Artist, înger, demon, om.

Discuții despre viețile artiștilor și condiția lor umană.
_________________________________________


Opera îi supraviețuiește artistului.  
Uităm,  uneori,  că omul,  chiar și genial,  tot om rămâne. Cu bune,  cu rele,  cu lumină și întuneric, toate acestea fiind fundamentul actului artistic. Desprindem adeseori condiția umană a artistului,   încercând  să-i aducem viața la nivelul operei.   Iertăm întunericul de dragul luminii.


”În vara anului 1530, Michelangelo a dispărut timp de trei luni, neexistând nicio urmă a artistului în înscrisurile oficiale ale vremii.

Se pare că artistul a fost într-adevăr închis într-o camera secretă – sub Capela Medici din Basilica San Lorenzo – ascuns în momentul întoarcerii din exil a familiei de’Medici. Michelangelo Buonarotti, pe atunci în vârstă de 55 ani, s-a temut de represalii după ce și-a trădat patronii, el fraternizând cu cei care inițiat revolta împotriva bine-cunoscutei familii florentine”

Michelangelo datora totul patronului lui artistic,  carieră,  poziție, viață.  
Ceva s-a întâmplat,  iar genialul artist  se pierde prin politică.   Medici este alungat din Florența,  dar după un timp revine și își recapătă puterea.   Michelangelo este covârșit de rușine și groază.   Se teme pentru viața lui și se ascunde într-o cameră secretă,  neștiută, acolo unde așteaptă să se liniștească lucrurile.  

”Artistul nu și-a pierdut timpul cât a stat ascuns în micuța cameră fără ferestre – un spațiu care măsura 2 metri/7 metri – accesată printr-o ușă ascunsă vederii. A lucrat febril la diferite studii pentru proiecte începute deja, inclusive o revizuire a faimoasei statui a lui David și imagini din frescele Capelei Sixtine. În același timp, se pare că artistul a acoperit pereții ascunzătorii sale cu diferite schițe – realizate în cărbune și cretă – inclusive un autoportret.”

[attachment=2436812:01_florence-secret-room-michelangelo.jpg][attachment=2436813:03_michelangelo-drawings-medici-chapel-1.jpg][attachment=2436814:02_TELEMMGLPICT000146681641-xlarge_trans_NvBQzQNjv4BqyuLFFzXshuGqnr8zPdDWXiTUh73-1IAIBaONvUINpkg.jpeg]

Până în anul 1975, nimeni nu a știut de existența “Camerei Secrete” a lui Michelangelo.

Timpul trece.  Își face curaj să iasă.  
Seniorul,  un adevărat patron al artelor, nu este dornic de vendetă și îi iartă trădarea. Îl repune pe artistul rebel în poziția de artist al curții de Medici.


Ecce homo!
Greu de admis imperfecțiunea omului Michelangelo Buonarotti. Prin comparație cu ceea ce a lăsat posterității,  omul a avut umbrele sale.  
Nu putem să știm și nici să-i judecăm viața.   Dar putem să medităm la condiția umană.





---------------------------------------------------------------------------------------

Am folosit câteva citate copiate din acest articol:
http://subsoareletos...i-michelangelo/






[ http://subsoareletoscanei.ro/wp-content/uploads/2020/03/01_florence-secret-room-michelangelo.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by tomaso, 17 September 2020 - 23:26.

tomaso, on 17 septembrie 2020 - 23:23, said:

Cel putin unul a meditat

Quote

Cand ai puterea este mai usor de iertat tradarea, decat atunci cand nu o ai sau ai pierdut-o.

Edited by Cr1spy, 18 September 2020 - 00:11.

Despre genialul Michelangelo nu prea poti vorbi sau scrie fara sa te documentezi oleaca.
Recomand spre lectura o capodopera, imho:

"Agonie si Extaz" a lui Irving Stone, o carte care mi-a tulburat adolescenta

argonaut, on 18 septembrie 2020 - 00:29, said:

DaVinci era genial.
Michelangelo era un talent deosebit. A fost atat de absorbit de talentul sau incat a devenit idolatru.

tomaso, on 17 septembrie 2020 - 23:23, said:

Fără ferestre zici?

ericmario, on 18 septembrie 2020 - 09:00, said:

Excelent
Banuiesc ca Tomaso a plagiat la compunere

ericmario, on 18 septembrie 2020 - 09:00, said:

Da, fără ferestre.
Camera era foarte bine ascunsă, intrarea fiind mascată în spatele unui lambriu din lemn.   El știa de existența acestei camere pentru că pictase acea biserică și a stat ani de zile acolo.  
Existau niște fante de aerisire la nivelul străzii.   Și acum există,  se văd dacă știi unde să privești.       Acestea nu sunt considerate a fi ferestre și Michelangelo le-a înfundat pentru a nu fi văzută lumina lumânării pe timp de noapte.      Atât de bine este ascunsă această cameră,  încât abia în anul 1975 a fost găsită.   Au trecut mai multe renovări peste biserică, dar fiind sub nivelul solului,  fără alte puncte de acces,  doar atunci când cineva a trebuit să scoată lambriurile din lemn de pe pereți a fost descoperită intrarea.   Pentru o lucrare urgentă la structura de rezistență sau cam așa ceva.
Interesant este echilibrul termic al încăperii.   Timp de 500 de ani desenele au supraviețuit.   Pereții au stat uscați,  ca într-o conservă.

vata_pa_batz, on 18 septembrie 2020 - 09:03, said:

Tomaso este un om căruia îi place să știe tot felul de chestiuni,  din toate domeniile.  Și care a vizitat Florența de mai multe ori.
Nu a avut ocazia să intre acolo,  accesul fiind oprit pentru vizitatorii  ”normali”,  dar a aflat povestea și a rămas cu ea în minte.  

Ceea ce vedeți voi acolo,  în poză,  este o amenanjare pentru a putea fi inclusă în circuitul turistic.  Au fost făcute lucrări și s-a eliberat o zonă care dă într-o curte interioară,  astfel încât accesul să poate fi făcut fără a folosi intrarea secretă din biserică.

La vremea aceea, de care povestim,  nu exista nicio cale de acces,  sursă de lumină.    Era baricadat totul.

tomaso, on 18 septembrie 2020 - 09:26, said:

Usor mai, nu te aprinde. Eric a ridicat mingea la fileu, iar io am facut o faorfeca. Era si pacat...nu?
Auzi...de ce vorbesti despre tine la persoana a 3a?

Dramaturgul norvegian Henrik Ibsen a avut un rol important in trezirea constiintei nationale a norvegienilor, dar mai ales, in initierea unor miscari precum cea pentru drepturile femeilor sau ale muncitorilor. Piese precum Nora, Casa cu papusi sau Strigoii biciuiesc cu furie ipocrizia societatii, moravurile invechite, goana dupa bani si servilismul prezent in lumea norvegiana din a doua jumatate a secolului al  XIX-lea.
Dar, pe cat de progresist, revolutionar chiar, plin de empatie si bunatate a fost in opera sa, pe atat de crud, retrograd, cinic si nedrept a fost Ibsen in viata de toate zilele.
Nascut in familia saraca a unui marunt negustor, ajuns rapid la faliment, Henric Ibsen a muncit din greu pentru a ajunge un dramaturg de succes. Devenit insa un om faimos, el s-a comportat oribil cu cei din jurul sau. Anii de saracie cumplita si de privatiuni l-au transformat intr-un om foarte vanitos, plin de dispret si ura la adresa celorlalti semeni ai sai.  A rupt legaturile cu familia sa, nu a vorbit zeci de ani cu tatal sau, pentru ca el, fiul, ajunsese sus pe scara sociala, in timp ce familia decazuse si ii era rusine de saracia lor. Nu si-a ajutat niciodata fratele mai mic, Ole, care a murit sarac intr-un azil de batrani, dupa ce toata  viata acesta si-a sprijinit parintii. Henrik nu i-a dat niciodata bani si nici nu i-a lasat nimic prin testament.
Cand avea 18 ani, Ibsen a avut o relatie cu o fata, care a ramas insarcinata si apoi a nascut un baiat. Ibsen nu l-a recunoscut niciodata, l-a intalnit o singura data in viata cand i-a aruncat cativa banuti, spunundu-i batjocoritor: „atat i-am dat si mamei tale. Ar trebui sa iti ajunga si tie”. Baiatul a murit sarac, la fel ca si mama lui, care orbise spre sfarsitul vietii, dar de care Ibsen nu s-a mai interesat niciodata dupa ce a parasit-o in mod brutal cand a aflat ca e insarcinata.
Zgarcit, meschin, lingusitor cu cei puternici si necrutator cu cei slabi, s-a certat cu toti scriitorii si intelectualii importanti norvegieni pentru ca, in opinia sa, oricine avea succes trebuia sa devina o tinta a sa.
Poate cea mai mare infamie a lui Ibsen a fost aceea ca s-a folosit de femei pe care le-a sedus pentru a se inspira in opera sa. Astfel, in 1899 a intalnit-o pe Emilie Bardach, o pustoaica de 18 ani (el avea 61 de ani). Dupa ce a sedus-o si a parasit-o, laudandu-se cu acest lucru prietenilor sai, a luat-o drept model pentru unul dintre personajele negative din piesele sale ((Hilde din Constructorul Solness). Identificarea  publica a Emilieui cu Hilde a constituit o tragedie pentru biata fata care a fost etichetata ca fiind o femeie de moravuri usoare si nu s-a mai putut casatori niciodata. Povestea s-a repetat oarecum cu Laura Kieler, o sotie nefericita din viata careia Ibsen s-a inspirat copios pentru personajul principal din piesa Nora. Cand femeia l-a implorat sa dezminta ca modelul ar fi ea, Ibsen a refuzat si a negat cu cinism adevarul. Exemplele ar putea continua.
Avem deci de-a face cu un artist extrem de talentat si de influent, care a marcat puternic dramaturgia universala, dar care a fost o canalie in viata de zi cu zi, dihotomia dintre om si opera fiind uriasa. Deci, am putea spune ca Ibsen a fost un inger ca artist si un demon ca om.

Informatiile le-am cules din cartea „Intelectualii” de Paul Johnson, editura Humanitas, Bucuresti, 2002, pp.122-155.

Edited by Costel2014, 18 September 2020 - 11:05.

tomaso, on 18 septembrie 2020 - 09:26, said:

,,sub nivelul solului,, iar camera din foto are un geam cu soare cât casa

EMPP, on 18 septembrie 2020 - 11:43, said:

The two-by-seven-meter room was located below the New Sacristy of the monumental Basilica of San Lorenzo complex in Florence

https://www.italianw...er-in-florence/


Michelangelo lived for three months in a small and narrow room of seven metres for two under the New Sacristy in the Medici Chapels. (...)

[ https://www.conoscifirenze.it/upload_file/articoli/Discover_Florence/History/Michelangelo-and-the-secret-room-in-the-New-Sacristy.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

[ https://www.nationalgeographic.com/content/dam/news/2017/04/19/michelangelo_secret_room/01_michelangelo_secret_room.ngsversion.1492801224650.adapt.1900.1.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]


După cum se vede în cele două imagini,   aceea este o intrare,  nu o fereastră.  
Pe timpul când Michelangelo era ascuns acolo,  acea firidă era astupată. Pe acolo este o scară și acum,  după ce au fost efectuate lucrările de deschidere,  există un moment al zilei când soarele trimite lumină prin lăcașul de acces. Ideal pentru poze artistice.   Nu?

Accesul era prin altă parte, în partea opusă.   Pe aici.

[ https://www.italianways.com/wp-content/uploads/2018/12/michelangelo-drawings-medici-chapel-9.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]



Se zice că o imagine face cât 1000 de cuvinte  
Dar,  de spus se mai spune și că ochiul vede doar ceea ce mintea poate înțelege.

Interesant mi se pare că din toată povestea asta v-ați focusat pe ceva absolut neimportant.   Nu-i bai.

Dacă tot am intrat în detalii,   iată cât de mare a fost influența  auto recluziunii asupra operei viitoare a artistului. Studiind schițele și comparând cu ceea ce a făcut după aceea,  rezultă că omul a folosit acel timp pentru a visa la ceea ce urma să facă. Visul i-a fost calea pentru a rezista. Apropo,  ăsta da lockdown ...

https://www.national...ictures-genius/

Edited by tomaso, 18 September 2020 - 18:37.

Fratilor (si surorilor) topicul nu este totusi despre nenorocita aia de camera, hai sa depasim momentul si sa revenim la tematica topicului, va rog frumos.

vata_pa_batz, on 18 septembrie 2020 - 09:03, said:

Sunt puse ghilimelele la text. Se vede foarte clar, ca este un citat si nu o compunere.

vata_pa_batz, on 18 septembrie 2020 - 09:35, said:

Da, era si pacat sa nu faceti circ.

Cr1spy, on 19 septembrie 2020 - 07:39, said:

Se bucura Tomaso ca-l aperi. Ce cavaler

Eu vă rog foarte mult să nu folosiți și această arie pentru înfruntări (sau confruntări, whatever!)

E locul unde oamenii vin să vorbească despre artă. După priceperea și înțelegerea lor, câtă este! și sunt prea puține spații virtuale rămase unde oamenii să poată schimba gânduri despre ce-i frumos și bun (kalokagathia) ca să îngădui să le-ajungă și aici sămânța de dispreț și ceartă.

Vorbesc serios.

Edited by Naoto, 19 September 2020 - 20:52.

Pentru voi Jurnalul unui geniu/S Dali. Lectura placuta!


https://vdocuments.m...7f0db5644a.html

Edited by Darkestnight, 22 October 2020 - 12:05.

Un alt scriitor norvegian controversat a fost Knut Hamsun (1859-1952). Prozator foarte talentat, a primit chiar Premiul Nobel pentru Literatura in anul 1920. Nascut si el, ca si Ibsen, intr-o familie saraca, a practicat diverse meserii si chiar a emigrat pentru o perioada in America pentru a-si castiga existenta. Intors din America va publica in1889 un volum numit „Din viata intelectuala a Americii moderne”. Un an mai tarziu Hamsun publica ceea ce va fi capodopera sa literara, romanul partial autobiografic „Foamea’. Acesta descrie greutatile cumplite cauzate de saracie prin care trece un tanar scriitor norvegian. Personajul principal al cartii ajunge din cauza inanitiei in pragul nebuniei, avand halucinatii si delirand grotesc. Multi critici literari considera ca romanul lui Hamsun a avut o influenta serioasa asupra operei lui Franz Kafka si a altor scriitori moderni, prin absurrdul si bizarul extrem pe care il descrie.

    Daca in plan literar Knut Hamsun este considerat un mare scriitor, omul Knut Hamsun a fost de-a dreptul detestabil. A fost un nazist fanatic, ridicand in repetate randuri osanale regimului lui Hitler si chiar lui Hitler personal. Antisemit feroce, Hamsun merge in Germnaia si se intalneste in 1943 cu Joseph Goebbels (caruia ii daruieste in semn de pretuire medalia pe care o primise cu premiul Nobel) si cu Adolf Hitler, punandu-si talentul in slujba regimului criminal de la Berlin. Antidemocrat, anglofob, plin de ura si furie fata de tot ce nu era nazist, scrie numeroase articole in care elogiaza regimul nazist. Poate cel mai ignobil dintre ele este acela scris dupa  moartea lui Hitler in care afirma ca acesta a fost „o figură de prim rang, comparabilă cu marii reformatori, un razboinic pentru omenire si un predicator al Evangheliei dreptatii pentru toate natiunile”. Cartile sale au fost foarte populare in Germania nazista, atingand tiraje impresionante, iar ideologul sef al nazistilor, Alfred Rosenberg, l-a omagiat pe Hamsun drept „creatorul unor epopei care respira vointa nordica“ .

  Dupa razboi este arestat de catre autoritatile norvegiene si judecat pentru tradare (Norvegia a fost ocupata in timpul WW2 de catre Germania nazista). Din cauza varstei sale inaintate si a unei senilitati despre care unii spun ca a fost abil simulata, scapa doar cu o amenda. Va muri in 1952 la varsta de 92 de ani.

Asadar, un scriitor foarte talentat, dar care si-a pus acest talent in slujba Raului.
Surse:
https://moldova.euro.../a/1792849.html
https://www.observat...itor-contestat/
https://en.wikipedia...iki/Knut_Hamsun

Edited by Costel2014, 02 December 2020 - 11:48.