Istoria Moldovei

 razesu, on 19 martie 2015 - 21:21, said:

Am să răspund aici pentru că dincolo am fi în afara subiectului.

Nu e prea târziu, dimpotrivă. Abia de câțiva ani avem acces la autostrada informațională care este internetul. Documentele sunt pe internet, e o chestie de timp până moldovenii vor uni punctele (connect the dots) și se va forma o masă critică. Oricum instinctiv moldovenii simt că sunt ceva diferit și se simt cu adevărat acasă, ca la bunici, doar în spațiul Moldovei istorice. E vorba de caracterul oamenilor, figura lor, bucatele, vorba, aerul, mirosul.
Sadoveanu a avut și el revelația asta când a călcat prima dată în Basarabia și s-a trezit că e moldovean și vorbește moldovenește.

Îți recomand să citești articolul de mai jos.

http://www.romlit.ro..._prin_basarabia

Pentru o mai bună percepere a relatării sale, mai întâi câteva remarci asupra limbajului utilizat. O limbă moldovenească cu iz regional, cu tendinţe arhaizante şi aproape total lipsită de neologisme. Caracteristică valabilă, de altfel, pentru întreaga manieră de a scrie a povestitorului Sadoveanu, dar subliniată de directa sau indirecta reproducere a modului de exprimare basarabean. O atenţie specială merită acordată terminologiei utilizate pentru a desemna naţiunile.
Atât călătorul, cât şi cei vizitaţi de dânsul sunt consideraţi moldoveni. Dacă e întrebat cine este şi ce face, el răspunde: Sunt moldovean de peste Prut şi mă plimb prin Basarabia (p. 73). Iar limba e moldovenească, graiul moldovenesc (p. 49).

Întreaga relatare a călătoriei e dominată de dragostea de patrie a autorului sau, mai exact, şi, într-o accepţie mai restrictivă, de iubirea de pământul natal. Căci nicăieri în Drumuri basarabene nu se întrevede o explicită conştiinţă naţională românească. Sufletul lui Sadoveanu e legat nu de România, ci de Moldova, acest vechi, frumos şi nefericit ţinut, vechea, frumoasa şi nefericita Moldovă, cum sună primul titlu din carte. Scriitorul se simte legat de patria strămoşilor, descrisă odinioară de Dimitrie Cantemir, reînviată şi sortită unui nou viitor.

„Aşa stau de multe ori singur şi visez pe paginile voievodului Cantemir. Sufletul meu din trecut se înalţă în viitor, vede poporul cel cinstit slobozit din cătuşe, ridicându-se în depline drepturi cu fruntea iarăşi în lumină ca strămoşii cei tari. Dacă după atâta zbucium, după atâtea jertfe, am răzbit la limanul unde ne aflăm şi ne-am înfrăţit cei despărţiţi şi ne-am găsit iarăşi în bătrâna noastră ocină moldovenească, apoi soarta a avut asta scris în cărţile sale tainice. Ceea ce a trebuit să se împlinească ca şi cuvântul sfânt care spune că cei tari se vor smeri şi cei umiliţi se vor înălţa".

Această profesiune de credinţă a călătorului moldovan de peste Prut e sugerată nu numai de citatul din Biblie ce încheie amintitul citat (Matei 23, 12, Luca 14, 11). Viziunea biblică asupra Moldovei şi cultul pentru Basarabia pot fi aflate şi în alte locuri. Ca, de pildă, în articolul din ziar din 1918, în care senzaţia de fericire pricinuită de ştirea eliberării Basarabiei e asemuită cu felul cum a primit cuviosul Simion vestea venirii Mântuitorului.

„Sunt clipe în viaţă, clipă de adâncă emoţiune ş...ţ aşa de dramatice şi de zguduitoare, când parcă ai impresia că pulsaţia vieţii trebuie să se oprească ş...ţ. Ceea ce ar mai urma parcă nu mai are nici un rost. Simţirea aceasta de aspru fior m-a încercat în acele clipe - şi mi-au picurat în inimă ca lacrimi înflăcărate cuvintele: 'Acum, slobozeşte Doamne, pe robul Tău în pace'.”
Iar, în treacăt fie spus, fraze ce descriu o egală senzaţie de fericire şi lacrimile ce le produce pot fi întâlnite şi în Drumuri basarabene. Ca, bunăoară, atunci când e relatată o scenă de înfrăţire din Iaşii anului 1917: 'După o sută cinci ani, se adunau urmaşii celor despărţiţi silnic, se recunoşteau emoţionaţi şi-şi împărtăşeau, cu ochii în lacrimi, nădejdile viitorului' (p. 52 şi 56). Am amintit asta, întrucât această notă de patriotism exaltat şi, în acelaşi timp biblic, anticipează o dicţiune ce va putea fi ulterior regăsită şi în evocarea sentimentului naţional al basarabenilor din perioada post-sovietică când despre Basarabia se va vorbi ca despre Basarabia răstignită.
Poziţia lui Sadoveanu poate fi, de asemenea, numită şi mistică, întrucât pecetea pusă asupra moldoveanului este legată de cea imprimată de natură, cum o dovedesc ultimele pagini ale cărţii, în care călătorul îşi ia bun rămas de la Mănăstirea Frumoasa:

'Ca şi în alte părţi, şi mai mult decât aiurea, găseam la Frumoasa sufletul curat al ţării. îl găseam neîntinat, moldovenesc ca la 1812, armonizat cu acel peisagiu unic aşa de distinct, aşa de pătrunzător, plin de durerile şi amintirile trecutului. Cel ce se simte al Moldovei e ca un arbore care suge seva pământului şi lumina soarelui. Aveam şi la Frumoasa senzaţia că făceam parte şi eu, ca şi oamenii, ca şi tot ce mă înconjura, din natură, din lumină, din pământul morţilor, către care mă voi întoarce.' (p. 92)

Călătorul nostru e emoţionat şi transpus într-o stare euforică şi când se întâlneşte cu un basarabean de viţă veche. Cum s-a vădit a fi cel cunoscut la Iaşi, în timpul războiului, în persoana tânărului şi mândrului Simeon Mustafa, pentru care orice carte cu slovă românească era ca un grăunte al Evangheliei (Ioan 12, 24). După cum la fel îl vede, în capitolul Dor vechi, mai cu seamă pe însoţitorul său care, ca un mazil ruginit şi ireductibil de pe lângă apa Nistrului, capătă accente lirice când vorbeşte despre frumoasa, bătrâna Moldovă şi socoteşte că nu-i de mirare că pentru moldoveni dragostea de pământul lor a devenit aproape o boală (p. 23). Aceasta fiind şi cauza pentru care moldovenii au intrat în literatura română (au făcut invazie în istoria literaturii române). Afirmaţie la care Sadoveanu, amintind de strămoşii lui olteni, totuşi nu aderă. Mai departe, însoţitorul său îi povesteşte despre o nobilă doamnă din familia Cantacuzino care, atunci când Prutul era un hotar de netrecut, căta cu dor serile, din turnul ei, către Iaşi. Vechile cărţi ale cronicarilor moldoveni în care doamnei îi plăcea să se cufunde, au intrat apoi în posesia lui. Şi citindu-le în lacrimi îşi spunea că în Moldova de odinioară au vieţuit cărturari care au scris cu slovă latinească, în vreme ce în Rusia nu era decât un abecedar din care bărbatul putea afla de câte ori pe săptămână să-şi bată muierea (p. 24).

Edited by cstrife, 19 March 2015 - 22:04.

 razesu, on 19 martie 2015 - 21:44, said:

Prea multe rivalitati stupide printre conservatorii moldoveni de secol 19. Mirajul capitalei, oferita in dar Munteniei fara niciun beneficiu ulterior. In timp ce liberalii munteni isi consolidau zona de influenta economica, moldovenii se uitau crucis la evreii bogati, desi aia erau cei dispusi sa pastreze capitalul inauntrul regiunii.

 cstrife, on 19 martie 2015 - 21:54, said:

Unii nu înțeleg că o națiune adevărată nu se definește doar prin câteva caracteristici care era normal să se particularizeze datorită viețuirii relativ separate de alte grupuri. Oriunde apar astfel de omogenizări bazate pe o separare relativă de alte grupuri. Și totuși aceste lucruri nu au reușit să facă din românii din Moldova o națiune separată anume "națiunea moldavă". "Moldovenii" sunt cel mult o varietate regională în IDENTITATEA ROMÂNEASCĂ și nimic mai mult decât atât. "Moldovenii" nu au fost niciodată o națiune separată de români, așa cum nu sunt nici azi vreun fel de "națiune" aparte. Moldova ÎNTOTDEAUNA A FOST STAT RUMÂNESC ȘI NAȚIUNE RUMÂNĂ! Propriu-zis vorbind, nu există identitate moldovenească ne-românească, pentru că identitatea moldovenească este românească prin definiție.

Aparent întâmplător printre cei mai mari reprezentanți ai românismului au fost de origine din Moldova: Mhail Eminescu, Ciprian Porumbescu, George Enescu, Nicolae Iorga, A. C. Cuza, Corneliu Zelea Codreanu, Cezar Ivănescu, Ioanichie Bălan, Paul Goma și cu siguranță că mai sunt și alții. Conform criteriilor "moldoveniștilor", adevărați români moldoveni și care mai sunt și mari reprezentanți ai naționalismului și ai spiritului naționalist românesc erau toși niște înșelați și niște trădători. "Personalități extraordinare" cum sunt strife și razesu, spre deosebire de personalitățile și geniile menționate mai sus care au făcut foarte mult pentru toți românii inclusiv pentru cei moldoveni, aceste "personaje nemaipomenite" deci, ei, nu, nu sunt niște înșelați și trădători. "Personajele" sunt adevărații reprezentanți ai "națiunii moldave", iar nu geniile și personalitățile care au făcut ca românii moldoveni să fie cu adevărat o națiune, iar nu o populație doar cu "bucatele, vorba, aerul, mirosul" lor.

 Iochanan, on 21 martie 2015 - 00:38, said:

Cine d-zeu sunt rumânii ăștia?

@cstrife
.....frumos, ma atinge la suflet, dar adevarul este ca pe moldoveanul de azi il freaca mai mult grija de autonomia secuilor,iar pentru el basarabeanul este doar un rus, asta e, dureros, dar asta e....

 Iochanan, on 21 martie 2015 - 01:22, said:

domnul meu,eu doar am spus ca Moldova a dat mult, foarte mult Romaniei (asa cum foarte bine punctati si d-voastra) si a primit in schimb doar rahat in ploaie,si saracie ca politica de stat pentru ei....

 razesu, on 21 martie 2015 - 09:34, said:

Eu cred că încă te faci că nu înțelegi. Românii "moldoveni" au dat Nației Române (din care fac parte, că nu există nicio nație moldovenească) ca dând propriei lor Nații. "Moldova" nu există decât ca o varietate regională, cu particularitățile ei, e adevărat, în contextul IDENTITĂȚII ROMÂNEȘTI. Moldova ÎNTOTDEAUNA A FOST STAT ROMÂNESC ȘI NAȚIUNE ROMÂNĂ! Propriu-zis vorbind, nu există identitate moldovenească ne-românească, pentru că identitatea moldovenească este românească prin definiție.

 Iochanan, on 21 martie 2015 - 11:58, said:

In conditii mai favorabile din punt de vedere istoric ar fi putut exista o oportunitate de nastere a unei natiuni moldovenesti, sint moldovean, am in spate o istorie cu o lunga traditie statala, o civilizatie, un mod de viata si o cultura originala care putea construi o natiune, dar in acelasi timp sint constient ca apartin unui spatiu etnic mai larg.
P.S. in acelasi timp te faci ca nu intelegi nemultumirea si dezamagirea moldovenilor fata de comportamentul Romaniei fata de noi.

Moldovenii sunt români așa cum bulgarii, sârbii, polonezii, slovacii etc sunt slavi. Același lucru îl spunea Miron Costin în „De neamul moldovenilor”

„Așa hișpanii; ibării, țiltiberii, portogalii, iară tot un neam suntŭ; franțozii, galii tot un neam suntŭ. [...] Moscalii, rusii, bolgarii, sârbii, harvații, slovații, bohemii, rații, polații totŭ un neam slovenescŭ suntŭ, fără alte numere ce suntŭ la streini.

„Așa și neamul acésta, de carele scriem, al țărâlor acestora, numele vechiŭ și mai direptŭ ieste rumân, adecă râmlean, de la Roma. Acest nume de la discălicatul lor de Traian, și cât au trăit pănă la pustiirea lor di pre acéste locuri și cât au trăitŭ în munți, în Maramoroș și pe Olt, tot acest nume au ținut și țin pănă astăzi și încă mai bine munténii decât moldovénii, că ei și acum zic și scriu țara sa rumânească, ca și românii cei din Ardeal.”

Sârbii sunt slavi, dar națiunea e sârbească, moldovenii sunt români, dar națiunea e moldovenească. Au făcut pasul următor. Încă din vremea lui Costin, moldovenii făcuseră pasul următor. O parte au fost dați de bună voie sau cu forța înapoi, dar o parte din națiunea moldovenească încă există, De la cei din Republica Moldova, până la moldovenii colonizați de ruși acum 300 de ani pe la Bug și care și acum se consideră de națiune moldovenească și spun că vorbesc limba moldovenească.

Și neozeelandezii, australienii etc au fost englezi, dar poți spune că nu există națiunea australiană sau neozeelandeză?

Care e ideea de fapt? Că dacă moldovenii din România sunt români acum și pentru ei e prea târziu, măcar cei de peste Prut să fie lăsați în pace, să nu se mai lupte din România contra națiunii moldovenești, lucru care are consecințe foarte grave, inclusiv faptul că-i aruncă pe unii moldoveni care nu vor să fie românizați, în brațele rușilor.

Clipul de mai jos rezumă foarte bine situația prin care sunt nevoiți să treacă moldovenii. Chestii de genul că nu mai au curaj să spună cine sunt, nu mai au curaj să spună ce limbă vorbesc, ci folosesc eufemisme precum „limba noastră”, pentru a nu-i spune română și a-și trăda părinții și bunicii care i-au învățat că-s moldoveni și vorbesc limba moldovenească, și pentru a nu avea de-a face de predici, jigniri și miștouri de la românizați, dacă spun că vorbesc limba moldovenească. Aceste lucruri au efecte foarte grave chiar asupra dezvoltării statului Republica Moldova.

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/I1LhwzeZsEE?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by cstrife, 21 March 2015 - 15:17.

 razesu, on 21 martie 2015 - 15:00, said:

Asta s-o crezi dumneata că s-ar fi putut construi o națiune "moldovenească" aparte de națiunea română. Schimburile reciproce au fost prea mari întotdeauna, unitatea credinței creștine răsăritene a fost un alt factor, vecinătatea teritorială, unitatea relativă de destin istoric, precum și faptul că numai unitatea românească era și este un garant pentru răzbirea tuturor, au fost factori care au legat invizibil destinele diferitelor comunități de români pentru ca să fie împreună ceea ce aveau vocația de a fi, anume o credință, un popor și o națiune. Iar intelectualii, artiștii de excepție, preoții și teologii, și politicienii, au intuit foarte bine această UNITATE românească și necesitatea împlinirii vocației ei. Voi ăștia moldoveniștii nu mai reușiți să vedeți adevărul pe care l-au văzut oamenii de excepție care cu adevărat, spre deosebire de voi, au reprezentat și reprezintă pe românii moldoveni, voi deci sunteți sub influența unor duhuri satanice separatiste, anticreștine și antiromânești, pline de ură la adresa României și a întregii Unități Creștine, Naționale și Statale Rumânești (Valahe), având în vedere că în unire stă și a stat puterea și că dacă Dumnezeu și Duhul Adevărului sunt factori ai unificării, diavolul, satana și spiritele malefice sunt factori ai dezbinării. Românii au fost prea legați prin multe fire văzute și nevăzute, inclusiv etnice și lingvistice, iar vocația lor a fost clar UNITATEA, unirea, această unire fiind în interesul și beneficiul tuturor, dar mai mult al întregului corp spiritual și național rumânesc. Pentru că Națiunea Română sau valahă este o entitate spirituală, culturală, etnică și politică, chemată la un destin istoric unitar spiritual și politic mesianic, așa cum ne-au învățat toți învățătorii românismului creștin: Nichifor Crainic, Corneliu Zelea Codreanu, Horia Sima, Dumitru Stăniloae, Ioan Alexandru, Gheorghe Calciu Dumitreasa, Dan Puric și alții. Aceasta este unitatea de origine și vocație dumnezeiască, pentru că TRACO-ROMÂNIA ESTE CREAȚIA LUI DUMNEZEU, A LUI ISUS CHRISTOS ȘI A DUHULUI SFÂNT!! Voi ăștia moldoveniștii, care sunteți oricum în afara adevărului și știți bine acest lucru, în loc să intrați din nou sub influența Duhului Sfânt care este al iubirii, al fraternității creștine, al bucuriei, al unirii și unității, stați și vă lăsați influențați de duhul satanic al dezbinării, al ranchiunii, al urii, al întristării. Păcat de voi, dar nu veți reuși în tentativa voastră, de influență satanică!!! Veniți-vă în fire, cât încă mai aveți timp și milă de la Dumnezeu!

 Iochanan, on 21 martie 2015 - 17:24, said:

Scuza-ma, nu stiam cu cine discut......

@cstrife
moldovenismul este mult alterat in RM, si ce se intimpla acum acolo n-are nicio legatura cu moldovenismul originar, acolo moldovenismul este promovat de alogeni nevorbitori de limba moldoveneasca si promotori ai Moldovei multietnice dintotdeauna,asa ca in locul tau nu mi-as face mari sperante cu ce se intimpla acolo.RM are toate simptomele unui stat esuat....

Vorbești cu ADEVĂRAȚII ROMÂNI, moldovene!
Și spre nefericirea ta, câștig de cauză ori vor avea Românii, ori nația asta va dispărea!
Adică, să mă înțelegi mai bine, moldovenismul nu va apuca să își pună ghiara separatistă
pe această Mireasă a lui Dumnezeu care este Națiunea Creștină Română!
Nu veți împlini planurile Jidanilor și Rușilor Comuniști și Criminali de la Moscova!

@razesu

Am spus că în Republica Moldova se bat rusificații cu românizații. Majoritatea celor din RM sunt însă moldoveni adevărați, dar nu-i auzi și vezi pentru că nu vor să se bage în „politică” precum spune cel din clipul de mai sus. Poate dacă le-ar oferi cineva „armele”, ei ar ieși la luptă și le-ar închide gurile propagandiștilor ruși și români. Deocamdată n-am văzut pe nimeni să încerce să-i scoată din ceață, și moldovenismul adevărat, iar se retrage în codri, sate și orașe cu capul spart, sperând că într-o zi... ca în vorbele lui Cantemir: „Dumnezeul părinţilor noştri, care face minuni, se va îndura de voi, şi, mişcat de lacrimile slugilor sale, va ridica dintre voi pe cineva care să vă scape, sau să scape pe urmașii voștri de sub jugul barbarilor, şi vă va așeza iarăși în volnicia și puterea de mai înainte!”

Edited by cstrife, 21 March 2015 - 18:28.

 cstrife, on 21 martie 2015 - 18:13, said:

Câtă rea credință și voință poate avea cineva să îi numească pe toți marii români de origine moldovenească niște românizați, pe ei care nu doar că nu au fost românizați de nimeni, pentru că erau români, ci dimpotrivă i-au românizat și încreștinat și unit pe alții, care însă "dau cu copita" înapoi neștiind să mulțumească nici acelora și nici lucrării lor atât de trainice și de bine întemeiate! Românii au luptat cu spiritul iubirii, al legii, al dreptății și al adevărului ȘI AU ÎNVINS, în timp ce moldoveniștii au luptat și luptă cu duhul satanic al dezbinării și nu doar că au pierdut, dar vor pierde lamentabil, vor pierde totul și pentru totdeauna!

 cstrife, on 21 martie 2015 - 18:13, said:

Poa' să spere mult și bine, că speră degeaba!
Nestudiind Istoria și lipsindu-le înțelepciunea, moldoveniștii nu au înțeles că meciul lor este perdant și pierdut,
așa cum nu au înțeles natura autorității românismului stăpânitor și nici legitimitatea dumnezeiască a acestei autorități!

„Românizați” e impropriu pentru că moldovenii sunt români. Reformulez: „În Republica Moldova, peste neamul moldovenilor, se bat bucureștenizații cu rusificații sau sovietizații.”

Deocamdată încă lucrez la teoria mea, deci mai am scăpări. Adevărul e atât de bine camuflat încât uneori când simți că l-ai căptușit bine, îți scapă printre degete. Mai bine zis pot fi înțeles greșit, ceea ce o să am grijă să nu mai fie cazul.

Edited by cstrife, 21 March 2015 - 18:39.

 cstrife, on 19 martie 2015 - 13:44, said:

Şi nici afirmaţii cum că era tare răspîndită conştiinţa etnică. Deci aceia umblaţi şi şcoliţi spuneau "limba romînă".În nici un caz umblaţi şi şcoliţi nu puteau fi pe la 1.400 ori mai devreme prin urmare afirmaţia că a existat întotdeauna conţtiinţă etnică este greşită, domnule Zenovius.

 Iochanan, on 21 martie 2015 - 17:24, said:

Băi, ce vrăjeală ai în tine, să dea dracu! Cre că aşa o compunere în clasa a 6-a ia nota 10 lejer.Ei, merge şi in liceu: 8-9 iei.Ţi-o corectează profa: îi taie de acolo pe Codreanu, Sima...

 Iochanan, on 21 martie 2015 - 18:01, said:

Auzi, mă laşi cu vrăjeala asta leşinată? Îţi zic io o treabă: nu există raţă-necată şi moldovean prost! las că ştiu dînşii acolo în Rep Moldova unde îi strînge gheata fără să le explici tu. Nu ai ce să le explici cînd România e în halul în care e. La ce să se unească cu noi ? Ca să plătim mai uşor datoriile pe care le are Romania?

 Iochanan, on 21 martie 2015 - 18:26, said:

Şi care sînt  "natura autorităţii românismului stăpânitor şi  legitimitatea dumnezeiască a acestei autorităţi!" ?
Vrăjeli de doi bani!

 sarmigetausa, on 21 martie 2015 - 19:08, said:

Acelea nu-s dovezi că nu exista o conștiință etnică, ci că locul identității românești fusese luat de o nouă identitate etnică - cea de moldovean. Totuși la acea dată identitatea moldovenească nu era suficient consolidată. Cărțile în care limba era numită română și neamul românesc erau mai multe. În popor, însă, n-o să găsești în secolul XVIII și începutul secolului XIX decât sintagma „limba moldovenească” lucru dovedit de însemnări, traduceri, scrisori particulare. Spre deosebire de ce s-a întâmplat în Principatul Moldovei unde a avut loc o restaurare a identității româniești prin activitatea pașoptistă, identitatea moldovenească a fost consolidată în Basarabia și celelalte gubernii țariste în care existau moldoveni în număr mare (Herson și Podolia). Lucrul acesta a fost cauzat de cortina de fier avant la lettre pe care țarii au instalat-o pe Prut și lipsa pătrunderii ideilor pașoptiste. Intelectualii moldoveni au fost însă mereu seduși de românism. E și cazul celor din Republica Moldova de astăzi unde moldovenismul rămâne să fie apărat și reprezentat mai ales de indivizi rudimentari, agramați, semi-docți etc.

Soluția mea ar fi ca România să se transforme într-o confederație compusă din state conturate după marile provincii istorice la rândul lor împărțite pe regiuni. Acele state să aibă în comun doar politica externă și armata. Bucureștiul va fi lipsit de orice putere în Moldova, Transilvania etc. Banii din regiunile cele mai dezvoltate se vor păstra acolo 100% cu excepția contribuției la bugetul comun al armatei. Moldova, Transilvania, Muntenia vor avea legislația proprie, propriile guverne, propriile sisteme de învățământ cu propriile manuale etc, televiziuni publice, reprezentanți la competiții internaționale. Practic va fi o uniune de state independente care vor fi împreună doar în caz de agresiune militară, proiecte economice comune și altele de genul.

Edited by cstrife, 21 March 2015 - 20:49.

Şi care sint la tine dovezi? Adică scrie ăla clar limbă moldovenească şi moldoveni, dar la tine nu e dovadă. Unde fusese luată nou identitatea de moldovean?? La 1.7772? Adică ţara s-a numit mereu moldova dar ei se autodenumeau romîni sau rumîni?
Tu nu vezi că te contrazici? Asică nu găseşti în popor identitatea de romîn dar o găseşti mai sus. Păi, nu e clar că ăia au luat-o de undeva? dacă ar fi fost din vechime ar fi fost şi in popor.
Nu discutăm  de ce există azi moldovenism sau ce trebuie să facem acum. Discutăm doar dacă a existat in trecut conştiinţă etnică sau naţională.