Divortul, singura solutie?

 barbosa, on 31 martie 2016 - 13:19, said:

Unul din ei a vrut sa ,,il lege " pe partener, una din greselile uzitate, iar acum este si mai complicata treaba.
Doar ei stiu, care a facut schema.

bagati o swingareala....

dupa o perioada o sa va descoperiti cu adevarat....
Daca treceti de swing cu bine si sunteti inca impreuna atunci merita lupta pentru aceasta relatie...

 bumpocbum, on 31 martie 2016 - 13:03, said:

Nu neapărat. Poate avea pretenția să stai numai de curul ei, poate avea pretenția să gătești, să calci și să speli, asta după ce ai făcut curățenie. Poate avea tot felul de pretenții.

 barbosa, on 31 martie 2016 - 13:19, said:

Ar putea să-i mai toarne un copil, că dacă e cu burta la gură va avea late preocupări decât divorțul. Când îi mai vine cheful de divorț, îi mai toarnă unul și tot așa.

Eu am trecut prin 2 divorturi ca sa ajung sa am o relatie buna.

Esentiala este comunicarea. Puneti baza comunicarii si solutia va veni singura.
Discuta cu ea.

 barbosa, on 31 martie 2016 - 13:19, said:

Nu prietene, e usor sa simplifici situatia la modul asta, dar este total pe langa... a fost o "criza" la perioada aia dar cumva am reusit sa trecem si sa uitam de ea... acum mi-am adus aminte de ea....

 tytysor, on 31 martie 2016 - 13:23, said:

Certuri eu existat si vor exista mereu, eu am expus treaba la modul asta sa nu scriu un roman despre bune si despre rele, in mod logic am ajuns la atatia ani de casnicie ca am avut si parti bune! Doar ca acum mai multe elemente combinate au ajuns sa amplifice efectul de nefericire... cel putin asa cred...

Inteleg ca nu aveti niciunul probleme insurmontabile cum ar fi alcoolismul, sanatatea sau ceva de genul si probabil ca v-ati placut de v-ati luat dar au trecut ceva ani...
Adevarata "criza" loveste cand iti mor parintii. Instinctual tragi linie si vezi ca nu ai facut in viata pe cat puteai si probabil nici n-o sa mai apuci. Resetarea vietii cu altcineva nu rezolva "criza" si ce ati trait impreuna in primii ani nu se mai intoarce indiferent cu cine altcineva incercati.
Cel mai important lucru care-l aveti de facut este fericirea copiilor vostri si pentru asta trebuie sa gasiti o cale de mijloc, fiecare trebuie sa renunte din pretentiile pe care le are de la celalalt.

 neur0, on 31 martie 2016 - 13:45, said:

Pretentiile astea se vedeau de la inceput, inainte sa faca 2 copii. Si nu intotdeauna sunt pretentii ce ai enumerat. Eu abia dupa 24 de ani de casnicie am trecut la "cratita"...e drept dupa ce i-am rupt nevestei picioarele prin munti....La propriu. Gatitul e un domeniu interesant...din pacate nu am apucat sa ma bucur de el decat 1 luna ca nevasta s-a recuperat partial de la operatia de ligamentoplastie suficient cat sa ma dea afara din bucatarie. E bine sa iei partea buna a lucrurilor. De spalat oricum spala masina, curat oricum mai o ajuti pe nevasta, deci nimic nou sub soare.  Intotdeauna e loc de o vorba buna si de intelegere. Principalul e comunicarea si dorinta celor 2 soti de a face casnicia sa merga. Sunt si hopuri in viata pe care uneori le treci alteori nu. Pentru mine cele enumerate intr-un post anterior sunt de baza, in rest se poate merge mai departe fara probleme.

Edited by bumpocbum, 31 March 2016 - 14:09.

Un exemplu

https://www.facebook...10856144&type=3



Ideea e ca voi va-ți plafonat. Tipic românesc. Ați mers din inerție fără sa faceți nimic altceva ieșit din comun, sau măcar ceva pentru voi.

 lex404, on 31 martie 2016 - 14:09, said:

Ce fain...

 lex404, on 31 martie 2016 - 14:09, said:

Pana la copii am facut enorm de multe chestii in afara normalului... copilasii nu au nici o vina in chestia asta, care parca suna ca arunc pe ei vina, ei au venit pe lume atunci cand am decis impreuna ca este cazul si oricat am zis ca suntem pregatiti am realizat nu neaprat c anu suntem pregatiti ci ca sunt mult mai multe chestii la mijloc mai ales ca sunt gemeni... tocmai de la faptul ca viata noastra era plina de activitati dintr-o data s-a redus la copii si numai la ei... noi suntem departe de parinti si rude, greu sa te ajute cineva de la distanta chiar daca financiar nu avem probleme.
Abia acum copiii incep sa nu mai necesite atentie in fiecare secunda si asta cred ca ne-a dat si ragazul sa realizam ca nu mai suntem cine eram ca am uitat sa avem grija si de relatia noastra... nush cum sa exprim... dar nu copii sunt problema ci noi, ca nu am stiut sa gestionam lucrurile, asta daca ar fi un mod de a gestiona...

 Problematic, on 31 martie 2016 - 14:17, said:

De fapt ati descoperit ca incepeti sa mai aveti timp si pentru voi...si nu stiti cum sa il valorificati... Ia schimbati impreuna peisajul, asa cum am zis, o mare, un munte...

Eu unul abia astept sa se refaca nevasta sa putem sa reluam calatoriile...

Ps: referitor la copii..eu unul imi petreceam vacantele la tara, la bunici la  peste 200km distanta de parinti...

Edited by bumpocbum, 31 March 2016 - 14:27.

De la o varsta si de la un anumit gabarit, poti sa schimbi tu peisajul cat vrei ca nu te mai ajuta cu nimic...

Vezi sa nu, aveam un coleg batea spre 150kg. Acu nu stiu consoarta cat tragea la cantar. Si varsta peste 50 de ani. Tot mereu ii vedem plecand cu autocarul prin Europa....
Sunt de acord ca mersul pe carari de munte pun anumite probleme....dar sunt alte mijloace de calatorie.
@vubiv Apropo la ce ai vrea sa te ajute in mod special ?

Edited by bumpocbum, 31 March 2016 - 14:33.

Pai la ce spuneati voi mai sus care pledati pentru schimbarea de peisaj... la S...

Edited by vubiv, 31 March 2016 - 14:36.

Bun, sa discutam despre copii. Poate mai citesc și alții și se trezesc.

Fraților,  copiii sunt un necaz făcut la o vârstă frageda. Și vârstă frageda înseamnă sub 35 de ani.
Atâta timp cât nu ti-ai trăit viata, nu ai experimentat tot ce se poate (sau ma rog, tot ce e normal...cat de cat), nu ti-ai clădit o relație serioasa, nu ti-ai asigurat un viitor financiar stabil, nu ai calatorit peste tot...
De cele mai multe ori, drăgălași copii ajung la mijlocul unui divorț tocmai din cauza asta. Sau, dacă nu e divorț,  nici căsnicie nu e.

Am trecut prin ceva asemănător pana anul trecut, dar fără copii. După câțiva ani era plictisitor, monotonie , etc. Am încercat sa dregem treaba încă vreun an (open relationship și tot ce implica asta ), ba mergea, ba nu mergea. Dar ne ajutam și mergeam înainte.  Da no, sexu nu mai era ca la început și era trist cu tot cu openu ma-sii.  Ca îmi era tarsa sa ies cu alta și dacă o prindeam pe ea evident, eram gelos. Eram niște bătuți în cap. După vreun an am stabilit de comun acord ca nu mai are rost, Okay.  Ne-am despărțit cu zâmbetul pe buze pana în dimineața următoare ca io ieșisem cu o tipa care s-o trezit sa-mi lase ceva urme. Scandal și isterii. Ho femeie!

Treaba cu swingul e o idee, dacă va place. Mie nu îmi place.
Mai exista varianta unui 3 some dar gandeste-te foarte bine la început. Ca nu poți s-o faci numai tu pe viteazul. La mine a picat din prima, nici n-am vrut sa ma gândesc. ...politically correct.



Ca sfat: discutați când sunteți în toane bune diverse activități,  de la concedii la sex condimentat. Râdeți,  glumiți,  etc. Spune-i ce fantezii ai (doamne feri, cate o sa afli tu de la ea...). Încercați tot ce va trece prin cap, sau ce vedeți prin tutoriale

Exista posibilitatea sa ajute, noi după faza asta am mai dus-o cam un an, un an jumate. Și era amuzant, chiar amuzant

Încă o treaba care la noi funcționa. Dacă voiam sa ii zic ceva și nu aveam curajul ii trimiteam un mesaj. Și vorbeam apoi, prin mesaje ca doar nu aveam curajul sa vorbim f2f despre porn&stuff, vrute și nevrute. Chiar e amuzant sa vezi cate îți poate spune un om prin mesaje...
Și dormitul separat e o opțiune.  Eu doar asa pot dormi, ma trezesc aproape și la propria mișcare,  dapai  s-o aud pe ea ca se scărpina. Și sforăi.





Ah da, o relație în 2 nu va funcționa niciodată.  Dar niciodată. ..

Edited by lex404, 31 March 2016 - 14:42.

Stiu cum e cu copii. Si eu am 35 de ani, si eu am 2 copii, unul de 5 unul de 2 ani. Dar pentru noi copiii nu au fost niciodata un impediment pentru relatie. Intotdeauna i-am inclus in planurile noastre si i-am luat cu noi peste tot inca inainte sa le apara primul dinte. Nu ne-am inchis in casa si ne-am izolat doar pentru ca aveam copii mici. Am mai scris pe aici si am pus si poze. Cand fii-mea avea 8 luni urcam cu ea in spate pe Ceahlau si pe Pietrele Doamnei, Pustiul avea doar 4 luni cand urcam cu el pe la Paltinis si manca lapte din biberon prin parcari pe Transfagarasan. Iar la 1 an ajungea prima data la Crucea Eroilor pe Caraiman. Tocmai faptul ca aveti copii trebuie sa va motiveze sa cautati tot timpul activitati pe care sa le puteti face impreuna cu placere, si nu ca pe o povara. Si cand in casa va fi armonie si veselie si se vor auzi rasete in loc de certuri veti reusi sa gasiti si activitati doar pentru voi, care sa va scoata din monotonie.

 Problematic, on 31 martie 2016 - 14:17, said:

Pai e bine ca recunoști unde-i problema.
Soluția,  vezi ce a scris barbosa.  Copiii în spate și hop undeva.

 Problematic, on 31 martie 2016 - 14:03, said:

e interesant in ce a constat "criza"