Păstorel Teodoreanu

Initial m-am bucurat ca s-a redeschis topicul. Credeam ca mai aflu lucruri noi.
Si cand colo vad o corectie la o postare a mea veche de nu mai stiu cati ani, la care deja raspunsem recunoscand...
Mama mia...

[quote name='CBV' date='18th October 2007, 11:34' post='3531400']
După prima vizită a lui Petru Groza în URSS, Păstorel a scris:

Din Galați la Port Arthur
Petru Groza, în carlingă,
N-a văzut atâta cur
Cât ar fi putut să lingă.

Cu scuzele de rigoare va rog sa imi permiteti sa va spun ca epigrama a fost scrisa cu ocazia plecarii delegatiei romane, condusa de Petru Groza, la un o intalnire cu oficiali americani in loc. Port Artur din SUA. Delegatia romana a calatorit in acelasi avion cu cea sovietica iar preluarea s-a facut la Iasi.

Am citit de curând o culegere de versuri ale lui Păstorel, "Epigrame și alte rime vesele". Adevărate capodopere ale epigramei acolo, cred (nu știu, n-am mare experiență în acest domeniu). Editorul a decis însă să pună volumul în 300 de pagini, în care poemele sunt scrise mai multe pe o pagină, astfel încât am rămas la sfârșit cu gustul monotonei și al deșertăciunii, determinându-mă să-mi clătesc gura cu niște Nichita din epoca celor 11 elegii...

Afară frig, în casă frig
Deschid fereastra larg și strig
Îți multumesc partid iubit
Că m-ai călit!

Prien, on 13th March 2008, 22:31, said:

Prien, de data asta poate chiar afli lucruri noi, spre deosebire de precedenta redeschidere a subiectului. Re-răsfoiam aseară Amintirile lui Șerban Cioculescu, în care are un episod și despre Păstorel, în care găsesc o referire exact la episodul cu Iorga. Cioculescu îl cataloghează drept o mare poznă pe care Păstorel era să i-o facă tatălui său, Oswald Teodoreanu.

Exact cînd Iorga fusese numit premier, apărea la Iași o culegere de epigrame a lui Păstorel - "Strofe cu pelin de mai, contra Iorga Nicolai". Oswald tocmai fusese propus la Senat, ca argetoianist. Iorga urma să viziteze Iașii, în turneu electoral, așa că Oswald, alarmat, ridică tot stocul din librăriile ieșene (practică ajunsă pînă în zilele noastre - în niște campanii electorale, Cațavencu a fost cumpărat în totalitate - dar a scos o nouă ediție a doua zi), și de pe alte piețe (probabil din Moldova). Lui Iorga "nu îi plăceau glumele pe socoteala sa, și mai ales epigramele, în tir de mitralieră" (în carte erau în jur de o sută). Iorga sosește la Iași, nu află despre volum, se arată prietenos cu Oswald. Mai departe, nu știu ce se petrece cu cariera politică a lui Oswald, mă gîndesc în schimb la cele 100 epigrame la adresa lui Iorga, din care Cioculescu redă una singură, reținută de el:

Fie neamț, englez, hindus,
Omul din maimuță vine,
Numai Iorga, știm prea bine,
Că se trage din Larousse.

Îl înțepa pe Iorga pe tema enciclopedismului și a memoriei sale fenomenale, care însă îi juca și feste. Căci istoria continuă. După un an, Iorga urma să decoreze cîțiva scriitori, printre care și pe frații Teodoreanu. Între timp, aflase despre volumul cu pricina, așa că, primind lista cu scriitorii ce urmau a fi decorați, îl șterge de pe listă pe Ionel, și îl premiază pe Păstorel, încurcînd persoanele. Pe seama episodului s-ar fi rîs copios. Iorga îi confundă și în scrierea sa din 1934 "Istoria literaturii românești contemporane, II, În căutarea fondului", unde îi atribuie lui Păstorel romanele lui Ionel.

Căutînd pe net, am găsit mai multe epigrame la adresa lui Iorga aici http://www.avocatnet...-antologie.html

Edited by abancor, 16 September 2011 - 08:26.

Foarte dragute pataniile descrise. Daca mai ai, te rog, nu te sfii. Nu numai cu si despre Pastorel, dar cu si despre altii, romani sau straini.
Eu unul iti voi multumii. Cred ca si altii..

Teoretic pot spune că ”am” destule pățanii, pentru că îmi place să citesc jurnale, memorialistică, amintiri etc.; printre ce am citit în ultimii ani se numără și memorii ale unor scriitori sau critici literari, unde se găsesc multe întîmplări cu scriitori, și de unde îți poți face o idee despre modul de viață, relațiile dintre ei, felul lor de a fi, farse, conflicte etc. Exemple de cărți cu și despre scriitori: Șerban Cioculescu - Amintiri, Vlad Mușatescu - Aventuri aproximative, Nicolae Manolescu - Viață și cărți (aici pare-mi-se nu sînt prea multe episoade în care să apară scriitori), Alex. Ștefănescu - Bărbat adormit în fotoliu. Era (nu știu dacă mai exista) bună și rubrica lui Agopian din Cațavencu - Amintiri din scriitorie (țin minte o serie lungă de articole numai despre Nichita Stănescu). Dan C. Mihăilescu este de asemenea un tip pasionat de viața literară, dar nu am citit încă nimic, nu știu dacă și în ce scrieri se referă la ea.

Ar trebui probabil făcut un alt subiect, în care eu să re-povestesc ce povestesc deja autorii de mai sus. Acum îmi vin în minte cîteva istorii scurte, niciuna despre Păstorel, ambele istorisite de Alex. Ștefănescu (am citit-o acum vreo 2 săptămîni). Sper să le povestesc cît mai aproape de realitate. Totuși, e de preferat, pentru cei interesați, să le citească în original.

Prima povestire de care îmi aduc aminte, pentru că m-a și amuzat, este despre Laurențiu Ulici și priceperea sa la jocuri de societate - table, poker, șah etc. Ulici era văzut drept cel mai bun dintre scriitori la aceste jocuri, iar Ștefănescu îl tachina mereu că îl poate bate la șah (deși nu prea reușea). La acel moment, Ulici era președintele Uniunii Scriitorilor, calitate în care face rost de o sponsorizare destul de mare și organizează un turneu de șah al scriitorilor (la Cumpătu). Anunță de la început că vor fi doar 3 premii, fără mențiune, premiu special și alte distincții, deși scriitorii ar fi preferat mai multe premii, fiind o sumă mare, și sperînd să apuce cît mai mulți din ea. Ulici susține că un concurs serios are 3 premii mari, nu multe mici, așa că hotărîrea nu se schimbă. Se înscriu 64 de scriitori, în final Ștefănescu iese pe 4, Ulici pe 5. La premiere, Ulici anunță că organizatorii au decis să dea 5 premii. La amuzamentul lui Ștefănescu, îi justifică acestuia că a dat 5 premii ca să ia și Ștefănescu ceva. ”Atunci de ce nu te-ai oprit la locul 4?” ”Ca să nu își dea ceilalți seama că pentru tine am modificat regulile!”. Iar la înțepătura lui Ștefănescu cum că e mai bun, ieșind pe un loc superior, Ulici a făcut o labirintică demonstrație, din care interlocutorul nu a înțeles nimic, din care reieșea că e mai greu să ieși pe locul 5 decît pe 4.

Alta este despre un conflict cu Cezar Ivănescu (pe care îl cunosc doar ca autor al Baladei lui Mil, cîntată de Alifantis), conflict care pare să fie mai adînc decît la prima vedere. Din păcate, nu mai știu cînd s-a petrecut tărășenia. Alex. Ștefănescu scrisese nu prea elogios despre recentul volum al lui Ivănescu. Avînd treabă în Casa Scînteii, se întîlnește pe culoar chiar cu Ivănescu, care era un temperament dificil, și fost boxeur, și care aruncă spre critic chiștocul țigării și pare că vrea să îi aplice o corecție fizică. Moment în care apare Mircea Dinescu, care sare la Ivănescu, și se încinge o bătaie prin praful de pe culoar. Dinescu își explică intervenția ”dumneavoastră sînteți critic, om serios, cum să vă bateți?! Despre noi nu are nimeni ce să zică, toată lumea știe că poeții sînt nebuni!”.

Acest episod poate avea alte conotații, în funcție de cînd s-a întîmplat, pentru că Ivănescu l-a acuzat mereu pe Dinescu de implicare (voluntară sau nu) în moartea lui Marin Preda, iar Dinescu i-a terfelit imaginea lui Ivănescu (prin 2008), declarînd că a fost securist (afirmație, se pare, falsă, și nesusținută de nimeni). Deci un conflict între ei a existat, cel puțin după 1980. Iată că avem mai sus fie un preambul la acest conflict, fie un episod al său.

Tot despre Dinescu, Ștefănescu povestește amuzat cum prinderea (probabil accidentală) de către acesta a unei pisici de mare și lăsarea ei pe peluza Casei Scriitorilor din Olimp, unde a putrezit în cîteva zile, în văzul tuturor, a influențat literatura română, Ștefănescu întîlnind în anii următori trimiteri sau relatări ale acestui episod în lucrările a vreo 4 - 5 scriitori diferiți, toți, bineînțeles, martori la momentul respectiv.

Stiu ca subiectul se racise si ca voi fi oarecum off topic..
Dar am regasit dupa foarte multi ani, retiparita in haine noi, "De re culinaria".
Dupa cum ma asteptam, cand i-am aratat neveste-mi ce i-a adus "iepurasul", hi, hi, initial s-a bucurat. Evident ca auzise de acesta carte..
Asta pana cand a ajuns la pagina unde scria clar ca la kilu' de faina se pun 50 de OO, hi, hi, de fapt doar galbenusurile...
Apoi se framanta vartos adica cu FORTA, daca ma intelegeti, macar 2 ceasuri...
Imi imaginez cum arata saraca femeie dupa...Si oricum trebuia sa fie una, adica UNA, nu un pai ca a mea...

Ciresa de pe cozonac, hi, hi, a fost cand cand i-am spus sotiei ce idee minunata mi-a venit.
"Caprioaro, ca tot vine Pastele, ca sa avem ce sa dam si noi, nu faci tu unul mai mare, de sa zicem 3 kg de faina..."
Presupun ca e tare greu de ghicit ce mi-a zis....

Am citit cu plăcere (dar acum multă vreme) "Întâmplări cu scriitori" a lui Mircea Micu. Sunt multe anecdote și întâmplări halzii pe-acolo.

Pe locul actualului Teatru National era Circul Krateyl. In fiecare seara evolua Lidia Krateyl, o calareata de cai. Prezenta numere de calarie.
Era o vedeta la acea vreme. A venit vremea sa primeasca, si ea, titlul de "Artist al Poporului", un fel de decoratie comunista.

In seara decorarii a fost un spectacol de gala. Dupa numarul Lidiei a urmat festivitatea. Ea, foarte emotionata, a spus citeva cuvinte de multumire si a zis ca "s-a simtit profund atinsa".

Pastorel, aflat sub cupola, a taxat-o imediat:

Stimata doamna, prea distinsa,
Cind te-ai simtit profund atinsa
Erai calare sau intinsa?

ZECE MEMBRI DE PARTID

Zece membri de partid
Visau viață nouă
Unul a vorbit în vis,
Și-au rămas doar nouă.

Nouă membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a răscopt din ei,
Și-au rămas doar opt!

Opt membri de partid
Au trecut la fapte …
Unul a trecut la Tito!
Și-au rămas doar șapte!

Șapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup
Și-au rămas doar sase!

Sase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a strigat greșit
Și-au rămas doar cinci!

Cinci membri de partid
Cînd au fost la teatru,
Unul n-a aplaudat
Și-au rămas doar patru!

Patru membri de partid
Și cam toți evrei,
Unul a plecat în Eretz
Și-au rămas doar trei!

Trei membri de partid
Vorbeau de război!
Unul a vorbit cam mult,
Și-au rămas doar doi!

Doi membri de partid
Mîndri ca păunul.
Unul a înnebunit,
Și-a rămas doar unul!

Un membru de partid,
Cel mai lămurit.
A plecat cu Onete-ul
Și n-a mai venit!

ZERO membri de partid,
Luptă pentru pace.
Că partidul nostru drag
Știe el ce face!

djl, on 16th August 2012, 01:50, said: