Când scăpăm de abuzurile ANAF?

  .........................................  

...............................................
– O cerere că vreți să depuneți documentele. Aici e Registratura. Nu pot să vi le înregistrez dacă nu faceți cerere. Nu e suficientă invitația.
În mintea mea de contribuabil prost începe brusc să se facă lumină.
– Aaaaa, deci trebuie să fac o cerere prin care să vă cer să-mi dați voie să depun documentele pe care d-voastră m-ați chemat ca să le depun, da?
– Da, confirmă doamna, excedată de efortul depus, dar cumva bucuroasă că explicația și-a făcut totuși loc în tărtăcuța mea seacă.
Fericit că am înțeles ce am de făcut, m-am retras pe o băncuță și am compus Cererea. Întors la ghișeu, m-a cuprins un sentiment cald de recunoștință atunci când doamna mi-a acceptat ofranda de documente, ca un Zeu îmbunat de supunerea robului său. .........
Sursa : Cum se face o cerere

   Dacă te uiți, așa, de la distanță, la România, chiar poate să-ți pară o țară. Iar pentru un investitor străin, poate fi chiar tentantă. Economia duduie, forța de muncă e foarte-foarte ieftină, oamenii nu se revoltă, oricât ți-ai bate joc de ei și oricât le-ai cere să muncească, există ajutoare de stat dacă vii prin ambasada potrivită, instituții care pot fi foarte ușor mituite pentru avize și autorizații (vezi ISU), o justiție care abia acum începe să funcționeze. Pui într-un taler al balanței lipsa infrastructurii și birocația excesivă, iar în celălalt posibilitățile de îmbogățire rapidă, dat fiind că profiturile investitorilor străini în România sunt în multe cazuri enorme. Și, în general, dă cu plus. Adică să te bagi.
Asta dacă ești străin. Problema mea, ca român administrator de firmă, e că m-am băgat de mult. Și tot de mult îmi vine să îmi bag. Și să ies. Am scris administrator, nu proprietar de firmă, pentru că un nene de la Fisc mi-a spus mai demult că firmele nu sunt ale noastre, ci ale statului, noi cică doar le administrăm. E, pe mine, statul român doar mă fute. Rău, des și, de cele mai multe ori, fără să aibă un motiv. Doar pentru că poate. ...........
.....   Zilele trecute, mi-au sosit la firmă o somație și un titlu executoriu, pentru neplata TVA pe ultimul trimestru al anului 2015. Valoarea era exact cea pe care firma o plătise în termenul legal. Bref, firma a plătit pe 21 ianuarie, termenul-limită era 25 ianuarie, iar scrisoarea celor de la ANAF a fost trimisă pe 29 ianuarie. Cum se rezolvă asta? ............
.....   Altă tâmpenie! Dacă aveți firmă și prieteni cu datorii, sigur vi s-a întâmplat. Dacă o firmă nu a plătit taxele și impozitele la termen, i se pune poprire pe conturi. Pe toate conturile, indiferent de sumele găsite în acele conturi. Deci, dacă taxele firmei sunt de 10.000 de lei, să zicem, iar firma are în contul 1 – 20.000 de lei, în contul doi – 30.000 de lei și în contul 4 – 50.000 de lei, Fiscul le blochează pe toate trei. Da, atât de cretin e Fiscul, în România. În loc să-și ia ce-i trebuie dintr-un cont și să lase firma să funcționeze, Fiscul zice: stop, gata, opriți afacerea! Și reluați când vă dau eu voie. Fiscul e la faza asta ca un caporal prost, un țăran d-ăla idiot cu mămăliga între dinți, care-și chinuie soldații.
A, iar asta nu e tot. Dacă firma nu are bani în cont, se popresc conturile celor care au relații comerciale cu firma respectivă. Știu zeci, sute de cazuri, în care firme serioase s-au trezit fără bani în bancă pentru că i-a luat ANAF, în contul unuia care avea datorii. Da, statul român e chiar atât de cretin, încât, pentru a-și face planul de încasări, ia banii de la alte firme, neinteresându-l că perturbarea unui flux financiar poate duce la închiderea firmei în buzunarele căreia ANAF bagă mâna până la umăr. În ce fel de stat poți să intri la mine în cont și să iei banii pe care eu aș avea să-i dau lui Costel, cu care poate aveam o înțelegere clară de plată? În statul în care ANAF consideră că firmele sunt ale statului, nu ale noastre, nu? ............
.....   De calvarul prin care treci dacă vrei să treci de la neplătitor de TVA la plătitor de TVA ați auzit? E halucinant ce informații trebuie să le oferi angajaților ANAF pentru a obține dreptul de a fi plătitor de TVA! Serviciul Român de Informații e pistol cu apă pe lângă ANAF!
Sursa : Prostia cruntă a statului român stă în detaliile care ne omoară. Azi, exemplul ANAF  

.......  Ideea de la care pleacă ANAF la vânătoare de firme românești mijlocii, mici și foarte mici e simplă: românii sunt hoți, românii fură, românii trebuie pedepsiți. Se pleacă de la ideea că dacă ai o firmă, atunci sigur ești hoț. De ce? Și mai simplu: pentru că există firme ale unor români care fură. Care sunt hoți.
Da, răspunsul ăsta-l primesc, în multe locuri din țară, afaceriștii români care s-au trezit peste noapte cu firmele închise: ”Ne scuzați, știți, dumneavoastră poate sunteți OK, poate că aveți firma în regulă, vă plătiți taxele, dar să știți că noi vrem să găsim firmele-fantomă”. Să moară mama dumitale? Păi, dacă eu îmi plătesc de ani întregi datoriile la data de 25 ale lunii, dacă vedeți că am angajați, am contracte, depun situații financiare, de ce mă considerați firmă-fantomă și îmi blocați codul de TVA înainte de a mă întreba de sănătate? E, aici răspunsul organului e și mai frumos: ”N-avem oameni să verificăm pe toată lumea, așa că asta e”.  ...........  

.......  Să ne înțelegem, când ți se suspendă codul de TVA
e ca și cum ți s-ar radia firma, nu mai poți funcționa, pierzi tot în 24 de ore. Fluxul financiar se duce pe apa sâmbetei, plățile scadente năvălesc peste tine, contractele intră în penalități sau sunt reziliate, angajații nu-și primesc salariile. Ești mort. Pentru cei care nu se pricep chiar deloc, trebuie spus că o firmă nu poate funcționa dacă rămâne peste noapte fără codul de TVA. Adică poate, dar cu o condiție care o aruncă afară de pe piață: să crească serios cheltuielile. ...........
.......  Alt exemplu, citat de Digi 24, este cel al lui Marius Focşa. Acesta are o afacere cu 26 de angajaţi în domeniul construcţiei de decoruri, iar în vară s-a trezit că nu mai poate face afaceri, deşi era la zi cu toate dările. Fără o înştiinţare, ANAF a anulat codul de TVA al firmei, aşa că societatea nu mai putea să deducă această taxă. De aici, tăvălugul de care vă povesteam mai sus: omul n-a mai putut factura, nu a mai avut din ce să achite ratele bancare, nu a mai primit bani, pentru că avea un comportament fiscal dubios. Deci salarii neachitate și așa mai departe. Totul, de la o schimbare de administrator. De fapt, nu se știe de la ce, pentru că omul n-a aflat încă, deși Fiscul și-a recunoscut greșeala după vreo trei luni.  ..............  

.......  ”Bine, săracilor, hai că vom discuta și cu voi”,
înainte de a vă lua gâtul, spune abia acum Fiscul, în urma scandalului declanșat de oamenii călcați în picioare de această instituție. O instituție a cărei comandă e clară. Adică, băieți, aveți de ales dintre două variante: fie aveți un ordin, adică vă pune cineva să omorâți capitalul autohton, distrugând firme pe bandă rulantă și, odată cu ele, viețile unor oameni, fie sunteți foarte, foarte proști!
Cu ce îi mai încălzește pe cei care și-au pierdut deja afacerile că de acum înainte vor fi chemați la discuții reprezentanții firmelor, înainte de a se lua aceste decizii abuzive? Și cum e posibil să anunți ușurarea acelui blestemat de formular 088, o imensă porcărie de la un capăt la altul, și intervievarea patronilor, după ce ai sistat activitatea a 16.000 de firme? Apoi, dacă nici ăsta nu e atentat la siguranța națională, atunci doar ziariștii mai sunt.
Iar dacă o firmă a fost închisă abuziv în urma acestei acțiuni, cineva trebuie să plătească. În ani, în bani, nu contează. Ideea e să plătească. Fiindcă voi sunteți puși acolo pentru firme, nu firmele funcționează pentru voi! ..........  /