Divortul, singura solutie?

Problematic, faceti orice v-ar sta in putinta sa incercati sa salvati casnicia voastra.
Probabil copii sunt mici si mai ales ca-s doi, este epuizant! Viata cuplului nu exista sau e pe fuga, fara finalizare
Eu am numai unul, acum e adolescent si mai respiram , desi fie vorba-ntre noi acum e mai greu, dar cand sunt mici e greu, mai ales daca esti un parinte responsabil.

Femeia da, are nevoie de afectiune oricand , pana murim, pot confirma cu mana pe inima, asa ca chiar daca nu simti nevoia sa-i arati, fa-o, surprinde-o si te va surprinde si ea. Nu o data, ca nu obtii nici-o schimbare dintr-o miscare, ci fa-o cu bataie lunga. propune-ti s-o recastigi.

Partea misto e ca va trece faza asta cu copii mici , ei vor creste si voi veti avea tot timpul din lume sa faceti ce vreti voi, numa sa nu fie prea tarziu sa fiti ca doi straini.

Revin la ideea de divort, este o tampenie, mai ales ca aveti copii si nu vad nici-o problema serioasa, gen violente , alcool sau infidelitate.
Mai fa un exercitiu sumbru, inchipuie-ti ca-ti  vezi mutrisoarele copiilor pret de vreo doua ore la doua saptamani, ai putea trai asa?

Sfaturile astea cu swingareala, mi se par jenante.

problematic: fa un exercitiu de imaginatie si imagineaza-ti ca nu esti tu in aceasta situatie........apoi reciteste cu mintea deschisa postarea cu numarul #1

Ce ai recomanda ? Dar gandeste ca si cum nu ai fi tu cel ce posteaza in #1 (pare greu insa nu imposibil)
Incearca sa privesti obiectiv situatia prezentata 4 pagini in urma.

 thalia, on 31 martie 2016 - 15:08, said:

Daca nu te mai recunosti si viata iti cere sa faci ceva diferit nu cred ca e o idee buna sa ramai in acea relatie. Sfaturi ca asta sunt satula, inainte sa iau decizia sa divortez ma plangeau rudele de ziceai ca le-am zis ca am cancer nu ca vreau out...

aranjezi sa lasi copiii undeva 2-3 nopti , isi urci nevasta in masina si o apuci unde vezi cu ochii.
apoi hotarati cu divortul!

 alinutza79, on 31 martie 2016 - 15:56, said:

apoi te intorci fara ea

 dell99, on 31 martie 2016 - 15:55, said:

Depinde de motive draga mea! Nimenu nu-l poate obliga sa ramana intr-o relatie care a devenit toxica, dar nici nu-l putem sfatui sa mearga la primul notariat ca e simplu astazi. Nu e vorba numai de ei, e vorba si de copii care vor duce aceasta povara.

 lex404, on 31 martie 2016 - 14:09, said:

Mi-ai dat o idee pentru 2018, pentru aniversarea a 10 ani de casnicie.

 thalia, on 31 martie 2016 - 16:14, said:

Nu il incurajam, am zis ce parere am eu, copil crescut intro relatie din asta in care erau numai certuri si tipete, ai mei pasamite stateau impreuna ca ma iubeau prea tare... Asa exemplu mi-au dat ca la primul semn de scandal in familia mea mi-am luat talpasita . As fi preferat sa am parinti in locuri separate calzi si cu dialoguri constructive decat atmosfera aia mohorata si intepaturile zilnice dintre ei...

Casatoria a fost pe interes sau dragoste, sau ambele?
Cum v-ati cunoscut?

 FAP, on 31 martie 2016 - 13:02, said:

Ai rezolvat probema cui pe cui se scoate.

 Problematic, on 31 martie 2016 - 11:58, said:

Divortul trebuie sa fie ultima solutie
iar pana atunci truditi pentru binele familiei voastre  gasind obligatoriu timp pentru voi, apelati la consiliere de spacialitate, manifestati-va afectiunea cu orice ocazie, chiar in public, sustineti prietenia constanta care va leaga de multi ani, nu lasati sa se piarda tot ce ati strans in acesti ani, frumosi si grei in care s-a adunat si se aduna zestrea pentru legaturile afective ce le vor face copiii vostri cu viitorii lor parteneri!
Fiti intelepti!

Edited by depechetoi, 31 March 2016 - 16:50.

Te-ar ajuta sa afli ca nu sunteti cu nimic speciali decat milioane de cupluri ? Ati confundat afectiunea cu sexul. Ati fost tineri . Ati facut copii si grijile si problemele aferente cresterii lor si-au pus amprenta pe voi. Este vorba despre varsta. Sunteti fix la varsta in care va dati seama ca viata voastra nu arata asa cum v-o inchipuiati ...si realizati ca este ultimul tren sa reincepeti ceva nou . Problema este ca v-ati dat seama tarziu. Daca divortati , situatia va sta asa :
- pana acum merrgea cum mergea ...acum va merge mai greu.
- ea va tine copii ( ii va fi foarte greu , va gasi greu pe cineva de calitate care sa o accepte cu doua greutati dupa ea - suna dur dar in relatii asa stau lucrurile )
- tu vei plati pensie alimentara ....iti va fi greu si tie ...o sa te sece .
- nu conteaza cum taiati mobila si tablourile , pe lung sau pe lat , cel putin unul dintre voi , daca nu amandoi , vei intampina probleme de gasirea unui spatiu locativ .
- ce veti gasi ...si tu si ea ...dupa divort ...este greu sa va satisfaca ( ma refer la noi parteneri ) .

Situatiile acestea nu se termina cu happy end decat rar ...sau in filme. In realitate , un dezastru mediu ( casnicia voastra ) se va diviza in doua dezastre ...identice cu primul . Uite la ce trebuie sa te gandesti . Analizeaza cat poti de obiectiv  daca vina este comuna sau apartine doar unuia. Analizeaza daca despartirea ar insemna un plus , o eliberare ...sau doar niste greutati suplimentare pentru amandoi . Cei mai multi oameni nu duc viata pe care o visau. Asa este de cand lumea. Doar putini au o viata fara griji ...si dintre aceia , o parte doar de fatada ...in realitate avand probleme mari dar necunoscute altora . Convietuirea impreuna nu inseamna numai acceptarea hibelor celui de langa tine ...inseamna in primul rand acceptarea hibelor proprii . Nu exista retete , fiecare relatie este unica. Daca credeti ( si daca aveti si ceva palpabil ) ca despartiti va va fi mai bine ....ar fi aiurea sa mai ramaneti casatoriti. Daca va despartiti doar pentru ca vreti altceva ....e prostie pura ....aveti ceea ce aveti in prezent datorita modului cum percepeti voi viata ....asta nu se va schimba dupa un divort . Nu veti rezolva nimic despartindu-va .

Edited by JurasikMan, 31 March 2016 - 17:21.

Ideea e ca ne luaram din dragoste, adica ne-am cunoscut in facultate, ne iubiram, ne despartiram, alte relatii fiecare dar apoi tot impreuna am ajuns... Impreuna am realizat multe, zic eu, am fost destul de libertini si la vreun an dupa casatorie am plecat din tara impreuna, am fost prin destule tari si pot zice ca ne-am trait viata de asta am si decis ca e timpul sa avem copii. Deci inca odata: copiii nu au fost un accident, nu au fost hai sa facem copii sa ne legam unul de altul, ci asa am crezut de cuviinta!
Nu am avut pana acum o viata vazuta prin ochelarii roz... dar de fiecare data reuseam sa ne impacam si sa rezolvam situatia... acum se pare ca s-a ajuns la un punct in care se pare ca paharul e plin, sau poate ca e criza varstei de mijloc... n-am idee... iar teama cea mai mare de un eventual divort este, dupa cum se zice si pe aici, ca nici mai apoi viata nu ar fi mai imbunatatita si nu imi e de mine ci de unde ar ajunge copiii...
Pt mine este clar ca vreau sa salvez situatia, de altfel si ea zice la fel si acum ne-am facut o programare la un consilier... dar intre timp nu strica sa incercam sa mai conversam... partea proasta e ca de multe ori ma lovesc si de "masculul" din mine si imi tot zic ca nu o sa fiu o "carpa" si sa devin un mielusel iar in clipa urmatoare imi zic dar de ce nu, cand ne-am cunoscut eram mai afectuos acum cu ce ar fi mai prejos... si tot felul de idiotenii de genu...

 lex404, on 31 martie 2016 - 14:35, said:

Hm nu cred asta. Eu sper ca pe la 60-65 ani sa ma bucur de nepoti....Cel putin pe mine si pe sotia mea ne-a unit mult mai strans. E adevarat ca am facut nunta la o luna dupa ce ne-am cunoscut... Si am avut primul copil la 25 ani. Asa cum zicea colegul @barbosa am dus copii in carca prin munti, am plimbat olita de la munte pana la mare si retur. Si imi aduc aminte  cu nostalgie o gramada de clipe placute. Acum copii au crescut, nu mai vin cu parintii....pe undeva e o libertate in plus ca pot sa il las pe cel mic (16 ani) singur acasa si sa plec prin munti sau prin tara cu sotia... Anul trecut am facut o calatorie de 11 zile (2000 km)  din orasul in care sunt pana unde se agata harta in cui cu trasee prin Ceahlau, Rodnei, Mocanita etc. Chiar simti ca viata e frumoasa langa persoana draga.
Si faptul ca aveti totusi 2 copii eu zic ca e un motiv pentru care merita sa va mai ganditi.... Altii se chinuie ani de zile cu tratamente grele sa aiba macar un copil... Poate mai reflectati. Apropo ce aveti fete sau baieti ? Eu am 2 baieti....

Stiu ca ideile mele nu par sa se incadeze in trendurile actuale . Suntem generatii diferite. Totusi un consilier este un sprijin. O proptea . Daca va rezolva acum problema ( practic asta fac consilierii , va manipuleaza intr-o directie pe care ei  si societatea  o cred buna ) ...veti ramane pe viitor cu niste sechele . Faptul ca nu ati gasit voi o situatie , va roade in continuare . Voi trebuie sa gasiti echilibrul daca doriti sa ramaneti impreuna. Poate ca tu nu ii poti oferi ceea ce are ea nevoie ...sau invers . La consilier spui intotdeauna varianta cosmetizata . Este un strain. Nici sfaturile din afara nu-s prea grozave ...nimeni nu va cunoaste cu adevarat situatia. Doar voi o cunoasteti . Multe relatii merg din inertie , atunci cand mierea de la suprafata borcanului a disparut . Pana la urma este vorba de a face sau nu niste compromisuri, unul cu celalalt. Chestia asta cu consilierea este de fapt o incercare a ambilor de a nu-si asuma un eventual esec. Consilierea nu va aduce artificii in viata voastra , nici ei nu ii va ridica sanii si nici tie nu iti va strani iarasi interesul pentru ei . Doar voi puteti face ceva , daca se poate face , si ar trebui sa constientizati asta .

Edited by JurasikMan, 31 March 2016 - 17:59.

 bumpocbum, on 31 martie 2016 - 17:51, said:

Apropo de olita.

@barbosa sunt momente superbe. Doar cand vad pozele tale ma cuprind o gramada de amintiri faine....Acum copii au crescut...dar cand sunt mici au o candoare si o inocenta care nu o sa o mai regasesti in alta parte. Cum sa renunti la asa ceva.....