Divortul, singura solutie?

Problematic, on 31 martie 2016 - 11:58, said:

Nu prea mai e nimic de spus după tot ce s-a scris (frumos topic!), atât aș vrea să adaug:  părem ăla eu îl traduc simplist prin Vreau să simt că ții la mine. Și dacă încă mai ții la ea n-ar trebui să-ți fie greu tare să îi arăți asta. Poate ar ajuta dacă:
- înainte de a-i faci observație că gătește prea mult ai spune că e grozav gustul
- atunci când îți place cum s-a îmbrăcat, coafat, machiat etc. ai spune și cu voce tare
- ai renunța la a-i atrage atenția când consideri că face chestii nepotrivite sau le-ai face tu fără ostentație; ideea lui Tsunnnami cu bilețelul în buzunarul gecii "am luat geaca de pe masa, plamanu' ma-tii de femeie, pentru ca te iubesc!" mi-a plăcut maxim și sunt foarte, foarte sigură că dacă stai să compui așa ceva v-ați amuza amândoi. Iar dacă reușiți să vă distrați pe seama vieții în doi aveți toate șansele să continuați. În căsniciile cu vechime râsul = orgasm psihic, iar ăsta are durată muuuult mai mare decât decât orgasmul fizic   

Părerea mea e că întâi trebuie rezolvată partea afectivă și cred că dacă ești dispus să încerci nu va fi prea greu. Nu că sexul n-ar fi important însă fără confort psihic nu poate fi soluția menținerii relației.

Quantum, on 01 aprilie 2016 - 06:10, said:

Pai, el e cel care a cerut sfaturi aici, nu ea, noi vedem lucrurile prin ochii lui
si oare nu trebuie sa lupte pentru a nu pierde ceea ce a dobandit in acesti 11 ani?
Inainte sa arunce? Ca sa ajunga de regula in aceeasi situatie cu alta femeie, alte rate la alt apartament
plus obligatiile pentru copii.

Poate ca problema e la sotia lui dar din cele evocate de el nu vedem mare lucru: a devenit distrata, nervoasa,
ba vrea gesturi de afectiune in public, ba se duce la bucatarie cand el ar vrea sa vada impreuna un fim,
spune ca nu e fericita, etc.

Trebuie sa stea de vorba cu maturitate, amandoi, cat mai curand: de ce nu mai esti fericita cu mine fata mea,
ce-mi reprosezi, ce am zis ca fac si nu fac sau ti-a cazut cu tronc alt barbat, eu te iubesc si te pretuiesc,
esti aceeasi femeie adorata, vreau sa fii fericita langa mine asa cum ti-am promis la inceput...
Sau: mai, fata, m-am cam sastisit de casnicia asta, nu credeam ca e asa greu, am crezut altceva,
de fapt, ce simt eu acum numai iubire nu e, vad ca si tu ai devenit apatica, ce sa mai tragem unu de celalalt,
imi pare rau de copii, hai sa facem bilantu si sa mergem fiecare pe drumul lui, saru' mana, si alte vorbe-n vant!

Cum zicea bunicul: ehei, casnicia e lucrare grea, doua pietre tari ce se freaca una de alta, se cioplesc
si se slefuiesc, trec zeci de ani pana ajung rotunjoare si netede...

Problematic, on 31 martie 2016 - 20:27, said:

Exagerezi si faci din tantar armasar. Nu inteleg de ce dupa 11 ani trebuie sa fii atat de critic. Gen faza cu geaca. O iei si gata fara certuri sau crescut tensiunea. Astea sunt nimicuri carora le acorzi prea mare importanta. Daca nu ai invatat ca femeile sunt pline de toane in atata timp atunci chiar nu stii nimic.
Talentul barbatului e sa le faci sa se simta bine, fara sa intrii in conflicte cu ele, dar si sa iti vezi "interesu' ". Si toate se armonizeaza perfect (sau aproape). Daca la fiecare nimic o pandesti ca sa i-l spargi in cap ajungi exact undea ai ajuns tu.

Frustrarile sotiei pe plan romantic...cand ai scos-o ultima data la o cina romantica ? Un dans ? Cand i-ai luat flori ? Cand ai facut-o sa se simta o femeie iubita ?

Sotia are servici ? Prietene...ca din ce scrii aici are cam mult timp liber. A mea pe vremea cand erau copii mici venea de la job, se apuca de treburile casnice iar seara era atat de obosita ca si daca vroiam sa ii reprosez ceva mai mult succes aveam cu peretii...asa ca in timp am renuntat complet sa mai zic ceva.
E valabil si reciproca, poate sa ma bombane nevasta pana se plictiseste, am un refren super..."da nevasta ai dreptate, e ca tine"....si cu asta basta. Mai ales cu lucrurile insirate prin casa de mine. Ea bombane pe limba ei, eu ma fac ca aud si pana la urma le aseaza la loc singura. Ca s-a plictisit de raspunsul meu dar si de faptul ca in urma raspunsului nu misc un pai... asa ca in loc sa mai depuna efort verbal strange cele cateva lucruri care constituiau obiectul discordiei si viata merge lin si fara valuri mai departe....E doar un exemplu.

@Tsunnnami ma sperii cu listele alea. La mine e mult mai simplu. Pana acum nevasta facea piata ca s-a plictisit demult de bombanelile mele de conducator de cos prin magazin. Dar asa cum am zis in urma activitatii montane sotia are restrictii la mersul pe propriile mergatoare cel putin 3 luni. Asa ca lista de cumparaturi o scrie pe biletele, le fotografiaza si mi le trimite la munca pe mess. Cand ies de la job execut. Apropo prima data cand am intrat sa fac piata in hipermarket (acum 1 luna, dupa cel putin 10 ani de cand nu am mai facut aceasta) am crezut ca nu vad bine, e o jungla totala acolo si greu de gasit ceva de pe lista.... daca ai sti cat apreciez nevasta acum.....in ultima vreme are saptamanal un  buchet mare de flori....

Ai copii si responsabilitati. Ai fete sau baieti ?

Edited by bumpocbum, 01 April 2016 - 10:11.

Stiti si voi cum e... uneori oricat de maturi am fi to ajungem sa ne comportam ca niste copii... si apoi ajungi sa te pui la somn si analizezi, apoi realizezi cat de copilareasca a fost treaba de la care a pornit cearta si la ce acuzatii s-a ajuns... dar e prea tarziu pt ca nu mai poti gasi "curajul" sa te ridici si sa zici: "mei tu realizezi cat de aiurea si gratuita a fost cearta asta?!", nu o poti zice pt ca deja stam spate in spate, botosi si daca tu esti primul care o zici atunci celalalt te poate considera usor de manipulat si slab de fire... orgolii de rahat...
Tot gandindu-ma realizez ca din momentul in care a ramas gravida timpul pt noi insine nu prea a existat, da am avut concedii, chiar concedii mai exotice, dar parca si acolo totul era numai pt copii si dupa cativa ani de chestii de genu lucrurile s-au adunat... de cateva luni vorbim sa ne gasim sa facem si ceva separat, cum ar fi un sport, lucru cu care sunt perfect de accord... am zis sa isi gaseasca e ceva intai si apoi ma ocup si eu de mine, pana acum a incercat vreo 3 chestii dar mereu ne lovim de lipsa timpului: de la munca unul din noi merge sa ia copiii de la gradi si apoi avem vreo 2 ore sa stam cu ei si sa ii punem la somn... a face un sport de vreo 2 ori pe saptamana inseamna sa sacrifice timpul cu copiii in acele 2 zile si sa ramana pe mine sa stau cu copiii, sa le dau papa daca le e foame sa ii pregatesc de somn si sa ii pun la somn... de pus la somn e mai greu ca fiecare vor pe unul din noi langa ei vreo 10 min pana adorm... rutina asta era facuta de amandoi si e greu sa o schimb... sa nu mai zic de momentele cand prichindeii sunt bolnavi... astfel e greu sa te poti tine si de altceva... dar incercam.
E un cerc vicios si greu de ruptcand chestia asta s-a instalat de ceva vreme fara sa o detectam din timp...

althea, on 01 aprilie 2016 - 08:07, said:

Hmmmm, uneori o partida faina de sex duce la resetarea disconfortului psihic....

@Problematic lasa viata sa curga linistit mai departe..e un hop pe care sper sa il treci fara decizii capitale. Care din punctul meu de vedere pare o mare prostie.  Atata timp cat nici unul nu ati ajuns la motive cu adevarat grave de despartire restul par asa cum ai zis si tu certuri copilaresti.

Si da, traiesti pentru copii tai, ei sunt PE PRIMUL PLAN. Cand o sa ajungi la o varsta mai inaintata o sa vezi ca , copii tai sunt cea mai mare realizare. Inteleg ca ai baieti.... . Stai sa mai cresca un pic..

Ai facut copii sa te bucuri de ei nu sa ii consideri un obstacol intre tine si nevasta. Sau ca nu mai ai prioritate in fata nevestii sau timp liber pentru tine. O sa aveti destul timp de la 45 ani si un motiv de bucurie ca aveti 2 copii frumosi.

Arta cere sacrificii...si sa cresti copii este o ARTA !.

Edited by bumpocbum, 01 April 2016 - 10:29.

Orgoliul asta distrugator! Ca e clar ca cele mai multe certuri vin din prostii. Cat curaj iti trebuie sa o iei in brate si sa ii zici :madam, suntem prostanaci, ne concentram ca prostii pe lucruri neimportante"? Si zic sa faci tu asta pentru ca e clar ca ea e foarte obosita si foarte intrata intr-o rutina chinuitoare.

Eu am avut o serie de discutii cu barbata-miu care se urca pe lampa dintr-un motiv f serios: desfac un pliculet de nes, de ex. si in loc sa-l arunc in punga de gunoi, il las pe blat. Mai ce nervi avea. Io eram senina si il intrebam care e motivul real de suparare. Pentru ca, pana mea, asta nu mi se parea de luat in seama. Si ne certam, ca tampitii. Dupa un timp, desi imi tot repetam "nu uita sa arunci dracului plicul ala", dar uitand cu mare precizie sa o fac, observatiile si discutiile au disparut. Motivul: "draga mea, sunt atatea lucruri  pe care le iubesc la tine incat mi se rupe ca iau plicul si-l arunc eu, m-oi fi maturizat, na!". Iar acum cand il arunca zambim amandoi pentru ca imi spune ca ma iubeste.

Că tot a deschis Corina lista de enervări idioate, mie nu-mi convenea cum madam storcea pasta de dinți.
Și.... mi-am luat pasta mea.

bumpocbum, on 01 aprilie 2016 - 10:14, said:

Da, uneori  dar io zic că nu-l resetează   Poate la cuplurile proaspete pentru că nu s-au adunat nemulțumirile, dar la cuplurile cu vechime cel mult îl reduce pe termen scurt. Adică o zi - două, nu mai mult.

Sunt surprins, in mod placut bineneteles, sa vad cu cata afectiune vorbesc mult aici, despre relatia lor... nush daca e complet adevarat sau pt unii e doar usor sa scrie din spatele unui monitor, dar compar cu ceea ce vad in jur... si vad prea putine situatii in care sa existe afectiunea asta evidenta, relatia aproape  fara certuri... nu o zic din ciuda, nu ma intelegeti gresit ci e doar o constatare...
Nu am fost si nici nu sunt un om foarte emotional (dar imi place sa ma consider un om cu umor) si asta poate ma impiedica in a-mi arata afectiunea si in a face complimente... flori am cumparat mai mereu, de iesit la cate o cina mai iesim (avem o bona care vine cam de 2 ori pe luna) dar poate ca treaba asta tre sa vina si cu acel "Je t'aime, Je t'ador!" altfel e doar ceva sec... asta deduc ca ar trebui sa lucrez eu...
Poate intr-un final amenintarea asta cu divortul a venit mai mult sa ma sperie sa fac ceva la modul serios, dar ceea ce imi pare mie ca omite este ca si ea are de lucrat la numite chestii si am sentimental asta ca pune toata vina pe mine... se e oarecum enervant sa i-au eu toata responsabilitatea situatiei...

Începe tu!
Tot ce ceri de la ea.

Problematic, on 01 aprilie 2016 - 10:57, said:

Aproape sigur în momentul ăsta.  Pare doar o criză.

Problematic, on 01 aprilie 2016 - 10:57, said:

E enervant maxim, de-aia nu te mai poți gândi la părțile ei bune. Sigur că nu e doar vina ta dar dacă vrei să treceți peste asta fă ceva din care să înțeleagă că e importantă pentru tine. N-are ochi cu raze X ca să-ți vadă în suflet.
Zici că ai umor, cât de des o faci să râdă?

Apropo de gesturi de afectiune. Masina mea e in service, asa ca astăzi am folosit masina sotiei. Acum tocmai i-am lasat-o in fata locului unde luceaza cu câteva post-it-uri ascunse prin masina cu mesajul " Te iubesc!". Simplu si frumos.

Problematic, on 01 aprilie 2016 - 10:57, said:

Cel putin tu nu esti cel care vrea sa repare situatia asta.
Vrei suport pentru divort? D-aia scrii aici?

barbosa, on 01 aprilie 2016 - 11:24, said:

De ce nu i-ai scris: "Te iubesc simplu si frumos!"?

Problematic, nu exista convietuire fara certuri si momente naspa, desi fiecare se jura ca vrea liniste si armonie. A fi cu cineva, a avea o relatie inseamna a avea doua pietre de moara care se tot freaca una de alta, cu scrasnete, dar care se si tocesc una pe cealalta. Cand intervine orgoliul ala care face ca ego-ul sa-ti urle in cap: ce? numai eu sa fac? ba sa faca si celalalt! e cam naspa. Tocitul inseamna in cazul asta uzura, nervi si in final nereusita. Dar tocitul poate fi si benefic cand inseamna adaptare, armonizare, intelegere, adica fix renuntarea la a-l arata pe celalalt cu degetul. Sigur, bine ar fi sa faca ea asta, nu? Iaca, nu o face. Ce rezultate crezi ca vei obtine tinand-o si tu tot pe a ta, facand la fel ca pana acum, raspunzand unui repros cu altul? E clar ca nimic bun.

De la mine situatiunea se vede asa: ea tot striga: sunt obosita, nu mai stiu cine sunt, parca nimic nu mai fac bine, as vrea sa ma intorc la mine, ah, asta inseamna ca nu-s o mama buna si ma simt vinovata, asa ca ma concentrez pe copiii, gatit, spalat etc., el nici nu ma vede, nu-mi zice nici o vorba buna, ii sare tandara, deci nici ca nevasta nu-s mare lucru... e un cerc vicios in capul ei. Si cine ar putea pune lucrurile la punct in afara de tine?

Si nu cred ca nu esti emotional. Nu ai obisnuinta de a-ti arata emotiile. E o problema a multor barbati, vine din educatia aia care zice ca barbatul tre'sa fie puternic, ca emotia e rusinoasa si il face vulnerabil. O fi, dar in lumea larga, pe terenul de lupta, nu acasa, langa omul pe care tu l-ai ales.

Ah, si inca o banalitate: cele mai multe femei au nevoie de confirmari de genul ce frumos iti sta rochia asta, imi place cum mirosi, arati sexos rau etc. Cand a fost ultima oara cand te-ai uitat la femeie, nu la nevasta-ta sau la mama copiiilor tai?

Edited by CorinaP1, 01 April 2016 - 11:40.

Tsunnnami, on 01 aprilie 2016 - 11:33, said:

pai, mai uita-te o data la titlul topicului. Omul e aproape decis, si e pacat, ca renunta mult prea usor...

barbosa, on 01 aprilie 2016 - 11:24, said:

Stii ce e ironic? Sunt o persoana creativa si cu imaginatie bogata... as putea face chestii de genu, dar cred ca orgoliul meu depaseste anumite limite si am mchestia asta mostenita de la tata de a nu arata si exprima ceea ce simti ca poti fi luat de fraier... e aiurea...

Tsunnnami, on 01 aprilie 2016 - 11:33, said:

Imi este greu sa inteleg cum ai tras concluzia asta... scriu aici ca nu sunt persoana care sa vorbeasca cu cineva chestiile astea si aici ma pot exprima, nu am scris-o neaparat sa primesc sfaturi ci mai mult sa inteleg cum sunt si alte relatii... daca vroiam divort sigur nu faceam un topic...

CorinaP1, on 01 aprilie 2016 - 10:26, said:

Slabut, mai e inca un nivel.
Sa faci premeditat chestia asta.
De ex., aflii ce il enerveaza si faci teste.

De ex. eu am aflat ca se enerveaza cand nu pun geaca in cuier, apoi s-o enervez o puneam in cuier dar in asa fel incat sa fie a ei cat mai greu de luat din cuier.
Pana s-a prins. Asa ca intr-o dimineata am auzit: "wotta hell!?"

La fel cu cana de cafea, vroiam s-o aud din baie asa ca am baut cafeaua si am lasat cana in baie. Dupa 2 zile, nimic, imi lua ea cana si o ducea la spalat.
Mai sa fie
Apoi i-am facut periuta de dinti cat mai greu accesibila din cauza canii mele. Deci asta a dat rezultate mult mai bune, apoi, dupa 2 zile de enervari ca am lasat cana in baie, era suficient sa vada cana in baie fara sa fie in apropierea periutiei de dinti.
"Sa nu te intrebi, daca-ntr-o dimineata o sa ai diaree, pentru ca e posibil sa-ti fi pus cu o seara inainte laxativ in mancare sa fac si eu teste pe tine, urangutan imputit ce esti!"


Unde va este imaginatia fratilor?

Michidoo, on 01 aprilie 2016 - 11:38, said:

Inca odata, idea divortului a venit de la sotie... titlul topicului este mai mult o intrebare daca in situatia expusa treaba asta e singura solutie, daca oamenii au trecut prin chestii de genu ce aparanet par copilariii si s-a ajuns la divort...