"Sex, Drugs, Rock and Roll" - Eric Bogosian

Motto:

"Urasc oamenii. Cand ti-e lumea mai draga se pun de-a curmezisul. Exact cand lucrurile merg cum nu se poate mai bine, apar cativa oameni care vor ceva de la tine. Iar eu vreau ca voi sa ma iubiti pe mine, chiar daca eu va urasc. E greu de inteles, e paradoxal, dar asta este doar asa, ca sa-mi confirm eu teoria. Stiti care este teoria mea ? Nu stiti !Teoria mea este ca voi toti sunteti niste rahati, in comparatie cu mine care sunt superb."

                                 ("Sex, Drugs, Rock and Roll", Eric Bogosian - vezi aici, minutul 3:39)

Piesa online:

Sex, Drugs, Rock and Roll (prima parte)
Sex, Drugs, Rock and Roll (partea a doua)
Sex, Drugs, Rock and Roll (partea a treia)



"Sex, Drugs, Rock and Roll" : Arheologie underground (cronica de Mihaela Michailov, articol preluat din Observator Cultural, Nr.115, 07.05 - 13.05.2002)


"Teatrul Luni a reușit într-un timp destul de scurt să se impună în lumea teatrală românească printr-un anumit tip de spectacole, cu un număr restrîns de actori, adecvate spațiului în care se joacă, valorizat la maximum. Montările au la bază texte mai puțin cunoscute, cum este și cazul recentului "Sex, Drugs, Rock and Roll", poate puțin șocant pentru pudibonderia sobră și pe alocuri snoabă. Piesa, foarte bine scrisă, cu nerv dramatic și abilă rigoare compozițională, constînd dintr-un colaj de monologuri ce alternează variate formule de abordare, îi aparține dramaturgului american Eric Bogosian și se bucură de creația regizorală și actoricească a lui Florin Piersic jr.

O partida bună de sex, o doză suficientă de cocaină și o muzică antrenantă constituie liantul ambiental ce permite relaționarea personajelor și, implicit, a ipostazelor pe care le reflectă, excelent dozate de Florin Piersic. Umorul uneori fin, alteori caustic, detașarea, tristețea dublată de nepăsare și dispreț, trecerea neforțată de la un cadru la altul sînt atent punctate și susținute. Fiecare monolog are în centru o ipostază surprinsă cu inventivitate și definită printr-o anumită trăire, spectacolul fiind o pendulare între stări și momente variate.

Aurolacul incapabil să renunțe la droguri, dornic însă să-și construiască o altă viață, se confruntă cu un mediu ostil oricărei evoluții normale - strada, trăind drama individului marginal. Comportamentul și gesturile lui, sugestiv transpuse de Florin Piersic jr., se află la granița friabilă dintre rîs și plîns, personajul creat, ca de altfel toate, fiind veridic și expresiv. Chitaristul de succes, adulat de fani și fascinat de propria-i celebritate, în același timp dependent de droguri, este surprins în registrul specific vedetelor, cu un discurs clișeizat în care abundă lanțul nesfîrșit de mulțumiri și dorința implicării în opere de caritate. Cu ochelari de soare și statura impunătoare, cîntărețul își privește de undeva de sus susținătorii isterizați. Automulțumirii sale îi corespunde dezavuarea celor din jur, evidenta în atitudinea unui personaj - homeless - devenit deja emblematic pentru underground-ul social. Lumea văzută prin ochii acestui ins revoltat este un imens rezervor ce emană miasme de fecale. Eroziunea este impregnată în fiecare formă de existență, asimilată unui balast amorf și imund de deșeuri. Oamenii și vietățile se devorează reciproc, devenind propria lor sursă de anihilare.

Acestei nevroze și degradări organice i se opune verva și entuziasmul tînărului american, care povestește cu un haz nebun aventurile unei petreceri a burlacilor. Aici sexul, drogurile și muzica asurzitoare se contopesc perfect pentru a crea imaginea deja recurenta a americanului, pentru care totul se reduce la distracții cu fripturi pe pereți și bătăi înfierbîntate. Spectacolul este construit pe aceste imagini contrapunctice alternate ingenios, în așa fel încît fiecare propune o altă fațetă. Retardatul care, în ciuda existenței sale, își păstrează optimismul și nu are nevoie decît de un sandwich și o cafea este excelent surprins de Florin Piersic jr., cu un accent neostentativ pus pe mimica și gesturile sacadate, pe privirea pierdută undeva în gol, dublată de cuvintele ritmat silabisite. La urma urmei, pentru el tot ce contează este o clipă de satisfacție, fie ea cît de banală pentru cei din jur.

Aceste ipostaze sînt succedate de apariții care aparțin unui alt statut social. Omul de afaceri preocupat exclusiv de bani, exhibîndu-și siguranța de sine și superioritatea adoptă constant un ton zeflemitor și arogant, rezervîndu-și plăcerea de a-i umili pe cei din jur, simple marionete ghidate de el. Doctorul îi prescrie pacientului un tratament extrem de dur, aparent foarte lejer, recomandîndu-i ca, la nevoie, să-i ceară sfaturi secretarei și tapîndu-l în același timp de cît mai mulți bani. Trecerile de la un personaj la altul se fac cu foarte multă naturalețe, iar limbajul, deși uneori poate fi receptat drept vulgar, este rostit cu lejeritate și nonșalanță. Ceea ce caracterizează această creație actoricească este firescul, vitalitatea și forța expresivă.

Ultimul personaj, poate cu cel mai mare impact ca implicare, este artistul care-și resimte anormalitatea ca pe o corvoadă, dorindu-și într-o anumită măsură să fie asemenea celorlalți. Alteritatea devine angoasantă și, în același timp, salvatoare. Este forma cea mai adecvată de a supraviețui uniformizării omniprezente. Atunci cînd cuvîntul nu mai exprimă decît anodinul și insignifiantul, se sublimează în gest. Simplu și totodată extrem de sugestiv, coagulînd energiile pierdute ale rostirii și recuperîndu-le într-o clipă de tăcere. Intensă și plină de emoție.

Le recomand acest spectacol tuturor celor care vor să vadă o performanță actoricească autentică. Cu siguranță, nu vor fi dezamăgiți."

cine-mi spune si mie cum se numeste melodia de la sfarsitul piesei?

piesa se numeste drowned on dry land si e cantata de del amitri.
http://www.delamitri...usic/index.html click pe "streaming movie clips" -> drowned on dry land