Arta moderna - reducerea la esenta sau... lene?

Nu vreți să creați un topic despre asta? "Fața Ăźntunecată" a personalității artistului

Mă Ăźntreb dacă nu cumva omul contemporan, "intelectualul" este cel care s-a schimbat, considerĂąnd că trebuie să-și depășească emoțiile, ori cel puțin că ele nu merită afișate, exprimate. Și, de aici, permutarea cu arta de dragul "ideii" desensibilizate

Hm. Sunt mai multe tipuri de imaginatie. Fara imaginatie deloc, crearea acelui moment de constienta contemplativa, cum o numesti tu, nu este posibil.
Dar am inteles la ce fel de imaginatie faci tu referire.


Ideea expusa de lupini este similara cu filozofia sunetului unui copac cazut in padure. Acel sunet nu este auzit, daca nu este nimeni in padure, sa-l perceapa.
Tu iti poti imagina un robot sau orice alt produs AI... extaziat de frumusetea si complexitatea Universului, asa cum afirma el ?
AI (artificial intelligence=IA=inteligenta artificiala) are capacitatea de a evolua fara supervizare umana, dar este o evolutie strict tehnica si de capacitate de prelucrare a informatiei si nu in alte dimensiuni/realitati.
Comparatia cu fiintele "biologice", in ceea ce priveste perceptia artei, nu are sens.

Da, am vazut ce ati scris voi despre lucrarea cu banana. Eu vad lucrurile cam asa: cel care a cumparat lucrarea nu a facut-o din snobism, ci si-a cumparat publicitate on-line. Probabil la un pret chiar foarte bun.
Apoi artistul sau mai bine zis omul din spatele artistului, are un dezvoltat simt ludic. Si eu il am, chiar daca sunt foarte serioasa si ordonata in gandire, in manifestari nu sunt.

Primele fotografii au dat de gândit artiștilor plastici.   S-au temut că imaginea fotografică le va afecta ”meseria”.  
Se întrebau care va mai fi rostul existenței lor  dacă va exista un aparat capabil să surprindă imagini.  

În lumea boemă   ”niște” golani ai artei,  revoltați de școala clasică  a picturii axată pe reproducerea fotografică a realității,  săraci dar mândri,  încep a picta la oha.
Doar din spirit de frondă. Oamenii priveau lung,  apoi întrebau de ce sunt tablourile atât de neclare.   Și ei răspundeau că așa văd ei realitatea. Uneori,  în speluncile înșirate pe străduțele pietruite de pe Montmartre,  chiar vedeau neclar.   Absint, opiu și femei.  Locuri ale pierzaniei. Melange de intense trăiri în imagini neclare.  

Prea mândri pentru a reproduce fotografic,  prea boemi pentru muncă susținută,  rebelii pretind un loc alături de artiștii consacrați.  
Dar sunt luați în derâdere.   Conflictul mocnește,  tinerii se ambiționează,  azi s-ar spune că se radicalizează. Conflictul artistic clocotește până dă în foc,  iar tinerii artiști sunt ajutați chiar de către Napoleon al Treilea să-și deschidă un salon al refuzaților  (Le Salon des Refuses).

Expun și lumea vine,  se miră, nu înțelege nimic din ceea vede. Se amuză.   Zic   ”păi asta pot să pictez și eu....”   ”pisca mea știe să picteze mai bine..”.

Vor să participe la Expoziția Universală de la Paris,  cea din 1867, dar sunt refuzați.  
Iar încearcă,  iar sunt refuzați.  Li se contestă calitatea de pictori.
Sunt aproape eliminați din breaslă,  socotiți a fi o rușine pentru meserie.

Dar dicolo de micile răutăți omenești,  o primă breșă în arta picturii ”fotografice” fusese făcută.
Unii au înțeles că arta picturii nu înseamnă doar portretizarea realității vizibile și că pictorul nu este doar un fotograf cu penelul.  

Tinerii aceștia rebeli,  săraci,  frustrați pe cei care nu îi înțelegeau,  s-au numit mai târziu  ”impresioniști”.
Pentru acea vreme,  tablourile impresioniștilor păreau un scandal.   O ofensă.  O bătaie de joc.   O sfidare a conceptului de artă.  Un non sens.  




Arta modernă.  

Oare nu se repetă istoria?
Într-o lume cu sute de miliarde de imagini,   ce mai poate picta un artist?   
O felie de pepene pictat atât de bine încât să-ți declanșeze salivația atunci când îl privești?
Too late!  

Lene?
Nu vom ști niciodată.




Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

Mihai Eminescu
Glossă

Avea un mod special de a iubi femeile..... Picasso era practicant de S&M am spus deja, a obligat-o pe Thérèse Walter sa faca si ea asa ceva.

Si bine au facut acei tineri rebeli...asa nu ne au lipsit pe noi de frumos...

Lene? Nu cred. Nu cred ca exista lene in arta.Pasiune da.Iar cel ce are pasiune,creaza. Multi oameni au nevoie de deschidere pentru a se acomoda cu lucruri noi.Este punctul de deschidere de care au nevoie nu doar pentru a recepta arta intr o perspectiva noua ci pentru  a o accepta ca facand parte din viata lor cotidiana. Acum vom vedea panze inspirate de corona. Probabil fiecare artist isi va imagina ceva  si va dori ca mesajul sau sa ajunga primul si sa fie inteles. Dar, va trebui sa fie un Houdini.El adeschis mii de usi si a evadat  din toate inchisorile unde a fost inchis. A fost pus in fata unei usi  metalice care parea tare complicata dar, i au lasat-o deschisa.Dupa ce s a chinuit ore in sir trebuia sa apese doar pe o clanta. A fost singura usa pe care nu adeschis o.
Usa deschisa....
Eminescu mereu actual..



Poti obliga pe cineva timp de 10 ani sa faca spanking? Ma refer la Dora Maar. Cat timp  a stat cu Therese?

Opt ani a stat cu Therese. Poti obliga ppe cineva sa faca ceea ce nu voieste vreme indelungata, un psiholog poate explica aceste lucruri.

Poate chiar si un topic mai cuprinzator, despre artist si viata lui personala, in general.

Da, am intuit ceva cand ai spus de SL, dar ma gandeam si la alte motivatii ale submisivitatii, nu numai sexuale.
Ma gandesc ca mai este si observatia, in afara de safe word (in conditii normale, normal adica femeie si barbat, nu barbat si obiect sexual).
Adica, chiar daca tu nu ma refuzi, eu pot sa-mi dau seama daca iti place sau nu. Faptul ca nu ma refuzi, nu-mi da dreptul sa inventez ca ti-ar place, ba chiar sa sustin sus si tare asta.
Iar intr-o relatie e o chestie sa poti ignora nefericirea si sa-ti obtii placerea, indiferent cum. Ba chiar sa te amuze, pe alocuri, neputinta.
Aveau si ele responsabilitatea lor, inteleg unde bati, dar daca tu iti pierzi portofelul pe strada din cauza asta (a greselii), nu este motivul real pentru care eu il pastrez. Intelegi contra-argumentul meu ?

Nu exista asa ceva in BDSM. Cand ea a pronuntat safe word el se opreste.Indiferent daca este la Paris sau in Caracal. Desigur ,nu vom stii niciodata ce s a intamplat cu exactitate atunci.

Asta se numeste sadism. Inainte de a impinge discutia spre ungherele ascunse ale practicilor erotice, sa mai remarc doar ca un alt pictor modernist, inovator, spaniol si el, Salvador Dali, era inclinat mai degraba spre masochism, sotia sa Gala fiind cea care detinea controlul total in relatia lor.


Ceva nu a mers, a uitat safe word cum sugerezi tu, sau lucrurile a fost duse la extrem (ori sadismul lui, ori masochismul ei).

Ceea ce face Maurizio Cattelan este doar o satira pura, care degenereaza de multe ori in simpla bufonerie. Asta e stilul lui, asa a fost intotdeauna, toata cariera sa. De la opera care il prezinta pe Papa Ioan Paul al II-lea zdrobit de un meteorit, pana la farsa asta cu banana, Cattelan a vrut sa socheze si a reusit. Va ramane in memoria oamenilor si peste cateva decenii? Sau va fi trecut la categoria "bufoni, ciudatenii, neseriosi" si va fi uitat?
Nu stiu ce se va intampla cu Maurizio Cattelan in viitor, dupa ce el nu va mai fi. Stiu doar ca eu nu voi uita pe cel (cea) care uraste ciocolata!

Dali si Gala.Un cuplu frumos care practica BDSM. Aici ea era domina iar el sclavul.O relatie care adurat 50 de ani. Dar ,da nu este pentru oricine.



Lasa-l pe Cattalan. Ce parere ai de Bansky?Ca despre el se poate spune multe si cam nimic.Este cunoscut in mai toate colturile lumii .Are talent,mister.mesaj. Dar,reuseste sa ramana anonim.A reusit sa aduca graffiti in galerii si sa vanda chiar foarte bine.
"Devolved Parliament" pictura vanduta pe o suma record .Pictura este un comentariu caustic la adresa politicienilor britanici si descrie atmosfera galagioasa  din Camera Comunelor bancile fiind ocupate de cimpanzei(imi place tipul asta ) .Pictura a fost creata inaite de Brexit.

Asta se numeste sadism. Inainte de a impinge discutia spre ungherele ascunse ale practicilor erotice, sa mai remarc doar ca un alt pictor modernist, inovator, spaniol si el, Salvador Dali, era inclinat mai degraba spre masochism, sotia sa Gala fiind cea care detinea controlul total in relatia lor.


Ceva nu a mers, a uitat safe word cum sugerezi tu, sau lucrurile a fost duse la extrem (ori sadismul lui, ori masochismul ei).

Sadismul ca "deviatie" sexuala este diferita de tulburarea de personalitate sadica. Picasso s-a incadrat in prima, dar nu si intr-a doua. Dali era sadic, se vehiculeaza ca datorita traumelor din copilarie. Dar nu si cu Gala. Este iarasi o trasatura de personalitate, felul cum se poarta oamenii cu cei din jur si cum se poarta cu persoana iubita.
Trebuie sa cunosti psihologie, ca sa intelegi diferentele, altfel extrapolezi de la niste caracteristici, pe un anumit sector de viata la intreaga personalitate. Lucru care nu corespunde realitatii.
De asemenea, faptul ca Gala a avut mai multi iubiti, in afara de Dali, nu inseamna ca ea controla relatia. Ci ca aveau o relatie deschisa.
Ma rog, asta din cunostintele mele si din ceea ce am citit pe tema vietii lor private.