
Comunisti romani nu doreau asta. Motivele lor le banuiesti?


Nu prea stiu ce legatura are asta , cu cartea ... in 1945 , comunistii inca nu aveau puterea in Romania ( se pregateau sa o aiba) .
Trecand peste acestea , ungurii nu sperau ca Stalin sa le dea Transilvania ... ei mai degraba sperau intr-un atac comun (ruso-ungaro-bulgar) prin care fiecare sa-si ia partea de teritoriu (  rusii restul Moldovei , ungurii Transilvania si Banatul , bulgarii Dobrogea) .  Nu aveau nevoie de niciun cadou ... doar de o intelegere amiabila si avantajoasa pentru toate cele trei parti ...

Eu sunt mai batran decat marea masa a forumistilor. Recunosc ca poate ca mai sar calul incercand diferite interpretari de amator de istorie..Asta asa, ca sa imi pierd vremea, cu ubooturile "mele" si sa ies din rutina zilnica...
Dar de aici pana a inventa ceva e mult prea departe fata de omul care imi place sa cred ca sunt.
In plus acest subiect este deosebit de sensibil si poate provoca inflamari deosebit de serioase ale participantilor la discutie. E exact ceea ce eu nu imi doresc.
Morala. Eu am reprodus ce am citit in revista "Historia", www.historia.ro, nr.83, din noiembrie 2008, la paginile 3-5. Articolul se numeste "Comununistii din Romania si Ungaria in lupta pt Transilvania (1945-1946)" si e scris de acad. Florin Constantiniu.
Nu cunosc legea copyrigt-ului si nu vreau sa ma trezesc acuzat de incalcarea ei. De aceea aceea nu voi scana si atasa in acest forum cele 3 pagini. Daca cineva gaseste linkul cu cele de mai sus si considera ca e legal sa il posteze, e invitatul meu.

Nu stiu daca am postat in locul cel mai potrivit. Dar parca nu imi vine sa deschid un topic "Carti biografice si Memorii". Daca adminul va decide altfel il rog sa actioneze in consecinta ...
Am gasit "Prințul George Valentin Bibescu. Biografia unui călător" de comandor George Paul Sandachi și Dan Hadîrcă
Ca pasionat (si) de aviatie numele printului evident ca imi era cunoscut. Si o parte din viata lui.
Conform obiceiului meu, nu voi povesti cartea (ca sa va invit sa o lecturati singuri). Dar voi sublinia ce m-a impresionat.
Citisem de famila Bibescu si de ce a insemnat ea pt istoria Ro. Dar stiam prea putine amanunte. Asa am aflat lucruri interesante
Chiar, am putut medita la ce inseamna sa ai generatii de "sange albastru"  in urma. Ce model de educatie ofera copilului niste parinti care nu sunt incaltati@imbogatit la prima generatie si ce cerinte au de la plodul respectiv. Poate prea dure pt copil, dar mai tarziu acesta va intelege si va aplica cele invatate intr-un mod adecvat....

Chiar, m-a amuzat faza cu sabia. Idiotul parvenit numit Goering incerca sa il impresioneze cu o sabie de provenienta zisa nobila.
Dar printul i-a explicat ca el stie diferentele dintre o facatura si un original, mai ales pt ca si el are o colectie de sabii de pe vremea cand ai lui erau DOMNII Tarii Romanesti, etc.

Cele citite anterior imi creionasera o anumita ideea despre Marta, sotia lui.
Citind cartea mi-am intarit crezul ca daca te insori cu o femeie superfrumoasa si mai ales daca acesta este si desteapta si apoi pleci si o lasi singura cu lunile, nu ai de ce sa te miri.
Dar sa ii dai un palat, si sa semnezi actele, numai ca ea sa nu se, insemana ca esti cel putin idiot.

Mi-a mai placut descriere epocii romantice a aviatie, cand zborul era ceva supercalifragilistic, nu banal ca azi.
Ce nu mi-a placut au fost contractele facute sub obladuirea printului in numele statului roman cu amicul lui, altfel un remarcabil aviator, Louis Blériot.
Asta mi-a reamintit povestea cu generalul care a spus la procesul care a urmat "domnilor, aratati-mi ce regulament militar care ma obliga pe mine sa stiu ca un avion are si motor si ca acestea nu se potrivesc de la un model la altul".
Morala.
Orice om are si parti mai putin stralucitoare. Asa ca si printul, care sa nu uitam a fost totusi o figura remarcabila in istoria aviatie mondiale. Mai ales ca datorita activitatiii lui, Romania era o tara importanta in lumea zborului.
Nu ca azi.

Edited by Prien, 02 April 2009 - 16:37.

Istoria Romei - Indro Montanelli.

Eu va pot recomanda "Regii Blestemati" de Maurice Druon.
Romanul se invarte in jurul luptelor pentru putere (tronul Frantei, scaunul Papal, posesia domeniilor nobiliare) care au urmat dizolvarii "ordinului cavalerilor templieri".


Mic spoiler
In roman, mi-a placut foarte mult de cardinalul Dueze.
Acesta a elaborat teoria "infernului care se neaga", sustinand ca iadul si paradisul nu pot exista pana la judecata universala, idee pe care o sustin, desi cu alte argumente.
A fost stilul calugarului retras, obsedat de propriile studii si care, printr-o conjunctura favorabila, a ajuns sa candideze la scaunul papal.
Fara a va mai da prea multe detalii, a reusit sa devina papa (Ioan al-XII-lea) convingandu-i pe episcopi ca este bolnav si ca nu mai are prea mult de traiat.La sfarsitul votului, toti au fost uluiti sa-l vada plin de vitalitate (si-au dat seama mult prea tarziu de greseala facuta)
A domnit (daca-mi aduc bine aminte) sapte ani, impunandu-si teoria legata de infern.
Si-a folosit din plin influenta, sprijinindu-l pe regele Frantei si umpland vistieria prin confiscari sistematice
Nimeni nu a indraznit sa i se opuna
Pe patul de moarte, amenintant cu anatema (excluderea din Biserica) a retractat cele spuse despre viata de apoi.
Este un model interesant de om care a reusit sa-si impuna vointa asupra

Mi-a placut asa de mult, incat vara trecuta am stat doua zile la Avignon (orasul lui Papal) si i-am vazut mormantul


Recomand si romanele lui Vintila Corbul (recent publicate in editie de lux Princeps) - mai ales "Iubirile imposibile ale lui Petronius" daca vreti sa cititi si despre cei 3 imparati romani plini de "personalitate" (Tiberius, Caligula si Nero).

Edited by unzvon, 20 April 2009 - 18:44.

John Boyne - "Baiatul cu pijamale in dungi"...lagarul nazist vazut prin ochii unui copil
O carte buna cu un final soc.

Pentru cei interesati citez de pe coperta 4:

"Aceasta este povestea unui baietel german pe nume Bruno, al carui tata a primit o slujba foarte importanta, ceea ce inseamna ca toata familia trebuie sã se mute departe de oras, intr-un loc ciudat, unde casa lor e singura locuinta adevarata si unde in spatele unor garduri nesfarsite se afla sute, poate mii de oameni imbracati in pijamale in dungi.
Bruno se straduieste sa inteleaga ce se intampla in jurul sau. Cititorul banuieste despre ce e vorba, dar bietul Bruno, nu. Porneste asadar sa exploreze împrejurimile si zãreste un punct, care devine o pata si o pata care devine un baiat…

Scrisa intr-un limbaj simplu, copilaresc, aceasta carte este mult mai mult decat o poveste pentru copii. Cititorul se va teme de momentul in care Bruno isi va pierde inocenta copilariei si va incepe sa intrezareasca adevarul, dar poate ca lucrurile vor evolua si mai rau si el nu va descoperi deloc adevarul."

Vad ca ultima postare a fost acum aproape un an..Daca nu e unu (ne)bun ca mine care sa agite apele, hi, hi..
Aveam de prea multa vreme "Armata pierduta" a lui Valerio Massimo Manfredi.
Il citisem "Ultima legiune" si imi placuse. Asa ca ma cam miram de ce o lalaiam si dupa cateva paginio abandonam
Si cum era cadou de la sotie, mi-am zis ca sa nu zica femeia ca am ceva cu ea in subconstiet, si  hei (mda, pe la jumatate imi venea sa o) rup.
Foarte multe secvente de batalii, care la un moment dat au cam inceput sa ma plictiseasca.
Iar norocul constant al personajelor devenea prea putin credibil.
Hai sa nu zic ca m-a plictist, dar nici departe nu era. Din contra..
Senzatia mea e tipul a vazut ca ii merge bine si poate castiga din scris si asemenea altora a dat drumul la robinet, ca sa iasa $$$$$...
Daca eram in tren, ajuns la destinatie zau ca as fi lasat-o pe bancheta..
Pacat. Pe viitor cred ca o sa il evit pe autor. Mai bine raman cu o imagine placuta decat sa mi-o confirm pe cea reala..

Edited by Prien, 10 May 2010 - 20:48.

Hihi! Un forum de literatura. Imi era dor de asa ceva, stau cu carnetelul langa mine si imi fac lista cu ce sa mai citesc, dupa recomandarile voastre. Iar subiectul cu cartile istorice m-a determinat chiar sa imi fac cont aici.

Dar, ca sa fiu ”ontopic”, sa zic si eu ce autori de astel de carti mi-au placut:

Primul e Vintila Corbu, ca e de-al nostru. Nu am citit decat ”Caderea Constantinopolelui” si ”Roxelana si Soliman”. Pe asta, a doua, am gasit-o prafuita in coltul unei librarii si nu pare sa fi auzit nimeni de ea. E dragutica, dar sunt curioasa cat de veridica e povestea si de unde s-a inspirat autorul. De verificat. ”Caderea...” mi s-a parut excelenta - surprinde foarte bine epoca, razboiul e descris foarte viu. Si, din cate am citit (de data asta istorie pe bune, nu romantata) mi se pare ca autorul e si foarte documentat pe subiectul asta.

Mai nou aparut in peisajul cartilor istorice traduse la noi e Mika Waltari. Cel mai mult mi-a placut ”Mikael Karvajalka”, personajul e realizat interesant si se concentreaza mult si asupra decorului istoric. ”Egipteanul” e interesanta mai ales prin faptul ca se petrece in timpul unui episod mai special al istoriei Egiptului Antic. N-am apucat sa citesc ”Etruscul”, desi am cumparat-o si sunt foarte curioasa cum reuseste Waltari sa creioneze cadrul istoric din timpul etruscilor, un popor despre care se stiu destul de putine. Parca mai citisem inca o carte de-a lui, dar momentan nu-mi amintesc care si pace!

Pe Maurice Druon l-am ”intalnit” doar in romanul ”Alexandru cel Mare”, ratand deocamdata ”Regii blestemati” (problema pe care imi propun sa o remediez cat mai curand). Mi-a placut cartea, dar desi as vrea sa o comentez mai pe larg am citit-o mai de multisor si chiar nu mi-o mai amintesc asa bine.

Ca sa trec de la romane la lucrari biografice, as aminti o carte care m-a surprins placut: ”Ecaterina cea Mare” scrisa de Henry Troyat. Are un stil foarte placut si desi prezinta fapte istorice ai mereu senzatia ca e gata sa ”cada” in beletristica.

Ma opresc aici pentru ca imi dau seama ca a trecut ceva vreme de cand am citit romane istorice si nu imi mai amintesc foarte bine stilul multora dintre ele, iar un comentariu sec de genul mi-a placut/nu mi-a placut nu ajuta pe nimeni. Dar promit sa ma intorc la topicul asta cand voi citi ceva ”proaspat”.

Am citit si de Vintila Corbul (superb!) si de Valerio Masinmo Manfredi ( Armata Pierduta nu, m-a pus pe ganduri postul lui Prien..).
A citit careva Imperiul opiului, a aparut curand, imi scapa autorul? Vreau sa stiu daca merita sau nu banii. Ideea pare buna...

 magul132001, on 12th June 2010, 20:00, said:

Te rog frumos sa nu ti cont de parea mea. Sunt orice in afara de critic literar. Si as vrea sa iti cunosc punctu/punctele de vedere, care pot diferiin esential de al meu.
Ce anume te face sa crezi ca nu vei veni cu consideratii personale interesante? Ma consideri Mafalda forumului? Faci o mare greseala..(acuma nu ca nu mi-ar place...)
Asa ca ridica manusa si dupa lectura exprimati -admiratia fata de cat de destept si explicit si modest si...am fost.
Sau NU..

Sărută pământul acesta - Ileana Vulpescu.

Mi se pare interesant ca mie mi-a fost repartizat chiar biroul autoarei si am primit exemplarul ei dintr-o carte de specialitate pe care a trebuit s-o invat!