Finisaje casa la rosu P+M

Când ești deasupra norilor și la tine e mai cald cu 3 grade decât în oraș ( de fapt, care oraș? ). De obicei e invers.

Și camera verde.

Ce solutie ai gasit la imbinarea dintre parchet si usa balconului?

Edited by adinosh, 12 December 2018 - 14:37.

adinosh, on 12 decembrie 2018 - 14:35, said:

    Niciuna, deocamdată. Am dorit ca parchetul să intre sub pragul de travertin, dar am ajuns prea sus ptr soluția asta elegantă și nu se mai închide ușa decât frecând pe prag. Nici tăieturile nu sunt perfecte la capetele parchetului, pentru că nu ne-am așteptat să nu iasă ideea. Acum rămâne un chit, cel mai probabil, că eu nu mă împac cu siliconul. Vedem. Nu ne putem concentra acum pe acest aspect, deoarece trebuie până miercuri să terminăm holul de la etaj cu lavabil și cu parchet, așa încât să montam ușile care deja au sosit. In plus, cum am prins temperaturi in zona 4-5 grade, am mai izolat din fațade. Am mai avea nevoie de vreo 3 zile pentru a finaliza, dar .... asta e, ne bucurăm că am reușit să izolăm macar atât. In cele 3-4 zile friguroase, pentru că dădusem și drumul la centrală, au plâns grinzile in casă.

Și temperatura fusese setata destul de sus în acele zile de - 10 grade. Apoi am setat la 15 grade și se pare că s-au calmat situațiunea, încă dinainte sa izolăm anumite grinzi. Probabil că acolo e un echilibru dpdv al vaporilor, temperatura interioară și exterioară. Nu știu.

Perioada care a trecut o pot numi goana după zile calde, adică după acele zile in care temperatura mediului exterior a permis montarea de termosistem. Ne tot uitam după prognoze, ne făceam planuri, unele , bineînțeles, nu au ieșit, prognoza necorelandu-se cu realitatea. Când era frig afara, mai puneam o placa de parchet înăuntru, când era mai cald, s-a lipit vata pe pereți. Ca treaba să meargă și mai repede, s-a lipit cu spuma in loc de adeziv. Din trei zmei au mai rămas doi, soțul meu , adicătelea. Glumesc, mă gândeam la bancul cu patru apostoli care au fost trei, Luca și Matei. Cel mai important lucru legat de izolarea casei a fost făcut în mare parte, corectiile la geamuri ( s-a lucrat mai  repede, netaind perfect) , colțarele exterioare, masa de șpaclu se vor face la primăvară. Condensul de pe grinzi din interior s-a rezolvat, suntem mai liniștiți că zonele care sunt deja date cu lavabila sunt protejate pe exterior. Partea de nord a fost gata prima oară, deoarece un vecin ne-a povestit că din aceleași motive, pe nord a refăcut gletul și lavabila, fiind zona cea mai problematica. Noi speram sa nu fim puși în situația asta.

Edited by lenny13, 14 December 2018 - 13:21.

voi lasati asa vata aia pana la primavara?

burlanele au fost demontate cand ati pus vata?

casadivino, on 14 decembrie 2018 - 16:14, said:

    Îți răspund ca un viitor beneficiar al acestui termosistem. Ca un viitor beneficiar al acestui termosistem , am fost mai stresata decât oricine îmi citește jurnalul de faptul că trebuie să îl lăsăm așa peste iarnă. Desi vata este impermeabilizata in masă. Când a nins sau plouat și am verificat cum se comporta vata deja montata, am prins un pic mai mult curaj și asta e! Chiar nu are nimic, fațada este uscata, nu e uda, nu mustește de apa, nu nimic. Este chiar ok, așa că mergem înainte. Însă nu dorim sa compromitem termosistemul, lucrând la temperaturi improprii. Așa că șpaclul va aștepta până acele temperaturi care sunt ok vor reveni. Dacă nu, in interior nu va fi nimic afectat de frigul din exterior.

    Azi râdeam cu soțul meu de comicul situației ăsteia. Dorim sa facem și alte lucruri pentru casa și soțul meu zicea:
   - Ok, ok, facem, dar când? Că suntem ca la batalionul disciplinar acum! Cate grade sunt afara? E cald? Hai să ieșim la termosistem! S-a făcut frig ? Treci in casă la parchet și lavabila.
    Am un termometru pe balcon pentru a ști exact când ne oprim, când continuăm. Este clar că dacă vom avea zile calde, vom ajusta situația din exterior.
Nici nu mi se pare că avem de ales. Dar am protejat investițiile din interior, pentru că și acolo, aceste investiții financiare sunt comparabile cu cele din exterior. Noi , in condițiile date, am luat deciziile pe care le-am luat și le consideram cele mai bune ptr noi.

    Precum se vede, in interior avem ceva finisaje. Făcute de noi, așa cum n-am știut, așa cum le-am reușit. Nici noi nu suntem perfecți, așa că vom locui în ceva ce nu va fi perfect, dar va fi ca noi și va fi al nostru. Căminul nostru, căsuța noastră. Credeți că reușiți să vă descurcați in felul acesta? Adică reușiți să vă treziți la fel , să va faceți tabieturile și să vă continuați viața? Că noi , să știți, reușim !

    Un fel de explicație: nu mai de mult de o săptămână, peste unul din copilașii unei familii prietene a cazut poarta culisanta de vreo 200 kg. Au fost zile de coșmar saptamana aceasta cu mers la urgente, analize, ecografii, stări fizice care puneau multe sub semnul întrebării. Într-un final, din fericire, copilașul și-a revenit. Nu am sa uit cuvintele mamei care îmi zicea in telefon:
   - Vezi tu, că și atunci când crezi că totul e bine și e de partea ta, se întâmplă din senin fapte care îți aduc aminte că suntem mici. Și că trebuie să avem grijă de noi și să ne bucurăm și să apreciem ceea ce avem deja!

      Prin urmare, dragilor, Io când mă uit la termosistemul pe care îl avem, mi se pare perfect așa cum e! Știu cum a fost realizat, mă uit la soțul meu care a găsit undeva in interiorul sau puterea de a-l face , uneori singur și după serviciu. Și îl admir! Eu , sincer, nu am crezut că în 14 decembrie vom avea 75-80 % din pusul vatei pe fațada , in condițiile in care cel puțin 70% din concediu a fost devastat de acte și reautorizare, de rechemări din concediu și amânări ale unor etape până în acest moment. Ca o ultimă adăogire, în sfârșit putem plăti impozit pe casa asta, după tergiversări nesfârșite și dosare refuzate. Ieri, 13 decembrie, am reușit și pasul acesta. Așa că mă uit acum la casa noastră și zâmbesc!

Nu știu dacă a remarcat cineva, dar din postarea de mai sus trebuie sa reiasă destinderea pe care noi o simțim în acest moment. Destindere care echivalează in sens opus cu descumpănirea pe care am avut-o când am văzut că grinzile plâng șiroaie. Indiferent ce va fi de acum încolo, macar acum in interior e totul ok. Când l-am intrebat pe soțul meu de ce n-a tăiat foarte drept vata pe la geamuri, mi-a spus că pentru el a fost mai important să înainteze mai rapid și că, in momentul când va pune colțarele, o va ajusta. I-am dat dreptate și mi-am promis că legat de termosistem nu mai intervin, deoarece condițiile în care l-am montat nu au fost conforme cu planurile ce ne-am făcut înainte.

In seara asta, venind  către apartament, mă întreabă, fiind în mașină, dacă arata ok pe fata, deoarece s-a grabit sa plece. M-am uitat la el și am zis că e bine.
  - N-am apucat sa mă demachiez, zice soțul, facandu-ma să râd, cum face de obicei.Deoarece știam că smirgheluise pe casa scării gletul.
   Mergem la magazin, facem cumpărături și până mă dezmeticesc cum să plătesc și să debarasez masa de langa casa de marcat de lucrurile cumpărate, soțul meu apuca în mâini o parte din ele și mă anunță că merge la mașină. Cum in ultima vreme am avut niste obiecții la bonurile fiscale primite, rămân puțin să verific ce scrie pe acesta din urmă. Apoi merg la mașină și ajungem acasă.
Nu trece un minut și mă întreabă:
-  Dar tu te-ai uitat la.mine? Și-mi flutura pisicește genele. Am ras in hohote, deoarece noaptea nu văzusem praful alb de pe ochii lui.
-   Și până să ieși tu din magazin, m-am mai dus și la unul să îl ajut să își pornească mașina! completa el imaginea deja formata pe retina ochilor mei.

Noi suntem bine. Mai în glumă, mai în serios, avem de gând să continuăm ceea ce am început. Avem de gând și să ajungem la liman. Dar va spun cu mana pe inima că dacă găsește vreo modalitate să se apuce și de decorativa, eu n-am să pot să-l opresc din drum. Indiferent daca ii va ieși sau nu ii va ieși. Din punctul meu de vedere , la cate a reușit să facă, are toata susținerea mea. Am vrut sa cumpar un birou de la Ikea și mi-a zis că dorește să îl facă tot el. Că el consideră că biroul pe care îl va face, va fi mai solid decât cele din comerț. Mă uit la el și îl întreb in gândul meu: " Dar mai poți?" Adevărul este că marea majoritate a birourilor din comerț au adâncime de 50 cm, insuficientă pentru manualele existente în școală. Doresc un birou încăpător , așa că, într-un fel, sunt alături de intenția lui.

Edited by lenny13, 15 December 2018 - 00:42.

lenny13, on 15 decembrie 2018 - 00:32, said:

Legat de birouri, nu am inteles la ce tip te referi de nu gasesti bune, eu am unul de la ikea de 5 ani cred, nu are nicio problema oana acum desi l-am tot mutat pe unde am stat.
https://www.ikea.com...ucts/S09123087/
Nu am dansat pe el, dar tin permanent 2 monitoare si un laptop pe blat, acum poate nu as mai lua alb ca am prostul obicei de a rontai si a tine cana de cafea zile la rand pe el iar daca nu il sterg arata ca alea de la adm financiara.

lenny13, on 15 decembrie 2018 - 00:32, said:

Am trecut prin asta ...
Cam asa arata viata unor oameni normali , " sa facem " " sa dregem " , hai ca mai sint niste bani , sa luam si aia ... Virsta si ambitia iti cere sa faci , dar vezi ca oboseala psihica si fizica se acumuleaza , si peste niste ani , ai sa vezi ce inseamna tonele de materiale carate , munca asta fizica . Si mai este un aspect .
Eu cred ca am facut casa " de doua ori " . Asa faceam si noi , si am avut o perioada in care orice ban intra in casa , apoi cind s-a schimbat " nivelul " dar si pe piata au intrat nebuniile vremii , iar darima , iar schimba , arunca , transforma .
...si nu ne-am oprit . Daca te alegi cu microbul , asta nu are leac . Parerea mea este sa va calculati bine , ca este pacat sa nu va traiti viata si sa faceti " betoane " toata viata .
Cu biroul ... parca ma vad pe mine . In 90 am gasit un sifonier vechi adevarat , lemn smecher , o bijuterie .. l-am luat si l-am transformat intr-un birou . A fost cea mai misto mobila , cea mai teapana , pina a venit moda ....
Iar despre izolatia casei ....acum nu va puteti opri . Aia nu trebuie lasata asa . Riscati .

dell99, on 15 decembrie 2018 - 08:42, said:

Intimplator sau legaturi cu adm financiara ?

Iliev20, on 14 decembrie 2018 - 18:52, said:

     Da, bineînțeles!

  

dell99, on 15 decembrie 2018 - 08:42, said:

     Îmi place biroul tau, dar nu m-am gândit așa departe. Mă refer la etajerele acelea. Nu am atâta adâncime și ptr masa și ptr etajere. Aveam sansa sa iau mobilier de la Ikea acum o lună sau două ( mi-a spus soțul să mă uit, că îmi aduce,) și nu am găsit ceva ce sa îmi placă, atât că nu cautam birou, ci dulapuri tip dressing. Așa că am zis pas. Acum, recent,  găsit un birou cu o adâncime mai mare decât 60 cm, la Ikea (alb), era ok și prețul și configurația. Dar ptr moment m-a oprit sotul sa comand. Ascult, cuminte, deoarece ... va zic altădată.



    

86-APP, on 15 decembrie 2018 - 09:57, said:

       Eu pornesc de la ideea că facem o dată așa cum ne place pe moment și aia e!  Am cunoștințe care suspină că acum ar face și mai cu moț, dar noi nu suntem așa. Adică așa știu, că nu suntem așa. Prima data sa încărcăm sacii în căruță, ș-apoi vedem! Sper sa rămânem cu capul pe umeri, asta îmi doresc!

Ziua de azi.

Aseară mă jucam cu băiețelul meu în zăpadă, ne dădeam cu sania, ne bulgăream și ne uitam la fulgi, când oprește o mașină cu doi tineri care ne-au întrebat daca nu am vazut un ciobănesc gri. Cum am mai observat in trecut de vreo două ori un Ciobanesc german cutreierând împrejurimile, am avut impresia că despre el e vorba. Dar nu era el, pentru că trebuia să fie gri. Am rugat proprietara sa îmi dea un apel pe telefonul care era în casă, in cazul in care s-ar fi întâmplat minunea sa îl văd.
      Ne jucam in continuare. Un prieten vine după soțul meu pentru anumite probleme, dar nu mai reușea să scoată masina de pe teren,  deși panta era mică. In timp ce se chinuiau sa iasă, sosesc musafiri la vecinii de dinjos și , minune, langa ei apare un câine mare , flocos și gri. Până să iau telefonul sa sun, o ia pe drumul de servitute către vecini, odată cu musafirii. Am sunat și am alergat să-l prind, până la urmă am reușit să-l ghidez încet către strada, pentru că nu avea zgarda și nici chef sa vina după mine. Era imens. L-am prins ușor de blana de la ceafă și l-am dus proprietarilor, care sosisera intre timp cu mașina.
     Așa că ieri am reușit să fac și o faptă bună. Sper că Moș Crăciun să nu mă uite anul acesta!

Marti era ... cum era. Miercuri era mai bine. Am dat și cu lavabila , am pus și parchet. Cea mai cea zi! Deoarece soțul meu a ridicat ștacheta, in momentul in care a acceptat ca montatorii de uși sa vina cu o zi mai devreme decât era planificat. Putea fi prezent la montaj doar miercurea. Azi incerc sa îmi imaginez din nou cum e sa ai uși la etaj și sentimentul că parcă a fost prea rapid, fata de felul în care eram obișnuiți. Inca nu îmi vine să cred că am încheiat etapa ușilor la etaj, că începe să semene a casă. Mai trebuie sa merg o data sa vad, să mă asigur că nu am visat, deși parca totul s-a petrecut în timp ce dormeam sau "While you were sleeping". Great movie! Great dream! Apoi las și poze. Parchetul mai are cate un tatuaj permanent, asta cred că e al treilea.

A iesit frumos!
La marginea de la casa scarii se pune vreo terminatie? Sub usi se continua fara sa se lase rost?

Mulțumim mult! Sub uși este lăsat rost deoarece am dorit să punem prag. Acum, vom vedea cum va arăta pragul, am luat ceva baghete care par să fie o culoare apropiată de cea a parchetului. La margine trebuie pusă ceva terminație, dar inca nu am analizat problema, cel puțin eu nu, soțul meu parca mi-a zis ceva de asta, dar am lăsat sa vina ziua de miercuri, care a fost foarte plina de evenimente. La ora 9 au venit să monteze ușile, la ora 12 am luat baietelul de la școală, la ora 14 am părăsit căsuța, după montajul ușilor, la ora 17 aveam serbare cu băiețelul, alergam după prăjituri și incercam să imii costumez la timp copilașul. La serbare am ajuns la mustață, efectiv a fost cea mai lunga zi! De dormit , nu va spun cat am dormit. Dar joi am fost praf. Adică ieri ? Tulai, Vetă!

Edited by lenny13, 21 December 2018 - 09:57.