Chirurgia cranio-cerebrală minim invazivă
Tehnicile minim invazive impun utilizarea unei tehnologii ultramoderne. Endoscoapele operatorii de diverse tipuri, microscopul operator dedicat, neuronavigația, neuroelectrofiziologia, tehnicile avansate de anestezie, chirurgia cu pacientul treaz reprezintă armamentarium fără de care neurochirurgia prin "gaura cheii" nu ar fi posibilă. Folosind tehnicile de mai sus, tratăm un spectru larg de patologii cranio-cerebrale. www.neurohope.ro |
Gramatica limbii române
Ultima postare: dec 19 2020 18:31, Inițiat de
andreimm
, sep 27 2005 00:10
·
0
#1243
Publicat: 11 ianuarie 2014 - 21:27
gigiumbralegat, on 10 ianuarie 2014 - 14:47, said:
cazuri de '' a stii'' cu 2 ; cazuri de '' a sti'' cu 1 ? somebody?? Si nu ma refer la '' stiu'' ca are 1 ''i' iar 'stiind' are 2.. In exprimare scrisa putem intreba o persoana daca ''stie' ceva si cu un 'i' dar si cu doi de 'i' ? Sunt cazuri? a ști se scrie și se spune cu un i. tu știi, să știi... se scrie și se spune cu doi de i. voi ști, vei ști, va ști etc ...cu un i.Cînd întrebăm pe cineva dacă știe, spunem cu doi de i, de ex: " tu știi ceva despre...?" "Am întrebat pt a ști despre ce e vorba" . în acest caz cu un i spunem. |
#1244
Publicat: 13 ianuarie 2014 - 15:37
Se pare ca cineva a inteles totusi intrebarea mea ''neclara'', asta ca sa *moara de ciuda AdiJapan . Ii multumesc pe aceasta cale lui *florincroitoru pt raspunsul lui, care a fost legat strict de subiect. Aprilia draga.. tu nu ai facut decat sa deviezi de la subiect, asa ca te intreb, daca doar tu ai fost la orele de romana, in afara de aceste ore, ai mai fost undeva in viata asta?
|
#1250
Publicat: 01 februarie 2014 - 15:12
Care e treaba cu superlativul absolut? Mai exista asa ceva in gramatica limbii romane?
De multi ani, citesc prin toate cartile si aud peste tot de la oameni care se presupune ca trebuie sa cunoasca limba romana: cel mai extraordinar foarte groaznic cel mai infricosator atat de fantastic foarte grozav extrem de teribil cel mai spectaculos etc. etc. etc. Superlativele absolute au decazut la stadiul de adjective banale prin folosirea lor permanenta sau pur si simplu nu mai exista asa ceva in limba romana? De asemenea, observ o tendinta spre eliminarea prepozitiilor din fata conjunctiei "care": - Cartea care am citit-o - Omul care am vorbit ieri - Prietenul care am fost in vizita Cea mai deasa intalnita fiind eliminarea lui "pe" de catre oameni din orice categorie sociala, celelalte (la, cu, etc.) fiind mai rare si doar la cei cu mai putine pretentii de educatie. In general sunt de acord cu orice simplificare si eliminare a cuvintelor inutile din vorbire. |
#1252
Publicat: 02 februarie 2014 - 01:43
Atunci când adjectivele de mai sus nu sunt folosite pentru a desemna un superlativ absolut, ci o însuşire, calitate etc, se poate pune problema acceptării gradelor de comparaţie.
Groaznic şi teribil înseamnă la origine „care exprimă groază”. Deşi, prin definiţie, groaza este o frică mai puternică, presupun că poate exista şi ceva mai presus decât groază, mai ales că termenul a început să înlocuiască treptat „frică” chiar şi în situaţii moderate (de exemplu Mi-e groază să nu mă accidentez în timpul meciului). La înfricoşător nu am nici un dubiu, nu văd de ce nu ar exista ceva care îţi poate provoca o frică teribilă sau mai presus decât alta, astfel că înfricoşător poate avea grade de comparaţie. La fantastic, dacă îl folosim cu sensul de „ireal”, „supranatural”, „SF”, poate avea grade de comparaţie? O carte sau un film nu poate avea mai multe elemente fantastice decât altul, devenind mai fantastic(ă) decât alta/altul? Spectaculos poate avea grade de comparaţie dacă are sensul de „care provoacă spectacol”. Trupa de circ X este mai spectaculoasă decât Y, iar Z este mai spectaculoasă decât toate, deci cea mai spectaculoasă. S-a mai discutat aici. ever_forever, on 01 februarie 2014 - 15:12, said:
De asemenea, observ o tendinta spre eliminarea prepozitiilor din fata conjunctiei "care": Editat de Rabbit, 02 februarie 2014 - 02:04. |
|
#1254
Publicat: 05 februarie 2014 - 18:23
#1256
Publicat: 12 februarie 2014 - 15:21
Analizaţi cuvintele îngroşate:
- "Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit; Eu, şi de la oaste mă întorc rănit. Soarta noastră fuse crudă astă dată: Mica mea oştire fuge sfărămată. Eu zic că sunt fiul este predicat nominal, iar sfărămată este (funcţia sintactică nu o spun pentru că nu dau totul din casă) exprimat prin adjectiv. Învăţătoarea i-a zis elevului de clasa a IV-a că fiul este subiect reluat iar sunt este predicat verbal. Sfărămată ar fi adverb, cică. |
#1257
Publicat: 12 februarie 2014 - 15:53
cstrife, on 12 februarie 2014 - 15:21, said:
Eu zic că sunt fiul este predicat nominal, iar sfărămată este (funcţia sintactică nu o spun pentru că nu dau totul din casă) exprimat prin adjectiv. cstrife, on 12 februarie 2014 - 15:21, said:
Învăţătoarea i-a zis elevului de clasa a IV-a că fiul este subiect reluat iar sunt este predicat verbal. Ce-i drept însă fiul mi se pare și mie tot o reluare a subiectului, adică o apoziție. cstrife, on 12 februarie 2014 - 15:21, said:
Sfărămată ar fi adverb, cică. |
|
#1258
Publicat: 12 februarie 2014 - 16:33
Mulţumesc pentru răspunsul prompt.
Cu sfărămată sunt perfect de acord. Referitor la eu sunt fiul, nu pot fi de acord că fiul este subiect reluat. Chiar şi subiectul reluat se acordă cu predicatul. Ex de subiect reluat dintr-un referat. Vine el tata. Poţi găsi exemple care să contrazică acest lucru? În cazul Eu sunt colegul lui Ion, colegul este subiect reluat sau nume predicativ? Eu zic că e nume predicativ. Cred în continuare că în cazul Eu sunt fiul tău... este vorba de un predicat nominal. Alte păreri? PS Am recitit ce-ai scris şi tind să cred că fiul tău iubit e o apoziţie. În cazul ăsta sunt e predicat verbal, ce altceva poate fi? Eu mă aflu, fiul tău iubit. Nu-mi amintesc cum se analizează o apoziţie dezvoltată, poate mă poţi ajuta că nu-mi place să rămân nelămurit. Ceva de genul atribut apoziţional exprimat prin apoziţie dezvoltată, gen, nr şi caz? Editat de cstrife, 12 februarie 2014 - 16:51. |
#1260
Publicat: 12 februarie 2014 - 18:15
cstrife, on 12 februarie 2014 - 16:33, said:
PS Am recitit ce-ai scris şi tind să cred că fiul tău iubit e o apoziţie. În cazul ăsta sunt e predicat verbal, ce altceva poate fi? Eu mă aflu, fiul tău iubit. Predicatul este totuși nominal, doar că lipsește subiectul, care se subînțelege din întrebare. Fraza întreagă ar fi fost: Cel care bate în poartă sînt eu, fiul tău iubit. Astfel se vede că eu e nume predicativ. Ca să fie predicat verbal sînt trebuie să aibă sensul „exist”, care nu se potrivește în context, sau „mă aflu”, dar atunci îi lipsește circumstanțialul de loc, deci iar nu se potrivește. cstrife, on 12 februarie 2014 - 16:33, said:
În cazul Eu sunt colegul lui Ion, colegul este subiect reluat sau nume predicativ? Eu zic că e nume predicativ. cstrife, on 12 februarie 2014 - 16:33, said:
Nu-mi amintesc cum se analizează o apoziţie dezvoltată, poate mă poţi ajuta că nu-mi place să rămân nelămurit. Ceva de genul atribut apoziţional exprimat prin apoziţie dezvoltată, gen, nr şi caz? În cazul de față în mod clar apoziția fiul tău iubit este cuplată cu numele predicativ eu (am spus mai sus din grabă că e o reluare a subiectului, dar de fapt e o reluare a numelui predicativ). Ca structură internă, apoziția aceasta este un grup nominal, format din substantivul principal (fiul) și două adjective (tău iubit). Sintactic, fraza se poate descrie în mai multe feluri; de exemplu putem spune că fiul este un al doilea nume predicativ, pe lîngă eu, iar tău și iubit sînt atribute. |
Anunturi
▶ Utilizatori activi: 1
0 membri, 1 vizitatori, 0 utilizatori anonimi